Leoaica tanara,iubirea.

Nichita Stnescu este cel mai important poet postbelic i principalul nostru poet neomodernist.
Locul deosebit al poetului n poezia romneasc este demonstrat de faptul c: este un inovator
al limbajului artistic ( se inspir din Rimbaud, Valery, Mallarme, Eminescu, Blaga , Barbu i
Arghezi ), fapt care explic nelegerea mai anevoioas a poeziei sale. La nceput, dei laudativ,
reacia criticii a fost vag n aprecieri ( Nichita Stnescu a revoluionat poezia romn
postbelic ). In lumea contemporala Nichita a reprezentat un fenomen poetic deosebit de
complex. Reprezentant al generatiei anilor 60, Nichita a adus o poezie diferita de cea a celorlalti
poeti din aceeasi generatie. Poezia lui reprezinta o sinteza superioara a limbajului poetic
interbelic. Mircea Martin afirma: Nichita Stnescu este autorul celei de a treia revoluii poetice
n limba romn, dup aceea eminescian i arghezian.
Imaginarul poetic transfigureaz realitatea concret ntr-o viziune artistic specific poetului Nichita
Stnescu, a crui interpretare implic transparena imaginilor i proiecia cosmic prin originalitatea
metaforelor i simetria compoziiei, prin funcia expresiv i estetic a cuvntului i sunetelor.
Poet neomodernist, Nichita Stnescu a scris "un imn involuntar dedicat Maiestii sale Cuvntul i
antinomiilor lui Necuvntul" (C-tin Crian), o poezie original prin expresivitate i imagistica de o
transparen surprinztoare. Este considerat o capodoper -a liricii erotice romneti i o art
poetic, deoarece lirismul subiectiv se manifest i n aceast poezie, confirmnd prezena eului liric
prin mrcile lexico-gramaticale de persoana I ale verbului "mi-am dus" i pronumelui "mi-", "m-",
"m", "meu".
Tema o constituie consecinele pe care iubirea intens, nvlind ca un animal de prad n spaiul
sensibilitii poetice, le are* asupra raportului eului poetic cu lumea exterioar i cu inele
totodat. Poezia "Leoaic tnr, iubirea" este o confesiune liric a lui Nichita Stnescu, o art
poetic erotic, n care eul liric este puternic marcat de intensitatea i fora celui mai uman
sentiment, iubirea.
Titlul este exprimat printr-o metafora in care transparenta imaginii sugereaza extazul poetic la
aparitia neasteptata a iubirii, vazute sub forma unui animal de prada agresiv, "leoaica tanara",
explicitata chiar de poet prin apozitia "iubirea". Leoaica este simbolu forei i al graiei. Faptul c e
tnr i amplific trsturile. Iubirea este vzut ca o leoaic tnr, agresiv, ca un sentiment
puternic ce l transform pe poet ntr-un Demiurg ( creator ).
Secventa 1. ( prima strofa)
Prezinta primul moment al intalnirii cu iubirea. Aceasta aventura a cunoasteri se declanseaza dintr-
o mi-a sarit in fata in mod direct si violent. Aceste trasatui sunt sugerate de verbe ca a sarit, i-
a infipt, m-a muscat. Versul coltii albi nu-i infipt in fata sugereaza faptul ca iubirea lasa urme
adanci in sufletul poetului, substantivul fata fiind o metafora, un simbol al sufletului poetului./
Prima strof exprim vizualizarea-sentimentului de iubire, sub forma unei tinere leoaice violente,
care i sare "n fa" eului liric, avnd efecte devoratoare asupra identitii sinelui, nfigndu-i
"colii albi *...+ n fa" i mucndu-1 "de fa".
Pronumele la persoana I, "mi", "m", "mi", "m-", poteneaz confesiunea eului poetic n sensul c el
era contient de eventualitatea ivirii sentimentului de dragoste, care-l "pndise-n ncordare/ mai
demult", dar nu se atepta ca acesta s fie att de puternic, s aib atta for devastatoare "mi-a
srit n fa", "colii albi mi i-a nfipt n fa", "m-a mucat *...+ de fa". Ca element de recuren,
reiterarea cuvntului "fa" este un laitmotiv prin care se reliefeaz pierderea integritii psihice,
mutilarea evident a sufletului atacat de agresivul sentiment.
Strofa a doua-- accentueaz efectul psihologic al acestei neateptate ntlniri cu un sentiment nou
iubirea, care degaj asupra sensibilitii eului poetic o energie omnipotent, extins asupra
ntregului univers ("i deodat-n jurul meu, natura). Strofa a doua accentueaza efectul psihologic
al acestei neasteptate intalniri cu un sentiment nou, necunoscut - iubirea, care degaja asupra
sensibilitatii eului poetic o energie omnipotenta, extinsa asupra intregului univers: "Si deodata-n
jurul meu, natura". Forta agresiva si fascinanta a iubirii reordoneaza lumea dupa legile ei proprii,
intr-un joc al cercurilor concentrice, ca simbol al perfectiunii: "se facu un cerc de-a dura,/ cand mai
larg cand mai aproape,/ ca o strangere de ape". Eul liric se simte in acest nou univers un adevarat
"centrum mundi", un nucleu existential, care poate reorganiza totul in jurul sau, dupa alte perceptii,
cu o forta impresionanta.

Strofa a treia -- revine la ideea centrala a poeziei, iubirea fiind prezentata ca o forta care pustieste
fiinta poetului; el devine desert in stralucire peste care trece atotputernica alene o leoaica
aramie / cu miscarile viclene. In aceasta sechventa repare metamorfoza poetului care este
profunda, totala si ineversibila (care nu poate fi intors). El isi duce mana la spanceana intr-o
incercare de refasire a sinelui, insa nu se mai recunoaste nici trupeste nici sufleteste: mana nu le
mai stie. Desertul devine o metafora pentru sufletul poetului inainte de a se indragosti. Deci asa
cum pentru desert ploaia este o binecuvantare pentru suflet. Prin acest pustiu trece o leoaica
aramie o imagine a iubirii care domina orice alt sentiment.
In finalul poeziei N.S. afirma ca iubirea este un sentiment inevitabil dar trecator
Privirea, ca si auzul, pot fi simboluri al perspectivei sinelui, se inalta "tocmai langa ciocarlii", sugerand
faptul ca aparitia iubirii este o manifestare superioara a bucuriei supreme, a fericirii, care este
perceputa cu toate simturile, mai ales ca se spune ca ciocarlia este pasarea care zboara cel mai sus si
are un viers cu totul aparte. Eul liric este extaziat de noul sentiment neasteptat, care-l copleseste, "Si
privirea-n sus tasni,/ curcubeu taiat in doua", curcubeul, ca simbol al unei fericiri nesperate, poate
semnifica un fenomen rar si fascinant, ca si iubirea, sau poate fi un adevarat arc de triumf, de izbanda
cereasca, reflectat in sufletul prea plin al eului poetic.
Poezia este o romanta cantabila a iubirii, sentiment materializat, vizualizat de Nichita Stanescu,
stare sufleteasca ce capata puteri demiurgice asupra sensibilitatii eului poetic, inaltandu-l in centrul
lumii care, la randul ei, se reordoneaza sub forta miraculoasa a celui mai uman sentiment.
Imagistica inedit a liricii stnesciene este o adevrat aventur spiritual i lingvistic,' ce definete
un inovator al Cuvntului i Necuvntului, Nichita Stnescu fiind nu numai "un model reprezentativ
al poeziei contemporane, ci i o contiin artistic ce regndete, de la capt, ntreaga poeticitate
n articulaiile ei, propunnd o oper de o mare profunzime i originalitate, *...+ descoper poezia
ntr-un loc nou, cu care nu eram obinuii". (tefania Mincu).