Sunteți pe pagina 1din 17

Anulu I.

N
r o
15.
Foi'a basericesca.
Organu
pentru cultura religiosa a clerului si a
poporului.
Redigeata de
D r . Alesaudru V. Gram'a.
10 Augustu 1883.
( ii ]) r i ii s ii 1 u : ......
Principiele fundamentali ale filosoflei Sntului. Tom'a. Unu epsodu din
conciliulu dela Florenti'a. Casatori'a c contracta. Din Homiletic'a sacra.
Ales. P. Ilarianu si istori'a mai recenta a basericei nostre. Schimbri
hierarchice. Pascal despre modulu folosirei averiloru. Spre sciintia!
Apare in 10 si 25 st. n. a fia-carei luni.
Pretiulu pre unu anu 3 fi. v. a.
Blasiu, 1883.
Tipograf'a Semiuariului gr.-cat. in Blasiu.
1
Principiele fundamentali ale filosofiei Sntului Tom'a.
Din cele pana aci espuse amu vediutu, ctu de frumosu a trasu S. Tom'a
lini'a desparttoria intre raiune si revelatiune. Se nasce acum intrebarea,
cum se are sufletulu nostru in privinti'a subjectiva facia cu adeverulu odat
cunoscutu, fia acel'a de ori si ce categoria. Anume fia cunoscutu din revelatiune
ori din raiune. Santulu Tom'a deosebesce in privinti'a acest'a trei relatiuni
ale spiritului omenescu facia cu adeverulu, anume: opinare, credintia si scientia.
Prin tote aceste trei sufletulu omenescu se pleca in aintea adeverului cunoscutu.
Modulu inse cum se intempla plecarea acest'a, este diversu in un'a fia-care,
si pentru ace'a se si deosebesce un'a de cealalt. Deca insusi objectulu
cunoscutu determineza intielesulu nostru, c se se plece, atunci relatiunea
acest'a a objectului facia cu sufletulu nostru se numesce scientia. Deca inse
vointi'a nostra determineza intielesulu nostru, c se se plece ih aintea unui
objectu, si se-lu tiena de adeveratu fora de nice una esitatiune, atunci relatiunea
acest'a se numesce credintia. In urma deca vointi'a determineza intielesulu
nostru, c se primesca ceva de adeveratu inse numai pre langa unu dubiu
ore care, c lucrulu pote se fia si altu-mentrule, atunci relatiunea acest'a se
numesce opinare. Din aceste se vede, c opinarea este trept'a cea mai
inferiora, scienti'a cea mai superiora, era credinti'a este in midlocu.
Deosebirea acest'a inse intre credintia si scientia este numai din partea
subiectului seau a personei cunoscutorie de adeveru. Pre langa deosebirea
acest'a mai este si alta deosebire intre credintia si scientia, ce-si are bas'a
in conditiunile objective ale adeverului cunoscutu. Anume credinti'a se baseza
totu de a un'a pre auctoritatea cuiva, precandu scienti'a se baseza pre raiunea
nostra. Era in specie, ce atinge credinti'a nostra cretina catolica, ea nunumai
c are de objectu pre insusi Domnedieu cu lucrurile Lui, dara inca se si
baseza pre autoritatea lui Domnedieu, care e absolutu veracissimu. Noi
tienemu de adeverata credinti'a nostra cretina catolica, pentru autoritatea
cea absolutu infalibila alui Domnedieu, care ni o a descoperitu.
Din aceste inse de sine urmeza, c ce atinge credinti'a nostra cretina
catolica, ea este pentru noi multu mai secura dectu ori si ce scientia, si i
se si cuvine antaiatate facia cu ori si ce scientia. Securitatea unei cunoscintie
se pote considera din doue puncte de vedere, anume seau cu privire la caus'a
pre carea se baseza, seau cu privire la person'a seau subjectulu in care se
afla. Deca considermu securitatea acest'a cu privire la causa, atunci de sine
se intielege, c ace'a cunoscintia este mai secura, carea se baseza pre una
causa mai demna de credintia. Deca din contra considermu securitatea
acest'a cu privire la subjectulu cunoscutoriu, atunci ace'a cunoscintia are
securitate mai mare, carea o ajunge person'a respectiva mai perfectu.
15
234
In urm'a acestor'a este evidentu, ca cunoscinti'a ace'a este mai secura,
carea se baseza pre autoritatea infalibila alui Ddieu c causa. Din contra
ace'a carea se baseza c pre causa numai pre mintea nostra cea supusa
retaciriloru, este multu mai pucinu secura. Pre autoritatea lui Ddieu se
baseza credinti'a, era pre minte se baseza scienti'a. Prin urmare considerandu
caus'a cunoscintiei credinti'a basata pre autoritatea lui Ddieu este multu mai
secura c scienti'a. Considerandu inse lucrulu din punctulu de vedere alu
personei cunoscutorie, de sine se intielege, c lucrulu st intorsu. Pentru-c
prin scientia intielesulu nostru si ctiga cunoscintia mai perfecta c prin
credintia, si din punctulu acest'a de vedere cunoscinti'a ctigat prin scientia
este mai secura, c cea ctigat prin credintia. Inse pre langa tote aceste
judecat'a nostra cu privire la adeverulu unui lucru se indrepta totu de a un'a
mai antaiu dupa caus'a, pentru carea primimu noi adeverulu, si numai in a
dou'a linia dupa dispusetiunea subjectului cunoscutoriu. Din caus'a acest'a
este de a se tiene strinsu la ace'a, c in sine si in genere credinti'a (intie-
legemu credinti'a nostra religiosaj este mai secura c scienti'a, si c contrariulu
numai relativu este adeveratu.
Din cele premise urmeza, c credinti'a desi in privinti'a subjectiva este
inferiora scientiei, totui in privinti'a objectiva, va se dca a securitatei, este
preste si deasupr'a scientiei si i se si cuvine antaiatate facia cu ea.
( Va urm).
Unu episodu din conoiliulu dela Florenti'a.
Este cunoscutu, c ultim'a incercare de a uni baseric'a desbinata din
resaritu cu baseric'a mama s'a facutu in sinodulu dela Florenti'a (1439). La
sinodulu acest'a au fostu de facia celi mai mari teologi de pre atunci attu
din resaritu ctu si din apusu. Nemoritoriulu Pontifice romanu Eugeniu IV,
care tota vieti'a sa cea plina de activitate si o a sacrificata ideei celei
salutare a reunirei celoru desbinati, voindu c resaritenii se aiba in sinodu
ocasiune a se convinge ctu se pote mai bine despre retacirea loru, si asia
in libertate deplina se se reintorca erasi in sinulu sntei baserici, dela care
au Cadiutu, a dispusu c se se alega attu din partea apusaniloru, ctu si
din partea resariteniloru teologii celi mai erudii, cari se tiena disputa publica
cu privire la cele patru adeveruri de credintia, ce resaritenii nu voieu se le
primesca. Dispusetiunea acest'a a intieleptului si nobilului Pontifice s'a si
implinitu. De ambele prti s'au alfcsu teologii celi mai celebri. Capulu
teologiloru apusani er Joanu de Montenigro, provincialulu Dominicaniloru din
Lombardi'a cunoscutu c teologulu celu mai ageru si mai subtilu in apusu.
Dupa alegere s'a si inceputu disput'a cu privire la cele patru puncte. Mai
nfocata a fostu disput'a cu privire la esistinti'a purgatoriului. Tote argumintele,
ce le au adusu apusanii din s. Scriptura, din traditiune, din usantiele basericei,
(Jin raiune, si de unde numai a fostu cu potintia pentru a demustr cu
235
ajutoriulu loru esistinti'a purgatoriului, n'au folositu nemic'a, cace orientalii
remaneu pre langa credinti'a loru cea greita, c dupa morte nu esistu
de ctu numai doue locuri, anume infernulu si paradisulu, fiendu-c Mantui-
toriulu nostru, in loculu, unde vorbesce la Santulu Mateiu Evangelistulu despre
judecat'a din urma, acolo nu vorbesce si de purgatoriu, ci numai de infernu
si paradisu, si nice nu amintesce de alti judecai, dectu de celi de a drept'a,
judecai la Paradisu, si de cei de a steng'a judecai Ia infernu. Acest'a era
uniculu argumentu, ce-lu aduceau orietalii in contr'a esistintie purgatoriului.
Inse prin argumentulu acest'a au aretatu orientalii, c negarea purga-
toriului din partea loru nu este altu ceva dectu una consecintia a negarei
altui adeveru de credintia necontestabilu, anume a adeverului despre judecat'a
particularia. Apusanii bucurosu eoncedeu, c Mantuitoriulu nostru la Santulu
Mateiu Evangelistulu, in loculu unde vorbesce despre judecat'a din urma nu
amintesce nemicu de purgatoriu, ci numai de infernu si paradisu, si c la
judecat'a cea din urma in purgatoriu nice nu se va tramite nimene. Inse de
aci, dceu eli, nice dectu nu urmeza, c purgatoriulu nu esiste, ci urmeza
numai att'a, c purgatoriulu pre tempulu judecatei din urma va fi inchisu,
c unulu ce fiendu destinatu numai pentru pedepse temporali, si va fi implinitu
ehiamarea pre atunci. Analogia despre acest'a avemu si in cestiunea cu
limbulu, loculu acel'a, unde s'au detienutu sufletele celoru mori in ainte de
venirea Mantuitoriului. Limbulu inca nu esiste astadi. Inse de aci nu urmeza,
c nu a esistatu nice cndu, dupa ce odat e certu, c a esistatu pana in
nopteainviareiMantuitoriului nostru, cndu fiendu scose afora sufletele detienute
in elu, s'a inchisu pentru totu de a un'a c unulu, ce si a implinitu ehiamarea.
Chiaru asia st lucrulu, replicaru apusanii, si cu purgatoriulu.
Purgatoriulu inca are se esiste numai pana la judecat'a cea din urma,
cndu se va inchide, precum s'a inchisu limbulu in noptea inviarei Mantui-
toriului nostru din mori. Astu-feliu la judecat'a din urma de purgatoriu nu
se va face nice una amintire, si in elu atunci nu se va tramite nimene. Inse
adauseru acum apusanii, in purgatoriu se tramitu sufletele la judecat'a par-
ticularia, ce se intempla immediatu dupa mortea unui fia-carui omu, c acolo
celi datori inca cu ceva pedepsa temporala, ce-i face nedemni inca de paradisu,
si infernulu nedemnu de eli, se o sufere, asia in ctu pre tempulu judecatei
din urma, se nu mai fia alta clasa de omeni, de ctu de celi destinai pentru
paradisu seau pentru infernu. Prin replic'a acest'a a apusaniloru tota disput'a
intre eli si intre resariteni s'a straplantatu pre altu terenu. Orientalii nu mai
poteu acum se aduc in contr'a esistintiei purgatoriului argumentulu, c
Mantuitoriulu vorbindu de judecat'a cea din urma, nu a facutu nice una
amintire de purgatoriu, pentru-c ace'a concedeu si apusanii, c la judecat'a
cea din urma nu se va tramite nimene in purgatoriu, si asia Mantuitoriulu
vorbindu de judecat'a cea din urma, nice n'a avutu nice una causa de a-lu
aminti. Inse fiendu-c apusanii sustieneu pre dreptulu, c in purgatoriu se
15*
236
voru tramite sufletele numai cu ocasiunea judecatei particulari, de ace'a
orientalii trebuieu acum se arete, ca nice la judecat'a particularia nu se
tramite nimene in purgatoriu, de unde apoi de sine ar' urma, ca purgatoriulu
nu esiste, deca nice la judecat'a cea din urma, nice la cea particularia nu se
tramite nimene in elu. Orientalii inse acest'a nu o au facutu,. fiendu-c nu
au fostu in stare. Inse c totui eli se esa invingutori, au alesu calea cea
mai usiora, si au negatu simpliciter esistinti'a judecatei particulari. Calea
acest'a a fostu in adeveru forte usiora. C deca la judecat'a cea din urma,
precum concedeu si apusanii, nu se tramite nimene in purgatoriu, era judecata
particularia nu esiste, atunci de sine urmeza, c nice purgatoriulu nu
pote esiste.
Precum mai in ainte apusanii prin replicele loru i au facutu pre resariteni
se-si intorca privirea dela judecat'a din urma la judecat'a particularia, cndu
este vorb'a de purgatoriu, asia acum resaritenii prin negarea judecatei par-
ticulari i au facutu pre apusani se lase de o cam data deoparte cestiunea
purgatoriului, si se probeze resariteniloru esistinti'a judecatei particulari.
Si in adeveru, apusanii au si inceputu numai dectu a aduce arguminte
din s. Scriptura, traditiune, S. S. Prini pentru a proba resariteniloru esistinti'a
judecatei particulari. Tote aceste nu au folositu inse nemicu, c orientalii
negau in continuu. In urma celebrulu teologu Joanu de Montenigro, obositu
de dispute si a luatu refugiulu la unulu din argumentele cele mai stringente
pentru a proba orientaliloru esistinti'a judecatei particulari. Elu adec intreb
pre orientali in limb'a greca: avei voi santi?
Orientalii au respunsu numai dectu si inca cu ore care indignatiune
c: avemu, si i si amintimu in continuu in rogatiunile nostre!
Ei bine i intreb atunci Joanu de Monte-nigro, dara cine i a judecatu
pre eli de santi?
Domnedieu, respunseru orientalii, care judecat'a acest'a o a facutu cu-
noscuta si basericei prin magisteriulu ei celu infalibilu condusu de Spiritulu
santu. Ei bine, dse atunci Joanu de Monte-nigro, dara cndu i a judecatu
Domnedieu de santi?
Audiendu ntrebarea acest'a, orientalii veniru in perplesitatea cea mai
mare, de ora-ce nu poteu se dca, c Domnedieu i a dechiaratu de santi la
judecat'a cea din urma, c ace'a inca nu s'a intemplatu. Astu-feliu au fostu
silii se respunda, c Domnedieu a judecatu pre santi de atari la judecata
particularia, prin ce orientalii au marturisitu totu de odat si esistinti'a
judecatei particulari.
Fiendu pre calea acest'a orientalii convini despre esistinti'a judecatei
particulari c conditiunea purgatoriului, in urm'a logicei au fostu convini si
despre esistinti'a purgatoriului, si cu acest'a disput'a s'a inchiatu.
Si numai din episodulu acest'a, inca pote se veda ori si cine, ctu este
237
de nedrepta acus'a provenita dela inimicii basericei nostre, c orientalii in
sinodulu dela Florenti'a nu au fostu convini cu arguminte irrefragabili, ci
silii numai cu forti'a fisica la unire.
Casatori'a c contractu
Cestiunea cu privire la cstoria este una cestiune, ce se agiteza astdi
forte multu pretotindine in tota Europ'a. Toturoru le suntu cunoscute luptele,
ce le are astdi sant'a baserica cu prtinitorii cstoriei civili, cari considera
casatori'a de unu simplu contractu civilu supusu numai jurisdictiunei civili
intru tote. Insedaru replica sant'a baserica, cumc casatori'a este in adeveru
unu contractu, inse nu contractu simplu, ci contractu, care este totu odatata
si sacramentu, precum p. e. la santulu botezu, in care inca desi este spelare
cu apa, inse totui nu e spelare simpla, c alte spelari, ci este spelare, ce
totu odat e si sacramentu, si prin urmare precum botezulu asia si casatori'a
c sacraminte suntu supuse jurisdictiunei basericei era nu statului. In sedaru
le replica aceste baseric'a, c-ce prtinitorii cstoriei civili remanu pre langa
asertulu loru, cumc casatori'a este unu simplu contractu civilu, si c atare
supusu numai potestatei civili, desi deca aru lu istori'a in mana, aru afla, c
decndu e lumea, casatori'a la nice unu poporu, chiaru nice la pagani, nu s'a
consideratu nice odat numai de unu simplu contractu civilu, ci pretotindene
s'a consideratu si de unu lucru sacru si religiosu.
Nu este scopulu nostru cu ocasiunea acest'a a aret, cumc casatori'a
este in adeveru unu sacramentu, despre ce nice unu fiu credintiosu alu
basericei nu se indoiesce. Nu este scopulu nostru nice a aret cu ocasiunea
acest'a, c in ce prpastia se arunca societatea omenesca prin considerarea
cstoriei, carea este bas'a omenimei, de unu lucru cu totulu profanu, si nu
sacru. Ce voimu noi a aret cu ocasiunea acest'a este numai ace'a, c desi
casatori'a este unu contractu, totui este unu contractu, ce se deosebesce in
tota privinti'a de tote celelalte contracte, ce potu se obvina intre omeni; asia
ctu si numai din motivulu acest'a pote se veda ori si cine, c nu este logieu
a tracta casatori'a c pre unu simplu contractu civilu comunu, cum facu toti
prtinitorii cstoriei civili. Spatiulu nu ne ierta a aret tote deosebirile intre
contractulu cstoriei si intre tote celelalte. Din cele multe inse vomu lu
numai un'a, carea este si cea mai pregnanta.
Anume este cunoscutu, c bas'a unui fia-carui contractu este consensulu
liberu alu partiloru contrahente, asia ctu fora consensulu acest'a, nice nu se
d contractu. Acest'a este unu principiu recunoscutu de tote drepturile, cte
suntu pre lume. Inse consecinti'a logica a principiului acestuia este, c deca
contractele se inchiaia prin consensu, care formeza essenti'a loru, atunci prin
' ) Lucrare libera dupa: Beme catolique des institutions et u droit" VI Annee Nro 1.
pag. 30 si uu.
238
consensu se potu si disolv. Consecinti'a acest'a este attu de naturala, ctu
ea formeza si una regula inalterabila a dreptului, carea suna: Quae consensu
contrahuntur, contrario consensu dissolvuntur. Dupa principiele dreptului asia
dara, deca doi insi inchiaia unu contractu ore care prin consensu seau invoire
imprumutata, atunci respectivii prin invoire imprumutata contraria potu se-si
dissolveze seau strice contractulu acel'a.
Se vedemu acum ore din punctu de vedere basericescu potuse principiele
aceste aplica si la cstoria, in ctu este unu contractu, era din punctu de
vedere civilu ore aplicatus'au ver odat.
Mai antaiu din punctu de vedere basericescu este sciutu, cumca casatori'a,
desi se inchiaia prin consensulu imprumutata alu prtiloru contrahente, totui
prin consensulu imprumutata contrariu nu se pote dissolv. C baseric'a desi
a poftita totu de a un'a consensulu liberu si reciprocu alu miriloru c conditio
sine qua la validitatea unei cstorie, totui consensulu contrariu de
a se despari nu considerata nice candu de motivu suficienta de desprire,
cum se intempla la alte contracte. Si pentru ce ore aceste? Pentru-c s.
baserica a invetiatu totu dea un'a, cumc casatori'a valida este indissolubila.
Indissolubilitatea acest'a inse nu o produce consensulu prtiloru contrahente,
ci o produce insusi Domnedieu, cce elu este care i impreuna pre miri in
una legatara indissolubila, din care causa si dce s. Scriptura, c: ce a
impreunatu Domnedieu, omulu se nu despartia". Prin urmare .consensulu este
numai conditiunea ace'a, ce o poftesce Domnedieu dela prtile contrahente,
c apoi insusi Elu se faca legatur'a intre eli indissolubila. Din aceste de sine
urmeza, cumc casatori'a numai atunci s'ar' pote desface prin consensulu contrariu
reciprocu alu prtiloru contrahente, candu nu ar' pas si Domnedieu la midlocu.
Inse dupa-ce pasiesce si Domnedieu la midlocu, carele nu se schimba c
omenii, asia de sine urmeza, c casatori'a prin consensulu contrariu reciprocu
nu se mai pote despart, pentru-c desi cstoriii s'ar' pote invoi, totui nu
se invoiesce Domnedieu c Elu celu neschimbatiosu, se strice lucrulu maniloru
sale, va se dca legatur'a cea indissolubila, ce o a facutu intre eli. Ma si a
pofti asia ceva dela Domnedieu este blasfemia, fiendu-c precumu scimu,
Domnedieu tote le face cu intieleptiune, si Elu nice odat nu pote se vena
in pusetiunea ace'a de a strica ce a facutu, pentru-c s'a convinsu, c e reu,
precum se intempla nu odat cu omenii.
Tote aceste ne areta pana la evidintia, cumc casatori'a, desi este unu
contractu totui se deosebesce c ceriulu de pamentu de tote celelalte contracte,
fiendu-c insasi recerinti'a prima a contractului de a se pote strica prin
consensulu reciprocu, la cstoria nu se pote aplica.
Cum st inse lucrulu cu casatori'a din punctu de vedere civilu? Ar'
crede omulu c dupa dreptulu civilu, fiendu casatori'a considerata c unu,
simplu contractu, s'ar' pote dissolv prin invoirea imprumutata a celoru
cstorii. Si celi ce apera casatori'a civila ar' trebui se apere si dreptulu
239
casatoritiloru de a se despart candu voru voi eli. Acest'a inse nu se intempla.
Casatori'a civila s'a introdusu in mai multe state din Europ'a. Ma s'au facutu
si codici de legi cu privire la cstoria. Nice unulu din codicii acetia inse
nu concedu desprirea cstoriei numai prin nvoirea imprumutata a casato-
ritiloru, ci poftescu cu totulu alte motive, va se dca toti codicii acetia
recunoscu, c insusi principiulu fundamentalu alu contracteloru, de a se pote
dissolv prin consensulu imprumutatu, la cstoria nu se pote aplica.
D e Domnedieu si de sant'a Lui baserica toti codicii acetia nu voiescu
se scia nemic'a. Inse natur'a lucruriloru sacre este de asia, ctu ori ctu se
se silesca omulu a le preface in profane, natur'a loru cea sacra totui se
. ivesce in continuu. Codicii notri considera casatori'a de lucru profanu. Inse
vrendu nevrendu areta insusi eli, c ea este lucru sacru, deora-ce chiaru c
si baseric'a nu concedu desprirea ei prin consensulu casatoritiloru, c si
cum ar' dce insisi eli, c aci se mai poftesce si consensulu unuia alu treile,
care dupa credinti'a nostra este D omnedieu. Astu-feliu standu lucrulu codicii
acetia areta una inconsecintia mare, candu concedu desprirea cstoriei din
alte motive, inse nu o concedu candu insisi cstoriii se invoiescu imprumutatu
la desprire, deora-ce unu contractu prin nemica nu se pote dissolv mai
frrumosu c prin invoirea imprumutata. Motivulu binelui publicu, ce lu aducu
codicii acetia in contr'a despartirei prin invoirea imprumutata nu are nice
una valore, de ora-ce acel'a chiaru cu acelai dreptu si ace'asi potere s'ar'
pote aduce si in contr'a despartiriloru din alte cause.
Tote aceste ni areta, c desi casatori'a este unu contractu, totui con-
tractulu acest'a este essentialminte diversu de tote celelalte contracte, ctu
elu formeza una singura specie, si c prin urmare nu este consultu a-lu tracta
intru tote c pre alte contracte. Totu odat din aceste vedemu, cumc
casatori'a, chiaru si facundu abstraciune dela caracterulu ei sacramentalu,
are in sine ceva sacru, ce nu lasa c se fia considerata c unu lucru civilu
si supusu numai jurisdictiunei civili.
Din Homiletic'a sacra.
(de Vasiliu Budescu, preotu gr. cat. de Sarcu).
Prologii.
A) Homiletic'a generale.
Intru acest'a vomu tracta despre patru, anume: I. despre materia,
II. despre form'a interna, III. despre form'a esterna a institutiunei si a
homilieloru, si IV despre preparatiunea oratoriului sacru.
I. Despre materi'a homilieloru.
Alegerea materiei pentru homilie.
Funtle din cari se pote culege materi'a homiliei suntu: a) s. scriptura,
in specialu pericop'a evangeliei seau a epistolei, carea se cetesce in du'a
240
respectiva sub oficiulu divinu; b) traditiunea si scrierile santiloru prini;
c) comentariele in s. scriptura; d) scrierile ascetice; e) raiunea sanetosa, la
carea a recurge ni se comenda si prin esemplulu Dlui n. Is. Chr. si a
Apostoliloru. Materi'a conciunei debue se convin conditiunii si indigintieloru
ascultatoriloru. Asia d. e. ar' gres predicatoriulu acel'a carele intru o
parochia unde nu locuesce neci rege, neci ostai, si-ar' alege a vorbi despre
detorintiele acestor'a.
De sine se intielege c debue a fi cu respectu s la impregiurrile locului
seau ale tempului.
In specialu materi'a conciunei pote fi:
1. Dogmatica, spre ce c argumentu ni sierbesce auctoritatea Dlui n.
Is. Chr. si a Apostoliloru, cari si densii adese-ori au propusu dogme. Dogmele,
c o basa fundamentala facu partea principala a tota institutiunea pastorala;
dogmele suntu fundamentulu a tota virtutea. Acumu vine intrebarea, c in
specialu cari dogme se se alega pentru pertractare? Respundemu, c mai
virtosu acele, fora a caror'a cunoscintia si credintia omulu neci ar' fi in curatu
cu detorintiele sale morali, neci ar' pote nesui spre virtute asia pre cumu ar'
debui. Cu privire la cestiunile dogmatice prea subtile, aceste suntu de a se
evita in ver ce institutiune poporala. Ce se atinge de modulu propunerei
dogmeloru, acele suntu de a se propune claru, nefiindu iertatu a ne folosi de
termini prea subtili, asia numii scolastici. Deci e consultu c in ctu ar' fi
cu potintia, dogm'a se se baseze pre istori'a biblica, au celu pucinu se se
aduc in legtura cu acea. Asia d. e. dogm'a despre Ddieu creatoriulu, nu
s'ar' pote ilustra mai evidentu de ctu deca vomu propune istori'a creatiunei.
Seau d. e. cu evenementulu botezrii Dlui in Iordanu se pote aduce in legtura
dogm'a despre S. Treime. La demustrarea dogmeloru trebue se ne folosimu
de arguminte amesurate priceperei poporului, era dupa-ce s'a pertractatu
dogm'a, debue se spunemu folosulu moralu alu aceleia.
In specialu, cu privire la misterie, obiectiunea unor'a, cari sustienu, c
aceste de totu aru fi obscure si c atari nemicu aru contribui spre fericire,
obiectiunea acestor'a dcu, e lipsita de ori ce fundamenta, pentru-c deca Ddieu
odat le a descoperita si incredintiatu basericei propunetorie, atunci ea e
obligata a le propune credintiosiloru. La esplicarea misterieloru oratoriulu are
de a fi cautu c nu cumva se ingreuneze preste mesura cuprinderea misteriului,
seau chiaru se se esprime, c acel'a nu convine cu raiunea. La ilustrarea
misterieloru e de a ne folosi de asemenri si intipuiri, de s. scriptura si
scrierile Santiloru prini. Cu privire la demustratiunea acestor'a, e de sciutu,
c misteriele nu se potu demustr din tr'altu locu dectu din revelatiune.
Era deca amu presupune despre asculttori, c aceia aru ave dora ceva indoire
cu privire la misteriu, atunci' ace'a e de a se delatur prin representarea
unoru fenomene ale naturei, cari assderea nu se potu cuprinde cu mintea,
cumu e d. e. reinverdrea sementiei putredte in pamentu. Mai departe e de
241
a se spune scopulu salutariu, pentru carele D dieu a ascunsu acestea de la
noi; in fine credintiosii suntu de a se consola prin promisiunea celei mai
perfecte descoperiri, ce va se fia in patri'a ceresca, c-ci acumu vedemu c
prin oglinda in ntunecime, era atunci fada in facia" (1 Cor. 13. 13). In urma
oratoriulu se se silesca a aret, c misteriulu respectivu nu contiene nemicu,
ce ar' fi in contr'a mintei sanetose. Cu privire Ia dogmele negate de acatolici,
si aceste inca suntu de a se propune astu-feliu. Mai intiu de tote debue
a se espune dogm'a negata de acatolici intru unu stilu simplu si pre scurtu.
Dupa ace'a se se demustre din canone, c baseric'a totu de acest'a credintia
a fostu cu privire la dogm'a acest'a, era nu pre cumu afirma contrarii acatolici.
Mai departe e de a se areta cta influintia salutaria posiede ace'a dogma spre
liniscea sufletului si inaintarea in virtute, si c ace'a se afla in cea mai strinsa
legtura cu dogmele recunoscute si de acatolici. In fine debue a se spune,
c mai muli erudii de ai acatoliciloru au recunoscutu si densii ace'a dogma
prin propriele sale fasiuni.
Materi'a conciunii pote fi:
2. Morala, Cum c legile morali suntu de a se suscepe pentru conciunii
se vede din s. scriptura. Asia S. Jacobu scrie in ep. sa (2. 14): Ce folosu
fraii miei, de ar' dce cineva, c are credintia ira fapte nu are ? au credini'a
pote se lu-mantuesca pre densulu?" totu acolo la v. 17: Credinti'a deca nu
are fapte este morta de sine". Astu-feliu dara credinti'a debue se fia via,
carea fora cunoscinti'a si propunerea legiloru morali neci de ctu va fi atare.
D e aici Domnulu n. Is. Chr. asia si Apostolii au propusu tare desu si ade-
verurile morali.
Cu privire la propunerea precepteloru morali, oratoriulu incungiurandu
attu lacsetatea ctu si rigorea, debue se purceda pre calea medilocia intre
aceste doue estremitti. Prin lacsetate se d ansa poporului, c acest'a din
ce in ce se se abat de la reverinti'a legei, seau de alta parte ce de mai
multe ori se intempla pastoriulu lacsu in scurtu perde tota increderea
poporaniloru sei, cari neindestulindu-se cu propunerile lacse ale aceluia, pentru de
a si-csitig liniscea sufletului suntu silii a recurge la sfatulu altoru preoi
Asemene gresiescu si acei oratori, cari urgeza cu rigore implinirea sfaturiloru
evangelice, c si cumu acele aru fi precepte generali. Credintiosii facia
de o modalitate c acest'a vediendu c nu suntu in stare de a implim
legea, usioru potu se intralese cu staruinti'a spre virtute si se se instraineze
de catra pastoriulu loru. Aceti conciunatori aru debui se aiba in vedere
cuvintete lui Isusu: Jugulu mieu e placutu si sarcin'a mea usiora" (Mat. 11.
30). Cu referire la alegerea materiei morale predicatoriulu are de a fi cautu
c cu ocasiunea propunerei nu cumva se pronuncie ceva de acelu feliu, prin
ce asculttorii aru perveni la cunoscinti'a seau comiterea pecatului, asia d. e.
despre pecatele sesuali e de a vorbi cu destinsa prudintia.
D espre modulu propunerei e de a se anot, cumc fia-care preceptu
242
debue propusu cu claritate, detorinti'a propusa debue apoi demustrata cu
arguminte valorose; in fine e de a se spune modulu, motivele si subsidiele
detorintiei ce avemu de a implini, pre cumu si remediele spre a delatur
pedecele seau greutile ce obvinu la implinirea aceleia.
In specialu, cu referire la legile morali naturali, aceste inca suntu de a
se suscepe pentru propunere, mai virtosu acele, cari se potu demustr usioru
din raiune, d. e. detorinti'a de a ni sustiene vieti'a.
3. Materi'a propunerii pote si debue se se iee si din Dreptulu canonim,
doveda e esemplulu Apostoliloru, cari au adusu si promulgata legi basericesci.
(Fapt. Ap. 15. 29. 1 Cor. 11. 33). De alta parte credintiosii au detorinti'a
de a ff cu obedintia catra sanciunile basericesci, ce fora propunerea canoneloru
respective neci de ctu se pote presta. De aici vedemu induse in catechismu
cele cinci mandate ale basericei, precumu si alte dispusetiuni ale acesteia,
d. e. c in s. eucharisthia se ne impartasmu prin premiterea ajunului
incependu de la mediulu nopii Din dreptulu canonicu mai virtosu acele
prti suntu de a se propune, cari tracteza despre fundarea si constitutiunea
basericei, despre poterea sacra si ierarchica, despre poterea obligatoria a
legiloru basericesci, despre relatiunea ce esista intra baserica si stata, despre
sacraminte si sacramentale s. . 1.
Ce atinge propunerea legiloru basericesci, debue a se spune originea
legei, asia si schimbrile prin cari a trecuta ace'a, apoi suntu de a se produce
argumintele, din cari se se dovedesca esistinti'a acelei legi, lips'a carea a
pretinsu aducerea ei, precumu si folosulu si poterea obligatoria a aceleia.
Apoi e de a se impune observarea legei, spunendu-se si ace'a cndu, unde,
seau cumu e de a se implini ace'a. In fine vinu de a se refut obiectiunile
cari ataca folosulu seau poterea obligatoria a legei din cestiune.
4. Materi'a conciunei pote ii si istorica. Sub istoria intielegemu aci
cea biblica si basericesca. Pastoriulu sufletescu are strins'a detorintia, c
amesuratu cercustriloru se iee spre pertractare nu numai unele fragminte,
ci si cutare prti intrege ale bibliei sacre mai virtosu acele capete, din cari
apru insusrile lui Ddieu, d. e. provedinti'a, sant'a si buntatea Lui nespusa.
Se potu pertract biografiele patriarchiloru din testamentulu vechiu, dar' mai
virtosu e de a se propune biografi'a, invetiatur'a si faptele lui Isusu, cari nu
numai c suntu bas'a religiunei cretine, ci de alta parte suntu tota attea
funtane principali ale precepteloru si motiveloru morali. Mai suntu de a se
pertract si faptele Apostoliloru, cu unu cuventu tote acele esemple, cari
stirnescu spre virtute si retienu de la pecatu.
Cu privire la modulu propunerei se recere c nu numai materi'a, ci
chiaru si elocuiunea se fia luata din bibli'a sacra. La propunerea biografieloru
suntu de a se espune nu numai faptele esterne, ci totu o data si semtiulu
seau indemnulu, de cari au fostu conduse acele persone.
Din istori'a basericesca se se propun mai virtosu biografiele Santiloru,
243
ale Parintloru seau D octoriloru basericei, anticitatile liturgice, istori'a propa-
grei si a prigonirei religiunei cretine, isbucnirea eresuriloru si ssmei. Se se
propun in liniaminte si despre conciliele ecumenice, mai virtosu despre celu
primu din Nice' a, spre ce d. e. dupa ritulu nostru orientalu ocasiunea e
nimerita in D ominec'a Santiloru Prini adunai in acelu conciliu. Dupa ace'a
celu dela Florenti'a, care este bas'a sntei uniri. Propunerea se fia incaldta
de iubirea basericei; tempulu se se anumesca numai dupa secle, cumularea
multeloru nume de persone seau locuri e de a se evita!
5. In fine de materi'a conciunei potu servi s preceptele liturgice. D eca
nu vomu esplic poporului nsemntatea ritului si a altoru funciuni sacre cu
greu se va ajunge scopulu prea santu alu cultului divinu. D e alta parte
aretandu poporului originea, esinti'a si scopulu ritului, nu va mai crede, ca
scopulu si pretiulu religiunei ar' consta din faptele esterne. Cu referire la
modulu propunerei se se explice, scopulu si schimbarea "ritului, precumu si
detorinti'a de a se deprinde in acel'a. Apoi se se arete modulu cumu e de a se
esercit acel'a. In fine se spun c ce ateniune se recere din partea credin-
tiosiloru c acelu ritu se-si aiba efectulu salutariu. (Va urma).
Ales. F. Ilarianu si istori'a mai recenta a basericei nostre.
Baseric'a si scol'a" din Aradu vorbindu in unulu din Numerii sei despre
efectele sntei Uniri dce, c in ainte de 1848 in clerulu celu inaltu unitu ar'
fi disparutu cu totulu semtiulu nationalu, si de esemplu aduce pre Episcopulu
Lemenyi, care la mortea episcopului Bobu c canonicu ar' fi tienutu predica
in limb'a magiara, si c ar' fi tradusu unele crti basericesci pre limb'a
magiara, pentru baseric'a romana unita. Pentru adeverulu aserteloru acestor'a
foi'a respectiva se provoca la istori'a lui Ilarianu. Fiendu-c numit'a foia ne
intreb, c ce dcemu noi la aceste, asia-i respundemu, c noi pana acumu
ermu dedai a vede numai pre studeni tineri si plini de focu provocanduse
la Istori'a lui Ilarianu, cndu voieu se compun cte un'a vorbire bombastica.
Brbaii serioi si cu snge rece nu s'au prea indatinatu a se provoca la
istori'a Iui Ilarianu. Acest'a nu pentru-c ar' fi despretiuitu talentele si
diliginti'a lui, ci pentru-c Ilarianu cndu a scrisu istori'a sa a fostu mai
numai copilu, ce inca nice pre departe nu era in stare a judeca precumu se
cuvine unui istoricu tote lucrurile ce le a scrisu, si tote personele cu cari
s'a ocupatu Afora de ace'a, c unu tineru inca ne espertu a crediutu totu
ce a audtu dela alii seau a audtu numai vorbinduse, si aceste apoi le a si
folositu in istori'a s'a fora Ieacu de critica. In urma pucine opuri istorice va
gasi omulu, in cari spiritulu de partida se fia asia marcatu c in istori'a lui,
si in care toti celi ce aveau pote alte cugete diverse de a le lui se fia
timbrai cu att'a neindurare c in istori'a din cestiune, Mai suntu si astdi
inca brbai venerandi betrani, de semtri forte nobile basericesci si naionali
244
si stimai de toti Romanii, pre cari Ilarianu i a judecatu si descrisu tare sinistru.
Inse in istori'a lui nimene n'a fostu timbratu cu att'a nendurare c Episcopulu
Lemenyi. Ori si ctu de greita se fia fostu in acele tempuri grele politic'a
Episcopului acestuia iubitoriu de poporulu seu, totui inim'a lui cea nobila
si rara nu o a trasu nimene la indoiela din celi ce l'au cunoscuta. Ma nu
numai att'a, dara inca si astdi mai esista preoi betrani, cari numai cu
lacrimele in ochi vorbescu si -si aducu aminte de elu. Ar ' fi tempulu c
betranii notri, inainte de ce s'ar' scobor in mormentu, se scria careva pre
largu biografi'a lui, c se nu mai fia silitu publiculu nostru a folosi tota
numai pre Ilarianu, cndu este vorb'a de elu, si c se nu patmu c si cu
celilalti episcopi, pre cari inca muli nu-i cunoscu dectu din biografiele isto-
riciloru Clain si Maioru, cari ctu au fostu de justi in scrierile loru, se vede
de acolo, c numai pre unchii loru episcopii Clain si Maioru i lauda, era pre
celilalti tare pucinu, de si de aire scimu, c si celilalti au fostu toti la
inaltimea misiunei loru. Unu venerandu octogenariu a fostu scrisu prin anii
trecui cev'a despre Episcopulu Lemenyi in foisiora Observatoriului. Se vede
c Baseric'a si scol'a" seau nu cunosce seau nu voiesce se cunosca scrierea
acest'a, ci se provoca mai bucurosu la Ilarianu, a crui istoria ar' pote fi
unu studiu in un'a foia de partida, inse nice decumu unu isvoru istoricu
impartialu. Ctu de superficialu a fostu istoriculu Ilarianu, se pote vede
evidenta chiaru din lucrurile, ce le citeza Baseric'a si scola". In specie, ce
atinge conciunea in limb'a magiara la inmormentarea Episcopului Bobu, ace'a
s'a tienutu, ce e dreptu, inse cum si pentru-ce, ace'a Ilarianu nu ne spune.
Protocolulu afacereloru oficiose consistoriali depre atunci areta, c Lemenyi a
tienutu conciunea magiara in urm'a insareinarei din partea consistoriului, in
care erau si brbai destui, despre acaroru semtiri bune nationalj nu s'a
indoitu nimene. Aceast'a o a facutu consistoriulu, pentru-c la inmormentare
au fostu de facia forte muli nobili si oficiali magiari. Mai antaiu s'a contionatu
romanesce pentru poporulu romanu, si dupa ace'a unguresce pentru publiculu
celu mare magiaru. Acest'a inse a fostu unu simplu lucru dictatu de legile
bunei cuvenintie, din care nu este bine a trage cine scie ce conclusiuni afundu
taiatorie, precumu nu odat se intempla la noi, c din unu tntiariu se face
unu armasariu. Noi amu yediutu una inmormentare a unui romano-catolicu
magiaru, la care s'a concionatu numai romanesce, pentru-c publiculu adunata
er mai intregu romanu. Aceste suntu lucruri de urbanitate, pre cari numai
unu istoricu tineru si infocatu c Ilarianu le aduce c simptome a unei viei
publice morbose.
Era ce atinge traducerea crtiloru pre limb'a magiara, Baseric'a si scol'a"
nu va gas in totu archivulu din Blasiu nice un'a urma. D in contra deca
voiesce, pote se afle remonstrarile forte energiose si cu inima ale Episcopului
Lemenyi, cndu a fosta provocata de guvernulu de atunci se o faca acest'a,
si se introduc limb'a magiara in baseric'a unita romana. Cine va ceti, odat
245
corespondintiele episcopului Lemenyi cu guvernulu, cari se afla in Blasiu si
astdi, acel'a pre tote vorbele lui Ilarianu nu va mai pune nice unu pretiu.
Eta pentru-ce amu dsu, c astdi unu barbatu rece si seriosu nu se mai
provoca la Ilarianu c la un'a fontana istorica, pre langa totu respectulu ce
se cuvine talentului, diligintiei si zelului lui nationalu.
Schimbri hierarchice.
S'a scrisu in mai multe diuarie, c in Romani'a se va infienti unu
Patriarchatu romanescu cu resiedinti'a in Bucuresci. Nu scimu deca acesta
institutiune se va realis; inse dupa-ce s'a venturatu atta prin diuarie, nu
ne potemu retiene a o apreti si noi din punctulu de vedere a misiunei
Foiei nostre.
Ascunse suntu sfaturile lui D omnedieu si de ace'a nimenea nu pote
prevede, cari voru fi urmrile infientiarei pretinsului Patriarchatu. Acele potu
fi pucinu favoritorie pentru sant'a unire, potu inse se aiba s urmri bune.
Noi vomu vorbi cu acesta ocasiune numai despre urmrile bune, ce potu
result din instituirea Patriarchatului romanu gr. or. si adec: prin acest'a
se intrerumpe una data pentru totu de a una s canalulu acela, prin care de
sute de ani s'a versatu din Constantinopolu intre Romani ur'a facia cu inam'a
Rom' a s a impiedecatu ori ce incercare a Romaniloru de a se uni cu sant'a
baserica a Romei. Prejudetiele s ur'a ce o a nutritu Patriarchulu Constantino-
politanu intre Romani au ajunsu culmea, s va trebui se treca multu timpu
pna cndu se voru stinge. D orimu din sufletu, c prin radicarea Patriarchiei
romanesci acelea se se sting ctu mai iute; cea ce potemu si sper, fiindu-
c nutrementu nou dela Constantinopolu nu voru capet, si stingundu-se la
totu casulu Romanii nu se voru mai nfiora asia tare de unirea cu Rom'a, c
pna acum.
Una alta schimbare hierarchica deja realisata este infientiarea Metropo-
liei rom. cat. in Bucuresci cu 2 episcopie sufragane, un'a la Craiov'a si alt'a
la Brail'a. Noulu Metropolitu este Ignatiu Paoli, calugaru passionistu, care
in decursu de mai muli ani, inainte de a fi redicatu la demnitatea de Metro-
politu, a functionatu c Vicariu apostolicu alu Munteniei. Fiindu italianu,
si astu-feliu simpatisandu cu Romanii si-a castigatu precum se vede ncrederea
gubernului romanescu, pre langa care a inrluintiatu forte multu pentru radi-
carea Metropoliei rom. cat. Ce fructe va produce Metropoli'a acesta intre
Romani, numai venitoriulu ne va sci spune. Noi inse credemu, si esperienti'a
de tote dlele ne inveti, c la Romani mai usioru se pote lati greco-catoli-
cismulu, dectu catolicismulu de ritu latinu, si pote si Monsignor Paoli va veni
cu tempulu la acest'a conviciune. Ori cum va fi, atta totu remane, c pentru
coloniele din Romani'a neromane, infientiarea Metropoliei va fi salutara attu
pentru-c organisarea hierarchiei va subministr cu mai multa promptetia
246
miilocele de lipsa pentru cultur'a loru religioso-morale si mntuirea suflete-
loru loru, ctu si pentru-c acei credincioi se voru alipi si mai tare de
Romani'a, fiindu-c voru afla acolo si ace'a institutiune, care mai multu dectu
ori care alfa lega pre omu de una tiera.
Am ff tare curioi se scimu, ci Romani curai s'au facutu pna acum
membrii basericei romano-catolice din Romani'a, pentru-c amu cetitu in unele
diuare, c avutulu principe Torlonia din Rom' a a pusu la dispositiunea Santiei
Sale Leonu XIII. unu palatu alu seu, pentru-c din acel'a se se formeze in
Rom' a unu seminariu romnu pentru tineri romano-catolici din Romani'a. Cine
scie fi-v in acelu seminariu vre-unu Romanu curatu, seau numai Nemi,
Poloni, Unguri etc. ? D e altumintrea s acestu seminariu pote se aiba urmri
salutarie pentru Romani'a, pentru-c noi suntemu convini, c tinerii, fia ei
de ori ce naionalitate, nu voru inveti nice una data in Rom' a a uri pre
Romni, c-ci lasandu la una parte monumentele mreie ale Romei, cari
detepta in omu simpatia catra una naiune asia gloriosa cum suntu Romanii,
chiaru, s moral'a catolica precum isvoresce ea din isvorulu limpede a Vati-
canului nu pote se detepte antipatia catra nice una naiune, cu attu mai
pucinu catra Romni, pre cari Vaticanulu totu de a un'a i-a ocrotiii si ajutatu.
Fiindu-c este vorb'a de Metropoli'a romano-catolica in regatulu Romniei
credemu, c va interesa pre lectorii notri se scia ci si cine sunt membrii cre-
dintiosi ai acelei Metropolie. Dupa Domnulu M. G. Obedenariu (in opulu: La
Roumanie economique) numerulu populatiunei romano-catolice este de 132,000.
D in acetia cam 180,000 se afla imprasciati prin orasie si sunt mai cu sema Nemi,
Francesi, Italiani, Poloni, Belgi ; er' cam 50 mii locuescu prin comunele rurale si
sunt in partea cea mai mare Secui, afara de pucini Slavi catolici (Bulgari din Cioplea
si Popesci si cati-va Slovaci resipiti). Secuii cunoscui in Romani'a sub numele de
Ciangai locuescu mai toti in Moldov'a si mai cu sema in districtele Romanu, Bacu
si Jasi. Traescu separai de Romni si sunt cu pucine esceptiuni catolici. Preoii
loru sunt parte mare Italiani.
Pascal despre modulu folosirei averiloru.
Blasiu Pascal este unulu dintre primii classici francesi. Elu a
traitu in secululu alu 17-le.
C mai muli alii este si elu unulu din acei clasici francesi, in
cari literatur'a si limb'a francesa si a ajunsu celu mai inaltu gradu
de desvoltare. C unulu, ce a traitu in secululu alu 17-le, de sine
se intielege, c, s'a tienutu de asia numitulu secululu lui Ludovicu
XIV, care formeza epoc'a de auru a literaturei francese. Ce e dreptu
si dupa secululu acest'a mai numera literatur'a francesa destui clasici.
Inse nice unii din cei mai trdii nu s'au potutu redic pana la inal-
247
timea ace'a ideala, pana la care s'a inaltiatu celi dein secululu lui
Ludovicu XIV. Acest'a, pentru-c toti clasicii epocei de auru de sub
Ludovicu XIV suntu inspirai pana in adenculu sufletului de principiulu
si semtiulu religiosu, care este alfa si omega in tote scrierile loru.
Scrietorii mai trdii areta in privinti'a acest'a una facia cu totulu
diversa. Cu inceputulu secuiului alu XVIII, sub guvernulu interimalu
a lascivului duce de Orleans literaturi a francesa incepu a se abate
totu mai tare dela religiune. In loculu teismului crestinu catolicu,
sub a crui scutu a devenitu naiunea francesa cea de antaiu naiune
in lume, s'a importatu din Angli'a mai antaiu Deismulu, care c una
cangrena s'a lattu in scurtu tempu preste tota literatur'a. In urm'a
lui veni sensualismulu lui Condillae,, care curundu degenera in materia-
lismulu si ateismulu celu mai crasu, ce-si serba apoi orgiele sale cu
att'a crudme in revolutiunea cea mare francesa. Astufeliu ideile cele
sublime si atragutorie din clasicii secuiului lui Ludovicu alu XIV. dis-
prur pre rendu mai de totu, si loculu loru lu ocuparu ideile cele
seci, uscate si treviali, ce singure cu multa truda numai pote se le
produc una literatura cadiuta dela credintia, asia ctu asemenendu
omulu avuti'a classiciloru din secululu lui Ludovicu XIV cu miseri'a
celoru mai trdii i vine a esclam cu cuvintele cele tragice ale po-
porului nostru
Ce a fostu dulce s'a mancatu
Ce a fostu verde s'a uscatu!
Pascal de profesiune a fostu matematicu si geometru. Pre langa
tote aceste elu s'a ocupatu forte multu cu religiunea din punctu
de vedere attu teologicu ctu si filosoficu. Unele din ideile lui
teologice suntu infectate de Jansenismu, cele corecte inse suntu sublime
in tota privinti'a. Un'a din ideile aceste despre modulu folosirei amu
aflatu cu cale a o publica in versiune libera si pentru cetitorii notri
in urmatoriele:
Avutule! D eca voiesci se-ti ctigi cunoscintia despre starea ta adeverata,
intipuescete sub imaginea acest'a!
Unu omu aruncata de tempestate marina a ajunsu in una insula, unde
locuitorii si cutau regele, ce deodat a disparutu fora se scia, c unde.
Poporulu vediendu pre omulu celu necunoscutu aruncata de valuri in insul'a
loru, c semena tare cu regele pierduta, din gresiela au inceputu a-lu recunosce
248
pre elu de rege. Omulu la inceputu nu scie, ce se faca, in urma inse se
resolvi a se las in voi'a sortei celei attu de favorabili, si incepu a primi
tote onorile unui rege.
Pre langa tote aceste
4
inse elu nu pote se uite de locu conditiunea s'a
naturala, si in continuu si aducea aminte, c regatulu totui nu este alu lui,
si c numai intemplarea orba' l'a facutu rege. Astu-feliu sufletulu lui er in
continuu agitatu de doue cugete. Prin unulu se porta c rege, prin celulaltu
si recunosce starea sa adeverata. Celu de antaiu lu descoperie, celu de alu
doile lu ascundea. Cu celu de antaiu tracta cu poporulu, cu celu de alu doile
tracta cu sine insusi.
Nu-ti imagina avutule, c dora tu ai fi ajunsu la starea ta pre alta cale,
si numai din intemplare c si regele acest'a. Esti avutu, ce e dreptu, inse
dela natura nu ai mai multu dreptu de a fi avutu c alii. Ai capetatu
averea prin ereditate. Se scii, c acest'a este numai una intemplare., Deca
prinii tei se casatorieu altumintrule, tu nu numai c nu ai fi eredtu nemic'a,
dara nice nu ai esiste. O ai castigatu cu sudore! Trebue se scii, c mii de
intemplari, ce nu depindu dela tine, au trebuitu se concurg, c sudorea ta
se aiba fructe.
Ce ai dara se faci? C si regele de mai susu, iu sufletulu teu trebue
se nutresci in continuu doue cugete. Cu unu cugetu se te pori facia cu
omenii conformu pusetiunei tale, inse cu unu altu cugetu ascunsu se te pori
facia cu tine insuti, c si cum nu ai ave nemicu mai multu c alii. Deca
opiniunea publica te redica preste alii, atunci cugetulu teu se te umilesca si
tiena in egalitate perfecta facia cu toti. Acest'a este statulu teu celu
naturalu!
x
).
Spre sciintia!
Esc. Sa D. Ministru de culte si instruciunea publica a redicatu mesur'a
luata de D. Comisariu investigatoriu, prin care s'a fostu opritu scolariloru
dela gimnasiulu gr. cat. din Blasiu estradarea testimonieloru de pre anulu
scol. 1883, si asia colarii notri, cari voiescu, potu numai de ctu se si le
primesca dela P. O. Direciune gimnasiala.
In 6 Augustu st. . . c. s'a pusu pietr'a fundamentala la Seminariulu
celu nou din Blasiu si edificarea s'a inceputu dej.
' ) Ocuvres completer de Pascal. Paris 1866 tom. 2. pg. 16. u.
Editoriu si redactoriu responsabilii Dr. Alesandru V. Gram'a.
Tipograll'a Semiiiariului gr.-cat iu Blasiu.