Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

Natura conceptului de totalitarism la Hannah Arendt

Student: Carnat Daniela


Sectia: Sociologie
An: II

1
Natura conceptului de totalitarism la Hannah Arendt

In sensul precizat in dictionare, totalitarismul reprezinta un regim sau o conceptie


totalitara care aplica sau preconizeaza dictatura unei minoritati, majoritatea populatiei
fiind lipsita de drepturi si de libertati. Mi se pare o definitie mult prea scurta si mult prea
lacunara pentru un dictionar explicativ.
De ce totalitarismul? De ce tocmai acest concept? Trebuie sa precizez inca
de la inceput ca nu putini sunt istoricii care au incercat si care s-au dedicat indelug
explicitarii si descrierii acestui fenomen de amploare al secolului XX. Asadar recunosc ca
subiectul care ma perocupa pe mine nu este unul de o deosebita originalitate – departe
gandul de a avea aceasta pretentie. Intervine acum intrebarea de ce am ales personajul
Hannah Arendt? Raspunsul este unul foarte simplu: am studiat de mult timp – nu pot sa
afirm ca am studiat chiar indeaproape pentru ca as mai avea multe de batatorit –
fenomenul totalitar din secolul trecut. Hannah Arendt este una din personalitatile istorice
dintre cele mai lucide care au dezbatut in lung si-n lat acest fenomen. Cu toate acestea,
nemultumirea mea, daca pot sa spun asa, este ca nu am gasit in opera o definitie clara si
succinta a termenului de totalitarism. Intr-adevar, Arendt descrie, atat in Originile
totalitarismului cat si in La nature du totaliatrisme, mecanismele care au facut posibila
instaurarea unor regimuri totalitare, punand in evidenta structurile care le asigura
mentinerea precum si consecintele antiumane pe care le genereaza. In acest sens, miza
maruntului meu proiect este de a injgheba o caracterizare scurta, clara si obiectiva a
fenomenului totalitar din opera lui Hannah Arendt, dar nu numai.
De exemplu, Tzvetan Todorov spune ca “statul totalitar aspira la controlul
totalitatii vietii sociale a unui individ. Partidul (comunist sau national-socialist) nu se
multumeste cu acapararea puterii politice in sens limitat, ca in dictaturile clasice,
eliminand opozitia si asumandu-si singur guvernarea. El isi extinde controlul asupra
intregii sfere publice din viata fiecarei persoane, lezand cat se poate de mult sfera privata;
el controleaza munca, locuinta, proprietatea, educatia sau distractiile copiilor, si chiar
viata familiala si sentimentala. Aceasta ii permite sa obtina supunerea tuturor cetatenilor,

2
nemaiexistand niciun loc in care ei ar putea sa se adaposteasca si sa-i scape.”1 Tot asa ni
se spune si in Originile totalitarismului ca nimic nu s-a dovedit mai usor de distrus decat
viata privata si moralitatea privata a oamenilor care nu se gandeau decat la salvarea
propriilor lor vieti. Dupa cativa ani de putere si de coordonare sistematica, nazistii puteau
anunta pe buna dreptate ca singura persoana care mai este inca un individ in Germania
este aceea care doarme.
Dominatia totala nu permite libera initiativa in niciun domeniu al vietii,
niciun fel de activitate care sa nu fie intru totul previzibila. Totalitarismul odata venit la
putere inlocuieste invariabil toate talentele de prim rang cu asemenea sarlatani si imbecili
a caror lipsa de inteligenta si creativitate constituie cea mai buna garantie a loialitatii lor.
Trebuie semnalat faptul ca vorbim de o dominatie totala care inseamna mult mai mult
decat autoritate. A nu se confunda acesti doi termeni intrucat, autoritatea, indiferent sub
ce forma ar fi, implica o limitare a libertatii, dar niciodata abolirea ei. Dominatia
totalitara urmareste insa abolirea oricarei farame de libertate, “chiar eliminarea oricarei
spontaneitati umane in general, si nu doar o restrangere a libertatii oricat de tiranica ar
fi”2 . Cu cat este mai evidenta puterea totalitarismului, cu atat mai secrete devin telurile
lui adevarate. Faptul de a minti sistematic o lume intreaga nu se poate realiza decat daca
sunt intrunite conditiile unei guvernari totalitare, cand calitatea de fictiune a realitatii de
fiecare zi distorsioneaza pana si cele mai mici si mai evidente detalii. Presupunerea
centrala a totalitarismului ca totul e posibil duce astfel, prin eliminarea consecventa a
oricaror piedici reale, la consecinta absurda si teribila ca orice crima pe care o imagineaza
conducatorii trebuie sa fie pedepsita, indiferent daca ea a fost savarsita sau nu. “Lagarele
de concentrare si de exterminare ale regimurilor totalitare slujesc ca laboratoare in care se
verifica aceasta credinta fundamentala a totalitarismului ca totul este posibil”.3 Dominatia
totala se straduieste sa organizeze infinita pluralitate si diferentiere a fiintelor omenesti ca
si cand intreaga umanitate ar fi doar un singur individ. Aceasta dominatie incearca sa
realizeze acest tel atat prin indoctrinarea ideologica a formatiilor de elita, cat si prin
teroarea desavarsita din lagare. Lagarele nu sunt menite numai sa extermine oameni si sa
degradeze fiinte omenesti, ci slujesc de asemenea la odioasa experienta a eliminarii, in

1
Tzvetan Todorov, Confuntarea cu extrema, Humanitas, Bucuresti, 1996, p. 120.
2
Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Humanitas, Bucuresti, 2006, p. 500.
3
Hannah Arendt, op. cit., p.539.

3
conditii stiintifice controlate, a insesi spontaneitatii de expresie a comportamentului
omenesc si a transformarii personalitatii umane intr-un simplu obiect; in ceva ce nu sunt
nici chiar animalele. In conditii normale, proiectul acesta nu poate fi realizat niciodata.
De ce? Pentru ca spontaneitatea nu poate fi nicicand cu totul eliminata in masura in care
este legata nu numai de libertatea omeneasca, ci si de viata insasi, in sensul mentinerii in
viata. Doar in lagarele de concentrare4 este posibil un asemenea experiment. Asadar ele
sunt societatea cea mai totalitara realizata vreodata pana acum, precum si idealul social
calauzitor al dominatiei totale in general.
Metodele totalitare se bazeaza pe principiul nihilist al lui “este permis
orice”. Dar oriunde aceste noi forme de dominatie isi asuma structura lor autentic
totalitara, ele transcend acest principiu si inainteaza pe un teritoriu propriu care ne-a fost
pana cum complet necunoscut: domeniul unde “orice este posibil”. Ceea ce este contrar
bunului simt nu este principiul nihilist ca “este permis orice”; ceea ce bunul simt si
“oamenii normali” refuza sa creada este ca orice este posibil. Incercam sa intelegem aici
niste fapte care pur si simplu depasesc puterile noastre de intelegere. “Fara acest soi de
imaginatie care constituie intr-adevar comprehensiunea, noi nu ne-am sti repera in lume.
Este singura busola interioara pe care noi o posedam. Suntem contemporani doar cu ceea
ce intelegerea noastra reuseste sa atinga.”5 Ne este imposibil sa luptam contra
totalitarismului pana in momentul in care am inteles acest fenomen. Si mai trebuie spus
ca nu ne putem astepta sa-l intelegem de maniera definitiva atata timp cat el nu este
definitiv invins. Din pacate, spune Hannah Arendt, noi am pierdut instrumentele care ne
permit sa intelegem. Cautarea noastra de sens este stimulata si infranata totodata de
incapacitatea noastra de a o produce. Ceea ce este nelinistitor in emergenta
totalitarismului, pentru cei ce se consacra cautarii de sens si incearca sa inteleaga, nu este
noutatea acestui fenomen, cat faptul ca a dus la distrugerea categoriilor noastre de gandire
si a criteriilor noastre de judecata morala.
Rezultatul final al totalitarismului a fost aparitia unor oameni fara
suflete, adica a unor oameni care nu mai pot fi intelesi fie psihologic, fie in alt fel, a caror
reintoarcere la lumea omeneasca inteligibila seamana cu invierea lui Lazar. Numai
4
Aceste lagare de concentrare nu sunt o inventie a miscarilor totalitare.Ele au iesit la iveala pentru prima
data in timpul razboiului cu burii si au continuat sa fie folosite in Africa de Sud ca si in India pentru
“elementele indezirabile”.
5
Hannah Arendt, La nature du totalitarisme, Edition Payot, Paris, 1990, p. 17.

4
imaginatia infricosata a celor care au fost zguduiti de asemea relatari, fara sa fi fost ei
insisi chinuiti in propria lor carne, aceea care in fata ororii reale paralizeaza fara gres,
numai o asemena imaginatie isi poate permite sa reflecteze la asemenea orori.
Lucrul cel mai rau pe care un om il putea face altui om era sa-l asasineze.
Dar asa cum stim astazi asasinatul este doar un rau mai mic. Asasinul care ucide un om se
mai misca intr-un domeniu al vietii si al mortii familiar noua. Asasinul lasa in urma sa un
cadavru si nu pretinde ca victima sa nu a existat niciodata; daca sterge anumite urme, ele
sunt ale propriei sale identitati si nu memoria si suferinta persoanelor care si-au iubit
victima; el distruge o viata, dar nu distruge faptul existentei insesi. Astfel, nazistii au stiut
cum sa tranteasca usa dupa ei in asa fel incat sa nu fie uitati secole intregi.
In incheiere as dori mult de tot sa citez cateva randuri din Alain Besancon
care mie mi s-au parut de-a dreptul edificatoare pentru intreg fenomenul totalitar: “In
jurul distrugerii fizice – imensul osuar, devastarea pamantului, aspectul cel mai evident al
dezastrului, asupra caruia se concentreaza studiile si masuratorile – se intinde un domeniu
invizibil, unde ravagiile sunt probabil mai extinse, afecteaza mai multa lume si vor fi mai
greu de reparat: distrugerea mintilor si a sufletelor.”6

6
Alain Besancon, Nenorocirea secolului.Bucuresti, Humanitas, 2007, p. 35.

5
BIBLIOGRAFIE:

Arendt, Hannah, “Originile totalitarismului”, Bucuresti, Humanitas, 2006.


Arendt, Hannah, “La nature du totalitarisme”, Paris, Edition Payot, 1990.
Besancon, Alain, “Nenorocirea secolului.Despre nazism, comunism si unicitatea Shoah-
ului”, Bucuresti, Humanitas, 2007.
Todorov, Tzvetan, “Confruntarea cu extrema”, Bucuresti, Humanitas, 1996