Am 2 feluri preferate de povesti de iubire.

Cele care incep cu o pierdere: am pierdut trenul, am alergat dupa autobuz si

mi-a inchis usa in nas, am fugit dupa caine, hamster, cutie care s-a rostogolit,
mi-am pierdut portofelul, cheful, felul de-a fi, prietena, prietenul, timpul,
serviciul, batista, cercelul liftul, tot ce aveam pe lumea. Dar daca nu pierdeam
si nu eram ravasit, ca dupa orice pierdere, oricat de mare sau de mica, nu as fi
primit un premiu de consolare: acel cineva foarte special.
Si cele de la polul opus, care incep cu o victorie: am prins telecabina, am luat
exact atunci metroul, am ajuns totusi la petrecere, in ultima clipa, m-am dus
cu greu la magazin, la concert, am luat interviul in ciuda celor 100 de
persoane, am luat examenul, nava spatiala, biletul de cinema. Ca de obicei,
invingatorul primeste premiul cel mare: acel cineva foarte special.
La mine e mereu o situatie jumatate pierdere-jumatate victorie. Ca si cum
habar n-am pe ce lume traiesc.

( Mintea de ceai Iubire tip 1 si iubire tip 2)




14