Pe osea, l-am vzut, hituit de maini,

A fugit spre-a uita srcia din sat,

Pe-un asfalt unde-ai lui sunt aa de puini
i-i vacarm, de te poi stura de urlat.

Cei bogai s-au oprit s mnnce-n pduri
i mncau elegant cu tacmul frumos,
L-au vzut i pe el, i-au privit ochii puri
i i-au dat generos nite pine i-un os.

ntr-o zi, cnd trecea dintr-un loc n alt loc,
L-a lovit cineva ce grbea ctre scop,
Carnea lui de brbat a simit c ia foc
i s-a tras din osea plin de snge i chiop.

Tot ce-avea a pierdut, nu mai simte nimic,
Ar muca disperat poriuni de osea,
Dac-ar ti unde e satul lui trist i mic
Ar pleca spre-un cioban ce-l minea i-l btea.

Trepied aberant, de cel emigrant,
i ltrat pervertit la osele cu fum
Ar pleca napoi, s-ar topi n neant
i-ar mai vrea doar att, pacea-ntiului drum.

Pe osea sunt, acum, cini mai ageri i noi,
Mai mncnd ce gsesc, fr ap un strop,
Numai el, neaflnd nici un drum napoi,
A ajuns trei perechi de mnui ntr-un shop.

Dac, totui, va fi vreun ltrat pe pmnt
Pentru cini viaa-n veci va fi aspr i grea,
Cine chiop eu te plng c spinarea i-au frnt
Dar de ce ai fugit s cereti pe osea.