Sunteți pe pagina 1din 5

1 Spatii vectoriale

Intuitiv, un spa tiu vectorial (sau spa tiu liniar) este o colectie de obiecte (numite
vectori ) care pot adunate si amplicate cu numere (scalari ) dup a anumite
reguli; aceste obiecte pot : numere, vectori liberi, matrici, functii etc. Algebra
liniar a, ce are drept obiect de studiu spatiile vectoriale, si g aseste aplicatiile n
aproape toate ramurile matematicii (geometrie analitic a, analiz a matematic a,
ecuatii diferentiale etc.). n ce ne priveste, vom prezenta cteva aplicatii ale
acesteia n geometria analitic a si n teoria codurilor detectoare si corectoare de
erori.
Fie V ,= ? o multime nevid a si (K; +; ) un corp comutativ. Denim urm a-
toarele dou a operatii:
+ : V V V; (u; v) u +v;
(operatie intern a pe V ), pe care o vom numi adunare si

K
: K V V; (; v) v;
(operatie extern a) numit a n continuare, amplicare cu scalari.
Denitia 1 (V; +;
K
) se nume ste spatiu vectorial peste K, daca:
1. (V; +) este grup abelian:
(a) V este stabila fa ta de adunare: \ u; v V : u +v V ;
(b) adunarea este asociativa: pentru orice u; v; w V , avem: u + (v +
w) = (u +v) +w;
(c) adunarea este comutativa: \v; w V : v +w = w +v;
(d) existen ta elementului neutru: 0 V; astfel nct v +0 = v, \v V ;
(e) toate elementele v V admit simetrice fa ta de adunare: (v) V
astfel nct v + (v) = 0:
2. amplicarea cu scalari
K
are urmatoarele proprieta ti:
(a) V este stabila fa ta de
K
: \ K; \v V : v V ;
(b)
K
este distributiva fa ta de adunarea din V : \ K; \u; v V :
(u +v) = u +v;
(c)
K
este distributiva fa ta de adunarea din K: \; K; \v V :
( +)v = v +v;
(d) amplicarea cu scalari este compatibila cu nmul tirea din K ("aso-
ciativitate"): \; K; \v V : (v) = ()v;
(e) elementul neutru 1 K la nmul tirea din K; este de asemenea ele-
ment neutru la amplicarea cu scalari: \v V : 1v = v:
1
Elementele u; v; ::: V se numesc vectori, iar elementele ; ; ::: K
poarta numele de scalari.
Reguli de calcul in spatii vectoriale:
1. amplicarea vectorului 0 V cu scalari:
\ K : 0 = 0:
2. amplicarea vectorilor cu scalarul 0 K:
\v V : 0v = 0:
3. Mai mult, dac a v = 0; atunci = 0 sau v = 0:
4. Amplicarea cu scalarul (1) are ca rezultat opusul (simetricul fat a de
adunare) al vectorului v:
\v V : (1)v = v:
n cazul n care corpul scalarilor K este R; spatiul vectorial V poart a numele
de spatiu vectorial real, iar n cazul cnd K = C; V se numeste spatiu vectorial
complex.
2 Exemple de spatii vectoriale
1. Fie K un corp comutativ si K
n
= x = (x
1
; x
2
; :::; x
n
) [ x
i
K; i = 1; n;
multimea n-upletelor ordonate de elemente din K, mpreun a cu operatiile:

x = (x
1
; x
2
; :::; x
n
) K
n
y = (y
1
; y
2
; :::; y
n
) K
n
x +y = (x
1
+y
1
; x
2
+y
2
; :::; x
n
+y
n
)
and
K; x = (x
1
; x
2
; :::; x
n
) K
n
x = (x
1
; x
2
; :::; x
n
):
Atunci, (K
n
; +;
K
) este un spatiu vectorial, numit spatiu aritmetic
peste K:
Cazuri particulare:
Pentru K = R; se obtine spatiul vectorial (R
n
; +;
R
); notat de obicei,
simplu, cu R
n
: Cazurile n = 2 si n = 3 ofer a cadrul algebric pentru
geometria analitic a.
Pentru K = Z
2
; spatiul vectorial (Z
n
2
; +;
Z2
) si g aseste aplicatii n
teoria codurilor.
2
2. Fie K un corp si /
mn
(K), multimea matricilor de tip mn, cu elemente
a
ij
K. mpreun a cu adunarea si amplicarea cu scalari (=cu elemente
ale lui K) obisnuite ale matricilor, (/
mn
(K); +;
K
) este spatiu vectorial
peste K: n particular, pentru K = R; (/
mn
(R); +;
R
) este un spatiu
vectorial real.
3. Multimea K[X] a polinoamelor ntr-o nedeterminat a, cu coecienti n K;
mpreun a cu adunarea si amplicarea cu scalari obisnuite ale polinoamelor,
este un spatiu vectorial peste K:
4. Multimea T(J) a functiilor denite pe un interval I R; cu valori reale,
T(J) = f [ f : I R;
mpreun a cu adunarea si amplicarea cu scalari obisnuite ale functiilor,
(f +g)(x) = f(x) +g(x);
(f)(x) = f(x); \x I; R;
este un spatiu vectorial real.
5. Multimea c
3
a vectorilor liberi a din spatiul zic, mpreun a cu adunarea
vectorilor (cu ajutorul regulii paralelogramului) si amplicarea cu scalari
obisnuit a a vectorilor liberi, este un spatiu vectorial real.
Exercitiul 2 Fie V = (0; ) si K = R: Denim opera tile:
u; v V u v = u v
R; v V v = v

:
Arata ti ca (V; ; ) este un spa tiu vectorial peste R:
3 Subspatii ale unui spatiu vectorial
Fie (V; +;
K
) un spatiu vectorial.
Denitia 3 A submul time nevida S a lui V se nume ste subspatiu al lui V
daca S; mpreuna cu restric tiile la S ale opera tiilor + si
K
de pe V; este un
spa tiu vectorial.
Pentru a demonstra c a o submultime a unui spatiu vectorial este subspatiu,
nu este necesar s a veric am toate axiomele spatiului vectorial. Mai precis, avem
la ndemn a urm atorul criteriu:
Criteriul 4 O submul time nevida S a unui spa tiu vectorial (V; +;
K
) este sub-
spa tiu daca si numai daca:
3
1. pentru orice u; v S; suma u +v apar tine lui S si
2. pentru orice scalar K si orice vector u S; avem: u S:
Criteriul de mai sus este echivalent cu:
Criteriul 5 O submul time nevida S a unui spa tiu vectorial (V; +;
K
) este sub-
spa tiu daca si numai daca:
\; V; \u; v S : u +v S:
Altfel spus, un subspatiu este o submultime nevid a a unui spatiu vectorial,
care este parte stabil a n raport cu adunarea si amplicarea cu scalari (sau,
echivalent, este stabil a la formarea de combinatii liniare).
Observatia 6 Orice subspa tiu al unui spa tiu vectorial con tine vectorul nul 0:
Justicarea acestui fapt este urmatoarea: Fie S V un spubspa tiu. S -
ind subspa tiu, conform deni tiei, este o mul time nevida, deci exista un x S:
Vectorul x = (1)x apar tine si el lui S; prin urmare,
0 = x + (x) S:
Exemple:
1) Fie (V; +;
K
) un spatiu vectorial. Atunci 0 si V sunt subspatii n V:
S a veric am armatia de mai sus:
Pentru S = 0; avem: 0+0 = 0 S si 0 = 0 S; \ K: Prin urmare,
S = 0 este subspatiu.
Pentru S = V; are loc: V V; si V este spatiu vectorial, prin urmare,
este subspatiu al lui V:
2) Solutiile oric arui sistem liniar si omogen de ecuatii formeaz a spatiu vec-
torial peste R:
Rezolvare: Ar at am c a solutiile sistemului
8
>
>
<
>
>
:
a
11
x
1
+a
12
x
2
+:::: +a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+a
22
x
2
+:::: +a
2n
x
n
= 0
:::
a
m1
x
1
+a
m2
x
2
+:::: +a
mn
x
n
= 0
;
unde a
ij
R; i = 1; :::; m; j = 1; :::; n; formeaz a subspatiu al spatiului vectorial
R
n
: Pentru simplicarea scrierii, s a not am
A =
0
B
B
B
@
a
11
a
12
::: a
1n
a
21
a
22
::: a
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
m1
a
m2
::: a
mn
1
C
C
C
A
; X =
0
B
B
B
@
x
1
x
2
.
.
.
x
n
1
C
C
C
A
;
4
adic a, not am cu, A matricea sistemului si cu X coloana necunoscutelor. Atunci,
sistemul de mai sus se poate scrie sub form a matricial a
AX = 0:
Cu aceste notatii, s a demonstr am c a multimea solutiilor este subspatiu al
lui R
n
:
Proof.
1. Dac a x = (x
1
; :::; x
n
) R
n
si y = (y
1
; :::; y
n
) R
n
sunt dou a solutii ale
sistemului, atunci AX = 0 si AY = 0: Obtinem
A(X +Y ) = 0;
ceea ce nseamn a c a x + y = (x
1
+ y
1
; :::; x
n
+ y
n
) este la rndul s au o
solutie a sistemului.
2. Fie x = (x
1
; :::; x
n
) R
n
o solutie si R un scalar. Egalitatea AX = 0
implic a
AX = A(X) = 0;
de unde g asim c a x = (x
1
; :::; x
n
) este solutie a sistemului dat, q.e.d.
Exemplul de mai sus poate folosit ca o teorem a. De exemplu, solutiile
sistemului liniar si omogen

x
1
+ 2x
2
+x
3
= 0
x
1
3x
3
= 0
(1)
formeaz a subspatiu vectorial al lui R
3
:
Exercitiul 7 Arata ti ca solu tiile sistemului liniar (neomogen)

x
1
+ 2x
2
+x
3
= 1
x
1
3x
3
= 2
(2)
nu constituie un subspa tiu al lui R
3
: Altfel spus, solu tiile unui sistem liniar
neomogen nu formeaza n general spa tii vectoriale.
Exercitiul 8 Demonstra ti ca n (C[X]; +;
C
); mul timea
T
n
= f C[X] [ f = a
n
X
n
+a
n1
X
n1
+:::: +a
1
X +a
0

a polinoamelor de grad cel mult n, este un subspa tiu vectorial.


Exercitiul 9 Fie (V; +;
K
) un spa tiu vectorial si U; S V doua subspa tii ale
sale. Arata ti ca:
intersec tia U S este subspa tiu al lui V ;
suma U +S = u +s [ u U; s S a subspa tiilor U si S este subspa tiu
al lui V ;
reuniunea U ' S nu este n general subspa tiu (gasi ti un contraexemplu!).
5