Sunteți pe pagina 1din 1

Comediile d-lui I. L.

Caragiale
Titu Maiorescu enunta in acest articol, aparut in anul 1885, cand Caragiale era contestat vehement pentru trivialitate si imoralitate,
teoria inaltarii impersonale prin arta: "O noapte furtunoasa, Conul Leonida fata cu reactiunea, O scrisoare
pierduta, D-ale carnavalului cine din cei ce se duc la teatrul roman nu a vazut una sau alta din aceste comedii? Multi
cunosc pe cea dintai, mai toti pe cea de-a treia si cativa pe celelalte. Criticul spune de la inceput ca acestea merita sa !ie laudate
- toate !ara e"ceptie. #upa cum se stie, "Scrisoarea pierduta" a avut un mare succes, la !el si "O noapte furtunoasa", in timp
ce "Conul Leonida fata cu reactiunea" nu a avut priza la pu$lic, iar "D-ale carnavalului" a !ost chiar !luierata.
%iesele lui Caragiale au !ost acuzate de imoralitate, desi veridicitatea tipurilor supuse analizei este remarca$ila: &ucrarea d-lui
Caragiale este originala' comediile sale pun pe scena cateva tipuri din viata noastra sociala de astazi si le dezvolta cu semnele lor
caracteristice, cu deprinderile lor, cu e"presiile lor, cu tot aparatul in!atisarii lor in situatiile anume alese de autor. (tratul social
luat su$ o$servatie de Caragiale in aceste comedii este cel de )os, iar aspectele prezentate sunt tipice, e"ista la toata lumea,
autorul dramatic descoperind e"istenta unei societati in toata veridicitatea ei, su$ !ormele unei spoieli de civilizatie occidentala,
strecurata in mod precipitat pana in acel strat si trans!ormata intr-o adevarata caricatura a culturei moderne. Tipologia
persona)elor este, de asemenea, diversa, caracterizata cu o intuitie si o !ervoare critica de-a dreptul remarca$ile: Conul &eonida
citeste )urnale, e"plica nevestei sale esenta repu$lice* cum o pricepe el, valoarea lui +,ali$ardi- si teoria halucinatiilor. .upan
#umitrache, cherestegiul, cauta sa inteleaga in convor$iri cu ipistatul /ae 0pingescu ce este +su!ragiul universal-, este patruns de
demnitatea gardei civile si primeste de la 1ica 2enturiano deslusiri asupra suveranitatii poporului' iar cocoana 2eta isi canta amorul
+intr-un moment de !ericire si printr-o perla de iu$ire-. Candidatul de la preceptie vrea sa scape de dureri dupa sistemul lui Mattei'
Mita 3aston )ura pe +statua- li$ertatii din %loiesti si ipistatul +Carnavalului- pune un +potra$ac- cu muzica +la lotarie-. 4iaristul
/ae Catavencu si advocatul 5ar!uridi !ac discursuri electorale asupra progresului economic si revizuirii constitutionale' #andanache
isi sustine dreptul la deputatie prin traditia de la +patruzsopt-, iar politaiul ,hita este un element principal pentru alegerea +curat
constitutionala-. 6devaratul om onest este simplul +Cetatean- alegator, care este insa totdeauna +turmentat-. &umea este,
asadar, atat de diversi!icata si de surprinzatoare, de convingatoare in realitatea ei artistica, incat chiar persona)ul din piesa,
pre!ectul Tipatescu, e"clama la un moment dat: Ce lume, ce lume*. )8e878)p19ns:
%entru a apara pe Caragiale de acuzatia de imoralitate, ce depasea in mod clar planul esteticului, Maiorescu aduce in discutie teoria
hegeliana a inaltarii impersonale prin arta: ;rce emotie estetica, !ie desteptata prin sculptura, !ie prin poezie, !ie prin celelalte
arte, !ace pe omul stapanit de ea, pe cata vreme este stapanit, sa se uite pe sine ca persoana si sa se inalte in lumea !ictiunii
ideale. (e poate vor$i in !elul acesta de o o$iectivitate curata, raspunzatoare de crearea unei alte realitati, speci!ica emotiei
estetice, o !ictiune a realitatii. %ersona)ele tre$uie sa ai$a e"act comportamentul pe care il au: Tipurile in!atisate in comediile d-
lui Caragiale tre$uie sa vor$easca cum vor$esc, caci numai ast!el ne pot mentine in iluzia realitatii in care ne transporta.
Mentinerea acestei iluzii este singurul element hotarator, si un lim$agiu academic in gura lui /ae 0pingescu ar nimici toata lucrarea'
pe cand in gura lui 1amiro din eleganta +(ara la curte- a d-lui 0oan Cerchez este !oarte potrivit.
0mpersonalitatea in arta e"ista si in alte opere: Murillo a zugravit madone, dar a zugravit si copii murdari si zdrenturosi, care
mananca pepene. %oate zice cineva ca madonele lui Murillo se tin de adevarata pictura, iar acei copii zdrenturosi ar !i prea triviali
pentru arta?
in !aimosul Salon Carre din &ouvre la %aris, unde este asezata la un loc chintesenta picturei !rumoase, se vede, alaturea cu (!anta
!amilie a lui 1a!ael, !emeia hidropica a lui ,erard #o<, dinaintea careia sta doctorul, e"aminandu-i lichidul intr-o sticla. 6 contestat
vreodata cineva acestui ta$lou al lui #o< marea lui valoare artistica?. /otiunea de trivial nu este potrivita nici pentru comediile lui
Caragiale: +Trivial- este o impresie relativa din lumea de toate zilele, ca si decent si indecent.
6rtistul nu poate sa descrie o lume triviala, daca el asigura operei sale autenticitatea care o proiecteaza in spatiul ideal al !ictiunii
si al emotiei estetice superioare. %arado"al, tocmai incapacitatea artistilor inautentici de a realiza catharsis-ul prin arta este sursa
de trivialitate si de imoralitate: #aca pseudoartistul ramane el insus in aceasta lume de rand, daca el insus nu se lasa cuprins de
inspirarea impersonala, si prin urmare nu ne poate transporta nici pe noi in lumea curata a !ictiunilor, atunci se intelege ca lucrarea
sa poate sa !ie triviala, indecenta, lasciva, dupa cum ii este !elul si tinta. #ar aceasta nu atarna nici de la o$iect, nici de la e"presii,
ci de la chiar genul inspirarii sale' si atunci o imparateasa cu e"presii academice, manierate, dupa gustul trecator al unui pu$lic
trecator, poate sa !ie intr-adevar triviala, pe cand sotia cherestegiului #umitrache nu este.

S-ar putea să vă placă și