Procesul politic din Romnia 5

O schimbare politic
nea,teptat ,i frustrant
Revolu(ia a Iost caracterizata printr-un urias
sentiment de eliberare emo(ionala, n primul
rnd n sIera politicii. Prima speran(a a
Revolu(iei s-a reIerit la nlocuirea politicii
comuniste opresive si arbitrare cu un sistem
real democratic n care colectivitatea va putea
participa eIectiv la conducerea societa(ii
romnesti.
Chiar de la nceput nsa, popula(ia a
experimentat o proIunda dezamagire n chiar
aceasta sIera n care speran(ele erau cel mai
mult investite. Politica a devenit din prima
luna postrevolu(ionara, una dintre sursele
majore ale demoralizarii si alienarii. socul
produs de decalajul dintre asteptarile produse
de Revolu(ie si realitate a generat un adevarat
cutremur n constiin(a colectiva. Ulterior,
sistemul politic a aparut colectivita(ii a Ii
Iactorul determinant al esecurilor tranzi(iei.
Dincolo de reac(iile emo(ionale, este
evident Iaptul ca procesul politic n Romnia
a luat o Iorma puternic tensionata, marcata
de Iorme variate de violen(a n unele puncte
ale sale. Este justiIicat, n consecin(a, sa ncer-
cam sa exploram att Iorma neasteptata a
procesului politic, ct si tensiunile emo(io-
nale asociate lui.
Prima ntrebare care apare inevitabil se
reIera la Iorma generala a procesului politic:
este acesta speciIic tuturor (arilor europene
n tranzi(ie sau, dincolo de comunalitatea
schimbarilor din Europa de est, procesele cele
mai socante reprezinta particularita(i ale
tranzi(iei din Romnia? Concluzia analizei
prezentate n acest studiu este ca dinamica
politicului n (ara noastra a avut un puternic
proIil speciIic, generat de o logica proprie a
structurii sociale din ultimii 13 ani.
As putea sintetiza 6 teme ale socului
generat de schimbarile politice din Romnia.
Procosul politic n tranzitia din Pomnia:
o oxplicatio structurala
Ctlin Zamfir
Universitatea din Bucuresti
Procesul politic postrevolutionar nu a fost numai frustrant, dar si greu de explicat.
In contrast cu explicatiile frecvent invocate, mai degrab superficiale, se propune o
teorie explicativ ba:at pe un model structural al grupurilor social-economice si
al relatiilor dintre ele. O pies central a explicatiei proceselor politice o repre:int
cuplul ,tehnocratie`/ partidele istorice. Ipote:a central a anali:ei este urmtoarea.
forma procesului de trecere la sistemul pluripartidist va depinde de modul de aparitie
a partidelor politice in raport cu tehnocratia. = Dac generarea de noi partide
politice se face prin diferentierea intern a tehnocratiei existente, tran:itia va avea
loc prin reforme economice si social-economice organice, intr-o modalitate
echilibrat, cu conflicte moderate, consensul va fi initial relativ ridicat, treptat,
fr conflicte sociale si politice mafore, se vor constitui programe politice si
ideologice diferite, care vor sta la ba:a noilor partide. > Dac generarea de noi
partide are loc intr-o msur semnificativ in afara tehnocratiei, procesul de tran:itie
va tinde s fie caracteri:at prin procese de schimbri conflictuale, marcate de
importante incongruente.
Sociologie Romneasca, Volumul I, nr. 1-2/2003
Catalin ZamIir 6
1. De la consens la polarizare
Colectivitatea a Iost socata de trecerea rapida
de la un nivel ridicat de consens si solidaritate
n primele zile ale Revolu(iei la o explozie
violenta a conIlictelor politice. Era de asteptat
ca voin(a politica ini(ial nalt consensuala,
centrata pe op(iunea abstracta, pu(in spe-
ciIicata de schimbare, sa Iie corectata de
o diIeren(iere a op(iunilor politice. Se
presupunea deci ca tranzi(ia deschisa de
Revolu(ie va reprezenta o combina(ie de
consens fundamental nlocuirea modelului
comunist cu cel capitalist occidental,
promovarea unei democra(ii ca mijloc al
realizarii liberta(ii si diferentieri n ceea ce
priveste strategiile de atingere a obiectivului
comun, nu neaparat caracterizate de conflicte
proIunde. Con-sensul ini(ial a Iost rapid si
violent pus sub semnul ntrebarii n disputele
politice. Polarizarea politica radicala care a
nlocuit consensul s-a bazat nu n primul rnd
pe programe politice diIerite, ci pe acu:atii
ideologice abstracte. Suspiciunea ca impor-
tante Ior(e politice inten(ioneaza sa reinsta-
ureze comunismul ntr-o Iorma sau alta
(gorbaciovism, neocomunism, criptocomu-
nism, ,mentalita(i comuniste, ,apartenen(a
la Iosta securitate.) a nveninat rela(iile ntre
partide. Chiar recent, n discursul unui
important lider politic al opozi(iei a aparut
acuza(ia surprinzatoare de ,bolsevism.
Insasi ideea de consens, Iie el si par(ial, a Iost,
datorita acestei percep(ii politice, respinsa ca
reprezentnd o modalitate inacceptabila de
manipulare.
Desigur, persisten(a unor nostalgii/ men-
talita(i comuniste era inevitabila, dar marea
majoritate a popula(iei nu considera ca
acestea sunt suIicient de puternice pentru o
miscare politica ct de ct importanta. n plus,
era de asteptat ca acestea se vor diminua rapid
n procesul de cristalizare a strategilor de
schimbare. Polarizarea politica si ideologica
extrem de violenta s-a bazat nsa tocmai pe
asump(ia, pe care mare majoritate a co-
lectivita(ii nu o considera verosimila, ca ar
exista un complot comunist periculos. Este
Iiresc de aceea sa identiIicam Iactorii care
au dus la cristalizarea unei asemenea presu-
pozi(ii n anumite segmente ale politicului.
2. Substitu(ia obiectivelor: de la demo-
cra(ia ca participare ,i libertate la
democra(ia ca institu(ie ,i impunere a
op(iunilor politice ,corecte
S-a produs o deplasare de semniIica(ie a
principiului democra(iei de la continutul
propriu-:is al ei voin(a colectivita(ii , la
institutiile pe care o Ior(a politica sau alta le
considera adevaratul garant al democra(iei,
indiIerent de opinia colectivita(ii. n mod
paradoxal, grupuri care se intitulau ,adeva-
ra(ii democra(i erau n acelasi timp promo-
vatori ai unei ideologii a elitismului politic:
popula(ia nu este matura politic si ideologic,
nu este pregatita pentru libertate si pentru
,adevarata democra(ie. Rezultatele diIe-
ritelor alegeri au Iost adesea contestate sau
mai des atribuite lipsei de maturitate demo-
cratica, ,prostiei masei, prin nevoia acesteia
de un ,tatuc, sau chiar prin mentalita(i
comuniste de care cu greu se poate elibera.
3. De la aspira(ia spre democra(ie la
comportamente politice tipic antidemo-
cratice
Nimeni nu se astepta ca instaurarea demo-
cra(iei sa reprezinte un proces nepro-
blematic. Dupa eliberarea de structurile
autoritare tot mai primitive ale regimului
socialist, Iormele antidemocratice dure erau
probabil de a nu mai Ii acceptate de catre
masa colectivita(ii. Contrar asteptarilor,
asemenea maniIestari antidemocratice au
avut loc si au generat importante socuri
morale si politice. Luna ianuarie 1990 a
nregistrat ncercari de cucerire a puterii prin
Ior(a, cu conIruntari de strada ntre mani-
Iestan(ii diIeritelor Ior(e politice. A urmat
celebra ,Pia(a a Universita(ii extrem de
disputata din punctul de vedere al caracterului
sau eIectiv democrat. Pentru unii ea a
reprezentat maniIestarea adevaratelor idealuri
democratice si anticomuniste. Al(ii au
Procesul politic din Romnia 7
perceput-o mai mult o maniIestare a unor
grupuri minoritare radicale, indiIerente la
punctul de vedere al majorita(ii. Dupa
alegerile din mai 1990, continuarea ,Pie(ei
Universita(ii a pus sub semnul ntrebarii
chiar principiul acceptarii alegerilor demo-
cratice. Ca raspuns, s-a produs prima ,mine-
riada, cert indusa politic, care a creat un
precedent de violen(a politica cu mult mai
periculos dect Pia(a Universita(ii. ncercarea
de a-l readuce pe rege si a reinstaura mo-
narhia, n condi(iile unui larg antimonarhism
al popula(iei, a reprezentat tot o tentativa de
a ob(ine puterea politica nu prin vot demo-
cratic, ci prin instaurarea unei institu(ii care
sa sus(ina un segment politic mpotriva altora.
Si, nu n ultimul rnd, violen(a acuza(iilor
publice n locul discu(iilor a Iost poate si mai
socanta pentru colectivitate.
4. Respingerea explorrii alternativelor
n primii ani ai tranzi(iei a existat o tema
ideologica extrem de curioasa: blamarea
originalittii. Se vorbea n termeni peiorativi
despre meteahna de a Ii originali cnd nu este
cazul: expresia ,democra(ia noastra origi-
nala devenise o moda. Spaima de origi-
nalitate este greu de explicat ntr-o epoca a
inovarii si descoperirii. La baza ei sta ceea
ce eu numesc o epistemologie a solutiei unice.
Nu exista dect o singura cale istorica
tranzi(ia si o singura strategie a tranzi(iei
cea schi(ata pe baza principiilor sus(inute de
organismele interna(ionale si specialistii
occidentali. Ceea ce trebuie Iacut este im-
plementarea rapida a reIormei con(inute de
aceasta strategie. ncercarea de explorare a
alternativelor devine suspecta de inten(ii
ascunse de mentalita(i comuniste care nu Iac
dect sa ntrzie reIorma, sau chiar sa o
blocheze. EIectul distorsionant al acestei
epistemologii apare mai ales n conceperea
democra(iei. Democra(ia nu mai are nici o
legatura cu ,voin(a colectivita(ii, aceasta
putnd Ii ,politic incorecta, purtatoare a unei
mentalita(i de tip comunist. Singura demo-
cra(ie este adoptarea reIormei si implemen-
tarea rapida a ei, indiIerent de voin(a maselor
care ar putea Ii napoiate. Reprezentan(ii
anticomunismului, indiIeren(i la punctul de
vedere al ,masei, sunt adevara(ii democra(i.
Dar de ce o asemenea op(iune? Se poate
presupune ca explica(ia sta n teama ira(ionala
de eventuala rentoarcere la comunism. Orice
cautare de alternative este resim(ita a
reprezenta un asemenea pericol. Cel mai sigur
deci este a pune masiv o ,plusvaloare pe
strategia reIormei dezvoltata de exper(ii
occidentali si de a exclude orice analiza
critica. Ideea de reIorma a Iost n(eleasa ntr-
o modalitate excesiv de simplista, ca singura
cale. Singura problema n discu(ie este daca
reIorma trebuie sa Iie mai lenta sau mai
rapida. La baza respingerii explorarii alterna-
tivelor pare a sta urmatorul ra(ionament: nu
este Ioarte importanta calitatea strategia
reIormei acceptate; orice schimbare ar Ii
promovata ea este pozitiva reprezentnd o
departare de comunism.
5. Mentalitatea tradi(ional romneasc
ca factor responsabil
Nici un alt moment al istoriei noastre nu a
Iost caracterizat printr-o asemenea violenta
blamare de catre intelectuali a caracterului
na(ional romnesc. Pe lnga prezen(a vechii
nomenclaturi comuniste si a securistilor,
responsabilitatea ultima a esecurilor im-
portante ale tranzi(iei este plasata aproape
integral pe caracteristicile negative ale
poporului romn. Este ciudat si, deci,
important de explicat ca orice Ienomen
neobisnuit, critica obsesiva a romnismului.
Simplist vorbind, un esec poate Ii explicat
prin trei Iactori distinc(i: planul de ac(iune,
condi(iile si actorul nsusi. Daca strategia
tranzi(iei este axiomatic considerata a Ii
adecvata, daca Occidentul a oIerit un suport
continuu crend un context interna(ional
suportiv, ce explica(ie a mai ramas pentru
gravele rezultate negative? Este clar ca doar
incapacitatea popula(iei. Lipsa de experien(a
democratica si capitalista este cea mai blnda
critica. De regula se invoca cultura, tradi(ia,
Catalin ZamIir 8
ntr-un cuvnt romnismul. Daca ipoteza
Iormulata aici este cel pu(in par(ial adevarata,
ea este tulburatoare: asumarea de catre
romni a vinova(iei reprezinta o scuza masiva
a deIectelor strategiei construite de catre
Occident si, ceea ce este mai important, un
instrument ideologic puternic de a controla
orice tendin(a presupusa de renviere a
comunismului. Nu pot sa evit n acest context
o paralela neplacuta ntre pericolul comu-
nismului n Romnia si armele de distrugere
n masa ale Irakului.
6. Solicitarea frecvent de ctre for(ele
politice romne,ti a suportului extern n
lupta cu celelalte for(e politice
Prestigiul Ior(elor politice occidentale nu
putea sa anuleze regula Iundamentala a
democra(iei ca partidele politice trebuie
sa-si construiasca puterea pe suportul
electoral intern. Contrar acestei reguli, unele
partide au solicitat continuu si deschis
suportul politic al Ior(elor occidentale n lupta
mpotriva adversarilor politici. DiIuzarea la
nivel interna(ional de acuza(ii grave la adresa
adversarilor politici a Iost de asemenea o
practica curenta. Complementar, Ior(ele poli-
tice occidentale au sprijinit activ, n diIerite
Iorme, unele Ior(e politice romnesti mpo-
triva altora, prelund acuza(iile vehiculate de
partidele politice pe care le considerau a Ii
mai credibile.
Ca rezultat al multiplelor distorsiuni n
rela(iile politice, mediul comunicarii politice,
suprasaturat de conIlicte si acuza(ii partizane,
cu o uimitoare inapeten(a pentru discu(ia
direc(iilor si strategiilor de schimbare, a dat
comunita(ii impresia de nlocuire a ,min-
ciunii comuniste cu un Iel de ,minciuna anti-
comunista. nlocuirea speran(ei pentru o
libertate reala cu certuri si manipulari politice
partizane a Iost un Iactor important de
producere a deziluziilor si demoralizarii
postrevolu(ionare.
Teoriile explicative curente
Mai mul(i Iactori sunt invoca(i curent pentru
a explica evolu(iile neasteptate si, n acelasi
timp, Irustrante ale sistemului politic n
tranzi(ie.
Teoria personalittilor. Explica(ia
comuna Iace apel la rolul persoanelor partici-
pante la proces: Iliescu, Coposu, Roman,
Constantinescu etc. Ocupnd pozi(ii cheie n
direc(ionarea procesului politic, ei si-au pus
amprenta asupra acestuia. O asemenea
perspectiva este corecta, dar superIiciala.
Liderii politici ac(ioneaza mereu ntr-un
context complex care le modeleaza op(iunile.
Teoria confruntrii dintre programe
politico-ideologice. Tranzi(ia a Iost dominata
de conIruntarea ntre trei mari orientari
ideologice, invocate cu pasiune n dezbaterile
politice: programul schimbarii societa(ii
socialiste ntr-o societate democratica, bazata
pe economia de pia(a, de tip european; menta-
lita(ile comuniste nclinate spre modernizarea
socialismului; axare prioritara pe pedepsirea
celor responsabili pentru regimul comunist
si pe reinstaurarea structurilor social-eco-
nomice si politice desIiin(ate de acesta.
Teoria traditiei negative a poporului
roman. O alta explica(ie invoca nu contri-
bu(ia actorilor individuali ai tranzi(iei politice
si nici conIruntarea ntre orientari, ci mai mult
caracteristicile culturale ale poporului:
tradi(iile negative ale romnilor. Aspira(iile
de schimbare ale romnilor sunt constant
Irnate si deturnate de ,naravurile lor.
Teoria inevitabilittii dificulttilor pro-
duse de orice schimbare social profund.
Dincolo de asteptarile entuziaste ale actorilor
sociali, schimbarea este nso(ita de proIunde
diIiculta(i si tensiuni generate de decalajele
de ritm ale diIeritelor componente, de timpul
necesar sedimentarii noilor institu(ii si
mentalita(i. Desigur, si aceasta teorie este
corecta. Contrar asteptarilor popula(iei,
schimbarile proIunde sunt caracterizate
mereu de incongruen(e si tensiuni ntre com-
ponentele procesului n schimbare. Lipsa
culturii si experien(ei politice, sociale si
economice n noile direc(ii ale schimbarii
reprezinta un Iactor general invocat pentru
explicarea oricarui proces de tranzi(ie. O
asemenea explica(ie este corecta, dar prea
Procesul politic din Romnia 9
abstracta. Ea explica o clasa prea generala
de Ienomene tensiuni, conIlicte, incongru-
en(e -, neputnd explica nsa Iorma particu-
lara a acestora.
Invocarea Iactorilor subiectivi individu-
ali sau colectivi poate explica, n masura n
care este corecta, nivelul evenimen(ial al
procesului, dar este pe departe insuIicienta.
Si nici recursul la explica(ia prea abstracta
ca orice schimbare este diIicila nu este
suIicienta.
Teoria ,asa este normal intr-un sistem
democratic`. Daca popula(ia ,spectatoare
la procesul politic exprima un grad ridicat
de dezamagire, unii actori politici sunt tenta(i
sa promoveze privitor la Iorma procesului
politic o imagine de ,normalitate. n contrast
cu iluziile naive si moraliste ale popula(iei,
normalitatea procesului democratic este cu
totul alta. Un Ioarte important lider politic
spunea n primii ani de dupa Revolu(ie, consi-
dernd sincer ca ceva Iiresc pentru un sistem
democratic, ca ,jocul politic nu are morala;
singura sa regula este cstigarea puterii.
Sistemul politic pluripartidist este Iunda-
mental bazat pe competi(ie. Partidele sunt
actori angaja(i n lupta pentru ob(inerea
voturilor. Este inevitabil ca lupta politica sa
ia Iorme mai violente, morala sa Iie pusa ntre
paranteze, acuza(iile reciproce sa Iie dincolo
de ,Ials si adevar, iar promisiunile nerealiste
sa Iie Irecvente. Politica nu este att de con-
trolata de norme externe cum sunt multe
dintre sectoarele sociale. Sa luam, pentru
compara(ie, tot un sector nalt competitiv, dar
total diIerit de politica: sportul. Si aici avem
adversari angaja(i n lupta pentru victorie.
Loviturile ,sub centura sunt nsa controlate
destul de eIicace nu numai de catre presa si
spectatori, dar si de catre arbitrii investi(i cu
autoritate. n domeniul politic, nici o instan(a
nu poate stabili care este jocul corect si care
este cel incorect. n aIara colectivita(ii care
odata la 4 ani Iormuleaza prin vot un verdict
electoral, nu poate Ii acceptat nici un alt
arbitru. Controlul asupra partidelor politice,
cu excep(ia unor componente care nu sunt
politice propriu-zis - juridice si Iinanciare -
nu poate Ii realizat de nici o institu(ie n aIara
de cea a alegerilor. Doar datorita reglajului
prin alegeri competi(ia politica poate Ii men-
(inuta ntre anumite limite ale civiliza(iei si
corectitudinii.
n analizele curente sunt invocate ntr-un
mod diIuz toate aceste teorii explicative.
Eiecare dintre ele cuprinde un anumit adevar;
toate mpreuna oIera nsa o imagine
explicativa conIuza si superIiciala. Eactorii
proIunzi ai procesului politic ramn mai
degraba neex-plora(i. Cred ca este necesara
construirea unui model explicativ mult mai
puternic.
O ipotez explicativ alternativ
Teoria Iormulata aici se Iundeaza pe ideea
ca, pentru explicarea profilului si dinamicii
sistemului politic in perioada tran:itiei, cheia
trebuie cutat in configuratia structural a
grupurilor sociale angafate in schimbrile
sociale si economice. n mod particular, voi
cauta sa explic masa de procese si evenimente
politice prin mecanismele de constituire a
clasei politice si a partidelor politice, inclusiv
a programelor acestora.
Spre deosebire de teoriile standard, o
ipoteza importanta de luat n considerare este
ca tehnocra(ia, att n socialism, ct si n
perioada tranzi(ie, prezinta caracteristicile
unei clase sociale distincte. Dinamica tehno-
cra(iei n perioada tranzi(iei si raportarea la
ea a celorlalte Ior(e politice reprezinta Iacto-
rul crucial n modelarea procesului politic n
aceasta perioada. n mod special, cuplul
tehnocra(ie/ partide politice va Ii analizat pe
larg. Ipoteza centrala a teoriei supuse aici
examinarii este urmatoarea:
Eorma procesului de trecere la sistemul
pluripartidist va depinde de modul de apari(ie
a partidelor politice n raport cu tehnocra(ia
existenta:
a. Daca generarea de noi partide politice
se Iace prin diIeren(ierea interna a tehno-
cra(iei existente, tranzi(ia va avea loc prin
reIorme organice, ntr-o modalitate echili-
brata, cu conIlicte moderate; consensul va Ii
Catalin ZamIir 10
ini(ial relativ ridicat; treptat, Iara conIlicte
sociale si politice majore, se vor constitui
programe politice si ideologice diIeren(iate,
care vor sta la baza noilor partide.
b. Daca generarea de noi partide va avea
loc ntr-o masura semniIicativa n aIara
tehnocra(iei, procesul de tranzi(ie va tinde sa
Iie caracterizat prin schimbari conIlictuale,
marcate de importante incongruen(e.
Constituirea noii clase politice. Structura
social a societ(ii socialiste
ConIigura(ia sociala a societa(ii socialiste n
momentul caderii socialismului era compusa
din urmatoarele grupari:
Clasa politic comunist ca o clasa sociala
Daca prin clasa politic n(elegem totali-
tatea actorilor activi in procesul politic, regi-
mul comunist, nepermi(nd o participare poli-
tica alternativa, a Iost caracterizat printr-o
clasa politica unica, nediIeren(iata. Clasa
politica comunista este Iormata din persoa-
nele care ocupa pozi(ii de conducere n socie-
tatea comunista. Ei nu sunt n realitate alesi
prin mecanisme democratice, ci selecta(i de
catre grupul aIlat la putere, devenind cei mai
mul(i dintre ei membrii pe via(a ai clasei
politice. Ceea ce i caracterizeaza este ocupa-
rea unor Iunc(ii de conducere n sistemul
politic, complementar cu aderen(a la ideo-
logia comunista. Membrii acestei clase sunt
politicieni de cariera (,activisti de proIesie
cum erau denumi(i n limbajul politic co-
munist). Daca pentru pozi(iile de condu-
cere n diIeritele sectoare ale vie(ii sociale
(directori de institu(ii, specialisti) selec(ia se
Iacea mai mult pe criterii de competen(a
tehnica, dublate desigur de cele politica,
conducerea politica era rezultatul unui proces
de selec(ie ndelungat, n cursul unei cariere
politice distincte.
Clasa politica comunista prezinta o
dinamica istorica speciIica. n toate (arile
socialiste europene, grupul comunist
conducator, care a cucerit puterea dupa
razboi, era compus din activisti proIesio-
naliza(i, selecta(i ini(ial de partidul comunist
sovietic. Instaurarea comunismului a marit
enorm clasa politica comunista, dar nucleul
care opera selectarea noilor membrii, de-
(innd puterea ideologica si politica a Iost
cel ini(ial. ProIesionalizarea politica s-a
accentuat, separndu-se tot mai clar de
segmentul de conducere tehnica a societa(ii.
Ca rezultat al acestui proces, clasa politica
conducatoare s-a men(inut mereu limitata ca
dimensiuni. Desi Partidul Comunist din
Romnia cuprindea un numar enorm de
membrii (peste 4 milioane), n Iapt el nu
Iorma o clasa politica propriu-zisa. Aceasta
se reducea la liderii politici si, par(ial, la gru-
pul de angaja(i ai aparatului politic. Sus(i-
nerea regimului era asigurata mai degraba de
catre Ior(ele interna(ionale ale sistemului
socialist subordonate Uniunii Sovietice si, n
subsidiar, de Ior(ele represive interne. Aces-
tea din urma nu puteau Ii nsa pe termen lung
suIicient de puternice n aIara mecanismelor
de conservare interna(ionala a sistemului
comunist.
Chiar si clasa politica comunista unica,
singura permisa de catre sistemul comunist,
s-a restrns rapid ca dimensiuni n ultimele
decenii. Acest proces de restrngere a Iost
determinat de combinarea a doi Iactori: criza
tot mai proIunda a sistemului comunist si
dictatura personala a Iamiliei Ceausescu.
Datorita acestor Iactori, clasa politica comu-
nista s-a redus la grupul de lideri plasa(i n
jurul Iamiliei Ceausescu. Destul de mul(i
dintre cei care ocupau pozi(ii politice im-
portante n partid si stat au devenit mai mult
executan(i ai politicii autoritare a grupului
Ceausescu, nemul(umirea lor Ia(a de o
asemenea orientare Iiind n crestere. Pe de
alta parte nsa, ei nu se puteau desprinde de
logica sistemului comunist.
n aIara membrilor propriu-zisi ai clasei
politice comuniste, marea majoritate a per-
soanelor interesate in politic era compusa
din critici pasivi ai sistemului, tentativele lor
de organizare si ac(iune politica Iiind para-
lizate de represiunea dura, dar si de lipsa
perspectivelor interna(ionale ale schimbarii.
Acest segment larg de persoane interesate n
Procesul politic din Romnia 11
politica era caracterizat printr-un larg consens
n ceea ce priveste atitudinea negativa Ia(a
de regimul comunist, dar lipsit de vreun
program politic. Evolu(ia societa(ii romnesti
era determinata mai pu(in de Iactori interni,
ct de conIigura(ia interna(ionala: re(eaua
comunista interna(ionala n centrul careia se
plasa Uniunea Sovietica si rela(ia dintre ea si
puterile occidentale. Incertitudinea proIunda
Ia(a de evolu(ia viitoare a lumii Iacea ca acto-
rii politici sa Iie mai mult spectatori lipsi(i
de vreo perspectiva. Si cu att mai pu(in nu
era de asteptat ca n rndul lor sa se preIigu-
reze diIeren(ieri de programe politice ct de
ct articulate.
n condi(iile modelului comunist de orga-
nizare sociala, clasa politica comunista poate
Ii considerata a Ii o clas social n sensul
clasic al cuvntului. Ea nu promova, cum se
ntmpla n sistemul capitalist, interesele
claselor sociale propriu-zise, Iiind expresia
politica si ideologica a acestora. Clasa
politica comunista nu era n nici un Iel
expresia democratica a intereselor ntregii
popula(ii, asa cum presupunea ideologia
comunista, si nici a unor grupari sociale, ci
n Iapt reprezenta logica modelului comunist
de organizare, n care ea ocupa pozi(ia domi-
nanta. n consecin(a, clasa politica comunista
si exprima propriile sale interese.
Muncitorii si tranii erau deIini(i de catre
ideologia comunista ca Iiind Ior(a sociala
conducatoare a regimului. Cu excep(ia
primilor ani dupa instaurarea comunismului,
muncitorii si (aranii au Iost rapid lipsi(i de
orice putere, Iiind controla(i att de un sistem
politic opresiv, ct si de clasa tehnocratica
care ntre timp cucerise pozi(ia cheie n
sistemul tehnic, administrativ si social-
cultural. Muncitorii si puteau exprima
nemul(umirea doar prin rabuIniri violente,
nabusite prin diIerite Iorme de control,
inclusiv prin Ior(a n situa(iile critice. Com-
plementar, puterea comunista, din motive
ideologice, dar si de men(inere a unui anumit
echilibru social, daca nu oIerea putere n
conducerea societa(ii masei de muncitori si
de (arani, ncerca sa oIere mai degraba
beneIicii sociale: acces nelimitat la locuri de
munca, salarii caracterizate printr-un nivel
suIicient de ridicat apropiat de cel al tehno-
cra(iei, beneIicii sociale de diIerite tipuri.
Tehnocratia/ intelectualitatea. Utilizarea
schemei clasice a claselor sociale a pus n
umbra pozi(ia si rolul distinct al tehnocra(iei
n societatea socialista. n ciuda ideologiei
sale, regimul comunist a transIormat tehno-
cra(ia ntr-o clasa sociala distincta, tot mai
puternica si cu interese si orientari politice si
sociale speciIice, diIerita ca orientare de ceea
ce s-ar putea numi clasa politica comunista
activistii de partid. Tehnocra(ia din sistemul
socialist are o pozi(ie diIerita de cea din
sistemul capitalist. Ea era controlata de
sistemul politic, iar nu de de(inatorii priva(i
ai capitalului.
Tehnocra(ia/ intelectualitatea era compusa
din doua mari grupuri: cei care ocupau Iunc(ii
tehnice de conducere a ntregului sistem
social si specialistii care ac(ioneaza pe baza
unui set de cunostin(e de nivel nalt - ingineri,
economisti, administratori, oameni de stiin(a,
doctori, proIesori, specialisti n massmedia,
litera(i, artisti care puteau sau nu ocupa
pozi(ii de conducere, dar care se bucurau de
un statut social ridicat.
n ciuda caracterului extrem de autoritar
al comunismului, societatea romneasca si
dezvoltase si diversiIicase n Iorme moderne,
desi puternic distorsionate, o larga varietate
de subsisteme moderne. Competen(a specia-
listilor a reprezentat o resursa vitala a moder-
nizarii societa(ii si, n ultima parte a regimului
comunist, de administrare a complexului
tehnic-administrativ n condi(iile unei crize
n accentuare rapida.
Dupa instaurarea regimului comunist,
rolul conducator al ,clasei muncitoare si (ara-
nimii, aIirmat ideologic drept cheie a noii
structuri sociale, a Iost preluat rapid de catre
tehnocra(ie. Tehnocra(ia tindea sa devina tot
mai mult un sistem institu(ional non-politic
de gestionarea a societa(ii care, desi orientat
de deciziile de ordin politic, nu era prin natura
Catalin ZamIir 12
sa propriu-zisa politic. Prin pozi(ia sa de
conducere sectoriala, ct si datorita compe-
ten(ei sale n diversele sIere ale vie(ii sociale,
ea a ob(inut treptat o pozi(ie sociala cheie,
combinata cu prestigiu social si cultural.
Ideologia speciIica tehnocra(iei dezvol-
tata n cadrul sistemului comunist este bazata
pe trei valori ale modernita(ii, diIerite de va-
lorile clasei politice: competent tehnica si
administrativa, caracteristica oricarei teh-
nocra(ii moderne, consens tehnic si adminis-
trativ si solidaritatea interna. Artizani ai unui
sistem modern, n multe puncte similar cu
cel existent n (arile occidentale, tehnocra(ii
romni prezentau o orientare distincta de cea
politica, tot mai mult chiar opusa acesteia.
ConIigura(ia de valori politice si tehno-
cratice a cunoscut o dinamica complexa.
Niciodata regimul comunist din Romnia nu
a reusit sa ob(ina o loialitate politica completa
a tehnocra(iei. Dincolo de o subordonare la
nivel global a tehnicului de catre politic, diIe-
ren(ele si tensiunile au devenit tot mai pro-
nun(ate, att la nivelul op(iunilor ideologice,
ct si a ac(iunii practice. Pe masura cresterii
n complexitate a organizarii sociale, comple-
mentar cu adncirea crizei socialismului,
tehnocra(ia devenea ca mentalitate tot mai
independenta Ia(a de ideologia si politica
comunista, mergnd spre Iorme variate de
ostilitate. Autonomizarea sectoarelor compo-
nente ale societa(ii romnesti s-a accentuat
n raport cu politica globala. Prioritatea valo-
rilor tehnice speciIice Iiecarui sector devine
o sursa importanta a rezisten(ei tehnicului Ia(a
de politic.
Clasa tehnocra(iei adunase competen(a,
dezvoltase valori tehnice, stiin(iIice si cultu-
rale tot mai ostile ideologiei comunista, si
crease re(ele cu un anumit grad de coeziune.
Ea dezvoltase puternice aspira(ii de schim-
bare sociala a sistemului comunist, Iara nsa
a de(ine, pna la caderea regimului, o orien-
tare politica proprie caracterizata prin pro-
grame politice articulate. Datorita Iaptului ca
direc(iile de schimbare ale societa(ilor socia-
liste depindeau Iundamental de schimbarile
globale din conIigura(ia sistemului interna-
(ional socialist si de rela(ia dintre cele doua
sisteme, tehnocra(ia nu a reusit sa-si crista-
lizeze o viziune politica propriu-zisa. Ideo-
logia politica conturata la nivelul tehnocra(iei
se centra pe urmatorul cuplul valoric: moder-
nizare n stil occidental, perIorman(e tehnice
si intelectuale, putere tehnocratica, aspira(ie
diIuza spre organizarea capitalista occiden-
tala, dar si catre un socialism bazat mai mult
pe ra(ionalitatea tehnocratica, dect unul ,cu
Ia(a umana. Componenta cea mai neclara n
acest complex ideologic era nsa forma de
proprietate. Aceasta nu reprezenta pentru
tehnocra(ie elementul cel mai important.
Daca politicul controla Ierm deciziile
majore ale vie(ii sociale, la rndul ei, tehno-
cra(ia a dezvoltat un control n crestere asupra
clasei politice si a sistemului politic. Repre-
zentan(ii ei au patruns n Iunc(ii politice, men-
(innd nsa orientarea tehnocrata. La rndul
sau, sistemul politic era Ior(at tot mai mult
sa asimileze o parte din valorile tehnocra(iei
pentru a pute administra o societate tot mai
complexa, dar intrata ntr-o criza proIunda.
n mod inevitabil, pentru a asigura Iunc-
(ionarea sistemului, politicienii au Iost Ior(a(i
de logica lucrurilor sa asimileze tehnocra(i
n Iunc(ii de conducere pe criterii de com-
peten(a, iar nu att pe criterii politice. Politica
tot mai aberanta a conducerii politice a
limpezit op(iunile anticomuniste. Mai ales n
anii `80 tehnocra(ia devenise tot mai ostila
regimului comunist. O tendin(a de departare
de regimul comunist se maniIesta tot mai
mult chiar n sistemul politic, inclusiv n
sistemul represiv: poli(ie, armata si chiar
securitate.
Contrar percep(iei comune, tehnocra(ia nu
a Iost purtatoarea valorilor socialiste/ social-
democrate. Ea nu exprima n nici un Iel
interesele salaria(ilor si nici nu prezenta o
sensibilitate speciala pentru problemele
sociale, ci mai degraba valorile construirii
sistemelor moderne, interesul central Iiind cel
al conducatorilor institu(iilor si al specialis-
tilor. Obiectivul dezvoltarii industriale,
Procesul politic din Romnia 13
promovat ca prioritate de Partidul Comunist,
a pus tehnocra(ia ntr-o pozi(ie contradictorie:
desi avea un rol important n conducerea pro-
cesului, ea era (inuta sub un control politic si
ideologic sever. Clasa muncitoare, lipsita n
Iapt de orice putere, a Iost Iolosita Irecvent
pentru a limita puterea tehnocra(iei. Era
inevitabil sa se declanseze n aceste condi(ii
un conIlict structural ntre tehnocra(i/
manageri si muncitori. Treptat tehnocra(ii au
pus mna pe puterea n ntreprinderi,
muncitorii pierznd orice rol n conducerea
acestora. Interven(ia puterii politice centrale
men(inea un anumit echilibru, limitnd
tendin(a tehnocra(iei de a cuceri complet
puterea n ntreprindere si mai ales de a
introduce metode stricte de disciplinare.
Limitarea puterii n organiza(ii reprezenta
marea Irustrare a tehnocra(iei. Politica de
promovarea a egalita(ii era considerata a Ii
inacceptabila de catre tehnocra(ie. Interesul
acesteia era orientat spre accentuarea
stratiIicarii sociale construita pe criterii
tehnocratice, n Iunc(ie de pozi(ia ocupata n
organizarea si conducerea sistemului social-
economic.
Configura(ia postrevolu(ionar
a structurii sociale
Revolu(ia din 1989 a schimbat radical si
extrem de rapid conIigura(ia societa(ii rom-
nesti. Caderea sistemului comunist a deschis
o noua perspectiva de evolu(ie istorica, co-
lectivitatea Iiind scoasa din asteptarea pasiva
si incerta. Clasele si grupurile sociale exis-
tente n comunism au capatat un nou proIil
datorita perspectivelor de schimbare deschise
de Revolu(ie. Pe liniamentele lor s-au consti-
tuit noi grupari politice, orientate activ spre
cautarea unor programe ideologice si politice
modelate de noua perspectiva istorica.
Clasa politic comunist, caracterizata
prin dimensiuni tot mai reduse, a disparut
practic, odata cu pierderea puterii politice.
Totalitarismul ceausist, care a accentuat n
anii 80 criza economica, politica si morala
a sistemului comunist, a produs o masiva
lipsa de popularitate a op(iunii comuniste.
Violen(a Revolu(iei nu a Iacut dect sa
accentueze si mai mult desprinderea politica
masiva de perspectiva comunista. n
contextul istoric al caderii ntregului sistem
comunist, micul segment al Iostilor lideri
comunisti si-a pierdut complet sansa de a
participa la activitatea politica. Spre deo-
sebire de celelalte (ari Ioste socialiste, n care
partidele comuniste si-au continuat acti-
vitatea, chiar daca n Iorme ideologice
sensibil modiIicate, Iiind acceptate ca Ior(e
politice legitime ntr-o democra(ie, Partidul
Comunist Romn a disparut oarecum natural
n chiar primele zile ale Revolu(iei. Elimi-
narea Partidului comunist din via(a politica
a accentuat eliminarea din via(a politica a
segmentului restrns de persoane cu op(iuni
politice comuniste. Obiect al unei atitudini
masive ostile din partea popula(iei, ncer-
carile sporadice ale unor mici grupuri ale
Iostei nomenclaturi comuniste nu au reusit
sa relanseze partidul.
Tehnocratia a preluat n Iapt conducerea
ntregii societa(i. Ea a luat, n mare masura,
locul Iostei clase politice comuniste n
conducerea politica. Conducerea economiei,
nca proprietate de stat, a Iost eliberata de
Iactorul politic clasic, intrnd n responsa-
bilitatea exclusiva a tehnocra(iei.
Muncitorimea s-a maniIestat mai ales prin
dezvoltarea rapida a unei puternice miscari
sindicale. Sindicatele au creat un nou
echilibru de putere n cadrul ntreprinderilor.
Din punct de vedere politic, ele au Iost con-
vergente cu tehnocra(ia n ceea ce priveste
direc(iile de schimbare ale societa(ii rom-
nesti, centrndu-se nsa pe interesele salaria-
(ilor. Solidaritatea cu managementul a Iost
centrata pe o direc(ie Iundamentala: men(i-
nerea ntreprinderilor si ob(inerea suportului
Iinanciar de la stat n vederea relansarii lor
n noul context economic. Ceea ce nu putut
nsa realiza aceasta alian(a a Iost sa creeze
sisteme productive eIiciente. n lipsa oricarui
control din aIara (al proprietarului de capital
Catalin ZamIir 14
sau statului), managementul a utilizat ntre-
prinderile de stat drept sursa de venituri per-
sonale, de multe ori Iara vreo legatura cu per-
Iorman(a economica. Resursele interne ale
ntreprinderilor la care se adaugau resursele
Iurnizate de catre buget Iurnizate pentru sus(i-
nerea economiei au Iost exploatate n comun
de catre manageri si salaria(i, distribuite n
Iunc(ie de regulile sistemului si de echilibrul
de putere dintre cele doua grupari.
Prin nsasi pozi(ia lor, sindicatele nu au
putut intra ca actori n sistemul politic
propriu-zis, dar au ob(inut un rol politic
speciIic Ioarte important.
Trnimea a Iost angajata n procesul
conIuz si Irustrant al preluarii proprieta(ii
pamntului. Ce a rezultat din acest proces de
transIormari a Iost o proprietate extrem de
Iragmentata, complementar cu lipsa de
echipament si capital. n plus, cresterea som-
ajului a redus sever oportunita(ile popula(iei
rurale de a lucra n industrie.
Oamenii de afaceri nu existau practic la
nceputul procesului tranzi(ie, iar pe masura
constituirii acestui nou grup social, mul(i
dintre membrii sai au nceput sa Iie interesa(i
n angajarea politica.
Constituirea noii clase politice
Odata cu Revolu(ia, ac(iunea politica a
devenit o urgen(a. Actorii politici poten(iali,
inhiba(i de blocajul sistemului comunist,
s-au gasit brusc ntr-un cmp politic
carac-terizat printr-o libertate exploziva.
Revolu(ia nu a gasit grupuri pregatite
ideologic si politic care sa devina actorii ac-
tivi ai construc(iei unui nou sistem. Acest
lucru s-a ntmplat n toate (arilor comuniste,
datorita impredictibilita(ii contextului istoric
anterior.
n noul cmp politic, doua grupari cu
perspective politice distincte au devenit
active: tehnocra(ia, care ocupa pozi(iile de
conducere cheie ale ntregii societa(i, si
gruparile politice anticomuniste. Singurii
care n ultima perioada a comunismului au
devenit activi politic n mod distinct au Iost
persoane izolate sau grupuri Ioarte reduse:
diziden(ii. n Romnia, acest segment a Iost
extrem de mici si, n consecin(a, pu(in
semniIicativ. Combina(ia de represiune si
toleran(a a conIerit diziden(ei un caracter
Iragmentar si pu(in inIluent. Daca orice
ncercare de organizare era brutal reprimata,
prezentnd riscul punerii n pericol a sis-
temului comunist, protestele izolate tindeau
a Ii relativ tolerate. Gruparea membrilor
Iostelor partide politice, desIiin(ate de catre
comunism, s-au dovedit a Ii mai bine orga-
nizate, devenind un Iactor politic activ si,
paradoxal, mpingnd n plan secund
miscarile dizidente propriu-zise.
Activizarea politic a tehnocra(iei
Dupa Revolu(ie, singura clasa care de(inea
puterea, Iiind bine organizata pe baza
rela(iilor Iunc(ionale, dar si a unui spirit de
solidaritate, a Iost tehnocra(ia. Pu(ine schim-
bari au avut loc n cadrul ei: cei care Iusesera
prea activ n sistemul politic comunist au Iost
marginaliza(i. Si de asemenea cei care Iuse-
sera impusi n pozi(ii de conducere nu prin
capacitatea lor proIesionala si acceptare
colegiala, ci mai degraba prin mecanisme
politice. Cresterea rapida n 1990 a numarului
locurilor de munca n diIerite sisteme de
activitate, mai ales publice (administra(ie,
nva(amnt, sanatate) a atras, mai ales tineret,
n noile structuri tehnocratice.
Revolu(ia a eliberat tehnocra(ia de inter-
ven(ia partidului comunist, tinznd sa-i oIere
o puterea completa n organizarea si con-
ducerea societa(ii. Nu este ntmplator ca una
dintre primele legi nou adoptate a oIerit
ntreprinderilor, n Iapt conducerii acestora,
o libertate quasi-absoluta. Privatizarea econo-
miei, desi acceptata ca o parte a modelului
occidental si ca o posibilitate de crestere a
puterii prin achizi(ia de capital, nu era neapa-
rat elementul central al politicii tehnocra(iei.
Iluzia ca eliberarea economiei de controlul
politic va oIeri acesteia posibilitatea unei
dezvoltari rapide s-a demontat rapid. Criza
economica postrevolu(ionara a Iacut pozi(ia
ntreprinderilor extrem de vulnerabila.
Presiunile tehnocra(iei au Iost duble: pe de o
Procesul politic din Romnia 15
parte, eliminarea controlului statului n con-
ducerea ntreprinderilor, pe de alta parte,
suportul economic puternic al statului n
vederea depasirii problemelor economice cu
care ntreprinderile acestea se conIruntau si
pentru relansarea acestora. n mare masura,
ntreprinderile au devenit nsa sisteme care
exploatau, n diIerite Iorme, resursele
bugetare.
La baza consensului larg dezvoltat n
procesul Revolu(iei a stat n mod special
consensul tehnocra(iei, bazat pe valorile
dezvoltarii moderne, liberta(ii si democra(iei,
pe adoptarea modelului occidental de
societate, inclusiv integrarea europeana. Un
asemenea consens, nedeIinite n detaliu, ci
doar n liniile sale generale, era mpartasit si
de marea masa a popula(iei. Dincolo de orice
ndoiala, caracteristic tehnocra(iei era op(iu-
nea pentru reIorma sistemului existent.
Socialismul crease o societate, chiar daca
puternic distorisonata politic si ideologic, de
tip modern care, n consecin(a, trebuia
reIormata, prin eliminarea deIormarilor
induse de comunism, dar si prin dezvoltare.
Programul tehnocra(iei se axa deci pe reform
prin schimbare si de:voltare.
Tehnocra(ia a constituit coloana
vertebrala a ESN si ulterior a PDSR. Ea
reprezenta o Ior(a politica solida legata de stat
ca instrument esen(ial al tranzi(iei si, cea mai
mare parte a ei, de administrarea economiei,
inclusiv a privatizarii acesteia. Noul partid
politic era departe de a reprezenta spiritul
social-democra(ia. Si n regimul comunist
masa tehnocra(iei era responsabila de admi-
nistrarea economiei, iar nu de politica sociala,
pe care o vedea mai degraba a reprezenta o
componenta tipica a politicii comuniste. n
lunga criza a economiei socialiste, tehnocra(ia
era interesata de salvarea economiei, adica
de pomparea masiva a resurselor n zonele
de criza ale acesteia. Politica sociala din
ultima parte a regimului comunist romn a
Iost tot mai amputata pentru a putea Ii salvata
economia. Tehnocra(ia, mai degraba intere-
sata n sus(inerea economiei, era tentata sa
ignorare problemele sociale n curs rapid de
acumulare. n ultimele decenii se accentuase
competi(ia dintre politica economica si
politica sociala: regimul comunist ceausist a
acordat o prioritate absoluta economiei, doar
marginal ncercnd sa men(ina un echilibru
social pentru a evita posibilele explozii ale
popula(iei. Nu este ntmplator ca n ultimii
ani ai comunismului, programele sociale au
Iost Iinan(ate la nivelul cel mai scazut n
raport cu celelalte (ari socialiste. Iar dupa
Revolu(ie, desi s-au produs unele corecturi
n politica sociala, sus(inerea Iinanciara a
acesteia a continuat sa Iie plasata la un nivel
mai Ia(a de celelalte (ari n tranzi(ie. Este
adevarat ca, Iiind interesata de ob(inerea unui
suport de masa, PDSR a trebuit sa acorde o
anumita aten(ie programelor sociale, dar
relativ modesta. Partidele istorice au mizat,
pentru ob(inerea sprijinului popular, nu pe o
politica sociala accentuata, ci pe cu totul alte
teme: pe de o parte, pe promisiunea naiva a
unei reIorme care, cu sprijinul masiv al Occi-
dentului, va redresa rapid situa(ia economica
a (arii; pe de alta parte pe radicalismul anti-
comunist si pe critica PDSR ca Iiind un partid
de tip comunist ca mentalitate. Programele
sociale nu au Iost deloc importante n peri-
oada tranzi(iei, desi unele presiuni ncepusera
sa se conIigureze tot mai puternic. nsasi
Iormula des invocata, tran:itie cu costuri
sociale inevitabile, exprima o abordare
departe de social-democra(ie. O politica
social democrata era privita mai degraba a
reprezenta o Irna n calea tranzi(iei, produ-
cnd, suplimentar, suspiciunea unei menta-
lita(i comuniste. Orientarea spre social-
democra(ie a PSDR s-a cristalizat treptat
datorita mai degraba unor Iactori externi. n
primul rnd, Iaptul ca partidele istorice au
ocupat de la nceput zona de dreapta a conti-
nuumului politic a mpins artiIicial spre
asumarea de catre PDSR a unei pozi(ii mai
de stnga. n lipsa acestui Iactor, s-ar putea
presupune ca PDSR ar Ii Iost tentat mai
degraba sa se plaseze de la nceput n zona
dreptei. Etichetarea continua a PDSR de catre
partidele istorice ca Iiind partid nu numai
de stnga, ci chiar comunist, a contribuit
Catalin ZamIir 16
probabil la o autoidentiIicare a acestuia cu
social-democra(ia. n al doilea rnd, teh-
nocra(ia, prin op(iunea sa pentru mecanismele
statului ca instrument al tranzi(iei, nu avea
nclina(ii liberale. n Iine, n lupta cu partidele
istorice, PDSR a Iost orientat spre ob(inerea
unui suport larg din partea popula(iei, care
nu putea Ii realizat Iara a acorda o anumita
aten(ie problemelor sociale. Este interesant
ca sciziunea ESN-ului n cele doua aripi
Iliescu/ Roman a conservat n ambele
partide rezultate, orientarea social-democrata.
Noul PD condus de Roman, n ciuda Iaptului
ca n perioada guvernarii a Iost atasata mai
degraba unui program politic accentuat
liberal, s-a nscris n interna(ionala socialista.
Tranzi(ia, extrem de dureroasa social, nu
putea Ii realizata Iara un suport social
important. PSDR pare sa Iie nca puternic
orientat spre un anumit indiIerentism social
caracteristic tehnocra(iei. Dovada o repre-
zinta Iaptul ca politica de suport a economiei,
a Iost puternic sus(inuta de tehnocra(ia din
zona de stat a economiei, iar programele so-
ciale au Iost mai degraba ignorate. Ca dovada,
cheltuielile sociale publice au Iost de la nce-
put si continua sa Iie substan(ial inIerioare
celor din celelalte (ari n tranzi(ie. Partidele
istorice au Iost chiar mai pu(in interesate de
problemele sociale, Iacnd astIel ca PSDR
sa apara mult mai la stnga. n realitate, acesta
a Iost caracterizat printr-o politica sociala mai
degraba moderata, daca nu chiar orientata
spre dreapta.
Din aceste motive, institu(iile politicii
sociale au ramas relativ subdezvoltate,
paradoxal, adesea Iiind dezvoltate mai
degraba datorita presiunii politice externe
dect a unor op(iuni interne programatice. De
multe ori datorita lipsei unui program social
articulat, multe teme sociale au Iost impuse
de Occident.
Fo,tii oameni politici din partidele
desfiin(ate de regimul comunist
Reaparu(i pe scena politica, Iostii membrii
ai partidelor desIiin(ate dupa razboi, au
reprezentat un Iactor surpriza. Pu(ini se astep-
tau ca acest grupule( va avea vreo importan(a.
La nceput, ei pareau a avea pu(ine sanse de
a dezvolta partide politice suIicient de
atractive pentru popula(ie. Imaginea lor
publica era dominata de cteva caracteristici:
vrstnici, practic necunoscu(i pentru public,
cu meritul de a Ii ndurat durele nchisori
comuniste, dupa care nsa Iusesera Ior(a(i sa
traiasca la marginea societa(ii, Iara oportu-
nita(i de dezvoltare a capacita(ilor necesare
angajarii la diIeritele nivele de conducere,
mai degraba domina(i de dorin(e de revanse
mpotriva celor care le-au produs attea
suIerin(e; orienta(i inevitabil mai mult spre
valorile trecutului dect ale viitorului.
Ceea ce le oIerea un merit distinctiv era
orientarea lor sistematic anticomunista. Un
asemenea merit nu era nsa prea impresionant
pentru tehnocra(ie si nici pentru marea masa
a popula(iei. Pentru tehnocra(ie, comunismul
era un vis urt de care se eliberase, iar nu o
obsesie politica cu care trebuie continuu sa
lupte. Pentru aceasta din urma, problemele
politice cruciale se reIereau la construirea
viitorului, iar nu la judecarea trecutului.
Grupurile ramase din partidele desIiin(ate de
comunism au venit cu un program politic
complet diIerit de cel al tehnocra(iei: doar
un program radical anticomunist, centrat pe
excluderea din politica a tuturor celor care
au Iost lega(i ntr-un Iel sau altul de comu-
nism, complementar cu eliminarea tuturor
structurilor mostenite poate sus(ine o schim-
bare proIunda si sanatoasa. Daca n interiorul
(arii un asemenea program era marginal, n
Occident, datorita unor condi(ii particulare,
el a capatat o credibilitate Ioarte ridicata,
investindu-se importante resurse politice si
Iinanciare n sus(inerea sa. De ce s-a produs
o asemenea atitudine? Senza(ia mea este ca
Occidentul avea o alta perspectiva si un cu
totul alt interes prioritar dect majoritatea
actorilor interni. Acestia, proveni(i majoritar
din tehnocra(ie, acordau prioritate solu(io-
narii multiplelor crize ale societa(ii romnesti
si a dezvoltarii pe liniamentele modelului
Procesul politic din Romnia 17
occidental. n contrast, Occidentul acorda o
aten(ie redusa problemelor imediate ale
societa(ii postcomuniste, Iiind interesat masiv
de deIinitivarea luptei cu dusmanul comunist.
Or, cea mai solida garan(ie ca sistemul comu-
nist va Ii complet si deIinitiv eliminat era
sus(inerea grupurilor politice cu programe
anticomuniste radicale. Daca n interior
anticomunismul nu mai avea vreo semni-
Iica(ie centrala, pentru Occident ,arderea cu
Iierul rosu a oricarei ramasi(e de comunism
era obiectivul prioritar. Tehnocra(ia, concen-
trata n marea sa majoritate ntr-un singur
partid politic, nu prezenta pentru Occident o
credibilitate suIicienta pentru ndeplinirea
unei asemenea misiuni. Nu pentru ca ea ar Ii
avut tenta(ii procomuniste, ci pur si simplu
pentru ca nu era interesata ntr-un program
politic de tip punitiv, n care prioritatea nu
era dezvoltarea. Un program anticomunist,
plasat n centrul aten(iei, nu prezenta atrac-
tivitate nici pentru tehnocra(ie si nici pentru
marea masa a popula(iei. Majoritatea actori-
lor interni si centrau aten(ia pe masurile
pragmatice de administrare a sistemului
economico-social ntr-o tranzi(ie diIicila. Mai
mult, tehnocra(ia se sim(ea a reprezenta o
(inta continua a acuza(iilor de a Ii Iost solidara
cu regimul comunist.
Suportul puternic al Occidentului oIerit
gruparilor politice anticomuniste, si mult mai
pu(in programul radical anticomunist, a Iost
un Iactor important de cresterea atractivita(ii
gruparilor din Iostele partide politice. n mod
special segmentul care nu si puteau gasi un
loc n conglomeratul tehnocratic a Iost atras
de partidele istorice.
Un larg grup de aventurieri
care a profitat de deschiderea
exploziv a libert(ii politice
Nu putem ignora nici unele partide (peste
100), aparute galagios pe scena politica,
imediat dupa Revolu(ie, dar care, datorita
lipsei de consisten(a ideologica si mai ales
de suport din partea popula(iei, au disparut
rapid: partide ntemeiate de persoane extrem
de ciudate, adevara(i aventurieri politici,
atrase Iie de iluzii naive, dar cel mai adesea
de suportul Iinanciar generos acordat de catre
guvern, interesat a demonstra sprijinul sau
pentru dezvoltarea democra(iei. Aceste par-
tide nu aveau nsa nici o perspectiva n Ia(a
corpului masiv al tehnocra(ilor si nici al
partidelor istorice.
Apari(ia acestei puzderii de partide este
explicabila prin existen(a ,vidului de orga-
nizare politica: cei mai puternici candida(i
pentru cristalizarea politica, tehnocra(ii,
ntrziau sa oIere Iorma(ii politice redutabile.
Pe acest gol, a aparut prima categorie de ,pro-
Iitori ai tranzi(iei. Partide Iormate adesea
doar din membrii unei Iamilii, sus(inute de
liste de aderen(i, Iictive n cea mai mare parte
a lor, au ob(inut sedii, pe care ulterior le-au
utilizat pentru activita(i economice, au primit
bani pentru activita(ile politice pe care i-a
Iolosit mai mult n aIaceri.
Tehnocra(ia era, n consecin(a, marele
rezervor al viitoarei clase politice. Ea repre-
zenta o clasa sociala puternica nu numai
tehnic, dar si ca pozi(ie sociala, cu capacitate
si voin(a de angajare n construc(ia noului
sistem social-economic. Era de asteptat ca
Iormarea noii clase politice sa se produca pe
baza tehnocra(iei. Capacitatea ei de diIe-
ren(iere politica, prin trecerea de la consensul
ini(ial la dezvoltarea unei pluralita(i de direc-
(ii si strategii de schimbare, s-a dovedit a Ii
Ioarte lent n raport cu presiunea perioadei.
Consensul asupra schimbarii ntr-o direc(ie
necomunista orienta op(iunea ideologica a
tehnocra(iei spre construc(ia viitoare si mult
mai pu(in spre lupta cu un trecut comunist
care, pentru ea, nu mai era semniIicativ.
Geneza partidelor politice n Romnia
Partidele politice s-au constituit ca reac(ie la
o nevoie atipica: nu ca expresie a intereselor
diIeritelor grupari sociale, ci ca raspuns la
cerin(a urgenta a constituirii democra(iei
reprezentative, pluripartidiste.
Primele alegeri libere au Iost programate
dupa cinci luni de la Revolu(ie: mai 1990.
Catalin ZamIir 18
Intrebarea era nsa cine se va prezenta la
aceste alegeri? Prima problema cu care s-a
conIrun-tat noul sistem politic bazat pe
democra(ia pluripartidista a Iost diIicultatea
de a produce, ntr-o perioada de timp Ioarte
scurta, cel putin dou partide suficient de
semnificative care s participe la primele
alegeri. Era Ioarte important ca noile partide
sa Iie suIicient de echilibrate din punctul de
vedere al suportului electoratului, pentru a
oIeri credibilitate alegerilor si soliditate
procesului democratic.
Trei solu(ii posibile la problema
alegerilor democratice
n lipsa partidelor politice
Toate (arile Ioste socialiste s-au conIruntat
cu o asemenea problema, dar pentru (ara
noastra ea a Iost n mod special diIicila.
Exista trei modalita(i posibile de orga-
nizare a alegerilor n condi(iile inexisten(ei
partidelor politice, Iiecare cu consecin(e
politice si sociale diIerite, nu numai pe termen
scurt, dar si lung.
Partide anticomuniste formate rapid n
opozi(ie cu partidul comunist care a
supravie(uit cderii regimului comunist. n
condi(iile n care caderea sistemului comu-
nist a Iost un eveniment complet neasteptat,
constituirea ntr-o perioada scurta de timp de
partide politice diversiIicate ideologic a Iost
imposibila. Apari(ia nsa rapida de noi partide
a Iost generata de un Iactor structural, speciIic
tuturor celelalte (ari europene Ioste comu-
niste, cu excep(ia Romnei: supravie(uirea
partidelor comuniste dupa caderea regimului
comunist. n aceste condi(ii, Ior(ele antico-
muniste au Iost motivate sa se constituie rapid
n partide politice puternice, intrnd n com-
peti(ie cu vechiul partid. Ulterior, op(iunile
politice s-au diIeren(iat mai accentuat. Inclu-
siv partidele Ioste comuniste si-au modiIicat
structural op(iunile politice, sub presiunea
schimbarilor social-politice, n noul context
interna(ional, evolund spre Iorme de stnga
de tip european, sau disparnd n timp.
Romnia nu a Iost caracterizata printr-un
asemenea drum. Partidul comunist, n mod
special datorita exceselor dictaturii lui
Ceausescu, a disparut complet n timpul
Revolu(iei. A aparut astIel un gol structural
ciudat de organizare politica: neexistnd
Iostul partid comunist, nu a existat un stimu-
lent de apari(ie a unuia sau mai multor partide
politice care sa coaguleze atitudinile publice
n jurul unui program anti-comunist distinct.
Dimpotriva, dispari(ia Partidului Comunist
a produs o crestere a solidarita(ii si consti-
tuirea unui consens colectiv puternic mpo-
triva comunismului si pentru o schimbare
proIunda a societa(ii romnesti n direc(ia
modelului occidental. n secundar nsa, acest
consens s-a dovedit a prezenta o diIicultate
majora n constituirea rapida a unei pluralita(i
de partide politice.
Ideologii politice/ partide dup model occi-
dental. Constituirea unor partide politice
clasice dupa exemplu Occidentului - social-
democrate, socialiste, liberale, crestin-
democrate, ecologiste reprezenta o solu(ie
simpla de diIeren(iere politica rapida. Adop-
tarea unui asemenea model avea un avantaj
major: el promova nu att programe politice
si ideologice adecvate schimbarilor imediate,
ct op(iuni Iundamentale ale societa(ii occi-
dentale capitaliste spre care toate (arile Ioste
socialiste europene se orientau. Modelele
occidentale oIereau o schema de diIeren(iere
de necontestat, oIerind o perioada n care
noile partide puteau sa dezvolte programe
adecvate tranzi(iei propriu-zise.
O asemenea solu(ie a si Iost Iolosita de
catre toate (arile europene post-comuniste.
Exista nsa si aici un impediment important.
Cum pot actorii noii clase politic sa treaca n
patru luni de la solidaritatea anticomunista
la aIilierea la o multitudine de partide, a caror
diIeren(iere programatica nu era deloc clara
n contextul nceputul tranzi(iei. n mod
special tehnocra(ia, sursa cea mai importanta
a noii clase politice, se caracteriza printr-un
grad ridicat de solidaritate, Iiind diIicil pentru
ea sa se distribuie rapid n partide politice
Procesul politic din Romnia 19
diIerite care nu aveau mesaje suIicient de
diIeren(iate pentru modul existent de organi-
zare a societa(ii romnesti. Mai degraba
Iorma(iunile politice marginale Ia(a de tehno-
cra(ie puteau sa Iormeze rapid asemenea
partide, avnd nsa inevitabil un suport Ioarte
limitat din partea tehnocra(iei. Asa s-a Iacut
ca masa tehnocra(iei sa nu se poata diIeren(ia
rapid n partide politice distincte, ea ram-
nnd relativ omogena si conIuza, conIrun-
tndu-se nsa cu o pluralitate de partide mar-
ginale care nu puteau atrage un suport cre-
dibil.
Existau trei probleme majore pentru
Iormarea unui sistem diIeren(iat de partide
politice dupa clasiIicarea occidentala. n
primul rnd, era practic imposibil sa se
cristalizeze programe politice si ideologice
distincte si, n mod special sa Iie Iacute
cunoscute, pentru Iormarea unei imagini
publice conturate. n al doilea rnd, partidele
constituite la nivel na(ional aveau inevitabil
sa se conIrunte cu constituirea ntr-o perioada
scurta de timp a unui suport local. Solida-
ritatea tehnocra(iei, mai ales la nivel local,
era o piedica suplimentara a diIeren(ierii
politice rapide. Ea putea doar n timp sa
produca o asemenea diIeren(iere. A treia
problema se reIera la competi(ia dintre
diIeritele grupuri pentru adoptarea titlului
unui partid occidental cu autoritate. n
Romnia au existat situa(ii n care procesul
s-a blocat ntr-o pluralitate de partide care
s-au declarat ca apar(innd aceleiasi Iamilii
politice occidentale. Partidele ecologiste sunt
un exemplu.
Alegeri, n prima rund, nu pe partide, ci
pe persoane. Urgen(a primelor alegeri nu
impunea neaparat votul pe partide, ci mai
mult crearea unor institu(ii bazate pe
mecanismul democratice: n primul rnd
parlamentul care sa produca noua legisla(ie,
mai ales constitu(ia, si sa voteze un guvern
care sa administreze (ara pna la adoptarea
unei noi constitu(ii si organizarea de noi
alegeri pe baze politice mai clare. Aceste
prime alegeri puteau sa se desIasoare unino-
minal, desi si acest lucru era destul de diIicil,
mai ales la nivel na(ional, dar nu imposibil.
Un asemenea vot putea sa conserve situa(ia
politica eIectiv existenta: un consens global,
nediIeren(iat care urma sa stea la baza
adoptarii noii constitu(ii si a legilor de baza
pentru un sistem democratic. Si, n Iapt, n
Romnia adoptarea noii legisla(ii, desi
antagonismul dintre partide era accentuat, s-
a Iacut de regula pe baza unui consens destul
de ridicat. Probabil, la alegeri ar Ii participat
n mod dominant reprezentan(ii tehnocra(iei,
persoane cu un anumit prestigiu n comuni-
tatea de specialisti si n comunitatea locala
sau na(ionala, care nu neaparat aveau o
orientare politica clara. Parlamentul ales nu
ar Ii avut o orientare politica distincta, dar ar
Ii reprezentat cadrul cristalizarii noului sistem
de partide politice pentru alegerile propriu-
zise dupa adoptarea Constitu(iei. O asemenea
posibilitate ar Ii Iost adecvata n mod special
pentru Romnia.
Constituirea structurilor politice
n Romnia
n Romnia, constituirea sistemului politic a
avut loc pe o cale diIerita de cele trei mari
modele prezentate aici, datorita unor par-
ticularita(i care au generat o dinamica politica
extrem de tensionata, cu eIecte puternice de
lung termen.
Constituirea Frontului Salvrii Na(ionale
(FSN)
Datorita dispari(iei partidului comunist ca
rezultat al Revolu(iei, o caracteristica unica
Romniei n raport cu celelalte (ari europene
n tranzi(ie, a Iost constituirea Frontul Sal-
vrii Nationale ca un organism politic care,
n condi(iile ,vidului de putere, urma sa
asigure guvernarea provizorie, promovarea
rapida a unor schimbari legislative, pregatirea
noilor alegeri. Exprimnd punctul de vedere
al tehnocra(iei, el promova un larg consens
provizoriu centrat pe obiectivul comun
Catalin ZamIir 20
acceptat de a elimina structurile comuniste
si a promova schimbari proIunde n ntreaga
societate. ESN nu a Iost conceput ca un partid
politic care sa intre n competi(ie ulterioara
cu alte partide, ci el urma sa-si nceteze
activitatea dupa constituirea structurilor
politice normale ale (arii, adica pna la
primele alegeri legislative. Pe baza ESN s-a
constituit CPUN, un organism na(ional de
decizie, a carui Iunc(ie era promovarea
schimbarilor legislative si social-economice
pna cnd institu(ii legitimate de alegeri sa
preia aceste Iunc(ii.
Modul n care urma sa se treaca de la ESN
la sistemul pluripartidist nu era clar. ntr-un
anumit Iel, ESN trebuia sa stimuleze consti-
tuirea noilor partide. Estimarea mea este ca
mul(i lideri din ESN nu considerau o urgen(a
constituirea de partide politice pna la
alegerile din mai 1990, dar nici nu o exclu-
deau, datorita regulilor noului sistem politic
acceptat Iara rezerve.
Apari(ia partidelor politice
Dispari(ia Partidului comunist a generat, dupa
cum am ncercat sa argumentez mai nainte,
un proces mai lent de constituire a noilor
partide. Tehnocra(ia era interesata prioritar
n schimbarile care urmau sa aiba loc, si
pentru controlul carora, datorita pozi(iei sale
cheie n administrarea ntregii societa(i, nu
avea nevoie de o organizare sub Iorma de
partid politic. Din acest motiv, ea nu era
pregatita si nici interesata n consti-tuirea
imediata sub Iorma de partid politic. O
structura politica de tip ESN, Iundata pe un
larg consens si care oIerea tehnocra(iei rolul
dominant, era Ioarte convenabila pentru
aceasta.
In contrast cu aceasta orientare a tehno-
cra(iei, alte segmente sociale au devenit de
la nceput vital interesate n constituirea sub
Iorma de partide politice, care pentru ele
reprezentau singura modalitate de acces la
putere. Imediat dupa Revolu(ie au aparut
rapid o mul(ime de partide care reprezentau
mai degraba Ior(e politice marginale n raport
cu tehnocra(ia. Cele mai importante au Iost
partidele istorice: Partidul National
Tarnesc, Partidul Liberal, Partidul Social-
Democrat. Partidele istorice, existente nainte
de instaurarea regimului comunist si
desIiin(ate de acesta, s-au renIiin(at imediat
n ianuarie 1990. La partidele istorice s-au
adaugat o mul(ime de ,partide de buzunar
produse de aventurieri sau de naivi entuziasti
care s-au aruncat n cmpul politic, anima(i
de iluziile generate de explozia oportuni-
ta(ilor politice. Este nsa clar ca aceste partide
au prezentat sansele cele mai mici de reusita
n raport cu partidele istorice.
Explozia rapida a unui numar mare de
partide, dar mai ales a partidelor istorice, a
reprezentat un Ienomen complet neasteptat
nu numai pentru tehnocra(ie, dar si pentru
ntreaga popula(ie. Din aceasta situa(ie a
rezultat un dezechilibru politic care urma sa
produca multiple consecin(e. Masa de
tehnocra(i, Iormata din specialisti care avea
o putere eIectiva n administrarea societa(ii,
bucurndu-se din acest motiv de o anumita
ncredere a popula(iei, nu se grabise sa
construiasca noi partide si nici sa adere la cele
nou aparute. Ea(a de noile partide politice care
reprezentau grupari sociale restrnse,
marginale n raport cu masa colectivita(ii,
tehnocra(ia maniIesta rezerve importante.
Constituirea partidelor nu n cadrul tehno-
cra(iei, ci oarecum la marginea ei, nu a Iacut
dect sa produca o departare sociala dintre
cele doua blocuri politice: pe de o parte,
blocul tehnocra(ilor, caracterizat de o anumita
solidaritate interna diIuza, avnd nsa contro-
lul asupra puterii n stat, se conIrunta cu diIi-
culta(i interne de a produce structuri politice
diIeren(iate; pe de alta parte, mul(imea parti-
delor nou constituite. Tehnocra(ia, care con-
trola puterea dupa Revolu(ie, s-a trezit brusc
ntr-o situa(ie Irustranta. Terenul politic
structurat de diviziunile de tip occidental
liberal, crestin democrat, social democrat -,
care poten(ial putea oIeri baza diIeren(ierii
politice a tehnocra(iei, a Iost ocupat rapid de
partidele istorice. Aceste partide au Iost pri-
mite aproape imediat n Iamiliile politice
Procesul politic din Romnia 21
occidentale, Iapt care a consolidat legiti-
mitatea lor interna si mai ales interna(ionala.
Tehnocra(ia s-a trezit astIel Iara un teritoriu
politic legitim de dezvoltare. Eaptul ca
partidele istorice au ocupat, cu o anumita
legitimitate istorica, aceste teritorii politice,
a Iost de natura a spori conIuzia tehnocra(iei
si a ncetinit si mai mult procesul sau de diIe-
ren(iere politica. A rezultat un dezechilibru
politic major: pe de o parte o mul(ime de par-
tide lipsite de un suport social semniIicativ,
iar pe de alta parte o masa mare a tehnocra-
(ilor aIla(i ntr-un proces mai lent de a se
organiza politic. Cu att mai pu(in membrii
clasei tehnocrate erau tenta(i sa se orienteze
spre partidele nou constituite care nu prezen-
tau pentru ei credibilitatea necesara si nici
macar un spa(iu politic primitor.
Eiind Ior(a politica radicala anticomu-
nista, exprimnd un program mai degraba
etic, dar conIuz politic, partidele istorice au
atras inevitabil si un numar important de
Irustra(i moral, att din genera(ia vrstnica,
ct si tineri, mai ales intelectuali, deruta(i de
conIuzia evenimentelor care au urmat Revo-
lu(iei. Aspira(iile, mai degraba abstracte, ale
acestei categorii, care se ciocneau cu abor-
darea pragmatica a tehnocra(iei, i Iaceau pe
unii dintre ei sa se simta atrasi mai degraba
de programele ideologice radicale ale parti-
delor istorice.
Transformarea FSN n partid politic
Este greu de spus care a Iost exact sensul
exact al determinarii cauzale n acel moment.
Cert este ca la sIrsitul lui ianuarie 1990 Ion
Iliescu declara, ntr-o sedin(a Iurtunoasa,
transIormarea ESN-ului n partid politic care
urma sa participa la alegeri.
O asemenea decizie a strnit puternice
nemul(umiri, reprezentnd o ncalcare dura
a principiului Iundamental pe care ESN-ul
Iusese construit si anume de a reprezenta o
structura neangajata politic, a carei misiune
era pregatirea alegerilor. A Iost clar ca apari-
(ia rapida a unei mul(imi de partide care nu
pareau a Ii suIicient de populare, nerepre-
zentnd un larg sprijin popular, punea ESN
ntr-o situa(ie diIicila. La acesta aderase, ca
atitudine generala, o mare parte a tehnocra(iei
si a popula(iei. Se crease astIel o problema
structurala. Pe de o parte, ESN nereprezen-
tnd un partid politic, desi avea un larg suport
de masa, nu putea participa la alegerile care
urmau. Pe de alta parte, mul(imea partidelor,
lipsite de vreun suport semniIicativ, puteau
beneIicia artiIicial de voturi n alegeri datorita
riscului ca Ior(ele politice dominante n ESN
sa nu Iie suIicient de reprezentate n alegeri,
ele Iluctund n aIara partidelor deja exis-
tente. Totodata nsa, constituirea partidelor
politice a retras din ESN multe persoane cu
o orientare diIerita de cea a tehnocra(ilor, pro-
ducnd o crestere a omogenizari politice a
acestuia, departe nsa de a Ii suIicienta. n
aceste condi(ii, ESN risca sa (ina captiv n
propria sa structura multe Ior(e politice care
nu erau deloc tentate sa se integreze n parti-
dele politice deja Iormate. TransIormarea
ESN ntr-un partid, chiar daca a Iost perceputa
ca incorecta moral, a Iost nsa eIicace politic,
exprimnd orientarea unor Ior(e politice im-
portante care l sus(ineau. Este nsa probabil
ca si nIiin(area unui nou partid al Ior(elor
centrale din ESN, dar n aIara acestuia,
respectnd IilozoIia sa de neangajare, ar Ii
dus la un rezultat apropiat.
Orientarea politic a FSN/ PDSR
Este diIicil de evaluat, dincolo de disputele
ideologice, strategia reIormei din prima
perioada. Este evident nsa ca strategia econo-
mica a tehnocra(iei aIlata la putere ntre 1990-
96, dar paradoxal ntr-o anumita masura si
dupa, a Iost responsabila de erori si conIuzii,
pe Iondul unei economii stagnante att
datorita ira(ionalita(ii sale mostenite, a crizei
economice induse de Revolu(ie, dar si lipsei
unui suport economic semniIicativ din exte-
rior. Esecul politic al tehnocra(iei a rezultat
din imposibilitatea identiIicarii unei strategii
de reIorma care sa asigure o tranzi(ie Iara
cadere economica.
ESN, si apoi PDSR care l-a continuat pe
Catalin ZamIir 22
acesta ca spirit si baza sociala, nu avea un
program social-economic si politic Ioarte
clar, miznd mai mult pe competen(a sa
probata de a administra un sistem social-eco-
nomic complex. Este adevarat ca ntr-o
perioada Ioarte scurta de timp care a urmat
Revolu(iei (Iebruarie-aprilie 1990) s-a Iormu-
lat un program-direc(ie acceptat de marea
majoritate a popula(iei si n mod special de
tehnocra(ie: tranzi(ia la economia de pia(a si
la democra(ie, pe Iondul unei puternice
orientari spre Occident. n timp ce nimeni nu
se mai gndea la o rentoarcere la comunism,
suspiciunea prezen(ei unei puternice mentali-
ta(i comuniste, obsesiv diIuzata de catre parti-
dele istorice, a Iost de natura a crea continuu
o puternica conIuzie politica.
n ciuda tuturor criticilor ideologice, ESN
nu a Iost un partid al grupului de activisti ai
Partidului comunist. El nu a Iost, asa cum
mul(i l-au perceput, dar si el nsusi s-a pretins
adesea, nici un partid de stnga, de tip social-
democrat. ESN/ PDSR a Iost un partid al
tehnocra(iei, n mod special a celei din
sectorul economiei si administra(iei, care era
asociata proIund cu statul. Tehnocra(ia eco-
nomica a avut de la nceput un rol Ioarte im-
portant. Daca n sistemul socialist tehno-
cra(ia economica era plasata n subordinea
politicului, dupa Revolu(ie ea a preluat Iunc-
(ia statala de conducere a economiei, conIrun-
tndu-se cu puternice Ienomene de dezagre-
gare si criza. Problema sa centrala era admi-
nistrarea sistemului economic n vederea
relansarii sale prin reIorma.
Analiza utilizarii resurselor bugetare
oIera o imagine precisa a orientarii politice a
ESN/PSD n perioada n care a Iost la putere.
n nici un moment al tranzi(ie cheltuielile
publice nu au mers prioritar spre domeniul
social, ci spre sus(inerea economiei. Ele au
Iost mai scazute ca procent din PIB dect n
toate celelalte (ari n tranzi(ie. Suportul
Iinanciar al segmentelor sociale saracite a Iost
sistematic neglijat. Cea mai eIicace moda-
litate de sprijin, aloca(iile pentru copii, s-au
degradat n 2-3 ani de la aproximativ 9 din
salariul mediu n 1990 la 3. Desi n 1991-
93 s-a produs o explozie a saraciei, guver-
narile au Iost extrem de pu(in interesate n
introducerea unui sistem de ajutor social
pentru cei care se conIruntau cu o saracie
severa. Sistemul de ajutor social a Iost
introdus de abia n 1995, mai degraba sub
presiunea Bancii Mondiale dect datorita unei
convingeri politice solide. Datorita acestui
Iapt, el a Iost acceptat ntr-o asemenea mani-
era nct s-a deteriorat rapid, disparnd total
n c(iva ani. Einan(area nva(amntului si
sanata(ii, sever limitata n ultima perioada a
regimului comunist, a Iost men(inuta la nivele
Ioarte scazute, comparativ cu toate celelalte
(ari n tranzi(ie. Singurele programe sociale
care s-au bucurat de un suport mai important
au Iost cele orientate tot spre salaria(i: pensio-
narii (Iostii salaria(i) si somerii (salaria(ii
disponibiliza(i). Argumentul adus de tehno-
cra(ie pentru subIinan(area programelor
sociale i parea acesteia evident: restructu-
rarea economiei are nevoie de resurse Iinan-
ciare importante; doar sus(inerea economiei
este de natura a produce o crestere a bu-
nastarii colective. Principiul Iundamental
al tehnocra(iei era tipic liberal: reIorma nu
poate sa Iie realizata dect cu sacriIicii. n
subsidiar tehnocra(ia a Iost receptiva la
punctul de vedere al sindicatelor: politica de
men(inere a locurilor de munca. Miscarea
sindicala, Ioarte puternica n Romnia, a Iost
un Iactor important de presiune pentru
men(inerea locurilor de munca. Nu cred nsa
ca acesta a Iost elementul cheie. n realitate
s-a produs o alian(a ntre tehnocra(ia econo-
mica si sindicate cu o centrare excesiva pe
men(inerea ntreprinderilor existente, pe
Iondul unei lipse cronice a unei strategii clare
de relansare economica. Sus(inerea masiva a
economiei de stat satisIacea simultan intere-
sele tehnocra(iei si a salaria(ilor.
n Iapt, politica conIuza de sus(inere a
economiei, pe lnga risipirea resurselor
publice, nu a Iost n stare sa stopeze caderea
economica, ci mai mult sa o distribuie pe o
perioada mai ndelungata de timp, cu costuri
excesive. n locul utilizarii resurselor dispo-
nibile limitate n mod prioritar pentru
Procesul politic din Romnia 23
inIrastructura si sus(inerea unor direc(ii
strategice ale economiei, complementar cu
suportul social al colectivita(ii conIruntate cu
o explozie a saraciei si degradarea rapida a
serviciilor sociale, acestea au Iost injectate
risipitor n ntreprinderi nerestructurate,
administrate conIuz si pagubos. Daca priva-
tizarea economiei a Iost acceptata Iara nici o
rezerva, n condi(iile unei oIerte limitate,
tehnocra(ia economica a cautat obsesiv, n
noul context economic conIuz, sa men(ina
sistemul mostenit. Era de asteptat ca tehno-
cra(ia legata de economia de stat sa nu accepte
o privatizare prin distrugere a sistemului
economic, pe care de altIel ea l administra.
Ca procesul de distrugere economica s-a
petrecut, acest lucru a avut loc n timp, prin-
tr-o evolu(ie dureroasa, cu angajari bugetare
enorme n sus(inerea economiei. Ideologia
tehnocra(iei a Iost nsa orientata, dincolo de
orice ndoiala, de programul construirii unei
societa(i capitaliste de tip occidental.
Reprezentan(ii managementului ntreprinde-
rilor de stat, care ocupau pozi(ii inIluente n
cadrul tehnocra(iei active politic, au promo-
vat cu putere logica schimbarilor economice,
erorile de strategie Iiind principalul Iactor cu
ac(iune negativa. Pe de alta parte nsa,
tehnocra(ia economica a Iost Ierita de erorile
inverse ale radicalismului care, n perioada
1997-2000, a Iost devastator pentru economia
romneasca. Din acest punct de vedere,
orientarea tehnocra(iei a Iost opusa net
radicalismului partidelor istorice. Reprezen-
tnd tehnocra(ia, PDSR a adoptat o logica
pragmatica a schimbarii, ncercnd sa pro-
moveze o reIorma mai organica. Venite la
putere n 1997, partidele istorice s-au dovedit
a nu aveau nici o strategie de reIorma, n aIara
de doctrina paguboasa a ,privatizarii cu orice
pre(. n realitate ele nu au avut capacitatea
de a reIorma economia, asa cum promisesera.
Partidele istorice
Apari(ia noilor partide istorice
SpeciIic Romniei este ca partidele standard
de tip european nu au Iost nIiin(ate ca noi
partide de catre grupurile provenite din clasa
politica n curs de cristalizare, avnd o baza
tehnocratica puternica. Dimpotriva, ele au
reprezentat o reconstituire a partidelor
desIiin(ate de regimul comunist de catre Iostii
lor membrii. Este explicabil de ce aceste
partide au aparut n opinia publica nu ca
partide noi, moderne, rezultat al cristalizarilor
politice ale masei comunita(ii, ci ca ,partide
istorice`.
Cum se poate explica o asemenea excep-
(ionalitate? Explica(ia oIerita n acest studiu
se reIera la decalajul dintre masa tehnocra(iei
si membrii partidelor desIiin(ate de regimul
comunist grupurile n ceea ce priveste capa-
citatea si voin(a de a se constitui n partide
politice. Dispari(ia adversarului politic
principal - Partidul comunist - a Iost de natura
a nu urgenta constituirea de solidarita(i
politice, slabind motiva(ia structurarii
politice. Singurele grupuri nalt coezive,
animate de voin(a transIormarii imediate n
partide, au Iost segmentele supravie(uitorilor
partidelor istorice. Consolidarea lor rapida,
pe baza unui puternic sprijin interna(ional,
nu a Iacut dect, la rndul sau, sa inhibe si
mai mult constituirea de partide alternative.
RenIiin(area Iostelor partide a avut ca eIect
crearea unui Iel de monopol asupra struc-
turilor de partid de tip european, tehnocra(ia
Iiind mpinsa ntr-o pozi(ie marginala. Acest
Iapt a Iost plin de consecin(e asupra ntregului
proces politic.
Fondatori ,i membri noilor partidelor
istorice
Partidele istorice au Iost renIiin(ate de catre
grupuri restrnse de Iosti membrii ai acestora,
care au dezvoltat o autoritate interna quasi-
absoluta. DeIicitul de democra(ie interna
rezultat de acest act constitutiv a restrns
sever atractivitatea pentru persoanele mai
tinere cu experien(a n administrarea socie-
ta(ii moderne, mai ales a celor lipsite de vreo
rela(ie istorica cu Iostele grupuri politice. n
noile partide istorice s-au nrolat si tineri, de
regula nsa mai mult cei proveni(i din Iamilii
cu tradi(ie de apartenen(a la aceste partide, si
Catalin ZamIir 24
care Irecvent au avut de suIerit datorita
acestui Iapt. De asemenea, cum se ntmpla
n momente de revolu(ie, au aderat si per-
soane marginale, atrase de radicalismul
ideologic promovat aici. Datorita structurii
lor gerontocratice, a existat tendin(a ca noii
veni(i sa adopte atitudini radicale, pentru a Ii
accepta(i si a trece testul ca nu ar avea
mentalita(i de tip comunist.
O atrac(ie speciala pentru partidele
istorice a prezentat-o unele segmente ale
intelectualita(ii. Intelectualii care s-au apro-
piat de aceste partide nu Iaceau parte din
tehnocra(ia propriu-zisa, ci din zone mai
speciale: litera(i, eseisti, jurnalisti, IilozoIi.
Cei mai mul(i erau intelectuali anticomunisti
marginaliza(i de vechiul regim. La acestia se
adauga tineri sus(inu(i masiv de burse de
Iormare n Occident, ct si diIerite grupuri
de inte-lectuali, n mod special ziaristi,
Iinan(a(i substan(ial pentru a promova o
ideologie anti-comunista. Neimplica(i n
Iunc(ionarea propriu-zisa a economiei si
administra(iei, nemul(umi(i de evolu(ia
societa(ii romnesti att n regimul comunist,
ct si dupa Revolu(ie, este de n(eles ca un
segment relativ redus al intelectualita(ii
netehnocratice sa Ii evoluat spre o ideologie
radicala, apropiindu-se de partidele istorice.
Ideologia partidelor istorice
Partidele istorice s-au caracterizat de la
nceput printr-o orientare ideologica radicala.
Patru teme mari au structurat ideologia aces-
tor partide:
atitudine anticomunista radicala, expri-
mnd mai mult reac(ia dura mpotriva comu-
nismului, dect articularea unor program de
schimbare/dezvoltare;
orientare mai mult spre schimbarea prin
distrugere a structurilor moderne produse de
comunism, dect spre schimbarea prin corec-
tie si de:voltare la nivelul modernita(ii
occidentale;
accentul pe promovarea unei schimbari
rapide, chiar daca neIundata pe o strategie
suIicient de articulata; obsesia reIormei
rapide avea ca Iunc(ie mai degraba distru-
gerea structurilor mostenite, pentru ca, pe
locul gol, sa se construiasca o societate de
tip capitalist, lipsita de orice risc de rentoar-
cere la comunism;
n Iine, preIerin(a reIacerii structurilor
de proprietate desIiin(ate de comunism cu 40
de ani n urma (retrocedarea In integrum),
dect promovarea unor structuri de proprie-
tate care sa asigure relansarea economiei n
context modern.
Nu este ntmplator ca programul politic
al partidelor istorice se centra nu pe temele
constructive, ci pe cele accentuat distructive:
excluderea n bloc a acumularilor institu-
(ionale din ultimii 40 de ani si contestarea
politica a competen(ei specialistilor.
In perspectiva prezentului, n care gravele
erori strategice ale tranzi(iei ncep sa apara
tot mai limpede, este socanta n prima parte
a anilor 90 lipsa aproape completa a
dezbaterilor publice asupra problemelor
societa(ii romnesti si a op(iunilor posibile.
Conceptul simplist al schimbarii Iara
alternative a dominat. Singura controversa,
dar si aceasta nveninata ideologic, era n
legatura cu ,taierea pisicii: dintr-odata sau
pe buca(ele, adica reIorma rapida sau treptata.
ReIorma reprezenta o ,schimbare de la sine
n(eleasa, att de evidenta nct nu necesita
vreo discu(ie. Mai mult, invocarea vreunei
posibile alternative era taxata dur ideologic.
Aceasta schema simplista, care de Iapt
exprima mai degraba dorin(a de a scapa de
comunism prin orice Iel de schimbare, a Iost
utilizata ca instrument de producere a suspi-
ciunilor si acuza(iilor politico-ideologice la
adresa tehnocra(iei si a partidelor sale.
Tema reformei, devenita elementul cheie
al programului politic al partidelor istorice,
mai ales dupa venirea lor la guvernare,
exprima voin(a diIuza de schimbare, de
regula neIundata nsa pe o concep(ie suIicient
de elaborata. Pe de o parte, ,reIorma repre-
zenta speran(a eliminarii rapide n bloc a
tuturor acumularilor mostenite de la regimul
comunist. Pe de alta parte, ea oIerea un
con(inut programului politic vag al noii
guvernari: orice schimbare, care parea a Ii
Procesul politic din Romnia 25
de tipul modelelor occidentale, insuIicient
nsa articulata, a devenit con(inut al ,reIor-
mei. Tema reIormei a reprezentat instru-
mentul principal de critica a Iorma(iilor poli-
tice tehnocratice: lipsa de reIorma, reIorma
insuIicient de rapida, reIorma ntrziata.
Guvernarea din 1997 s-a lansat cu ambi(ie n
promovarea de reIorme n toate domeniile,
de la nva(amnt si sanatate la economie,
curnd nsa acestea dovedindu-se a Ii mai
degraba improviza(ii. Programul de privati-
zarea rapida si neorientata de vreo strategie
economica, ca mod de a scapa de un sistem
institu(ional pe care nu l n(elegea, reprezinta
un exemplu tipic.
n raport cu tehnocra(ia, partidele istorice
aveau un singur avantaj competitiv: un
program radical anticomunist, devenit o
obsesie, Ia(a de care tehnocra(ia nu maniIesta
dect un interes secundar, catalogndu-l mai
mult ca expresie a unui trecut irevocabil
depasit.
Se poate presupune ca radicalismul
ideologic al partidelor istorice a Iost nu eIec-
tul unui program politic coerent, ci mai mult
o compensare a lipsei de experien(a n mana-
gementul politic a unei societa(i moderne
complexe si, n mod special, un instrument
puternic de competi(ie cu tehnocra(ia.
Revenirea la structurile social-economice
si politice dinaintea instaurarii comunismului,
Iara o viziune clara a procesului de schimbare
att a Romniei, ct si a lumii n ansamblul
sau, reprezenta elementul central al progra-
mului politic al partidelor istorice. Radicalis-
mul acestora se explica doar par(ial prin
programul politic propriu-zis. Partidele istori-
ce au avut ca program pozitiv doar doua
puncte distincte: restitu(ia in integrum a
proprieta(ii si eliminarea din via(a politica a
tuturor celor suspecta(i de mentalita(i
comuniste. Dincolo de acest program, ele
aveau o imagine neclara a instaurarii unei
societa(i de tip occidental, Iiind lipsite de o
strategie ct de ct articulata a procesului de
transIormare. Radicalismul lor era deci
produsul combinarii att a deIicitului n
privin(a programului politic, ct si a lipsei
de popularitate. Marginalizarea sociala a re-
prezentan(ilor partidelor istorice n perioada
comunista nu a Iacut dect sa le accentueze
radicalismul.
Politica de acuzare consecventa de menta-
lita(i comuniste a masei de tehnocra(i, dar si
a popula(iei care nu maniIesta interes si
ncredere n partidele istorice, a Iost o stra-
tegie eIicace mai mult pentru atragerea supor-
tului occidental, dect a celui intern. S-ar
putea estima ca puterea politica a partidelor
istorice se datora n mare masura ncrederii
enorme investite de catre popula(ie n
Occident.
Producerea unei imagini politice a
polarizarii ntre ,adevaratul capitalism,
,adevarata democra(ie si ,neo/ cripto-
comunism poate Ii explicata n concluzie nu
prin existen(a unei diIeren(e reale pe aceste
liniamente, ci ca un eIect al dezechilibrului
dintre Ior(ele politice: pe de o parte o grupare
larga si diIuza, compusa n primul rnd din
tehnocra(ie, sus(inuta de o mare parte a
popula(iei, speriata de extremismul si
radicalismul politic, si un grup de partide
istorice, cu o popularitate redusa, lipsite de
un program articulat de schimbare a societa(ii
romnesti, dar masiv sus(inut de Ior(e politice
occidentale.
Tema pericolului comuni,tilor/ securi,tilor
Unul dintre Ienomenele caracteristice
proceselor politice din tranzi(ie a Iost Iabri-
carea unor pericole politice catastroIice si
vinova(ii istorice care trebuie dur sanc-
(ionate. Spaima de comunisti/ securisti a
reprezentat o tema centrala a tuturor orien-
tarilor centrate pe anticomunism, care a luat
Iorma acuza(iilor de ,deturnare a revolu(iei:
revolutia furat, revolutia confiscat. n mod
special, partidele istorice au avansat, ca tema
centrala a politicii lor, acuzele aduse ESN/
PDSR de Ii readus n scena politica ,nomen-
claturistii comunisti si Iostii (actualii?)
,securisti. Nencrederea n Ior(ele politice
suspectate de reinstaurare a comunismului,
si care se presupunea a domina ESN, a
motivat partidele istorice, chiar n ianuarie
Catalin ZamIir 26
1990, sa Ii ncercat ob(inerea puterii politice
printr-o lovitura de stat.
De ce partidele istorice au lansat ase-
menea acuza(ii si au persistat n ele? Cred ca
doi Iactori pot Ii invoca(i. n primul rnd radi-
calismul punitiv, dus pna la Ianatism, al
gruparilor politice victime ale represiunii din
perioada instaurarii regimului comunist.
Comunistii, n mod special securistii, trebuie
demasca(i si exclusi din via(a politica. n al
doilea rnd, Iabricarea unor pericole la adresa
tranzi(ie, localizate diIuz n rndurile teh-
nocra(iei, reprezenta expresia diIiculta(ii
partidelor istorice nou nIiin(ate de a ob(ine
suportul social. Pericolul cel mai mare n
calea gruparilor politice istorice l reprezenta
masa mare a tehnocra(iei, dezvoltata n
regimul comunist, puternica att prin com-
peten(a, ct mai ales prin pozi(ia n condu-
cerea sistemelor sociale, si care reprezenta
principalul adversar politic.
Apari(ia partidelor istorice a Iost Iactorul
major n creare unor tensiuni puternice n
sistemul politic. Partidele istorice au pro-
movat cu putere legitimitatea lor de singuri
reprezentan(i ai Ior(elor anticomuniste si,
datorita acestei calita(i, de singura zona real
democratica. Presiunea puternica a partidelor
istorice a generat n restul Ior(elor politice,
mai ales a tehnocra(iei, o crestere deIensiva
a consensului intern, Iapt care a ncetinit
substan(ial procesul lor de diIeren(iere poli-
tica. Politic victimizata ca neocomunista/
securista, tehnocra(ia, care se percepea pe
sine a Ii principalul actor competent al trans-
Iormarilor sociale, a evoluat catre construirea
unui partid care sa o apere si reprezinte.
Sus(inute de un larg sector muncitoresc
si (aranesc, la rndul sau derutat si sim(indu-
se amenin(at de pericolul extremismului
partidelor istorice, partidul care reprezenta
masiv tehnocra(ia (ESN si ulterior PDSR) a
cstigat categoric alegerile din 1990 si 1992,
n competi(ia cu partidelor istorice. Nu ntm-
plator s-au aliat cu ESN/ PDSR si partidele
reprezentnd segmente ale tehnocra(iei, dar
si Ior(e amenin(ate de radicalismul politic
punitiv al partidelor istorice: PUNR, Partidul
Socialist, Romnia Mare care, pe lnga
orientarea sa etnicista, maniIesta o atitudine
neta ostila Ia(a de partidele istorice.
Un alt eIect neasteptat al constituirii parti-
delor istorice, cu consecin(e catastroIale pe
lung termen pentru Romnia, a Iost izolarea
interna(ionala. Partidele istorice au Iost
percepute de catre Occident a prezenta sin-
gura garan(ie a atitudinii anti-comuniste si
pro-occidentale. n consecin(a, ele au Iost pu-
ternic sus(inute de catre Occident n vederea
consolidarii schimbarilor considerate a Ii
esen(iale pentru orientarea noului climat
interna(ional, n ciuda deIicitului lor de suport
social. Complementar, Occidentul s-a alaturat
luptei acestora cu segmentele politice majo-
ritare. Indirect, acceptarea partidelor istorice
n gruparile politice interna(ionale a blocat
pentru o perioada lunga de timp acceptarea
partidelor cu baza tehnocratica.
Este diIicil de estimat n ce masura
guvernarile 1990-1996 au promovat sau nu
o strategie adecvata a reIormelor, ct si n ce
masura au maniIestat o voin(a politica Ierma
de schimbare. Acuza(iile constante care li
s-au adus de a nu Ii promovat n mod acce-
lerat reIorma, sau chiar de a Ii Irnat-o, au
Iost demonetizate de esecul guvernarii
partidelor istorice (1997-2000), al carui pro-
gram a Iost centrat aproape exclusiv pe tema
,accelerarii reIormei. Este de asemenea
diIicil de estimat sursele multiplelor erori n
reIormele adoptate n prima perioada a
tranzi(iei: ele s-au datorat inevitabil conIu-
ziilor, dublate de interesele limitate ale teh-
nocra(iei, dar si cedarii la presiunile extre-
miste ale partidelor istorice, sus(inute nedis-
criminatoriu de Ior(ele politice occidentale.
Atitudini fa( de partidele istorice
Partidele istorice au venit cu cteva atuuri
care le-au Iacut deosebit de credibile, mai
mult n Occident nsa dect n (ara.
Intern, opinia publica a avut de la nceput
rezerve serioase Ia(a de aceste partide. Dupa
mai bine de 40 de ani de la desIiin(area
Procesul politic din Romnia 27
partidelor istorice, pu(ini dintre Iostii lideri
mai supravie(uisera, Iie datorita vrstei, Iie
exterminarii n nchisorile comuniste.
Marginaliza(i, ei nu Iaceau parte din tehno-
cra(ia constituita n perioada socialista. Erau
nsa, dupa caderea comunismului, singurele
persoane care aveau un trecut valid de
activitate politica, e drept ndepartat n istorie.
Pe de alta parte acesti politicieni erau practic
necunoscu(i de catre colectivitate, care nu
avea ncredere n capacitatea lor politica.
Experien(a vechilor politicieni care, pe atunci
Ioarte tineri, parcursesera nainte de ins-
taurarea comunismului o perioada ea nsasi
conIuza din punctul de vedere al structurilor
democratice - dictatura lui Carol, a lui
Antonescu, razboiul, ocupa(ia sovietica - nu
reprezenta o carte de vizita mai presus de
orice ndoiala. Apoi, timp de peste 40 de ani,
ei traisera, desigur nu din vina lor, la marginea
societa(ii. Lipsa de experien(a politica din
ultimii 40 de ani transIormase capacitatea lor
ini(iala mai mult n Irustrari nostalgice.
Perioadele lungi petrecute n nchisori,
urmate de pozi(ii marginale n societatea
socialista sau n Occident, nu au oIerit un
cadru suIicient de dezvoltare politica. Din
aceste motive, partidele istorice nu s-au
bucurat nici macar n punctele de criza
maxima ale PDSR de un suport social
suIicient de ridicat.
La nceputul tranzi(iei, pentru genera(ia
tnara si adulta aceste partide erau pura
istorie, Iiind lipsite de relevan(a pentru
viitorul societa(ii romnesti. n contrast,
liderii partidelor istorice pretindeau o auto-
ritate conIerita de istorie si de pozi(ia con-
secvent anticomunista, iar nu de competen(a
dobndita n ntreaga lor via(a si nici de
suportul colectivita(ii.
Occidentul a avut Ia(a de partidele istorice
nou renIiin(ate o pozi(ie cu totul diIerita
dect cea a comunita(ii interne. Pentru acesta,
credibilitatea lor provenea mult mai pu(in din
experien(a politica propriu-zisa sau din
suportul popular, ct din atitudinea antico-
munista dincolo de orice ndoiala.
Atitudinea Occidentului este explicabila
printr-o pozi(ie particulara a sa. Acesta a Iost
de la nceput interesat n sus(inerea prabusirii
sistemului socialist si orientarea Ierma a
Iostelor (ari comuniste spre lumea occi-
dentala. Obiectivul sau prioritar era depasirea
sciziunii dintre capitalism si socialism, o noua
solidaritate interna(ionala urmnd a Ii
dezvoltata. Un asemenea program politic pare
a Ii Iost exacerbat de un Iactor secundar: o
temere psihologica Ia(a de amenin(area
comunismului, mai degraba ira(ionala si mai
pu(in Iundata pe Iapte. Revolu(iile anti-
comuniste din 1989 nu au parut a oIeri
Occidentului o certitudine suIicienta pri-
vitoare la dispari(ia riscului revenirii la
vechiul sistem. O asemenea temere, perce-
puta n zona Iostului sistem comunist a Ii
lipsita de vreo baza, pare a explica interesul
politic al Occidentului pentru a sus(ine
schimbari suIicient de rapide si radicale nct
riscul revenirii la Iorme de tip comunist sa
Iie eliminat. n plus, radicalizarea atitudinii
anticomuniste n Occident reprezenta o
justiIicare a corectitudinii conIlictului istoric
cu sistemul comunist.
Op(iunea Ior(ele politice occidentale
pentru sus(inerea masiva a partidelor istorice
din Romnia nu pare deci a Ii explicabila prin
alta motiva(ie dect obsesia pericolului unei
posibile reorientari catre comunism. Partidele
istorice oIereau garan(ia unei politici antico-
muniste intransigente, mult mai sigura dect
gruparea diIuza a tehnocra(iei. Investind o
ncredere absoluta n partidele istorice,
Occidentul a dezvoltat o suspiciune structu-
rala Ia(a de celelalte Ior(e politice adverse
acestora, mai ales Ia(a de cea mai puternica
dintre ele ESN/ PDSR.
Este probabil ca un asemenea sprijin a Iost
accentuat si de dezechilibrul de putere.
Popularitatea redusa a partidelor istorice n
raport cu puterea partidelor care proveneau
din tehnocra(ie (alegerile din 1992 au adus
la putere 4 partide care reprezentau ntr-un
Iel tehnocra(ia, etichetate inIamant de catre
sus(inatorii ideologici ai partidelor istorice
Catalin ZamIir 28
drept ,patrulaterul rosu) a reprezentat un
Iactor serios de ngrijorare pentru Occident.
Pe de alta parte, partidele istorice, miznd pe
sprijinul Occidentului, au accentuat opozi(ia
Ia(a de partidele cu baza tehnocratica,
reIuznd orice posibila cooperare cu acestea.
Din acest motiv, dupa esecurile de la alegerile
din 1990 si 1992, Occidentul a exercitat la
alegerile din 1996 o presiune politica puter-
nica pentru ,alternan(a puterii, nu datorita
calita(ii si puterii opozi(iei, ci ca ,proba a de-
mocra(iei. Un asemenea argument repre-
zenta cu claritate un instrument de Ior(are a
victoriei n alegeri a partidelor istorice.
Esecul guvernarii 1997-2000 nu a Iacut
dect sa ampliIice slabiciunile ini(iale ale
acestor partide. Alegerile au demonstrat
incapacitatea partidelor istorice de a guverna,
att prin programul lor simplist, ct si prin
competen(a politica si tehnica scazuta a
membrilor lor. Alegerile din 2000 au readus
la putere PDSR, a carei denumire a Iost ntre
timp modiIicata n PSD, ca partid dominat
de tehnocra(ie, opozi(ia ramnnd si mai
slaba dect nainte.
Rela(ia dintre partidele istorice
,i tehnocra(ie
De la nceput, ntre cele doua blocuri politice
s-a instituit o rela(ie de nencredere, transIor-
mata rapid n tensiune si conIlict.
Tehnocra(ii ocupau pozi(ii de conducere
n sistemele economice si administrative,
maniIestnd din acest motiv o anumita
lentoare n organizarea lor politica. Membrii
Iostelor partide politice s-au organizat rapid
politic, Iiind nsa tot mai Irustra(i de Iaptul
ca, dupa caderea regimului comunist, desi au
dobndit libertatea de organizare politica, nu
aveau n Iapt un acces real la putere n stat.
Ei se considerau nu numai victime ale
regimului comunist, dar si singurii luptatori
consecven(i mpotriva comunismului,
reprezentan(i de drept ai democra(iei reale.
Era de asteptat ca n aceste condi(ii, liderii
partidelor istorice sa dezvolte o atitudine
chiar violenta Ia(a de masa tehnocra(ilor,
acuza(i de a Ii produsul comunismului, si care
i (ineau n continuare departe de putere.
Tehnocra(ii, n marea lor majoritate Iosti
membrii ai partidului comunist, erau consi-
dera(i de catre grupurile politice istorice a Ii
coresponsabili pentru regimul comunist, si,
inevitabil, a avea mentalitti comuniste. Para-
doxal, mul(i dintre membrii din esalonul al
doilea al partidelor istorice au Iost si ei mem-
brii partidului comunist.
ntre tehnocra(ie si partidele istorice exis-
tau diIeren(e proIunde de orientare strategica.
Partidele istorice pretindeau a avea oarecum
monopolul asupra competen(ei politice, n
timp ce tehnocra(ia miza pe competen(a
tehnica. Tehnocra(ii erau orienta(i spre
modernizarea n stil occidental a sistemelor
social-economice construite n regimul
socialist, n timp ce partidele istorice le con-
siderau pe acestea a Ii produse ale comunis-
mului, n care principial nu aveau ncredere
si pe care erau tenta(i mai degraba sa le
distruga. Tehnocra(ia era orientata spre
dezvoltarea rapida spre viitor, accentuat
tehnica, miznd pe promovarea unei baze
consensuale ridicate. Partidele istorice erau
interesate mai mult de reinstaurarea unui
trecut nu Ioarte clar deIinit si nici deosebit
de atractiv pentru popula(ie: reinstaurarea
regalita(ii, retrocedarea In integrum a pro-
prieta(ii care pentru marea masa a popu-la(ie
nu nsemna nimic sau, chiar dimpotriva, o
putea aIecta advers. Partidele istorice pro-
movau o abordare punitiva n raport cu cei
care n trecut ar Ii Iost ntr-o masura sau alta
implica(i n pozi(ii de conducere n sistemul
comunist, pe cnd tehnocra(ia accentua, n
numele unei responsabilita(i mai degraba a
istoriei, dect a persoanelor, un consens n
ceea ce priveste dezvoltarea sociala. Pentru
partidele istorice obiectivul consensualizarii
era chiar periculos, ob(inerea puterii neputn-
du-se realiza dect prin delimitarea neta de
tehnocra(ie.
Pentru a-si apara avantajul politic de a Ii
Iost mostenitorii democra(iei precomuniste
si de a Ii Iost consecvent anticomunisti, liderii
Procesul politic din Romnia 29
partidelor istorice au dezvoltat un sistem
protectiv nchis. Criterii speciIice de selec(ie,
mai ales la nivelul de vrI al ierarhiei, au Iost
introduse: grupul care de(inea autoritatea
ultima, de necontestat era compus din
vrstnicii proveni(i din partidele tradi(ionale;
al doilea criteriu de includere, subordonat
primului, era provenien(a din Iamiliile
Iostilor membri ai acestor partide. Asemenea
practici de admisie erau nsa complet opus
regulilor care reglementau rela(iile de
competi(ie n cadrul tehnocra(iei. n locul
unei egalita(i competi(ionale bazate prioritar
pe competen(a, caracterizata printr-o nalta
mobilitate, partidele istorice au introdus un
sistem de autoritate rigid care excludea din
principiu accesul tehnocra(ilor. n consecin(a,
partidele istorice apareau tehnocra(iei a Ii
structuri politice nchise, la care nu puteau
adera liber, cu sanse egale. Dimpotriva,
accesul lor politic era perceput a Ii sever
limitat, tehnocra(ii sim(indu-se a Ii mai
degraba respinsi.
Datorita nencrederii partidelor istorice n
tehnocra(ie, ele au Iost lipsite sistematic de
resursele necesare de specialisti n Iunc(io-
narea economiei si administrarii. Nu
ntmplator n 1996, la alegeri, CDR-ul a sim-
(it nevoia sa raspunda la temerea popula(iei
ca nu de(ine specialisti, adica tehnocra(i (cei
15 000 de specialisti cu care va veni).
Partidele istorice ,i muncitorii ,i (ranii
Ideologia partidelor istorice nu era agreata
nici de masa muncitorilor si (aranilor.
Masa mare a popula(iei era interesata n
relansarea economiei, napoierea proprieta(ii
Iostilor proprietari nereprezentnd pentru ea
n nici un Iel o prioritate. Acelasi lucru se
punea n mod special n legatura cu reIacerea
proprieta(ii locuin(elor na(ionalizate de
regimul comunist. Este adevarat ca n aceasta
ultima problema, un segment mult mai mare
al popula(iei era interesat. Cea mai mare parte
a popula(iei urbane, n special cea venita din
mediul rural, nu aveau nsa ce cstiga de pe
urma unui asemenea obiectiv pus ca prioritar
de partidele istorice, ba dimpotriva puteau
deveni victimele nevinovate ale acestui tip
de dreptate.
Muncitorii erau lega(i de industrie.
Problema lor nu era neaparat privatizarea.
Practic ei nu au avut niciodata sentimentul
de proprietari ai economiei. Cui i apar(ine
ntreprinderea nu era important. Ceea ce era
cu adevarat important pentru ei era ca
economia sa Iunc(ioneze, sa oIere locuri de
munca si salarii decente. Din acest motiv,
interesul muncitorilor se concentra pe
managementul intreprinderilor. Partidele
istorice erau n schimb mai interesate de
problema eventualei retrocedari a propriettii
intreprinderilor. Muncitorii aveau ncredere
n tehnocra(ie. Eventualii vechi proprietari
(de Iapt ntreprinderile na(ionalizate nu mai
existau demult) erau privi(i de catre muncitori
ca Iiind lipsi(i de orice legitimitate si, n plus,
cu teama datorita deIicitului lor de
competen(a si de resurse.
Taranii redevenisera proprietari ai pa-
mntului, iar Iostii mari proprietari ar Ii putut
reclama o parte din proprietatea redistribu-
ita prin reIorma agrara de dupa razboi.
Programele partidelor istorice nu con(ineau
nici o solu(ie pentru marea masa a (aranilor,
n aIara de retrocedare care, n mare masura,
Iusese deja realizata.
Un nou ciclu istoric
Alegerile din 2000 au ncheiat un lung ciclu
politic. Partidele istorice, dominate de po-
liticienii Iorma(i nainte de regimul comunist,
practic au disparut, ca rezultat al esecului
guvernarii lor. Partidul Taranesc Crestin si
Democrat, liderul guvernarii 1997-2000, a
pierdut zdrobitor alegerile, ne mai Iiind
reprezentat n parlament. Pierderea alegerilor
a produs n acest partid scindari succesive,
n prezent sansele sale de relansare Iiind
minime. Partidul Social Democrat s-a
contopit cu PDSR. Partidul Na(ional Liberal,
probabil tocmai pentru ca de la nceput a
suIerit multiple sciziuni, a prezentat o
Catalin ZamIir 30
Bibliografie
lasti, Vlaaiair. (J115). kooco|c |o |rcoz|(|c. Cccrcc |o r|||or. 8acaresti: haitara Xeaira.
lasti, Vlaaiair, Hireia, Hiaaela, Ceai(, Cerael. (J11o). kooco|c - 5|crc cc |c|. Vel. J, 8acaresti: haitara
Xeaira.
Vlsceaaa, Lazr. (!00J). Io||||c | cczro||crc. kooco|c |oco|ro? haitara 1rei.
Vlsceaaa, Lazr si Hireia, Aariaa. (!00J). bcoocrc(|c cc rocc. +|ccr||c 2000. 8acaresti: haitara 1rei.
Zaalir, Ctlia. (!00J). 5c/|o/crc cc crcc|o |o arcrocrc. bc cc ao| ocoa|(ao|(| rooco|| |o r|c(c o||||c?
ia kooco|c oc|c|, or. I.
Zaailr, Ctlia. (ceeraeaater) (J111). Io||||cc oc|c| |o kooco|c. I990-I99. 8acaresti: haitara hxert.
Zaalir, Ctlia. (!000). Io||||c| oc|c|c |o kooco|c |o |rcoz|(|c. la Zaalir, hleaa, 8aesca, llie si Zaalir. Ctlia,
5|crcc oc|c|(|| roococ|| ca I0 co| |roz|(|c. 8acaresti: haitara hxert.
Abstract
Political post-revolution process has been not only frustrating, but also very difficult to be
explained. In contrast with the standard usual explanations, In fact more superficial than
true, the paper proposes an explanatory theory based on a structural model of social groups
and their relations. Central to the explanation is the couple 'technocracy/ historical parties`.
The main hypothesis is. the form of the political process of change towards pluripartidist
democracy depends on the development of the political parties In relation with the technocracy.
= if the development of the new parties are taking part by internal differentiation of the
existing technocracy, the transition will be characteri:ed by organic social and economic
reforms, In a socially equilibrated manner, with moderated conflicts, consensus will be initially
relatively high, gradually diversified ideologies and political programs will developed, without
mafor social and political conflicts, > if development of new political parties will significantly
take place outside the technocracy, transition will be characteri:ed by sharp conflictual
changes.
Primit la redac(ie: iunie 2003
structura social-politica mult mai deschisa si
Ilexibila. Dupa pierderea alegerilor de catre
coali(ia din care a Iacut parte, a ramas singu-
rul dintre partidele istorice suIicient de puter-
nic, el cunoscnd continuu nnoiri ale echipei
de conducere.
Noul PSD, cstigator al ultimelor alegeri,
este pe cale a suIeri si el modiIicari proIunde
de strategie si program. Datorita dezechili-
brelor economice, mai ales a celor plasate n
zona economiei de stat, tehnocra(ia econo-
mica continua sa aiba un rol important n
guvernare, dar n rapida scadere. Este Ioarte
probabil nsa ca procesul de asimilare a
modelului ideologic social-democrat sa de-
vina mult mai rapid. Competi(ia sa cu celalalt
partid social-democrat (PD), care ar putea sa
se deplaseze spre op(iunea liberala, l presea-
za cel pu(in n perspectiva viitoarelor alegeri,
si mai mult spre pozi(ii social-democrate.