Clin

Gazel

Toamna frunzele colind,
Sun-un grier sub o grind,
Vntul jalnic bate-n geamuri
Cu o mn tremurnd,
Iar tu la gura sobei
Stai ca somnul s te prind.
Ce tresari din vis deodat?
Tu auzi pind n tind -
E iubitul care vine
De mijloc s te cuprind
i n faa ta frumoas
O s ie o oglind,
S te vezi pe tine nsi
Vistoare, surznd.

I

Pe un deal rsare luna, ca o vatr de jratic,
Rumenind strvechii codri i castelul singuratic
-ale rurilor ape, ce sclipesc fugind n ropot -
De departe-n vi coboar tnguiosul glas de clopot;
Pe deasupra de prpstii sunt zidiri de cetuie,
Acat de pietre sure un voinic cu greu le suie;
Aeznd genunchi i mn cnd pe-un col, cnd pe alt col,
Au ajuns s rup gratii ruginite-a unei boli
i pe-a degetelor vrfuri n ietacul tinuit
Intr - unde zidul negru ntr-un arc a-ncremenit.
Ci prin flori ntreesute, printre gratii luna moale
Sfiicioas i smerit i-au vrsat razele sale;
Unde-ajung par vruite zid, podele, ca de crid,
Pe-unde nu - prea c umbra cu crbune-i zugrvit.