UNIVERSITATEA PETRE ANDREI IASI

FACULTATEA DE STIINTE POLITICE SI

ADMINISTRATIVE


IDEOLOGII POLITICE CONTEMPORANE


Student: Stoica Bogdan Claudiu



Coordonator: Prof.Univ.dr. Cristian BOCANCEA






Iasi 2014


SOCIALISMUL, DE LA UTOPIE LA TIIN


La sfritul secolului XVIII nceputul secolului XIX, n Vestul Europei avea loc o dezvoltare
rapid a industriei capitaliste, nsoit de o agravare accentuat a contradiciilor sociale. n timp ce
burghezia se mbogaea din ce n ce mai mult i fr precedent n istorie, ranii, meteugarii,
muncitorii de rnd se ruinau ntr-un ritm foarte rapid. Muncitorii, inclusiv femeile i copiii, erau
expui unei exploatri agresive i pe alocuri sclavagiste, crendu-se pentru acetia nite condiii
ngrozitoare de trai.
Venit ca nlocuitoare a societii feudale, societatea capitalist s-a dovedit i ea una fr
un real succes pentru marea majoritate a populaiei, determinnd o dezamgire amar pentru
ideologii Revoluiei Franceze filosofii iluminismului secolului XVIII.
Aceast situaie istoric a influenat i chiar dominat fondatorii socialismului. Soluionarea
acestor probleme sociale, care nc erau datorate dezvoltrii insuficiente a relaiilor economice,
Utopitii au ncercat s o gseasc n cereierul uman. Societatea era una ineficient dirijat, prezentnd
in cea mai mare msur doar lipsuri i greeli. Era deci necesar inventarea unui nou sistem a ordinii
sociale, unul aproape de perfeciune, i, de a-l propaga n societate fr propagand sau impunere,
dar, pe ct posibil prin prezentarea unor modele, exemple. Aceste noi modele au luat denumirea de
Utopii, cu ct erau mai detaliate, cu att era mai greu de evitat deriva lor n pur fantezie.
Termenul de socialism nu avea pe atunci nc un sens bine definit, iar cei ce i-au dat via
au fost marii gnditori Socialiti Utopici: Robert Owen (Anglia), Saint-Simon i Charles Fourier
(Frana). Dup cum am mai specificat, acetia au promovat ideile lor n perioda de lupt ntre
proletariat i burghezie, cnd clasa muncitoare nu era pe deplin contient de interesele lor i nici nu
avea pregtirea destul de a-i promova aceste interese ntr-un mod adecvat i care s le fac viaa
mai bun. Owen, Saint-Simon i Fourier au criticat societatea burghez modern, i au visat la un nou
sistem de relaii sociale n care s dispar opresiunea, srcie i nedreptatea. O nou ordine social -
triumful raiunii i justiiei - vor fi instalate, credeau ei, prin mijloace panice ct mai curnd putem
convinge omenirea la avantajele sale asupra capitalismului. Lenin sublinia faptul c socialitii utopici
au visat la o transformare panic a societii din care fceau parte, n socialism fr a lua n
considerare aspect de baz precum chestiunea luptei de clas, cucerirea puterii politice de ctre clasa
muncitoare i rsturnarea dominaiei clasei explotatoare.
La fel ca filosofii iliministi din secolul XVIII, socialistii utopici credeau ca este suficient sa
luminezi si sa educi oamenii pentru ca societatea sa se ridice la un nou nivel, sa devina socialism. Ei
au acordat un rol de baza educatiei si mediului inconjurator in procesul formarii personalitatii umane,
dar, vedeau oamenii ca un produs pasiv al imprejurarilor si educatiei. Caracterul utopic al
socialismului acestor ginditori este rezultatul faptului ca la granita secolelor XVIII si XIX muncitorii
erau doar o masa enorma din populatie ce nu era capabila de actiune politica independenta.
Robert Owen fiul unui comerciant de la sat, si-a petrecut copilaria ajutindu-si tatal
in magazinul acestuia, pentru ca la 18 ani deja sa devina coproprietar al unui mic atelier, iar la 20 de
ani sa ajunga directorul unei mici firme de producere a firelor din Manchester. Owen intelegea ca
capitalismul a adus suferinte si nevoi maselor de muncitori, si a inceput sa elaboreze planuri de
reforma, care urmau sa imbunatateasca situatia acestora. Inca din 1800 cind a ajuns in fruntea
fabricii din Manchester, a inceput sa experimenteze, fascinat fiind de ideile lui Helvetius, Rousseau,
Morelli, Locke si Hobbes. Formindu-si gindirea sub influenta iluministilor el ajunge la concluzia ca nu
trebuie reprosat unui om ignoranta si alte vicii ale sale, fiindca el, omul, este produsul societatii in
care traieste iar neajunsurile sale sunt o consecinta a relelor acelei societati. Formula lui mediu
caracter Owen o numeste singura decoperire care poate salva omenirea.
Educatia tinerei generatii, Owen o vede ca fiind una dintre cele mai importante conditii de
reconstructie a societatii, conducind spre o noua lume morala. Angajat adesea in comisii pentru a
ancheta situatia copiilor in fabrici, Owen descrie imaginile ingrozitoare ale muncii copiilor in Anglia si
Scotia. El a fost intemeietorul/fondatorul legislatiei din fabrica. Prin legea elaborata de el, la fabricile
engleze au inceput sa accepte la munca copii doar de la 10 ani. Dupa cum am specificat, pentru
inceput Owen experimenta viziunile sale la fabricile pe care le conducea, mai intii la cea din
Manchester, ulterior la cea din New Lenarke, si anume prin: scurtarea zilei de munca, cresterea
salariilor, constructia pentru muncitori a locuintelor, organizarea unui sistem de institutii de educatie
si instruire atit pentru cei tineri cit si pentru cei mai in virsta. Astfel, sub influenta lui si acestor masuri
pro-muncitoresti, comunitatea de lucratori din New Lanarke, in numar de aproximativ 3 mii de
oameni, a devenit mult mai unita, in pofida tuturor vicisitudinilor vremii. Plus la acestea au fost
eliminate toate masurile de constringere, inclusiv politia, prin toate acestea Owen impunindu-se
drept un idol al celor din Valea Miracolelor.
Criza economica din anii 1815-1817 a aprins si mai tare atitudinea critica a lui Owen
pentru tipul de orinduire capitalist, astfel, intr-o scrisoare adresata Comisiei pentru combaterea
somajului, R. Owen a propus un plan de organizare a comunelor muncitoresti, localitati comune in
care lipseste proprietatea privata, clericii si autoritatile. Cu proiectul acestui comunism utopic, Owen
apare in paginile ziarului Times si la mitinguri.
El pleda pentru crearea acestor societati comuniste fara rasturnare revolutionara insa,
incercind sa convinga asupra utilitatii acestui proiect Parlamentul Englez si chiar pe regina Victoria. In
1825, Owen reusi pina la urma sa organizeze o colonie comunista (New Harmony), care a urmarit sa
creeze cooperare a tuturor membrilor sai, avind la baza principiile morale, insa ea a reusit sa existe
doar 4 ani. Tentativele de a crea astfel de comunitati in Anglia au suferit esec, nereusind sa reziste
atacului sitemului capitalist.
R. Owen amenaja in Londra piete-schimb, unde banii erau inlocuiti de bonuri de munca
un gen de hirtii care reprezentau valoarea muncii pe care fiecare a depus-o pentru produce acea
marfa. Insa piata capitalista deja obisnuita a primat si de aceasta data in preferintele oamenilor. In
realitate, se stie ca aparitia banilor ca masura a valorii, etalon al preturilor si mijloc de circulatie, de
plata si de tezaurizare a avut loc tocmai datorita imposibilitatii practice de masurare directa a muncii
prestate pentru producerea nenumaratelor sortimente de produse care circula in cadrul economiei
de piata.
Principiul de plata prin intermediul banilor de lucru a fost in sistemul social gindit de
Owen un pas important spre egalizarea membrilor societatii.
Viziunile lui Owen, lucrarile sale in care isi prezenta ideile despre structura societatii,
despre cum vede el noul om, despre unirea si iluminarea clasei muncitoarea, despre eliminarea
proprietatii private nu au prins decit la un nivel local, fara influente mari la nivelul intregii societati
capitaliste la inceputul ascensiunii sale. Activitatea lui in domeniu nu i-a adus venit, ba chiar a intrat in
faliment, fapt ce a permis chiar unor istorici englezi sa ironizeze: Owen s-a imbogatit datorita
capitalismului si gindirii sale progresiste si si-a risipit averea datorita promovarii ideilor sale
socialist/comuniste pe alocuri nebunesti.
Principalele lucrari in care si-a expus R. Owen ideile economico-sociale au fost: "O noua
schimbare a societatii (1815), "Noua lume morala" (1834) si "Ce este socialismul?" (1841). R. Owen a
evidentiat rolul esential a! muncitorilor in crearea bogatiei sociale si rolul exploatator al profitului,
faptul ca incasarea acestuia de catre patronii capitalisti se face fara contraprestare. El a deplins
situatia grea a muncitorilor din timpul sau si a preconizat numeroase masuri pentru usurarea si
imbunatatirea conditiilor de munca si de viata ale muncitorilor. in intreprinderile industriale pe care
le-a condus, R. Owen a luat masuri eficiente de organizare a protectiei muncii, a interzis munca
copiilor, a creat gradinite de copii pentru a permite mamelor sa lucreze si a asigura ingrijirea normala
a copiilor.

Claude Saint-Simon (1760-1825), un descendent al unei vechi familii de aristocrai,
a primit o educaie bun. A fost un voluntar n rzboiul din America de Nord unde coloniile americane
luptau pentru independena fa de Anglia. A participat la multe btlii, vorbind mai trziu cu
mndrie ca se consider "unul dintre fondatorii libertatii Statelor Unite." In 1789 cind a nceput
revoluia n Frana, el a fost soldat ei, a promovat ideea de egalitate, fraternitate i libertate.
Activitile lui Saint-Simon n anii revoluionari este plin de contradicii. Aversiune fa
de distrugere l determin s se ndeprteze de la revoluie. Din 1797, el se dedica doar efortului de
cercetare: implicat n biblioteci, a participat la prelegeri la Politehnica si la Scoala de Medicina,
particip n scopuri educaionale in Anglia i Germania. Ultimii ani i-a dedicat filosofiei, creind o noua
gindire sociala - sensimonizm i o coal ntreag de adepi.
Printre lucrrile lui Saint-Simon ar trebui s evidenieze cele mai importante: "Scrisorile
unui deinut la Geneva catre contemporanii si" (1802), "Eseu despre tiina omului" (1813-1816),
"Despre sistemul industrial" (1821), "Catehismul productorilor" (1823-1824), "Noul cretinismul"
(1825).
In filosofia sociala a lui Saint-Simon, un loc aparte il ocupa demascarea greselilor
regimului capitalist, prezicindu-i moartea inevitabila, in paralele gindind si propunind un program
pentru o ordine sociala noua, corecta, avind la baza principiile asocierii. Construind planul pentru
trecerea in secolul de aur pe care el in prevedea, utopistul Saint-Simon isi punea sperantele in primul
rind in gindirea oamenilor.
In viziunea sa, era nevoie de inceput cu o serie de reforme: eliminarea dreptului de
mostenire, cumpararea pamintului de la cei ce nu il lucreaza, eliminarea de la putere/conducere a
celor ce nu sunt angajati in munca productive. In acelasi timp propune ca burghezia si clasa
muncitoare sa fie catalogati drept o singura grupa a industriasilor.
Evident ca ideea aceasta de asociere a angajatorilor si angajatilor a venit ca un rezultat al
respingerii ginditorilor utopisti de catre figurile majore ale Revolutiei Franceze. Referitor la aceasta,
Saint-Simon scria: daca pun intrebarea, ce nevoie a dat nastere revolutiei franceze si ce clasa a
societatii a simtit-o cel mai puternic dintre toate, raspund: nevoia pentru egalitate, iar oamenii,
apartinind clasei de jos, au avut cel mai mult aceasta nevoie, atit din neglijenta cit si din interesul lor,
sa se dedice in totalitate acestei clauze. Urmarea pasiunii pentru egalitate, a fost, distrugerea
organizarii sociale, existenta la momentul izbucnirii revolutiei. In acest fragment ies in evidenta
tendintele sociale ale gindirii lui Saint-Simon, si evident, aprecierea inalta a activitatii clasei
muncitoare.
Saint-Simon vedea Revolutia Franceza ca un fenomen natural, de distrugere a guvernarii
bisericii si clerului, atit de aparate de feudalism. Insa in viziunea sa a avut loc o greseala: puterea nu a
fost transmisa indusriasilor, dar metafizicilor si avocatilor/oamenilor de drept, a caror timp deja
trecuse, si de aceea acestia nu au inteles sarcinile pe care acea revolutie cu adevarat trebuia sa le
indeplineasca. Industriasii s-au pomenit in rolul celor exploatati.
Ignoranta, superstitiile si pasiunile pentru placerile personale sunt atributele
conducatorilor societatii considera Saint-Simon dar oamenii capabili, responsabili si harnici sunt
subordonati de acestia si folositi ca arme. Iesirea din aceasta situatie incorecta el o vedea in
dezvoltarea productiei pe baza stiintifica, transferarea puterii sistemului de productie cum il
numeste el, adica oamenilor de stiinta, industriasilor si antreprenorilor. Egoismul n societate pot fi
eliminat cu ajutorul tiinei, moralitatii construite de religie, care sa aiba la baza sloganul: "Toi
oamenii sunt fraii".
Potrivit lui Saint Simon, fiecare sistem social este un pas inainte in istorie. Dezvoltarea
societatii astfel trece prin 3 faze:
1. Teologica perioada de dominatie a religiei (se refera la societatile sclavagiste si
feudale)
2. Perioada metafizica de prabusire a sistemulu feudal si teologic
3. Perioada pozitiva ordinea sociala viitoare, echitabila, ca un rezultat firesc al istoriei
anterioare
Aceasta perioada pozitiva, Saint-Simon o vedea bazata pe organizarea stiintifica si
planificata a relatiilor industriale, cu pastrarea proprietatii private. Rolul de conducere in aceasta
societate acordindu-l oamenilor de stiinta si industriasilor. Conceptul de industriasi are la Saint-
Simon un sens foarte larg: acestia sunt atit muncitorii de rind, meseriasii, cit si comerciantii si
bancherii. Orice persoana are dreptul la munca, si fiecare lucreaza si produce in functie si in limita
abilitatilor proprii.
Caracterul utopic al gindirii lui Saint-Simon iese in evidenta mai ales prin neintelegerea
rolului clasei muncitoare in revolutia sociala si schimbarea vechii ordini, bazindu-se pe speranta naiva
ca promovarea unei filosofii pozitice poate realiza singura o organizare rezonabila a vietii oamenilor.
St. Simon a criticat economia de piata si liberalismul politic si economic din timpul sau
deoarece ele n-au reusit sa realizeze egalitatea si dreptatea efectiva intre oameni, nici binele public si
armonia sociala, promise de sustinatorii liberalismului inainte si in timpul relutiei din 1789.
Exacerbarea intereselor individuale pe temeiul proprietatii private si accentuarea concurentei intre
producatori au dus la rivalitati ubitoare intre oameni si la dezorganizare si anarhie a economiei privita
in ansamblu. Proasta organizare a productiei la scara nationala, prezenta unor elemente privilegiate
care ocoleau productia, ca si repartitia defectuoasa a rezultatelor obtinute, explicau, dupa parerea lui
St. Simon, atit insuficienta produselor cit si mizeria maselor muncitoare, respectiv nemultumirea unei
importante parti a societatii fata de starea existenta in economia si politica timpului.
Rezolvarea acestui ghem de probleme economico-sociale si politice acute presupunea, in
viziunea lui St. Simon, infaptuirea unei societati organizate in mod deliberat, o societate a oamenilor
activi si harnici, in care sa nu aiba loc lenesii si in care accentul sa fie deplasat de la guvernarea
oamenilor spre administrarea lucrurilor, respectiv spre mai buna organizare a productiei si a
celorlalte sfere ale economiei, in folosul intregii societati.
Traind in epoca desfasurarii relutiei industriale, St. Simon a atribuit un rol hotaritor
industriei si industrializarii in procesul reorganizarii economiei pe baze rationale, subliniind
importanta personalului tehnic de specialitate, indeosebi a inginerilor si economistilor, in dirijarea
constienta a economiei.
Din dorinta de a stimula viata activa si munca productiva, precum si de a bara calea
elementelor parazitare si profitoare din societate, St. Simon a propus limitarea dreptului de
proprietate privata, respectiv anularea dreptului de mostenire si trecerea bunurilor respective in
proprietatea statului, pentru ca acesta, in numele societatii si dreptatii, sa le foloseasca in interesul
celor mai napastuiti de soarta.
Pentru a stimula productia si a corela drepturile si responsabilitatile indivizilor in
productie, St. Simon a considerat ca la baza procesului de repartitie a produsului si venitului national
era de dorit sa stea principiul colectivist "de la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa contributia
adusa".
Socialismul asociationist a fost reprezentat de francezii Ch. Fourier (1772-l837) si L. Blanc
(1811-l882), precum si de englezul R.Owen (1771-l858), transformindu-se ulterior in miscare
cooperatista.
Caracteristicile definitorii ale acestei forme de socialism modern constau in critica
vehementa si consecventa a proprietatii private, generatoare de anarhie, inegalitati si nedreptati, si
optiunea lor ferma pentru organizarea economiei pe baze colectiviste, respectiv pe baza proprietatii
comune sau sociale a pamintului si a intreprinderilor, ca o garantie a sporirii productiei, inlaturarii
mizeriei si asupririi sociale, precum si a repartitiei echiile a acesteia intre membrii societatii.
Charles Fourier a fost functionar comercial si, in aceasta calitate, a avut prilejul sa
cunoasca multe aspecte sumbre ale economiei de piata, printre care mai ales urmarile negative ale
luptei de concurenta dintre oamenii de afaceri. In opozitie cu imaginea idealizata a economiei de
piata prezentata de economistii liberali, Ch. Fourier a descris in mod realist si sugestiv caracterul
distructiv al luptei dintre producatori, muncitori si consumatori in stradania lor de a obtine cistiguri si
avantaje cit mai mari cu eforturi mai mici, avind drept rezultat amplificarea anarhiei la scara
macroeconomica, polarizarea societatii in bogati si saraci, eliminarea economica a celor slabi,
extinderea unor monopoluri si a unor operatiuni speculative, aducatoare de cistiguri nemuncite.
Toate acestea impreuna au inmultit inegalitatea si nedreptatile intre membrii societatii, au sporit
dezordinea economica si nedreptatile sociale, constituind, dupa parerea socialistului francez, prilejuri
de nemultumire publica si stimulente pentru cautarea unei alte forme de orgaizare economica a
societatii.
Critica economiei de piata din Franta in prima treime a secolului XIX si optiunea de viitor
a lui Ch. Fourier au fost expuse in lucrarile sale: "Teoria unitatii universale" (1822), "Noua lume
industriala si societara" (1829) si "Falsa industrie" (1836).
Solutia propusa de Ch. Fourier pentru relele economice din timpul sau consta in asociatia
voluntara a membrilor valizi si activi ai societatii, respectiv crearea de asociatii industriale-agrare
denumite falanstere, in care munca urma sa fie organizata in comun si in forme atractive,
transformindu-se dintr-un chin in placere. Aceasta presupunea, dupa parerea lui Fourier, imbinarea
armonioasa dintre munca fizica si munca intelectuala, reducerea timpului de munca zilnic, usurind
conditiile de viata si de munca ale tuturor membrilor societatii si sporind considerabil productivitatea
muncii, premisa a belsugului de produse necesare pentru imbunatatirea nivelului de trai al intregii
populatii.
Ch. Fourier era constient de faptul ca reorganizarea economiei societatilor moderne pe
baze noi, colectiviste sau comunitare, presupunea insemnate eforturi financiare, dar spera ca dintre
bogatii luminati, animati de sentimente democratice si umanitare, sa se ofere destui filantropi care sa
finanteze aceste operatiuni.
Pentru deplina insanatosire a economiei din timpul sau, Ch. Fourier a preconizat ca
repartitia rezultatelor obtinute in economie sa se faca in functie de trei criterii si anume: cinci parti
pentru munca depusa de fiecare cetatean valid, patru parti pentru capitalul adus si trei parti pentru
talentul organizatoric si tehnic manifestat de cei mai dotati dintre membrii comunitatii.
Sperantele lui Ch. Fourier si ale adeptilor sai (V. Considerari:, Buchez, T. Diamant) in
evolutia treptata a economiei in directia asociationismului si in sprijinul financiar al filantropilor nu s-
au verificat in practica, fiind calificate, ulterior, pe buna dreptate, drept utopice sau nerealiste, in
ciuda motivatiei lor morale si a mesajului lor umanist.
Modul de gindire utopist a dirijat o perioada buna de timp ideile socialistilor secolului 19,
si inca mai are unele influente. Comunistmul german a fost si el la inceputurile sale influentat de
acest tip de gindire. Pentru toti acesti ginditori, socialismul este expresia adevarului absolut, ratiunea
si dreptatea, si este nevoie doar de a fi descoperita o formula care poate fi implementata in societate
pentru a cuceri toata lumea, in virtutea puterii sale. Pentru a face o stiinta a socialismului, a trebuit
mai intii sa fie plasate aceste idei in cadrul societatii reale, existente la acea vreme, dat fiind faptul ca
in mod normal, teoriile se iau din nevoile si experientele sociale, si nu invers.