Sunteți pe pagina 1din 3

Curs: Exsudatul faringian

Indrumator:
Data:
Informatii generale
Tractul respirator superior cuprinde fosele nazale, nazofaringele (cu cavitatile conecte:
sinusurile paranazale si urechea medie), orofaringele si laringofaringele. Datorita lipsei
barierelor anatomice distincte intre segmentele cailor respiratorii superioare, infectia se
poate propaga prin continuitate, cu frecvente complicatii prin afectarea urechii medii, a
laringelui si chiar a cailor respiratorii inferioare.
Faringitele si tonsilitele sunt cele mai frecvente afectiuni ale tractului respirator superior
pentru care pacientul se adreseaza medicului si implicit laboratorului.
Etiologia faringitelor
Infectiile virale
pro!imativ "#$ din faringite sunt de etiologie virala: rhinovirusuri, adenovirusuri, virusuri
gripale, paragripale, %o!sac&ie , virusul 'pstein()arr care determina mononucleoza
infectioasa caracterizata prin angina severa, frecvent ulcerata, adenita cervicala si semne
de afectare sistemica.
u evolutie auto(limitanta dar, prin lezarea epiteliului respirator si obturarea congestiva a
orificiilor sinuzale sau a trompei lui 'ustachio, favorizeaza suprainfectia cu bacterii din
microbiota indigena.
Infectiile bacteriene
%el mai frecvent implicat este Streptococcus pyogenes (*treptococ + hemolitic grup ).
Streptococcus pyogenes este unul dintre patogenii umani importanti, singurul rezervor
cunoscut in natura fiind reprezentat de pielea si mucoasele umane, imprima gravitate
faringitelor prin complicatiile infectioase (sinuzite, otite medii, mastoidite, adenite cervicale
supurate, abces amigdalian, flegmon amigdalian, celulita difuza a planseului bucal -
angina .ud/ig) si post infectioase (reumatism articular acut, glomerulonefrita acuta, cardita
reumatismala).
Faringitele cu tulpini eritroto!igene de *treptococcus p0ogenes se insotesc de scarlatina.
bcesul periamigdalian apare mai frecvent la copiii peste 1 ani si adultii tineri, putand
deveni o infectie grava prin afectarea tesuturilor adiacente, ca si prin erodarea arterei
carotide. 2rganismele implicate sunt in principal: Streptococcus pyogenes,
Arcanobacterium haemolyticum, Staphylococcus aureus, anaerobii (e.g. Fusobacterium
spp.si )acteroides).
Streptococii hemolitici grup C si G pot determina faringite a caror evolutie poate fi
grava.
Arcanobacterium haemolyticum - poate cauza, mai frecvent la adultii tineri, faringita si
abces periamigdalian. Faringitele, asemanatoare celor streptococice, se insotesc de
eruptie scarlatiniforma si3sau adenita cervicala la circa 1#$ din pacienti. Intrucat face parte
din flora comensala, doar cresterea predominanta in placa de izolare are semnificatie
clinica.
Chlamydia pneumoniae - cauza frecventa a faringitelor.
Mycoplasma pneumoniae - determina pana la 4#$ din faringitele scolarilor.
Neisseria gonorrhoeae - faringita gonococica apare dupa raporturi se!uale aberante si
evolueaza benign. Investigatia de laborator se face doar la cerere e!presa. 5icroscopia nu
are valoare datorita numeroaselor neisserii nepretentioase din microbiota orofaringiana.
Corynebacterium diphteriae - determina faringita sau angina pseudomembranoasa
grava, insotita de to!emie. %omplicatiile cele mai de temut sunt cele ce implica sistemul
nervos central (orbire, coma).
Asocierea fuso-spirochetozica - infectie mi!ta cu bacterii anaerobe (Fusobacterium spp)
si spirochete, determina stomatita si angina 6incent. Infectia, relativ rara astazi, se
caracterizeaza prin leziuni ulcero(necrotice care pot fi acoperite de false membrane.
fecteaza mai frecvent adultii decat copiii, in special pe cei cu igiena orala deficitara si
deficite locale sau sistemice ale apararii antiinfectioase.
Haemophilus influenzae (doar serotipul b are implicatii in patologie), Streptococcus
pneumoniae si Staphylococcus aureus sunt microorganisme care, desi frecvent izolate din
e!sudatul faringian si secretia nazala, nu au fost confirmate ca fiind implicate in etiologia
faringitelor. *tatusul de purtator pentru unul dintre aceste microorganisme, ca si pentru
7eisseria meningitidis poate avea semnificatie clinica pentru anumiti pacienti sau contactii
lor.
%resterea predominanta si in cantitate mare in cultura a bacililor 8ram negativ, a
pseudomonadelor si a levurilor (Candida albicans - levura din microbiota orofaringiana)
poate avea semnificatie clinica la nou nascuti, in cazul prematurilor, a pacientilor spitalizati
pentru boli grave, imunodeprimati sau a celor ce au urmat tratament antimicrobian care a
indus disbioze importante.
Recoltarea si transportul probelor
'!sudatul faringian se preleva inainte sau dupa 9 ore de la toaleta cavitatii bucale sau
ingestia de alimente sau lichide.
Tehnica de recoltare
( *e aseaza pacientul pe scaun cu fata spre sursa de lumina, gatul in usoara e!tensie si
ceafa spri:inita de spatar sau perete.
( *e deprima baza limbii cu apasatorul si, in timp ce pacientul pronunta vocala ;a<, se sterg
ferm cu tamponul amigdalele si peretele posterior al faringelui, insistand asupra zonelor
inflamate, ulcerate sau cu depozite purulente, daca e!ista false membrane, acestea se
desprind usor, tamponandu(se mucoasa subiacenta, atat la introducerea cat si la
scoaterea tamponului, se evita atingerea bazei limbii si a palatului moale.
( *e introduce tamponul in tubul protector simplu sau prevazut cu mediu de transport
(mies sau *tuart), care se eticheteaza corespunzator.
( *e preleva:
. un tampon prevazut cu mediu de transport pentru efectuarea culturii.
Transportul probelor catre laborator se face in ma!imum 2 ore de la prelevare. Desi
probele prelevate pe tampoane in tuburi ce contin mediu de transport pot fi pastrate pana
la =9 ore, este recomandat ca insamantarile pe mediile de cultura sa se faca imediat ce
probele a:ung la laborator, pentru o mai sigura recuperare a microorganismelor urmarite.
Diagnosticul de laborator
*e insamanteaza proba pe agar %olumbia cu 1$ sange de berbec
*e incubeaza aerob, =9 h la >"?%, cu prelungire pana la 9@ h daca la prima citire a
placilor nu se observa coloniile caracteristice germenului urmarit.
%oloniile caracteristice se repica in vederea obtinerii culturii pure pentru identificare.
*e face testul de late!aglutinare pentru grupul , %, 8 .ancefield.
Criterii pentru efectuarea antibiogramei
Intrucat *treptococul + hemolitic si(a pastrat sensibilitatea naturala la Aenicilina,
antibiograma se efectueaza doar la cererea medicului sau in cazul alergiei la Aenicilina.
Daca in cultura *treptococul + hemolitic se asociaza cu *taph0lococcus aureus, se va
mentiona in buletinul de rezultate aceasta asociere, iar tratamentul pentru *treptococ nu
se va efectua cu Aenicilina, deoarece ma:oritatea tulpinilor de *tafilococ sunt secretoare de
penicilinaza.
Interpretarea rezultatelor
Bzual se comunica:
-*treptococi + hemolitici,
-*taph0lococcus aureus doar in asociere cu un *treptococ + hemolitic,