Latinitate si

Dacism
Boerescu Andreea Margareta
Cambei Alexandra Andreea
Ivana Ivona
Neagu Andreea Elena
Clasa a XI a F
 Cuprins
 Originea romana a poporului si limbii
 Latinitatea limbii
 Miturile dacice
 Elemente ale limbii dacilor in limba romana
contemporana
 Stadiul la care a ajuns cercetarea
 Rezultatele cercetarii
 Originea romana a poporului si a
limbii
 Definitia Limbii
Romane
Limba romana este limba
latina vorbita in mod
neintrerupt in partea
orientala a Imperiului
Roman,cuprinzand
provinciile dunarene
romanizate,din momentul
patrunderii limbii latine in
aceste provincii si pana in
zilele noastre.
 Teritoriul de formare
Limba romana s-a dezvoltat pe o
larga baza teriotoriala
romanizata,cuprinzand
provincia Dacia nord-
dunareana propriu zisa adica in
primul rand:Oltenia,Banatul si
Ardealul,si,in al doilea
rand,Muntenia si sudul
Moldovei,precum si zona sud-
dunareana invecinata de-a
lungul fluviului Dobrogea iar in
vest si sud-vest provinciile
romanizate ce au stat
intodeauna in strans contact
atat administrativ si comercial
cu dacii.
 Latina Orientala  Cucerirea si
romanizarea Daciei
Latina dunareana Cucerirea Daciei de catre Traian a
dimpreuna cu latina fost pregatita de o serie de
vorbita pe coasta masuri cu caracter militar si
administrativ.Inconjurata de
dalmatiei si pana catre provincii romanizate cu
jumatatea a doua al Dunarea fluviul roman,Dacia
secolul al III lea nu mai putea o opune o stavila
romanizarii cu atat mai mult
dimpreuna cu latina cu cat imperiul pentru
vorbita in Italia fac siguranta granitei sale de
nord trebuia sa planifice
parte din grupul aceasta regiune si sa-si asigure
oriental al limbiilor stapanirea ei.
romanice.
 Contributia scriitorilor
Contributia scriitorilor la progresul
limbii literare consta nu atat in
imbogatirea cantitativa a limbii
literare cat in perfectionarea
calitativa,expresiva.Fara o
literatura dezvoltata este greu de
conceput o limba literara
evoluata.Procesul a mers in pararel
si a fost urmarit in aceasta
interdependeta de romanistii care
au studia istoria limbii literare
franceze sau acelei italiene.
In cazul limbii romane,problema isi
asteapta inca cercetatorul ceea ce
putem spune deocamdata este ca
rolul scriitorilor de seama a fost si
este hotarata in actiunea de
imbogatire estetica a lumii adica
sub aspectul nuantarii ei semnatice
al mladierii sintactice si al varieteti
ei stilistice.
Cea mai veche si in acelas timp cea mai raspandita
teorie a fost formulata de B.P.Hasdeu in
1879.Invatatul roman considera ca
inceputurile limbii noastre literare trebuie
cautate in tipariturile coresiene.Referindu-se
la limba textelor romanesti in secolul al XVI
lea Hasdeu afirma ca pe la jumatatea acestui
veac limba romana infatisa diverse straturi
unele mai inapoiate altele mai inaintate,intre
care exista deja stratul cel devenit astazi
aproape fara nici o schimbare limba tipica a
romanului.
Mai tarziu acest punct de vdere a fost impartasit
de majoritatea lingvistilor bucuresteni.Astfel
O.Densusianu chiar daca nu-si formuleaza cu
destula claritate opinia intrucat considera
ca:”am fi […] prea exigenti daca am vrea sa
cautam in textele secolului al XVI lea urme de
stil literar sau unele indicii ale unei incercari
de limba modelata dupa reguli de
compozitie”,limba de atunci aparandu-i
“exclusiv ca o adaptare la scopuri practice
fara nici o preocupare de perfectionare
literara”, se pare ca recunoaste totusi textelor
brasovene rolul semnta in formarea traditiei
literare romanesti intrucat afirma:”In special
cartile lui Coresi a avut cea mai mare
influenta contrbuind intr-o mare masura la
dezvoltarea ulteriora a limbii romane literare
Teza aparitiei limbii romane
literare in secolul al XVI lea a
fost sustinuta recent si de
I.Ghetie. “Textele literare” la
care se refera I.Ghetie nu sunt
doar cartile lui Coresi ci si
tipariturile sibiene despre care
avem informatii ca ar fi aparut
cu putin inainte de 1550 precum
si celelalte traduceri tiparite sau
netiparite,pastrate sau pierdute
realizate in acelas veac alaturi
de care stau si scrierile
administrative cu caracter
oficial.
In ceea ce priveste romana literara
propriu zisa G.Ivanescu sustine
ca aceasta incepe a se construi
abia pe la sfarsitul secolului al
XVIII lea dupa 1870 si in prima
jumatatea a seculului trecut.
In concluzie consideram ca
procesul de cultivare al
limbii romane prin
interventia carturarilor si
a oamenilor instruiti in
cele trei provincii
romanesti a inceput inca
din epoca in care slavona
indeplinea la noi functiile
limbii de cultura si sa
accelerat dupa ce romana
a preluat aceste functii
adica de prin secolul al
XVII lea.
 Monumente de limba scrisa
Cele mai importante monumente
de limba literara din perioada
la care ne referim sunt fara
indoiala cartile religioase din
secolul al XVI lea
traduse,copiate sau tiparite la
Brasov,Sibiu,Orastie,Cluj si
probabil in Maramures.
 Latinitatea limbii
 Etnogeneza românilor reprezintă un
eveniment istoric fundamental în istoria
noastră natională, întrucât arată cum s-
a format civilizatia noastră. Ea a fost un
proces complex, îndelungat la care au
contribuit statalitatea dacică si cresterea
puterii acesteia, cucerirea Daciei de
către romani, colonizarea, romanizarea
dacilor, continuitatea populatiei daco-
romane în conditiile convietuirii cu
populatiile migratoare, răspândirea
crestinismului, ducând în final la
crearea unei etnii distincte în spatiul
central-sud-est european .
În Dacia locuia populatia unitară si
omogenă sub raport etnic si lingvistic:
tracii si geto-dacii. Ei au fost integrati în
formatiile provinciale, ocrotiti si supusi
procesului de romanizare. Romanizarea
a prins rădăcini durabile la populatia
băstinasă, prin înlocuirea limbii si
culturii, a numelor proprii si a
credintelor, a organizării social-
economice constituind un fenomen de
masă cu valori formative esentiale în
etnogeneza poporului român
 Miturile dacice
Dupa cucerire Dacia a fost colonizata
cu colonisti adusi din provinciile
romane occidentale cu deosebire
din Serbia,Bulgaria,Ungaria si
Austria de astazi;dar o mare parte
au venit din Asia Mica.Totusi acesti
colonisti de origini diferite vorbeau
limba latina si o intrebuintau ca
limba a raporturilor zilnice.
Orientarea politica si economica a
Daciei spre vest a facut ca noua
provincie sa ramana in contact cu
provinciile occidentale primind
inovatiile lexicale pornite din
centru: cea mai importanta artera
comerciala era Dunarea.
Romana face parte din grupul
lingvistic apenino-balcanic
dimpreuna cu dalmata,albaneza si
dialectele italiane centrale si
meridionale.
Crestinismul patrunde in Dacia
sub forma latina;generalizare
culturii crestine in provinciile
dunarene nu se produce decat
in secolul al IV lea;inainte de
secolul al IV crestinismul se
infiltrase in Dacia prin colonisti
orientali.
Dupa parasirea oficiala a Daciei de
catre Aurelian efectuata
incepand cu anul 271 in
legatura cu campania lui
Aurelian in Orient si crearea
provinciilor sud-dunarene
Dacia ripensis si Dacia
mediterranea, viata romana a
continuat in provincia
romanizata si in special in
Banat.
 Elemente ale limbii dacilor in limba
romana contemporana
Privind in ansamblu lexicul din
textele secolului al XVI lea
cuprinde numeroase elemente
specifice impartite in doua
categorii:
a)Termeni azi disparuti sau
pastrati izolati in unele
graiuri:agru in latina
agrum,arbure in latina
arboreum.
b)Cuvinte care s-au pastrat,dar au
suferit o evolutie
semantica:adunatura
“sfat”,bezaconie”nelegiuire”
 Influente straine:
a)Termeni de origine slava:besadui
“ a vorbi”;blazna “greseala”
b)Termeni calchiati dupa
slava:ainte-nascutul
c)Termeni de origine
maghiara:barat “prieten”;de
biu “din belsug”
d)Constrctii sintactice dupa slava
sau dupa maghiara.
 Morfologia
a)Unele substantive feminine au
plural “e” in loc de “i”
:gradine
b)Substantivele neutre terminate la
plural in “ure” sunt frecvente
in majoritatea textelor : locure
c)Inafara formelor sintetice de
genitiv-dativ articulat in “eei”
si “iei” : inimiei se
intrebuinteaza si genitivul-
dativul analitic format cu
prepozitia “de” :cale de cetate
d)Vocativul in “e” se pastreaza in
multe scrieri : ome
e)Adjectivul “gol” are la plural
forma “goli”
f)Pronumele relativ “care” este
variabil : carele,carea si carii.
In epoca veche,neexistand l limba literara unica pentru toti
romani,ci mai multe variante cultivate diferentiat in timp
si spatiu,e firesc sa nu cautam o singura baza dialectala,ci
mai multe in functie de numarul variantelor literare.
1. Variantele literare de tip sudic au la baza,in general,graiul
muntean,dar,cel putin in secolele al XVI lea si al XVII
lea,limba cartilor tiparite la Brasov prezinta si unele
fenomene proprii graiurilor transilvanene,in vreme ce
cartle traduse ori scrise la manastirile din Oltenia
pastreaza anumite forme specifice acestor
graiuri,abandonate mai tarziu,cand centrul cultural se
muta la Tragoviste.
2. Variantele de tip nordic se intemeiaza pe graiurile
transilvanene de nord si sud-vest pe graiul banatean si pe
cel din Moldova de nord ,care au numeroase elemente
comune.
Procesul deliberat al unificarii variantelor literare romanesti
incepe dupa 1780,data aparitiei primei noastre gramatici
tiparite,prin activitatea reprezentantilor Scolii Ardelene,in
special Petru Maior.
Stadiul la care a ajuns cercetarea
Preocuparile pentru sutdierea aspectului literar al limbii au o anumita traditie in
lingvistica romanesca;aparute inca de la sfarsitul secolului al XIX lea.
La Bucuresti,Ovid Densusianu are meritul de a fi dezvoltat in cursurile sale
universitare.studiile de limba literara si de stilistica,acordand cu precadere
atentie cercetarii limbii si stilului literaturii artistice.Contributia lui
Densusianu este valoroasa daca ne referim la momentul in care a fost
elaborata lucrarea,autorul realizeaza mai curand o analiza literara,cu referiri
lingvistice la valorile expresive din diferite compartimente ale limbii.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial cercetarile in domeniul istoriei limbii
literare,al stilisticii si in ultimii ani,al poeticii,se inmultesc.Se discuta anumite
aspecte teoretice si metodologice ale acestor discipline,apar lucrari de sinteza
si studii aplicate.
Printre lucrarile in care sunt dezbatute probleme teoretice ale studiului limbii
romane sunt de mentionat: Al.Rosseti “Despre unele probleme ale limbii
romane literare”,Tudor Vianu”Probleme de stil si arta literara”,Iorgu
Iordan”Despre limba literara.Studii si cercetari lingvistice.”,etc.
Discutiile teoretice au fost duse in jurul catorva probleme mai importante
:definirea notiuni de limba literara,originea si stilurile limbii
literare,latinitatea limbii cat si despre cercetarile legate de limba.