Eginald Schlattner, Mnuile roii

Pentru cei care se las intimidai de imaginea impuntoare a unei cri de 600 de pagini, s se
gndeasc la consistena unui roman gen Crim i pedeaps i s priveasc drept n fa exemplarul
Mnuile roii a lui Eginald Schlattner. Lectura e o provocare pn n momentul n care luai n mn
aceast carte grea, dup care, nc de la primele rnduri, se configureaz o lume convingtoare pn la
ultima fil cu numrul 595. Nu ntmpltor am comparat acest roman cu unul dostoievskian, nu numai ca
s atrag atenia publicului pentru care Dostoievki rmne reperul (imaginea stereotip) scrisului spiritual,
complex, lung, dar bun.
Carte de raftul nti, aa cum bine meritat o recomand colecia de la editura Humanitas, ea
apare n 2005 ntr-o traducere a Norei Iuga. i pentru ca promovarea romanului s fie convingtoare, v
asigurm o cltorie n Clujul, Fgraul, Sibiul, Braovul i n alte sate pitoreti din anii '40 '50, cu mult
umor i lacrimi la zidul plngerii unei celule de penitenciar, o cltorie n timp, o cltorie de introspecii i
rememorri a unei burghezii sseti jefuite de comuniti. Identificarea cu protagonistul are loc firesc pe
alocuri, ca o alunecare lin a fiecruia n propria fiin abisal, n propria confruntare cu trecutul
irecuperabil, cu amintirile greu de gestionat. Aceast empatizare se datoreaz romanului bine scris i
lumii credibile i complexe pe care acesta o creeaz. Textul cucerete nu numai ca document istoric
reconstituirea vieii comunitii sseti de dinainte i dup instalarea comunismului, a vremurilor cnd n
suburbia Monostor-Klosdord nu era lumin electric, a vieii studeneti din anii '50, a ritualului de
arestare, interogare, ncarcerare i al ncercrilor de readaptare dup eliberarea din nchisoare n data de
29 decembrie 1959 , ci i prin implicaiile sale umane (de unde vine i nivelul ridicat al identificrii, al
empatizrii cu personajele, alturi de profilul dostoievskian al romanului).

Romanul memorialistic vorbete despre cum un student sas la hidrologie, ntreintor al cercului
literar Joseph Marlin n Klausenburg (deci un tnr care promitea prin talentul su literar, rspltit
financar i cu publicaii ale manuscriselor chiar nainte de arestare) este arestat i face nchisoare timp de
doi ani, pn cnd mbrieaz socialismul, scrie cteva poezii elogiatoare i cteva declaraii
acuzatoare. Perioada de ncarcerare este un pretext pentru rememorarea copilriei,a adolescenei i a
studeniei, i un artificiu pentru autor ca s introduc povestiri din alte timpuri, scoase de la naftalin dintr-
o cutie a Pandorei. Generos, romanul ne prezint i viaa, mai degrab, supravieuirea protagonistului n
libertate, dup ce iese din nchisoare ntr-o lume schimbat, primenit. Astfel, se opun lumea burghez
cu cea muncitoreasc, viaa nainte i dup venirea comunismului, cea nainte de arestare i dup
eliberare, viaa din nchisoare i cea din libertate. Sunt construite cu grij att lumea interioar a
protagonistului, cu frmmtrile, iubirile, gndurile i nebunia lui, ct i contextul n care se desfoar
evenimentele n timp. Asemeni degradrii decorului din piesa Regele moare a lui Eugen Ionescu, care
anun, provoac i se prbuete concomitent cu viaa regelui, aa se resimte i degradarea burgheziei,
a decorurilor din case (de la casa cu leu burghez, la casa din lemn mprit cu o atr de romi), odat
cu arestarea i suferinele personajului nostru.
Complexitatea romanului vine i din diversitatea scenelor cu care ne confruntm n lectur, ca
i n via: scene de amor, romantice, scene sadice din nchisoare, de un realism care i ajunge la os
(vezi, spre exemplu, p. 16, cum este substituit hrtia igienic n nchisoare), scene cu mult umor,
anecdotice, caragialeti, lecii de socialism i egalitarism: Totul aparine tuturor. Dar tia toi sunt att de
muli, c ajung pn la jude (). Att de muli, i toi egali, cu care trebuie s mprim, aa c nou,
aici, n Gyelu, abia de ne mai rmne ceva. E cam cum e cu vaca: o hrnim n fa i alii o mulg pe la
spate., explic un ran drumul lung de la teorie pn la practic. (p. 184)
Stilul difer n funcie de personajul care preia partitura narativ. Propagandistul se mbat n
propria retoric, iar Ruxandra i cu mine ateptam cu sufletul la gur s vedem cum va duce frzoiul
sta monstruos pn n punctul unde trebuia s aplaudm. (p. 166) Anchetatorii folosesc o autentic
limb de lemn, blcit n ideologie i agresivitate. Oamenii de la ar i muncitorii, romii mpart locuinele
i convieuiesc cu cei din vechea gard. Sunt lsai s vorbeasc, pe rnd, o mahalagioaic, o a, un
rom. n lumea lor, a celor vechi, s-a instalat cu demnitate lumea nou: ortnii, brnzria i porcii care
au fost cazai printr-un demers inteligent n salonul de fumat. (p. 186) Nu, nu este orwelliana ferm a
animalelor, ci doar un conac luat n stpnire de noua ornduire. Vechea generaie burghez i
pstreaz parfumul replicilor de demult, exigent la etichet. Peste toate acestea, intervine un narator
ironic, nencrncenat, bun hipnotizator prin cuvinte. Att de bun, nct, ne face s ne simim i noi
triumftori atunci cnd protagonistul o pune la punct pe parvenita care locuia cu soul ntr-un apartament
de patru camere, mobilat cu obiecte furate de la burghezii acum srcii. (p. 542-548) Att de bine, nct,
un cititor simitor ar putea lcrima la scena ntoarcerii fiului din nchisoare acas, n timp ce un alt frate i
continu ispirea pedepsei ncarcerat, sau la cea n care protagonistul i vede pe camarazii si rpui de
viaa n nchisoare, sau la moartea clugrului n celul, ngrijit de eroul nostru. (p. 479)
Scenele sunt expuse cu subtilitate i miestrie, astfel nct unele detalii devin simbolice pentru
lumea pe care o reprezint. La un moment dat, n celul, s-au strns mai muli deinui. Diversitatea
confesional i etnic refac un Ardeal nostalgic dup o convieuire panic. Cteva tipologii se
contureaz rapid: preotul catolic tolerant (Nu te nfierbnta aa. E destul de cald i aa., intervine el ntr-
o discuie contradictorie ptima despre religii.), clugrul ortodox nenduplecat (ntoarcei-v cu toii la
singura biseric drept-credincioas, Biserica ortodox, strig el.) i evreul pit (S nu uitai voi, cretini
certai, c Mesia al vostru e un evreu ca mine. i Patrie a evreilor? Asta nu poate fi dect statul Israel.
Poporul sfnt pe pmntul sfnt i nicieri altundeva.) (p. 435-436)
Peste toate, troneaz un portret (nu, nu al lui Stalin) al lumii sseti i romneti din anii '50, un
portret pictat prin jertfa creatorului su a crui arestare i-a rpit o parte din via. Tema romanului este
greu de abordat, astfel nct s nu devin patetic, s nu fie gratuit paseist, s nu se nece n cliee.
Odat ce trece de toate aceste primejdii, romanul este unul demn, de profunzime.
Eginald Schlattner: Cultura minoritatii germane este in maini bune - o
pastreaza tinerii romani
de Alexandra Sora Deutsche Welle
Joi, 13 noiembrie 2008, 15:43 Revista Presei | Opinii/Analize

Imaginea bisericii goale din Rosia dupa exodul sasilor transilvaneni l-a inspirat pe
Eginald Schlattner sa scrie romane, insa de la debutul sau literar incoace, salile in care
sustine lecturi publice sunt arhipline... La serata literara care s-a desfasurat pe 10
noiembrie la Siegburg, sala s-a dovedit a fi neincapatoare, iar numerosii cititori au fost
nevoiti sa se mute impreuna cu autorul in sala cea mai mare din muzeul orasului. In
localitatea din apropiere de Bonn, s-a adunat un public foarte numeros si eterogen, de la
sasi si romani stabiliti de mult in Germania pana la iubitori ai literaturii din Republica
Federala, care auzisera de Eginald Schlattner si datorita numeroaselor articole consacrate
autorului in presa germana.

Printre cititorii incantati de cartile preotului din Transilvania se numara si Klaus Hardung, directorul
muzeului orasului Siegburg, care a declarat: "Literatura lui Schlattner m-a apropiat de Romania. Am
citit recent romanul "Pianul in ceata" si am fost impresionat deja de la primele pagini de maiestria
descrierii structurilor sociale, a mediului complex in care se desfasoara actiunea, dar mai ales de
emotionanta poveste de dragoste si de autenticitatea acestei carti cu caracter autobiografic."

Cu verva si elocventa sa impresionanta, scriitorul in varsta de 75 de ani a reusit sa familiarizeze si
publicul mai putin avizat cu spatiul multicultural al Transilvaniei, tematizat in trilogia sa "Chipuri
ascunse". Schlattner a citit fragmente din cele trei romane cu caracter autobiografic, "Cocosul
decapitat", "Manusile rosii" si "Pianul in ceata", lansate de prestigioasa editura vieneza Zsolnay,
editura care a publicat deja operele lui Thomas Mann si Hermann Hesse.

Serata literara cu Eginald Schlattner a fost organizata in cadrul programului cultural intitulat "intalnire
cu Romania la Siegburg", care a debutat in septembrie si se va incheia in mai 2009, organizat de
orasul Siegburg si de Consulatul General al Romaniei de la Bonn.
"Convietuirea etniilor in Romania: Un model pentru Europa"


In cadrul discutiei cu publicul, cunoscutul reprezentant al minoritatii germane din Transilvania a
explicat ca Romania aduce o contributie deosebita la Uniunea Europeana:

"In primul rand, prin modelul acesta al convietuirii etniilor: poti sa-ti traiesti identitatea ta, de la limba
materna pana la cultura specifica, ne-romaneasca, fiind totusi cetatean roman si traind in Romania.
Celalalt aspect, la fel de important, este spiritualitatea ortodoxa: prezenta fireasca a lui Dumnezeu in
viata romanilor, increderea in El. Eu traiesc acum aceasta dimensiune ortodoxa, petrecand sarbatorile
si praznicele mari in manastirile ortodoxe."

Schlattner considera ca aceasta coexistenta pasnica a minoritatilor in Romania poate fi un model
pentru intreaga Europa, explicand:

"Am ajuns la aceasta concluzie prin insasi biografia mea. Am 75 de ani, m-am nascut inca sub rege, in
1933, si am trait toate fracturile si catastrofele istoriei in Ardeal si in Romania putand sa-mi pastrez
identitatea. Cand m-a vizitat ministrul german de interne Otto Schily la Rosia si i-am daruit cele trei
romane, cele trei biografii romantate, i-am explicat ca activitatea mea de scriitor se datoreaza patriei
mele Romania, in care nu mi s-a interzis niciodata limba materna. Din contra, prin scoli si prin toate
institutiile legate de limba mea materna germana, eu am avut ocazia sa o cultiv."

Preotul luteran a inceput sa scrie romane in germana sa materna dupa ce si-a gasit biserica goala in
Ajunul Craciunului din 1990, in urma plecarii celor mai multi sasi transilvaneni in Republica Federala.
In prezent, au mai ramas doar cinci etnici germani la Rosia - toti in varsta de peste 60 de ani. Cu
toate acestea, cultura germana are un viitor in Romania, considera Schlattner:

"Cultura germana cu o traditie de peste 850 de ani in Ardeal este in maini foarte bune: in mainile
tinerilor romani care au frecventat scolile germane si reusesc prin limba sa aprofundeze si sa pastreze
si alte aspecte ale culturii minoritatii noastre."

Acest fenomen se reflecta chiar si in domeniul literar: de pilda, un grup de tineri scriitori, majoritatea
de origine romana, care au absolvit liceul german "Nikolaus Lenau" din Timisoara, sunt activi in cercul
literar "Die Stafette" si publica in limba germana...