Curs 3

SISTEMUL DREPTULUI SI ALTE SISTERME NORMATIVE

A. Sistemul dreptului si alte sisteme normative
Dreptul
Morala
Normele de convietuire sociala si oiceiurile
Normele te!nice
Reli"ia
Politica
#. Sistemul dreptului
$. %aracteristici de&initorii ale sistemului dreptului
'. Elementele sale componente
(. Divi)iunile "enerale ale dreptului
A. Sistemul dreptului si alte sisteme normative
Sistemul reprezinta un ansamblu de elemente aflate in legatura intre ele, in cadrul
unei formatiuni complexe si relativ stabile care se comporta ca un intreg, cu proprietati
si functii proprii, distincte, calitativ deosebite de proprietatile elementelor componente.
Viata sociala se conduce dupa o multitudine de norme: morale, religioase,
juridice, tehnice, politice etc. Asa cum evidentia E. Sperantia, o norma, o regula, implica
intotdeauna o marginire, o limitare a unei miscari, a unei activitati.( E!ista o strinsa
legatura intre o norma si un drum "atut (deoarece si drumul impune o directie si implica
o limitare a cadrului inlauntrul caruia tre"uie sa se mentina traseul unui mers.(
A"aterile peste marginea drumului "atut sunt anomalii, sunt proceduri anormale#care,
pe de o parte, pot sa daune$e pe propietarii terenului marginas, iar pe de alta parte, in
masura in care sunt mai pronuntate si mai ales repetate, pot sa rataceasca pe drumet.#
%oate aceste reguli &ormea$a un sistem * al normelor sociale. 'n cadrul acestuia,
normele juridice se detaseaza prin caracterul sanctiunilor pe care le implica, prin
posibilitatea de a apela la forta de constringere pentru a asigura realizarea dreptului.
(u tre"uie sa intelegem ca doar normele juridice ar &i dotate cu sanctiuni, ci doar
ca sanctiunile juridice di&era de sanctiunile proprii morale, religiei, politicii etc. )e
e!emplu, opro"iul pu"lic sau mustrarile de constiinta sunt sanctiuni speci&ice moralei, iar
e!comunicarea * religiei, la &el cum incalcarii normelor de partid ii poate urma
e!cluderea din acesta.
Dreptul poate inglo"a normele tehnice, religioase, morale, ceea ce aduce
posi"ilitatea aplicarii unei constringeri organi$ate de autoritatea pu"lica pentru asigurarea
respectarii lor.
Morala cuprinde ansamblul preceptelor care, in diverse epoci ale vietii unui
popor au fost considerate de cea mai mare parte a oamenilor ca norme de conduita
obligatorii pe care fiecare trebuie sa le respecte sub sanctiunea de a atrage reprobarea
generala. Ele sunt produsul comunitatiisociale neinstitutionali$ate.
'ntre morala si drept e!ista numeroase asemanari, dar si deose"iri.
+orala sta la "a$a dreptului. (umeroase precepte morale stau la "a$a incriminarii
unor &apte ca in&ractiuni sau ca delicte civile ( &urtul, im"ogatirea &ara justa cau$a
Obligatiile naturale sunt un elocvent e!emplu de interactiune intre drept si
morala. Aceste sunt o"ligatii care nu sunt suscepti"ile de e!ecutare silita, desi isi au
i$vorul in acte normative. ,data e!ecutata, nu se poate solicita restituirea platii, daca
o"ligatia a &ost e!ecutata de "unavoie.
S-a sustinut ca moralitatea unui sistem de drept si deci insasi e!istenta acestuia
devin discuta"ile in urmatoarele ca$uri: lipsa oricarei proceduri de luare a deci$iilor,
nepu"licarea sau necomunicarea normei destinatarului o"ligat sa o respecte, a"u$ul de
legislatie retroactiva, lipsa preocuparii de a &ace normele intelese, adoptarea unor norme
care cer o conduita ce depaseste puterile partii a&ectate, neconcordanta dintre norme,
ast&el cum sunt enuntate si aplicarea lor.
Normele de convietuire sociala si oiceiurile sunt o categorie de norme
apropiate de cele morale. Ele sunt destinate sa asigure relatii civilizate in viata cotidiana.
)eseori leguitorul &ace trimitere la acestea, &ara a le preci$a continutul. E!: in Constitutie,
inlegea 3./.012 privitoare la persoanele &i$ice, Codul 3enal, art. 34. se &ace re&erire la
regulile de convietuire sociala#, la "unele moravuri#.
Normele te!nice sunt normele ce conditioneaza realizarea unei anumite meserii
sau activitati in scopul atingerii unui anume rezultat. )e e!emplu, daca se doreste
construrea unui pod, tre"uie respectate anumite norme tehnice. Scopul propus nu poate &i
atins &ara respectarea normelor tehnice.
Aceste norme capata uneori caracter juridic, prin includerea lor in acte normative, ceea ce
implica posi"ilitatea aplicarii lor inclusiv prin &orta de constringere a statului (e!.
normele de siguranta circulatiei, normele securitatii muncii. Asemenea norme a"unda in
reglementarile de drept comercial international.
Reli"ia, ca atare, nu este un sistem normativ, dar are o strinsa legatura cu
ela"orarea normelor juridice. )ecalogul, Coranul contin nu doar precepte religioase, ci si
norme juridice. )reptul hindus se a&la su" in&luenta religie "rahmanice, dreptul musulma
cuprinde regul desprinse din Coran.
%re"uie &acuta distinctia intre dreptul de esenta religioasa, cum este cel musulman
sau hindus, si dreptul eclesiastic, ce desemnea$a ordinea juridica interioara a
comunitatilor religioase.
(ormele religioase, cele morale si cele juridice sunt intr-o strinsa interdependenta.
Sunt domenii in care religia si dreptul sau religia, morala si dreptul se suprapun. Este
ca$ul relatiilor din casatorie sau a in&ractiunilor re&eritoare la persoana: lovirea, omorul,
violul.
A&irmarea principiului laicitatii dreptului nu inseamna neglijarea li"ertatii
credintei, laicitatea implicind toleranta religioasa.
3e de alta parte, asa cum argumenta pro&. Al. Vallimarescu, desi asta$i este
indiscuta"il ca intre drept si religie nu mai e!ista aproape nici un raport &ormal
.
, intre cele
doua se pastrea$a o legatura latenta, prin su"stratul lor comun mistic. Ast&el, sustine
autorul citat, respectarea dreptului, chiar si a celui laic, se "a$ea$a nu numai pe
rationament si o"sevatie, ci si pe sentiment si intuitie carora Al. Vallimarescu da numele
de sentiment mistic#.
Politica
.
Cu e!ceptia juramintului depus de martori, spre e!emplu si care, in continutul si modul de depunere &ace
apel la credinta religioasa a acestuia.
)reptul, ca ansam"lu de norme, repre$inta vointa poporului e!primata de catre
organul repre$entativ al acestuia * 3arlamentul. 5a rindul lui, 3arlamentul este constituit
din repre$entantii di&eritelor partide politice care au intrunit votul cetatenilor in acest
sens. Ca urmare, continutul normelor ela"orate de 3arlament (dar si de 6uvern si
organele administratiei pu"lice va re&lecta si conceptia partidelor politice parlamentare.
3e de alta parte, jocul# partidelor politice este ordonat si limitat prin normele
juridice deja adoptate. )eci legatura dintre drept si politica este "iunivoca, in sensul ca
dreptul si politica se in&luentea$a, se conditionea$a reciproc.
#. Sistemul dreptului
$. De&initie
(ormele juridice se completea$a si se echili"rea$a reciproc. Ele nu sunt independente
unele de altele, ci &ormea$a un sistem * sistemul dreptului
Totalitatea normelor juridice in vigoare, structurate si organizate sistemic pe baza
anumitor criterii si principii formeaza sistemul dreptului.
'. Elementele componente ale sistemului dreptului
'n cadrul sistemului dreptului, normele juridice se ordonea$a, se ierarhi$a$a, se
grupea$a dupa di&erite criterii in su"sisteme ale sistemului dreptului cum sunt institutiile
juridice si ramurile dreptului.
a).Institutia juridica reprezinta un corp de norme juridice referitoare la un raport
social fundamental, un intreg sistematic, permanant si durabil de norme juridice
ordonante in juril unei idei directoare centrale si care urmaresc un scop comun, ca, de
e!emplu, organi$area proprietatii, &amiliei, statului, contractele, succesiunile, statutul
persoanei.
(otiunea de institutie este utili$ata in drept, in doua acceptiuni:
.. organism cu personalitate juridica: 3arlament, %ri"unal, spital, universitate sau
4. ansam"lu, comple! de norme juridice.
'n cursul de &ata, utili$am notiunea in cel de al doilea sens.
'nstitutiile juridice se pot su"imparti. )e e!emplu, institutia &amiliei se su"divide in
&iliatia &ireasca, in&iere, casatorie, autoritate parinteasca.
b). Ramura de drept este un ansamblu distinct de norme juridice legate organic
intre ele care reglementeaza relatii sociale care au acelasi specific, cu ajutorul aceleiasi
metode de reglementare si pe baza acelorasi principii.
7amurile dreptului constituie su"sisteme ale sistemului dreptului. Ele regrupea$a
mai multe institutii juridice.
'ntre ramurile dreptului e!ista interactiuni, legaturi &unctioale sau relatii de
su"ordonare care se mani&esta in procesul aplicarii dreptului. )e e!emplu, normele de
drept penal nu se pot aplica decit prin intermediul celor de procedura penala. )e aceea,
pro&. +. )juvara a&irma ca ramurile dreptului atirna juridiceste unele de altele.
3rocesul &ormarii ramurilor de drept si a institutiilor juridice este continuu,
sistemul dreptului &iind un comple! dianmic. Ast&el, din ramura dreptului civil s-a
desprins dreptul &amiliei, din cea a dreptului administrativ s-a desprins dreptul &inanciar,
iar dreptul mediului s-a &ormat din norme desprinse din dreptul administrativ si dreptul
civil. Ast&el, ramurile noi, desprinse din cele vechi, si-au capatat o anumita autonomie.
Cu toate acestea, in ca$ul lipsei unei norme care sa reglemente$e un raport juridic nascut
in s&era de aplicare a ramurii noi se apelea$a la reglementarile din ramura-mama, care
ast&el devine dreptul comun pentru noua ramura.
(otiunea de drept comun are o origine du"la: a. istorica si ". sistematica.
a. )eose"irea dintre ramurile de drept este un &enomen modern. 'n trecutul indepartat nu
se &acea aceasta deose"ire, dreptul in&atisindu-se ca un ansam"lu ale carui elemente se
con&undau. 8lterior, dupa ce a intervenit aceasta distinctie, ramurile noi ale dreptului au
repre$entat reglementarea de e!ceptie.
". 'n cadrul sistemului dreptului, dreptul comun repre$inta normele generale, cuprinse in
coduri, mai ales in partile generale. Acestuia i se opun normele speciale, re$ultate din
speciali$area ramurilor de drept.
'n conclu$ie dreptul comun reprezinta fondul traditional si general al ordinii juridice.
Codul reprezinta un act normativ sistematizator. 'n general, unei ramuri juridice
ii corespune un cod, dar sunt numeroase e!ceptii. )e asemenea, tot de regula, legislatia
necuprinsa in cod are un caracter special, de e!ceptie.
)ivi$iunea normelor in norme generale, de drept comun si norme speciale, de e!ceptie,
pre$inta o utilitate practica deose"ita, cele doua categorii interpretindu-se di&erit, asa cum
vom vedea in cursurile urmatoare.
(. Divi)iunile "enerale ale dreptului
drept intern * cel care se aplica pe teritoriul unui stat si numai relatiilor
interne si drept international * normele juridice ce se aplica relatiilor
dintre statesau dintre cetatenii di&eritelor state
drept pulic+drept privat
)istinctia intre dreptul pu"lic si cel privat s-a &acut inca din antichitate, in &unctie
de interesul satis&acut. Se a&irma ca apartine dreptului pu"lic orice norma care satis&ace
un interes, o nevoie a statului, iar dreptului privat, normele ce privesc interesele
particularilor. ,"iectind ca unui particular nu-i pot &i indi&erente normele de drept pu"lic,
asa cum statului nu-i sunt indi&erente reglemetarile dreptului privat, s-au propus si alte
criterii de distinctie intre dreptul pu"lic si cel privat.
Subiectii raportului juridic ar putea &i un asemenea criteriu. Cind raporturile se
sta"ilesc intre particulari, suntem in pre$enta unui raport de drept privat, iar cind unul
dintre su"iecti este organ de stat, ca repre$entant al autoritatii, ne a&lam in s&era dreptului
pu"lic. %re"uie mentionat &aptul ca si statul poate paritcipa la raporturi de drept privat,
atunci cind organele sale apar ca simple titulare de drepturi si o"ligatii, iar nu ca
purtatoare ale autoritatii pu"lice. Este ca$ul raporturilor dintre stat, ca proprietar de
terenuri din domeniu privat, si un eventual antreprenor, constructor, spre e!emplu.
'n &unctie de obiectul reglementarii, am putea a&irma, precum pro&. 9r. 7igau!, ca
dreptul pu"lic este acea divi$iune a dreptului care are ca o"iect organi$area statului si a
persoanelor juridice care depind de el ca si raporturile lor cu particularii, organi$area
puterii si a modalitatilor prin care se e!ercita, iar dreptul privat are ca o"iect raporturile
dintre persoanele particulare, care nu privesc nici e!ercitarea puterii, nici activitatea
agentilor puterii, ci actele particulare carora li s-a acordat autonomie.
Natura sanctiunilor juridice pe care le comporta, poate &i un alt criteriu e
demarcatie, in s&era dreptului privat &iind permise doar sanctiunlie de natura
patrimoniale( evalua"ile in "ani, cele personale &iind inter$ise.
:otarele dintre dreptul pu"lic si cel privat nu sunt &i!e, ci se modi&ica in &unctie
de atitudinea autoritatii &ata de relatiile sociale respective.
Ramuri de drept public: drept constitutional, drept administrativ, drept &inanciar,
drept penal, dreptul procesual civil si penal, dreptul internatioanl pu"lic.
Ramuri de drept privat: drept civil, drept comercial, dreptul muncii, dreptul
&amiliei, dreptul agrar.
)reptul civil repre$inta dreptul comun pentru toate ramurile de drept privat
desprinse ulterior din acesta. ,ri de cite ori nu e!ista alte dispo$itii in domeniul dreptului
privat se aplica dispo$itiile corespun$atoare din dreptul civil.
8nele ramuri contin norme de drept pu"lic si norme de drept privat. Este ca$ul
ramurii dreptului international privat.
#ilio"ra&ie,
So&ia 3opescu, Teoria generala a dreptului
Eugeniu Sperantia, Filosofia dreptului
Al. Vallimarescu, Tratat de enciclopedia dreptului