A.I. Cuza, unirea, masoneria si secularizarea averilor manastire?

ti
Posted on 01/25/2013 by admin
AI Cuza secularizarea-averilor-manastiresti-Nu va puteti nchipui ct de grozav ma izbi acel anunt,
puindu-ma din nou n cea mai adnca mhnire sufleteasca Va rugam sa binevoiti a face prin
mijlocirea de care dispuneti de a lasa pomenitului schit iarasi de a se administra de sine ca si pna
acum. (din Scrisoarea Sfntului Calinic de la Cernica adresata ministrului
Cultelor pentru a nu seculariza averile Manastirii Frasinei)
Ne aducem aminte de faptul ca Voievozii no?tri au ctitorit multe manastiri, att n ?arile Romne?ti ct ?
i n alte ?ari ortodoxe. Unele manastiri de la noi erau nchinate unor manastiri din Sfntul Munte Athos
sau de la Ierusalim; o parte din veniturile lor mergeau la acele manastiri, ca milostenie; iar Parin?ii de
acolo se rugau pentru tot neamul romnesc. Aceasta a durat pna la secularizarea averilor manastire?ti
(1859 ?i 1863), nfaptuita de doi francmasoni: domnitorul Alexandru Ioan Cuza ?i Mihail Kogalniceanu.
Alexandru Ioan Cuza a fost ales de Adunarile Elective ale ?arii Romne?ti ?i Moldovei ca urmare a
sfatului delega?iei europene, alcatuita numai din masoni ?i aflata n Principate pentru a supra-veghea
alegerile. Ca urmare a unor nen?elegeri masonice de culise, va fi silit sa abdice dupa ?apte ani de
domnie.[1] nca de la nceputul domniei sale, Alexandru Ioan Cuza avea n programul sau de reforme
secularizarea averilor manastiresti. Al doilea mason despre care vorbeam a fost Mihail Kogalniceanu. n
1863, cnd au fost secu-larizate ?i averile manastirilor nenchinate celor straine, Kogalniceanu era prim-
ministru. Se cunoa?te faptul ca el era conducatorul unei loji masonice bucure?tene nca din anul 1844.[2]
Domnia lui Cuza Voda se inaugura n 1859 prin acte arbitrare n Biserica. Primul act, comis de guvern
mpotriva practicei Bisericii si Traditiei, a fost numirea de locotenent episcopal la Buzau, n contra
vointei mitropolitului Nifon. Episcopul Filotei al Buzaului se mbol-navise de o boala cruda si trebuia
neaparat nlocuit. Guvernului i trebuia nsa un om devotat n toate planurile sale si-l gasi n persoana lui
Dionisie Fotino, care era persona grata. Dar mitropolitul Nifon se opuse la numirea acestuia si nu-l
recomanda, conform uzului. Atunci guvernul calca n picioare traditia, care cere ca Biserica prin seful
sau sa-si spuna cuvntul la numirea locotenentilor de episcopi, si numi cu de la sine putere pe Dionisie
Fotino locotenent episcopal la Buzau, ndatorindu-l ca mpreuna cu autoritatea civila sa strnga toti banii
episcopului mbolnavit si sa-i dea guvernului.
Dupa aceasta numire arbitrara, urma alt act arbitrar, adica confiscarea averii episcopului Filotei, n
valoare de 74.000 de galbeni, nainte de moartea episcopului si cu toate ca exista un testament al sau,
sub pretextul ca un calugar nu poate avea averea sa, fiindca el s-a lepadat de lume si de toate ale ei.
Alt fapt arbitrar l savrsi guvernul n 1859, lund averile bisericesti ale mnastirilor Neamtul, Secul,
Agapia, Adam si Verona, sub pretext de administratie rea, trecndu-le sub administrarea Ministerului de
Culte, ca si pe celelalte averi manastiresti. Atunci se luara tipografiile din Mnastirea Neamtul, se
desfiintara fabricile mnastiresti, se vndura la iarmaroc vitele, stupii si toate averile mobile ale
mnastirilor, oprindu-se numai ceea ce era de absoluta necesitate pentru soborul mnastiresc. n schimb
se facura mna-stirilor state, n marginile strictului necesar si se trecura la buget.
Astfel aceste mnastiri ncepura a trai n mizerie, din cauza sumelor bugetare ridicole si nensemnate.
Mitropolitul Sofronie Miclescu, care protesta n 1859 demn, dar energic, n contra actului arbitrar al
guvernului privitor la vatamarea drepturilor bisericesti prin confiscarea averilor mnastiresti, fara a se da
garantii suficiente a fost n fine depus, n noiembrie 1860.
Se luara apoi masuri restrictive mpotriva mnastirilor si calugarilor, iar mnastirile Doljesti, lnga
Roman, Zagovia din Iasi si 31 de schituri au fost desfiintate, bisericile lor fiind prefacute n biserici de
mir. Aceste masuri restrictive se luara att n Moldova ct si n Tara Romneasca. n Tara Romneasca
multe mnastiri si schituri au fost transformate n nchisori, ospicii etc. []
Apoi prin legea de secularizare a averilor mnastiresti din 13 Decembrie 1863, au fost declarate ca averi
ale statului toate averile mnastiresti din Romnia. []
Prin legea comunala din anul 1864 se luara actele starii civile din mna clerului, cum fusese pna
atunci, si ncredintara purtarea lor primarilor care purtara de acum si titlul de ofiteri ai starii civile []
Tot n timpul domniei lui Cuza-Voda se luara si unele masuri privitoare la alte confesiuni, care erau cu
mult mai favorabile dect cele luate fata de Biserica Ortodoxa. ndeosebi a fost protejata Biserica
romano-catolica. Astfel romano-catolicilor li se acorda favorul de subventionare a bisericilor lor si
asigurarea de sustinere a clerului lor. Pentru cultivarea clericilor romano-catolici se nfiinta la Iasi, n
anul 1864, un Seminar sustinut de Stat, cu patru clase, cu tendinta de a se completa la sapte clase.
Tot acum se permise calugaritelor romano-catolice de a nfiinta la Iasi un pensionat de fete, n care erau
primite si copile ortodoxe, fiice de Romni, care apoi ieseau de acolo cu sufletul catolicizat si nstrainat.
Aceasta favorizare mare a catolicismului papal din partea guvernului romn se datoreste influentei mari,
pe care a avut-o asupra lui Cuza-Voda, Franta, precum si marei treceri, de care se bucura la guvernul
romn consulul francez aici.[3]
Nicolae Rosetti Roznovanu scria catre Mitropolitul Filaret al Moscovei:
Sunt deja patru ani, de cnd, n mijlocul celei mai aspre ierni, orasul Iasi a fost izbit de ndurerare,
aflnd odata, ntr-o dimineata, ca mitropolitul lui, fericitul Sofronie, un batrn de saizeci de ani, a fost
smuls cu ajutorul armatei, de la picioarele altarului, unde asculta liturghia, trt din biserica, aruncat ntr-
o trasura, bolnav, aproape pe moarte, a fost dus de soldati, ca un criminal, prin mijlocul ntregului oras si
toata tara, ntr-o manastire, n fundul muntilor. Ce mare crima a savrsit el oare ca sa nu poata sa se
justifice, dar cel putin sa se scuze, oarecum, aceasta nelegiuire din cele mai barbare? Sa se socoteasca o
asa crima, sfnta aparare a sacrei sale datorii? Aceasta a fost numai curajul cu care a aparat interesele
bisericii nationale, mpotrivindu-se luarii averilor bisericesti, pe care guvernul a pus mna fara nici o
forma procedurala. El a murit. Cine a devenit urmasul lui? Nu a fost si nici nu este. Prima catedra
episcopala a Moldovei este vacanta nca, si guvernul nici nu s-a gndit vreodata sa o ocupe, chemnd
persoane vrednice, destinate pentru a fi alese dupa obiceiul tarii. n curnd si cei doi episcopi cari
ocupau cele doua catedre ale ?arii s-au pogort dupa tovarasul lor n mormnt, scaunele lor ca si al
aceluia au ramas neocupate. De asemenea a fost si n Muntenia, unde aproape toti episcopii, cari
ocupasera catedrele principale ale ?arii, au disparut, si catedrele au ramas vaduve, si n timpul de fata
marea turma a credinciosilor a fost lasata fara pastori la batjocura si atacurile vrajmasilor credintei
ortodoxe.
De pe atunci proiectele ascunse ale guvernului nostru ncepeau sa se deseneze ncetul cu ncetul:
obladuitorul veniturilor bisericii noastre nationale, n loc sa sustina monumentele credintei noastre si sa
ajute la cheltuielile slujbei dumnezeie?ti, si-a nsusit pentru trebuintele sale proprii aproape toata aceasta
suma a veniturilor; bisericile noastre nu au mai fost reparate si au cazut n ruina; mnastirile s-au pustiit;
calugarii cari le umpleau pna acum, au fost izgoniti cu forta; toata averea miscatoare a bisericii pna la
sfintele odoare au fost date de guvern ca prada favoritilor lui; ceremoniile slujbei noastre bisericesti se
bucurau de cea mai marunta grija, iar acum guvernul si arata fata de ele, din ce n ce, numai dispret si
nepasare fata de religia noastra. Totul era ndreptat spre aceia ca ncetul cu ncetul sa pogoare aceasta
religie n mintea poporului prin saracirea formelor ei materiale, care asa de puternic influenta asupra
spiritului maselor.
Cu toate acestea, ca sa se previna orice protest, guvernul n chipul cel mai ndrazne?, abuznd de
autoritatea sa, a numit cu de la sine putere la catedrele vacante pe creaturile sale cu o nlocuire vre-mel-
nica. El si-a asigurat credinta acestor nlocuitori prin amenin-tarea ca-i va da jos, daca vor fi banuiti de
independenta sau cuviosie ortodoxa. Astfel, si-a asigurat si clerul de jos, care niciodata nu va ndrazni sa-
si ridice glasul, fie si cel mai slab, ntru apararea religiei supusa atacurilor.
n acelasi timp, organele oficiale ale guvernului, au nceput, la orice ocazie, sa destepte n noi ura si
dispret fata de coreligionarii nostri din Rusia si de Biserica greaca din Constantinopole, mama noastra
obsteasca.
Aceasta nu a fost destul si clerul grec, bogatiile sale, datatoare de mare influenta, adnc devotat credintei
sale pentru cuviosia sa a parasit biserica noastra nationala din clipa ce a fost lipsit de putere, care cler,
putea prin aceste daruri duhovnicesti sa se opuna planurilor guvernului. Trebuia cu orice pret sa se scape
de el si sa-l mpinga pna la o desavrsita saracie. De altfel, de mult deja bogata prada atragea nsetarea
acestui guvern. O lege diavoleasca i-a usurat greutatea, averea bisericii grecesti trebuia sa se confisce,
fara nicio conditiune.[4]
extras din cartea Pagini din istoria neamului romnesc, de prof. Ioan Vladuca
editura Fundatiei Justin Prvu, 2012
[1] Emilian M. Dobrescu, Ilu?tri francmasoni, Ed. Nemira, 2003, p. 150.
[2] Ibidem, p. 159.
[3] Dr. S. Reli, Curs de Istoria Bisericii Romne.
[4] St. Berechet, Un nou document privitor la reformele bisericesti ale lui Alexandru Ioan Cuza, B. O.
R., 1925, nr. 2.