Sunteți pe pagina 1din 4

CONSTANTI N BRANCUSI

Constantin Brncui (n. 19 februarie 1876, Hobia, Gorj d. 16 martie 1957, Paris) a
fost un sculptor romn cu contribuii covritoare la nnoirea limbajului i viziunii plastice n
sculptura contemporan.
Constantin Brncui a fost ales postum membru al Academiei Romne. Francezii i
americanii l desemneaz, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care l scriu fr
semne diacritice, Brancusi, pronunndu-l dup regulile de pronunare ale limbii franceze.
Ceea ce fac eu astzi, mi-a fost dat s fac. Cci am venit pe lume cu o misiune. -
(extras din Nicolae Oancea)
Brancusi nu vorbeste decit despre teme esentiale femininul si masculinul, nasterea si
moartea, iubirea si eternitatea, geneza si resurectia: toate, manifestari complementare ale
acelui adevar adinc al lumii, ce ar trebui, dupa el, resuscitat in modernitate. Sculptorul este cel
ce reveleaza acest adevar, altfel invizibil, prin forma. (Forma lucrurilor nu e o intimplare, e
rezumatul vizibil al unei multiplicitati de forte, corelatii si corespondente.) Dar nu orice fel de
forma. Ci formele curatate de detalii intimplatoare, purificate de servituti istorice si
individuale; forme simplificate, aduse in preajma unor modele esentiale, arhetipale; forme
selectate, verificate de traditii imemoriale locale sau indepartate, aureolate astfel de prestigiul
duratei si al eficacitatii in planul psihismului general.
Brancusi are temeritatea sa reaminteasca constiintei moderne despre persistenta trans- sau
supra-temporala a acestor citorva, putine, teme si tipare din noi insine si din restul lumii vii,
naturale. Are o temeritate pre-socratica intr-o lume bolnava de multa vreme, cum spunea
Heidegger, de o pustiitoare uitare a Fiintei. Si chiar are curajul sa avanseze ipoteza sau
premonitia vizionara ca toate formele vizibile se pot restringe, resorbi telescopic in una
singura unica, veche, primordiala, de dinainte de curgerea istorica a lumii.
Prin toate sculpturile sale, Brancusi aspira sa conjure, sa capteze in palpabil si tridimensional
ideea formei pure, o forma fara determinatii si fara consistenta, aproape aeriana: acea forma
capabila, tocmai prin ridicatul ei grad de puritate formala, sa dematerializeze vizual si
simbolic materia altfel spus, s-o spiritualizeze, s-o faca capabila sa manifeste un sens plenar
care o depaseste.
Ansamblul sculptural de la Tg-J iu , considerat de catre toata lumea , fie specialist , fie
nespecialisti , capodopera lui Brancusi , poarta cu sine insemnele cele mai evidente ale
artisticitatiisi spiritului filosofic ale marelui artist. Dar asta nu inseamna ca celelalte opera
brancusiene nu ar mai fi mai putin filosifice.Obsesia aristului spre surprinderea nu a
obiectului reprezentat , ci a esentei sau a formei esentei este prezenta in Rugaciune , in
Mandrie, in ciclul ovoidelor (Prometeu, Muza adormita , Nou nascut , Inceputul lumii etc.)
sau in ciclul pasarilor (Pasarea Maiastra, Maiestrele, Pasarea , Pasarea de aur , Pasarea in
spatiu etc).
Vom incerca in cele ce urmeaza sa interpretam ansamblul de la Tg- Jiu asa cum ne
pare astazi ;caci nu trebuie uitat ca interpretarea operei de arta este o actiune continua ,
deschisa mereu la schimbari . Spunem asta intrucat am vazut pentru prima oara complexul ,
eram intr-o excursie pe la 8-9 ani , am fost uimit de asemanarea mesei cu masa la care
mancam(mai putin, desigur, numarul scaunelor ), am fost uimit de frumusetea nereala a Portii
si de imensitatea Coloanei.Este motivul pentru care voi incepe cu o scurta prezentare a celor
trei lucrari.
Masa tacerii este alcatuita dupa cum bine se stie , dintr-un cilindru de piatra , cu
diametru de 2,13 m si inalt de 0,43 m , ce formeaza ca sa zicem asa , tablia mesei, si un cilindru
ceva mai mic pe care sta tablia , ce constituie piciorul mesei .In jurul mesei se randuiesc in
cerc , la distante egale, 12 scaune, fiecare de 0,55 m inaltime , formata dintr-o singura bucata
de piatra rotunda, ingusta progresiv la mijloc, ca doua palnii suprapuse.
Poarta sarutului construita tot din piatra aspra de moara , este alcatuita din coloane
groase , paralelipipedice, ce sprijina o arhitrava cu dimensiuni mai mari decat ale
coloanelor.Pe fetele fiecarei coloane se regaseste simbolul sarutului , doua jumatati ale unui
cerc , atat de characteristic operei lui Brancusi.
In fine, Coloana fara sfarsit este formata din 15 octaedre si doua jumatati de octaedru
, unul la baza si altul la varf , fiecare cam de inaltimea unui om , ce dau o inaltime totale de 30
m. Vazuta de la distant este ca o reunire a doua palnii , dar spre deosebire de scaune , sunt cu
deschiderea in exterior .
Capodopera a fost interpretata in feluri multiple .Si ni se pare normal sa fie asa , caci
nu sta in spiritual unei opere de arta sa aiba o unica si unanim recunoscuta interpretare.-
Adrian Nita- Trigemenea lui Brancusi.
"Coloana nu este un simplu stlp de transportat energie electrica, pe care vnturile
puternice pot uneori s-l nconvoaie sau s-l scoat chiar din pamnt, dac se depaete limita
de calcul a vntului, de 150 km/h (acest lucru se petrece adesea pe platoul Bucegilor). Un stlp
se poate repara sau nlocui. Dar noi nu ne putem permite s construim o coloan care s nu
reziste la orice solicitare a forelor naturale, rmnnd neclintit, aa cum s-a constatat n
decurs de zeci de ani. Era vorba de un monument, de unde necesitatea unei mari rigori i a
unei continue verificri a calculelor".
Ori ceea ce caracterizeaz opera inegalabilului sculptor romn este tocmai rigoarea . -
Brncusi, pitagoreicul- (extras din Nicolae Oancea)
Analiza unor motive brncuiene este folosit ca pre-text pentru a expune principiile
unei metode de explorare intensiv a semnificaiilor culturologice subiacente sculpturii
abstracte.
Privite sub lupa culturologiei, Cuminenia Pmntului, Srutul, Rugciune, Domnioara
Pogany, Adam i Eva se revel drept structuri compoziionale complexe, unde pot fi
identificate ntre douzeci i patruzeci de zone de codificare plastic pentru o singur lucrare.
Firete, cnd interpetarea critic ajunge s prelucreze cteva zeci de indici n reconstituirea
discursului plastic, sculptura devine text iar metoda de lucru se cere nscris ntre cadrele
hermeneuticilor aplicate.
Consistena bncii de date de observaie puse astfel la dispoziia criticului va limita tentaia
speculativ, sporind proporional acurateea deduciilor. n cazul sculpturii brncuiene,
explorarea n adncime a sintaxei plastice permite, n plus, evindenierea unui fir de
continuitate ideatic, i aceasta chiar ntre lucrri radical distincte n planul concepiei
morfologice.
Raportarea datelor de observaie la istoria culturii se dovedete oportun pentru a repera
descoperirile plastice n jurul crora se cristalizeaz progresiv viziunea estetic i viziunea
filosofic a maestrului.Dincolo de reconstituirea prin tehnci novatoare a discursului sculptural
n opera unui artist anume (aici, Constantin Brncui) conferina aduce argumente n
sprijinul instituionalizrii unei discipline de evaluare culturologic i axiologic a artei
abstracte. Matei Strcea-Crciun
Templul eliberarii face parte din etapa a treia si ultima de creatie a lui Constantin
Brancusi , alaturi de Via Sacra (Ansamblul de la Tg Jiu). In mod simbolic , prin mesajul sau
soteriologic , el incheie opera sculptorului roman.visul templului , desi Brancusi nu l-a purtat
cu el intreaga viata , iar neimplinirea lui l-a framantat indelung , totusi a avut o mare
importanta . Aprezentat idea suprema cu neputinta de materializat .La fel ca si Micea Eliade ,
Constantin Brancusi a visat la inaltarea unui temple inchinat omului, umanitatii ca o
incununare a operei si a vietii lor.dintr-un alt unghi de vedere , Templul eliberarii , al carui
proiect incepe in 1936, sub forma visului mesterului , poate fi privit ca o continuare a
capodoperelor trilogiei de la TG-JIU , ca o sinteza a intregii opera a sculptorului , dar ca si o
transcendere a tot ceea ce fusese dj implinit in plan creativ de Brancusi.- Templul visat
de Constantin Brancusi , - Mircea I tu.
Creatiile lui Brancusi reprezinta, dupa cum au aratat multi critici si interpreti ai
operelor sale , privita ca un intreg si raportata doar la sine ca un intreg , simbolul
sinceritatii.Ea exprima firea cercetatoare a autorului , demonul curiozitatii acestuia ,
disponibilitatile , predirectia sa catre campuri largi de investigatie , cunoastere si puteri ale lor
in opera. Critica de arta, - Mircea Maciu
PICA BIANCA -FLORIANA