Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Antiseptice
Antiinfecioase i antivirale att intern, n cazul infeciilor, virozelor,
diareii provocate de infecie etc. ct i extern n cazul infeciilor pielii,
a scalpului
Antifungice intern extern ntr-un tratament complex impotriva
infeciilor fungice, inclusiv candida.
Antiparazitare
Vasodilatatoare i nclzitoare eficient n cazul rcelilor, nevralgiilor,
problemelor legate de circulaie deficitara, alergie la frig
De eliminare a toxinelor i a mucusului eficient n cazul afeciunilor
respiratorii, bronitelor, sinuzitelor, rinitelor, alergiilor de primavera
Antiinflamatoare i analgezice eficient n cazul nevralgiilor, artritei,
reumatismului, durerilor de cap, durerilor menstruale i altor tipuri de
dureri
Imunomodulatoare
Antidiabetice
Hipotensive
Anticancerigene poate fi folosit ca adjunvant n tratamentul unor tipuri
de cancer sau formaiuni tumorale pentru efectul de cetinire a
dezvoltrii celulelor canceroase. Nota. n acest caz, consultarea unui
specialist este obligatorie.
Cum funcioneaza?
Studiile recente arat c proprietile uleiului de oregano se datoreaz n
mare parte principiului activ numit carvacrol care se pare c reuete s
distrug membrana care protejeaza bacteriile de sistemul nostru imunitar.
Uleiul de oregano este la fel de eficient ca i un antibiotic alopat sintetizat i
este din ce n ce mai mult n atenia medicilor pentru c reprezint a
alternativ viabila pentru medicamente mai ales n cazul agenilor patogeni
care au dobndit rezisten la antibiotice.
Din punct de vedere ayurvedic, uleiul de oregano crete Pitta, are
proprietatea de a nclzi i elimina rapid excesul de Vata. Tocmai de aceea
este utilizat n dezechilibre de acest tip, cum sunt rceli de tip Vata,
nevralgii, simptone n care predomin durerea, probleme generate de o
circulaie deficitar, dificultatea de adaptare la frig etc. n acelai timp,
oregano scade i Kapha dosha i de aceea este foarte util n rcelile
sezoniere, sinuzite, alergii, elimin congestiile i mucus, imbunatete
digestia. Are un spectru larg de utilizare pentru c arde ama (toxine) care
sunt cauza majoritii bolilor.
Cum se utilizeaz?
1. Pentru a beneficia de proprietile sale antiseptice, putem aduga uleiul de
oregano n diverse substane. De exemplu, o crema antiseptic pentru
mini poate fi preparata din nite unt de cocos n care se adaug cteva
picaturi de ulei de oregano.
2. Ca antibiotic pentru diverse infecii bacteriene sau micotice, uleiul de
oregano se ia intern, cteva picturi de ulei de cteva ori pe zi. Pentru a fi
luat mai uor, poate fi adugat n 1 liguri de miere. Nota. n ceea ce
privete doza exact i durata tratamentului, recomand consultarea
terapeutului personal.
3. Pentru stri acute, dureri puternice (prima faza a rcelii, nevralgie, abces
etc) se ia cte 2 picturi din 2 n 2 ore, tot aa, cu miere.
4. Ca antibiotic pentru tratament extrern se adaug ntr-o crem, loiune sau
ulei potrivit. Spre exemplu, poate fi adaugat n ulei de neem care la rndul
lui este un antiseptic bun. n general nu se recomand aplicarea direct a
uleiului esenial pe piele.
5. Pentru decongestionarea cilor respiratorii se folosete i sub forma
de inhalaii sau aromaterapie.
6. Extern, pentru decongestionarea, mbuntirea circulaiei, efect analgezic,
nclzitor i antiinflamator local poate fi aplicat sub forma de comprese sau
prin masaj (adugat ntr-o subtan de legtur, cum ar fi ghee).
7. Pentru igiena oral, uleiul de oregano poate fi adugat n pasta/pudra din
plante pentru dini sau ntr-o soluie de cltire.
Nota. Nu recomand folosirea uleiului de oregano de ctre femeile
nsrcinate i n cazul unor afeciuni, cum ar fi gastrita, persoane
predispuse la iritaii.
In ceea ce priveste administrarea pentru copii, sunt de pararea ca nu
trebuie administrat doar copiilor foarte mici, insa numai medicul vostru va
poate spune daca e ok sau nu sa-l folositi. O alta chestiune este ca uleiul
de oregano este foarte puternic si de aceea greu de administrat intern unor
copii mici.
O optiune este ulei de oregano sub forma de capsule moi. Iar daca
copilul este foarte mic si nici varianta asta nu merge, va recomand sa
apelati la alte antibiotice naturale, cum este argint coloidal, pau d'arco,
propolis (de verficat daca nu e alergic!) etc. Mai potrivita pentru copii este
probabil utilizarea externa a uleiului, de exemplu adaugat intr-un ulei de
baza pentru masajul talpilor, pieptului etc.
Ulei de Obligeana - Acorus calamus
Numita "trestie mirositoare" sau "obligeana", planta a fost adusa cu
mii de ani in urma din indepartata Indie, aclimatizandu-se perfect la noi in
tara. Acum o intalnim crescand spontan prin baltile din Banat si din Oltenia,
ori in Delta Dunarii, unde exista suprafete imense de obligeana salbatica -
adevarate comori de sanatate, din pacate prea putin cunoscute la noi
Dovezile arheologice arata ca aceasta planta era cunoscuta si
folosita in scopuri medicinale si magice de acum... 5000 de ani, pe aproape
toate meridianele planetei. Ramasite ale radacinilor ei au fost descoperite
in vechile temple din India, in mormantul lui Tutankamon din Egipt, in
vetrele satelor indienilor din America de Nord. Trestia mirositoare este
mentionata in "Vechiul Testament" si in lucrarile marilor medici ai
Antichitatii, cum ar fi Hipocrate sau Dioscoride, in tratatele savantilor
medievali si in lucrarile consacrate alchimiei.
Insusirea principala a obligenei, cu totul exceptionala, este aceea de
armonizare a planului psihic si a celui mental cu corpul fizic, de unde si
folosirea ei in tratarea celor mai diverse tulburari psihice, de la banala
insomnie, la depresii grave si la psihoze. Vindecatorii populari de la noi din
tara au folosit cu mult succes obligeana intr-o serie de boli digestive, de la
ulcer si gastrita, la cancer gastric si intestinal. In cele ce urmeaza vom
cunoaste cateva din tainele acestei trestii de leac imortalizata in multe
legende si mituri.
Daca majoritatea plantelor medicinale pot fi adunate intr-o drumetie la
munte sau in padure, obligeana este complicat de recoltat din flora
spontana, datorita preferintei sale pentru locurile mlastinoase si greu
accesibile, chiar periculoase. In consecinta, va trebui sa ne multumim sa
achizitionam radacinile de obligeana din farmacii si din magazinele
naturiste, ele fiind partea activa a plantei.
Atentie, insa, la vechimea lor, deoarece isi pierd intr-un timp relativ
scurt anumite proprietati terapeutice. In general, este bine sa nu folositi
radacini mai vechi de un an - aspect care poate fi verificat prin citirea datei
fabricatiei, care este obligatoriu inscrisa pe ambalajul plantelor medicinale
vandute in comert. Uneori, insa, fabricantii nu noteaza data recoltarii, ci a
ambalarii plantei, caz in care vom verifica continutul ei de uleiuri volatile:
radacinile culese de curand contin mult ulei volatil si au un miros extrem de
puternic, patrunzator si - trebuie sa recunoastem - destul de neplacut, in
vreme ce radacinile recoltate cu mai mult timp in urma au pierdut mare
parte din uleiurile volatile si ca atare au un miros mult mai palid, "sters".
Radacinile de obligeana mai vechi de un an nu sunt toxice, insa au o
eficienta foarte redusa in tratament.
Cum preparam si cum administram obligeana
Pulberea de obligeana
In medicina chineza este forma clasica de administrare a obligenei,
cu care erau vindecate o serie intreaga de boli nervoase si digestive.
Radacinile de obligeana se macina fin cu rasnita de cafea sau se
piseaza in piua, dupa care se cern prin sita pentru faina alba. Pulberea fina
se pastreaza intr-un borcan de sticla ermetic inchis, nu mai mult de 8 zile,
deoarece, fiind o planta aromatica, tinde sa-si piarda rapid proprietatile
terapeutice. Se administreaza un varf (0,5 grame) - o jumatate (1,5 grame)
de lingurita rasa de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe nemancate. Planta se tine
sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa.
Maceratul la rece de obligeana
Este un leac extrem de eficient in bolile de stomac si intestine, dar si
in afectiunile cu substrat psihic. Se obtine prin punerea intr-o cana de apa a
unei lingurite de pulbere de obligeana, care apoi se lasa la temperatura
camerei, vreme de 10-12 ore, pentru ca extractia sa se faca complet, dupa
care se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, de obicei inainte de masa.
Tinctura de obligeana
Un borcan cu filet se umple pe jumatate cu pulbere de planta. Se
acopera apoi totul cu alcool alimentar de 96 de grade, amestecat in
proportii egale cu apa. Se pune capacul la borcan si se lasa la macerat 10-
12 zile, dupa care lichidul se filtreaza si se trage in sticlute mici, care se
pastreaza in locuri intunecoase si reci. Se iau de regula 30 de picaturi de
tinctura, diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul
gol.
Praful de... stranutat
Nu, nu este o gluma! Pulberea fina de obligeana aspirata nazal
(prizata) irita putin mucoasa, provocand stranutul. Prin stranut se produce o
decongestionare in zona capului, element extrem de benefic in anumite
cazuri de migrena, nervozitate, sinuzita etc.
Procedeul mai are un efect: o mica parte din pulbere ajunge pe caile
respiratorii superioare, principiile sale active fiind preluate direct de catre
circulatia sanguina. Cantitatea de principii active este mica, insa ele ajung
foarte rapid la creier, unde produc o serie de efecte extrem de benefice:
eliminarea durerilor de cap, reducerea nervozitatii si a reactivitatii la stres,
cresterea capacitatii de concentrare, imbunatatirea rapida a tonusului
psihic.
In cazul in care nu sunteti foarte sensibil la efectul usor iritant al
obligenei si nu se produce stranutul, nu e nici o problema. Dimpotriva!
Cantitatea de principii active retinute va fi mai mare, asa incat efectul sau in
plan psihic si mental va fi mai puternic. Prizarea de obligeana este
recomandata in cazul durerilor de cap si de ochi (inclusiv cele cauzate de
oboseala), in cazul somnolentei si al lentorii mentale, al depresiei si al
asteniei, al tulburarilor de auz cauzate de epuizare.
Boli care se vindeca prin tratamentul cu obligeana
Tulburari produse de stres: anxietate, cosmaruri, insomnie, astenie -
in aceasta suita de afectiuni, obligeana are efecte aparent contrare, fiind si
calmant, si tonic psihic, in acelasi timp. Se foloseste sub forma de macerat
la rece. Se bea o jumatate de pahar (100 ml), dimineata, la pranz si seara,
in cure de 4 saptamani, urmate de 14 zile de pauza. Un studiu din anul
2005, realizat la Universitatea din Madras, India, a demonstrat efectele
calmante si reglatoare ale activitatii psihice si neuroprotective ale obligenei,
intr-un mod inedit.
Experimentul s-a facut pe un lot de soricei ce au fost tratati cu
obligeana, fiind supusi in acelasi timp unui zgomot puternic (100 de
decibeli) si foarte deranjant. La sfarsitul experimentului, lotul de soricei
tratati cu obligeana a prezentat mult mai putine tulburari de comportament,
de somn, dereglari fiziologice si chiar leziuni la nivel neuronal, fata de lotul
martor de soricei, care au fost expusi la acelasi tratament extrem de
stresant, dar fara a fi tratati cu obligeana.
Gastrita hiperacida, ulcerul gastric si duodenal, arsuri gastrice
in doze mici - 0,5-1 gram (un varf de lingurita) de pulbere luate de patru ori
pe zi - obligeana reduce aciditatea gastrica, calmeaza durerea, are efect
antiinflamator asupra mucoasei gastrice. Se face un tratament de doua
saptamani, urmat de o saptamana de pauza, dupa care se poate relua.
Cura cu pulbere de obligeana se recomanda mai ales la inceputul
primaverii si la inceputul toamnei, cand sensibilitatea gastrica este cea mai
mare. Tratamentul nu are doar efecte calmante si antiinflamatoare gastrice,
ci si efecte de armonizare emotionala, ajutand la diminuarea intensitatii si
la controlul unor stari cum ar fi mania, frustrarea, angoasa, anxietatea, stari
psihice care cel mai adesea declanseaza si intretin gastrita si ulcerul.
Indigestia, digestia dificila, atonia gastrica si intestinala in
doze medii - 1,5-2 grame (jumatate de lingurita rasa) de pulbere de
obligeana, luata inainte de fiecare masa - planta mareste cantitatea de suc
gastric, creste peristaltismul tubului digestiv, ajutand la o mai buna digestie
si eliminare. Se face un tratament cu obligeana administrata inainte de
masa, cu o durata de 3 saptamani, urmat apoi de minimum 12 zile de
pauza, dupa care se poate relua. Este un tratament valabil si in gastrita
hipoacida.
Adjuvant in cancer pancreatic, gastric si intestinal - se foloseste
maceratul la rece de obligeana. Se bea un pahar pe stomacul gol de 2 ori
pe zi, dimineata - la putin timp dupa trezire, si seara. Se face o cura de trei
luni cu acest preparat. Vindecatoarea populara de origine austriaca Maria
Treben recomanda in mod special obligeana in cancerul cu aceste
localizari, planta facand, dupa constatarile sale, adevarate miracole, chiar
in cazuri avansate.
Inapetenta (anorexie), anorexie psihica - se iau 10-20 de picaturi de
tinctura sau 1-2 varfuri de cutit de pulbere de obligeana, inainte de fiecare
masa. In doze mici si foarte mici, obligeana este un stimulent digestiv si
mareste apetitul. In doze mai mari (2-3 lingurite de tinctura sau 1 lingurita
de pulbere luate inainte de masa), reduce apetitul si produce chiar o stare
de greata, daca se supradozeaza, fiind recomandata in curele de slabire.
Colita, enterocolita, colon spastic - se ia o lingurita de tinctura diluata
in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. O cura
dureaza 3 saptamani, dupa care se face o saptamana de pauza. Pentru
efecte mai puternice, tinctura se inlocuieste cu pulbere: jumatate de
lingurita se administreaza de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Aritmii cardiace, extrasistole, preventiv in angina pectorala si infarct -
un studiu facut de "Departamentul de Stiinte Biologice si Biomedicale" al
Universitatii din Karachi, Pakistan, si publicat in 2006, arata ca extractul
alcoolic de obligeana are efecte blocante ale canalelor de calciu, similare
cu cele ale verapamilului, un medicament de sinteza foarte eficient contra
acestor afectiuni.
Se recomanda cate o lingurita de tinctura de obligeana, de 3-4 ori pe
zi, in cure de 6 saptamani, urmate de 3 saptamani de pauza. Este un
tratament valabil si ca adjuvant in hipertensiune.
Constipatie atona, constipatie asociata stresului psihic - in unele
cazuri, aceasta afectiune raspunde mai bine la tratamentul cu obligeana
decat la cel facut cu laxativele clasice. Se administreaza maceratul la rece:
un pahar se bea dimineata si unul seara, pe stomacul gol.
Adjuvant in sindrom discordant (schizofrenie), paranoia - studii facute
in China au aratat ca mai multi compusi volatili din radacina de obligeana
au efecte sedative si neuroprotective, ajutand in unele cazuri la
imbunatatirea starii psihice a bolnavilor cu aceste afectiuni. Se ia de 4 ori
pe zi cate 1 gram (un varf de lingurita rasa) de pulbere de obligeana, pe
stomacul gol. Pe langa efectul sedativ si neuroprotectiv mentionat anterior,
se adauga o enigmatica proprietate a acestei radacini, cunoscuta inca din
vechime si neexplicata nici pana astazi de stiinta moderna, de a restabili
anumite functii psihice si mentale. Vindecatorii budhisti din Himalaya
folosesc un macerat concentrat de obligeana (4 linguri de pulbere la un litru
de apa) pentru a provoca voma la toxicomani si a le reduce anxietatea
provocata de lipsa drogurilor. Indienii nord-americani spun intre altele ca
"obligeana ajuta sufletul sa-si reia locul in corp si sa alunge nebunia".
Dureri de cap si migrene care apar pe fond de nervozitate - se ia 1
lingurita de tinctura diluata in jumatate de pahar de apa, de 3 ori pe zi.
Atunci cand durerile de cap sunt insotite de voma, se folosesc doze mici de
obligeana (un varf de cutit) si, eventual, se asociaza cu pulbere de ghimbir.
Pentru efecte extrem de rapide, se apropie succesiv de o nara si apoi de
cealalta o bucatica de hartie pe care este pus praf fin de obligeana. Se
aspira cu putere.
Intoxicatii alimentare in faza incipienta, otravire, indigestie puternica
asociata cu fermentatie gastrica - peste 4 lingurite de obligeana se toarna
un litru de apa clocotita si se lasa sa infuzeze un sfert de ora, dupa care se
filtreaza. Cantitatea de preparat rezultata se bea dintr-o data, continuu,
ceea ce va provoca un puternic reflex vomitiv, care va duce la o curatare
rapida a stomacului. La nevoie, tratamentul se reia de 2-3 ori.
Adjuvant in infectia cu E.Coli - un studiu efectuat in laboratoarele unui
institutut de cercetari tailandez arata ca obligeana are puternice efecte
antibiotice, distrugand in mod special E.Coli si stafilococul auriu. Se
administreaza sub forma de tinctura, cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure
de 24 de zile.
Candidoza bucala si cea digestiva - o lingurita rasa de pulbere de
obligeana se mesteca indelung si apoi se inghite pe stomacul gol. Se iau
doua asemenea doze pe zi, pe o perioada de 14 zile. Este un tratament
mai putin cunoscut, dar eficient, obligeana demonstrand efecte terapeutice
comparabile cu cele ale medicamentului de sinteza Amphotericin B,
recomandat adesea contra acestei afectiuni.
Utilizari externe ale radacinii de obligeana
Intarirea gingiilor (in parodontoza) - se mesteca incet radacina de
obligeana maruntita, asa incat principiile active extrase de saliva sa
ramana cat mai mult timp in contact cu gingiile. In mod oarecum
surprinzator, acest tratament s-a dovedit a fi eficient si pentru cei care vor
sa se lase de fumat, deoarece planta da un gust neplacut fumului de tigara
si diminueaza nevoia de nicotina.
Dureri de cap si migrena - se aplica o cataplasma: pulberea fin
macinata se amesteca cu apa pana se formeaza o pasta care se inveleste
in tifon si se fixeaza pe frunte si ceafa. Poate inlocui tratamentul intern,
cand e greu suportat.
Reumatism - se face o cataplasma in felul descris mai sus, care se
aplica pe locul afectat. Deasupra se pune o bucatica de nailon, pentru a
impiedica evaporarea, si o sticla cu apa calda (fierbinte chiar), pentru a
incalzi tesuturile, a reduce durerea si a favoriza o preluare mai rapida a
principiilor active prin piele.
Sinuzita - se prizeaza pe nas praful fin de radacina de obligeana.
Adesea, aceasta procedura provoaca stranutul si ajuta la eliminarea
secretiilor in exces de pe caile respiratorii superioare. De asemenea, acest
tratament are efecte antibacteriene directe asupra sinusurilor si asupra
cailor nazale.
Precautii la tratamentul cu obligeana
Tratamentul cu aceasta planta nu va fi facut mai mult de trei luni la
rand, cu o luna de pauza.
La majoritatea persoanelor, luata in doze mai mari de o lingurita rasa,
obligeana are un puternic efect vomitiv, dar cantitatea critica de planta care
produce acest efect variaza de la o persoana la alta. Din acest motiv,
dozele date in articolul de fata au un caracter orientativ, ele putand fi
micsorate in functie de sensibilitatea fiecaruia.
Obligeana nu va fi lasata la indemana copiilor, ingerarea sa in
cantitati mari (peste 15 grame) dand probleme digestive si producand o
supra-excitare a sistemului nervos, asemanatoare celei induse de droguri.
Contraindicatii la tratamentul cu obligeana
Planta le este ferm contraindicata gravidelor, deoarece poate induce
avortul. De asemenea, nu va fi luata de mamele care alapteaza.
O observatie necesara
La sfarsitul anilor '80 si in anii '90, s-a dus o intensa campanie de
discreditare a plantelor medicinale, unele dintre ele fiind "acuzate" in mod
aberant ca ar fi cancerigene. Astfel, a fost gasita o varietate asiatica a
obligenei care administrata in cantitati enorme unor soricei de experienta
(raportate la masa corporala), acestia au dezvoltat in proportie de 10%
formatiuni tumorale. Studiul a fost invalidat de comunitatea stiintifica
internationala din mai multe considerente: folosea o varietate ornamentala
a obligenei, care nu se foloseste in terapie, dozele administrate le
depaseau de peste 10 ori pe cele normale. Aceiasi oameni de stiinta au
observat ca in India sunt folosite de mii de ani, pe o scara incredibil de
larga, preparatele cu obligeana, fara a fi raportat nici macar un caz de
tumori hepatice. Si aceasta, in conditiile in care cercetarea medicala din
India in domeniul plantelor medicinale (si nu numai) este printre cele mai
avansate din lume. Asadar, respectivul studiu poate fi si este considerat pe
drept cuvant o manevra politica si nu arunca nici o umbra de indoiala
asupra sigurantei folosirii corecte a obligenei in scopuri medicinale.
Utilizarile obligenei pe diferite meridian
America de Nord
Triburile de piei-rosii din America de Nord considerau obligeana
sacra si o foloseau atat ca leac, cat si ca planta magica. Indienii Cree
utilizau aceasta planta pentru tratarea durerilor de dinti si de cap, pentru
mentinerea igienei dentare, pentru oboseala sau epuizare, pentru a preveni
sau elimina... mahmureala. Indienii Dakota tratau diabetul cu ajutorul
acestei plante si sunt cunoscute in acest sens cazuri ale unor persoane pe
care medicina clasica nu le-a putut ajuta, abandonandu-le, si care s-au
vindecat in mod miraculos cu obligeana, pe care indienii o mestecau
regulat, timp de mai multe luni. Radacina magica de obligeana a fost mult
utilizata de catre populatia Trappers din Canada, ai carei membri obisnuiau
sa o mestece atunci cand erau obositi.
India si China
Chinezii antici o utilizau pentru a trata inflamatiile de orice fel si
constipatia. In India, medicina ayurvedica a folosit-o pentru tratarea febrei,
astmului si bronsitei si, de asemenea, ca sedativ general. De altfel, medicii
indieni considerau ca obligeana poate preveni, vindeca sau ameliora
considerabil orice boala sau tulburare psihica. Fiarta in lapte, medicii
ayurvedici o recomandau pentru "reintinerirea sistemului nervos",
imbunatatirea memoriei si a capacitatii de concentrare.
Egipt
Fumigatiile sfinte cu radacini de obligeana erau folosite atat de
sumerieni, cat si de egiptenii antici. Fumul de radacina de obligeana alunga
toate spiritele malefice si chema ajutorul divinitatii.
Din Egipt, aceasta planta a fost luata de catre evrei, "trestia
mirositoare" fiind mentionata in Biblie (in Exod 30:22-35) ca fiind unul dintre
ingredientele "uleiului sfant" (adica ale mirului). Insusi Moise a primit
porunca de la Dumnezeu sa faca "uleiul sfant" din mai multe mirodenii,
intre care si o trestie aromatica, pe care specialistii au identificat-o a fi
Acorus calamus, adica obligeana.
Europa
In Evul Mediu, magicienii si vrajitoarele faceau cu obligeana o
pomada pentru... zburat. Se spunea ca obligeana face spiritul mai usor
decat fulgul, proiectandu-l pe cel initiat la distante inimaginabile, precum si
in lumile ceresti. Interesant este insa ca indienii Ojibwa din America de
Nord afirmau ca prin mijlocirea radacinilor de obligeana pot, de asemenea,
"zbura fara sa atinga pamantul". Aceasta in timp ce anumite populatii din
Noua Guinee o folosesc si acum intr-un ritual destinat comunicarii cu
spiritele mortilor...
Ulei de Orez Oryza sativa
Uleiul de orez are si intrebuintari cosmetice, caracterul sau
antioxidant fiind benefic pentru pielea obosita, imbatranita prematur sau
lipsita de vitalitate, redandu-i acesteia aspectul catifelat si eliberand tenul
de impuritati. Fiind un ulei non-comedogenic, poate fi utilizat si de catre
persoanele cu probleme acneice sau de cele care au cuperoza.
Ceara obtinuta din ulei de orez este folosita de asemenea in
cosmetica inlocuind cu succes ceara de carnauba sau ceara de albine.
Descriere
Are o compozitie interesanta, imbina fitosterolii si carotenoidele cu
orizanolul si acidul ferulic. Este un ulei antioxidant prin exceptie, regenerant
si penetreaza foarte bine pielea.
Un ulei cu o compozitie interesanta, imbina fitosterolii si carotenoidele
cu orizanolul si acidul ferulic. Este prin urmare un complex antiage care
aduce beneficii in special pielii mature, imbatranite sau devitalizate.
Este un ulei antioxidant prin exceptie, regenerant si penetreaza foarte
bine pielea.
Proprietati
este un ulei uscat
antioxidant remarcabil (tocopherol, tocotrienol, oryzanol)
anticearcan
circulator, activeaza microcirculatia
restructurant
protejeaza impotriva agresiunilor de mediu (poluare, raze UV)
antiimbatranire, antiradicalar
bun penetrant, nu lasa senzatia de film gras pe piele
Recomandari
ten matur
ten devitalizat, imbatranit
ten asfixic, tern
ten afectat de roseata, cuperoza
piele iritata
contur de ochi
cearcane, ochi umflati
Recomandari privind prepararea compozitiilor, dozaj si concentratii
regulare:
aplicat ca atare pe pielea proaspat igienizata si inca usor umeda
in amestec cu uleiuri vegetale, uleiuri esentiale sau diverse extracte
in functie de necesitatile pielii
pentru formularea cremelor fluide sau a serumurilor pentru contur de
ochi
ca ingredient in cremele antiage
ca ingredient in cremele de zi sau de noapte pentru tenul matur, tern
ca ingredient in lotiunile de corp calmante si hidratante
ca ingredient in creme pentru pielea iritata, fragile
pentru formularea cremelor anticuperozice
P
Ulei essential de Patrunjel Petroselium sativum
Patrunjelul (petroselinum crispum) este unul din cele mai populare
plante culinare din lume care face parte din familia Umbelliferae.
Patrunjelul este unul dintre cele sapte condimente care lupta
impotriva multor bolilor, alaturi de ghimbir, oregano, scortisoara, sofran,
salvie si ardei rosu iute. Planta creste pe tot parcursul anului, in diferite
climate, fiind bienala (produce seminte in al doilea an de cand a fost
plantat).
Deseori, patrunjelul este subapreciat, desi are importante calitati
nutritive si paleative. Majoritatea oamenilor nu cunosc beneficiile sale si il
folosesc deseori pentru a decora diverse tipuri de mancaruri.
Patrunjelul provine din regiunea sud mediteraneana din sudul
Europei si a fost cultivat pentru prima oara in urma cu 2000 de ani. Acesta
a fost initial utilizat ca planta medicinala, inainte de a fi consumat ca
aliment. Grecii antici considerau ca patrunjelul era sacru si il foloseau nu
doar pentru impodobirea invingatorilor din concursurile sportive dar si
pentru decorarea mormintelor. Desi este inca incert cand si unde a inceput
sa fie consumat patrunjelul ca si condiment, istoricii presupun ca acest
lucru s-ar fi intamplat in Evul mediu, in Europa.
Patrunjelul are multiple calitati si contribuie la vindecarea a diverse
boli:
- Anemie - previne anemia feripriva ca urmare a continutului bogat de
fier, dar si a vitaminei C (care ajuta la absorbtia fierului);
- Antioxidant - creste capacitatea antioxidanta a sangelui;
- Antibacterian (distruge bacteriile);
- Amelioreaza respiratia urat mirositoare;
- Contribuie la tratarea alopeciei - cei care si-au frecat pielea capului
cu patrunjel au constatat ca aceasta metoda functioneaza mult mai bine,
comparativ cu alte tratamente;
- Purifica sangele;
- Intinereste vasele de sange - patrunjelul mentine elasticitatea
vaselor de sange si ajuta la vindecarea vanatailor;
- Digestie - planta imbunatateste digestia proteinelor si a grasimilor si
favorizeaza absorbtia intestinala, stimuland functia ficatului. Datorita
continutului ridicat de enzime, patrunjelul faciliteaza eliminarea scaunului si
optimizeaza activitatea digestiva;
- Antidiareic;
- Hipocolesterolemiant - scade nivelul colesterolului din sange;
- Diuretic;
- Tratament pentru surditate si infectii ale urechii;
- Edem - actioneaza ca diuretic si tonic al vaselor de sange;
- Inlatura oboseala;
- Dizolva calculii biliari;
- Imbunatateste functia ficatului, splinei, rinichilor si a glandelor
suprarenale;
- Guta;
- Suport hormonal - la femei, patrunjelul stimuleaza productia de
estrogen, si restabileste circulatia sangina normala la nivelul uterului.
Menstruatia intarziata, sindromul premenstrual (dureri mensturale)
si menopauza (piele uscata, iritabilitate, caderea parului) pot fi ameliorate
prin consumul acestei plante. Patrunjelul regleaza ciclurile
menstrualedatorita apiolului, care este o componenta a estrogenului,
hormon feminin. Echilibru hormonal al organismului se realizeaza prin
intermediul acizilor grasi volatili pe care ii contine patrunjelul;
- Intarirea sistemului imunitar - nivelul ridicat de vitamina C,
betacaroten, B12, clorofila si acizii grasi esentiali cresc imunitatea.
Patrunjelul consolideaza imunitatea prin complexul de multivitamine
si minerale pe care il furnizeaza organismului;
- Inhiba formarea tumorilor, in mod special a celor existente la nivelul
plamanilor;
- Intepaturi de insecte - umflaturile si mancarimea se vor calma prin
frecarea zonei afectate cu patrunjel;
- Icter;
- Boli renale si ale aparatului urinar - cu exceptia inflamatiilor severe,
patrunjelul este eficient in tratarea multora dintre bolile renale si ale
aparatului urinar. Acesta imbunatateste activitatea rinichilor si elimina
toxinele din sange si din tesuturile rinichilor, previne resorbirea sarii in
tesuturile organismului, amelioreaza urinarea dureroasa, edemul,oboseala;
- Congestia hepatica - patrunjelul stimuleaza circulatia fluxului de
sange la nivelul ficatului, reduce congestia hepatica, elimina toxinele si
intinereste organismul;
- Vedere nocturna (caracteristica in cazul deficitului de vitamina A);
- Amelioreaza durerile reumatice;
- Afectiuni ale splinei - patrunjelul poate trata diverse afectiuni ale
splinei,dar si malabsorbtia;
- Intarirea dintilor - scorbutul (cauzat de un nivel scazut de vitamina
C) provoaca slabirea dintilor, inmuierea si sangerarea gingiilor. Inca din
Evul Mediu, patrujelul a fost folosit pentru diverse afectiuni ale dintilor,
inclusiv pentru intarirea lor si a gingiilor;
- Slabit - prin calitatile sale diuretice, patrunjelul ajuta la scaderea
numarului de kilograme.
Beneficii nutritionale
Patrunjelul are un nivel ridicat de betacaroten, vitamina B12, acid
folic, clorofila, calciu si mai multa vitamina C decat citricele, dar si multe
alte substante nutritive esentiale. Planta are efect hidratant, hranitor,
stimuleaza sistemul imunitar, imbunatateste capacitatea de asimilare si de
sintetizare a substantelor nutritive a majoritatii organelor. Betacarotenul
contribuie la asimilarea proteinelor. Acest nutrient aduce multiple beneficii
ficatului si protejeaza plamanii si colonul. Betacarotenul este transformat de
organism in vitamina A, un nutrient important pentru un sistem imunitar
puternic.
Patrunjelul este bogat in clorofila, care are capacitatea de a purifica si
de a inhiba raspandirea bacteriilor, ciupercilor si a altor microorganisme.
Clorofila din aceasta planta are calitati antibacteriene si antifungice
care stimuleaza sistemul imunitar pentru calmarea simptomelor sinuzitei,
de exemplu. Clorofila, bogata in oxigen suprima virusurile si ajuta plamanii
sa eliminare toxinele acumulate din mediul incojurator. Patrunjelul este una
dintre putinele surse naturale de acid alfa-linolenic, un acid gras esential,
important.
Fluorul se intalneste in abundenta in patrunjel. Fluorul existent in
patrunjel are o structura complet diferita molecular de fluorul produs
chimic. Cariile dentare sunt rezultatul unui nivel prea scazut de fluor.
Combinatia dintre calciu si fluor creaza o suprafata solida de protectie la
nivelul dintilor si oaselor, protejeaza organismul de infectii, germeni si
virusuri.
Acidul folic, una din cele mai importante vitamine din grupul b-urilor,
cu rol important in sanatatea sistemului cardiovascular , converteste
homocisteina in molecule benigne. Homocisteina este o molecula potential
periculoasa, ale carei valori inalte poate afecta in mod direct vasele de
sange si creste riscul de accident cerebral vascular la persoanele cu
ateroscreloza sau boli de inima declansate de diabet.
Acidul folic este un nutrient esential pentru realizarea in conditii
adecvate a diviziunii celulare, avand o importanta vitala in
prevenirea cancerului de colon si de col uterin. 100 de grame de atrunjelul
contin 5.5 mg. O jumatate de ceasca de patrunjel proaspat sau o lingura de
patrunjel uscat ofera necesarul zilnic de fier. In plus, patrunjelul contine si
vitamina C necesara oganismului pentru a absorbi fierul.
Patrunjelul este format din proteine in proportie de 20% (aproximativ
acelasi procent ca si ciupercile). Planta contine vitamina B12 care este
necesara pentru formarea celulelor rosii din sange si pentru dezvoltarea
normala a celulelor, este importanta pentru fertilitate, sarcina, imunitate si
prevenirea bolilor degenerative. Actiunea vitaminei B12 este inhibata de
antibiotice, pilule contraceptive, de stres, ficat lenes sau de prezenta unor
paraziti in colon sau tractul digestiv. Patrunjelul contracareaza actiunea
acestor factori inhibitori.
Administrarea a cel putin 100 micrograme de vitamina K pe zi poate
reduce riscul de fractura de sold. Vitamina K este necesara pentru ca
oasele sa asimileze mineralele de care au nevoie pentru a se dezvolta intr-
un mod corespunzator. Patrunjelul este bogat in vitamina K (jumatate de
ceasca, contine 180 mcg), iar aceasta cantitate se dubleaza daca planta
este gatita.
Patrunjelul contine mai multa vitamina C decat orice alta leguma: 100
grame cotin 166 mg vitamina C, de trei ori mai mult decat portocalele.
Flavonoidele, din componenta moleculei de vitamina C, protejeaza
mebrana celulelor sanguine si sustin actiunea antioxidantilor.
Substantele componente din uleiul volatil al patrunjelului (miristicin,
limonen, eugenol, etc.) inhiba formarea tumorilor localizate la nivelul
plamanilor.
Acestea actioneaza asemanator antioxidantilor care neutralizeaza
anumite tipuri de substante cancerigene (ca benzopirenul emanat de fumul
de tigara, fumul carbunilor pentru gratar, etc.). Patrunjelul mai contine:
calciu (100 grame de patrunjel contin 245 mg de calciu), fosfor, potasiu
(114 grame de patrungel contin 1000 mg de potasiu), mangan (100 grame
de patrunjel contin 2.7 mg de mangan), inozitol si sulf.
Ulei essential de Pachouli Pogostemon cablin
Aroma exotica a uleiului esential de patchouli considerat "parfumul
hippy" vine din indepartata Indie, unde planta este cunsocuta sub numele
de "puchaput". Este considerat "parfumul hippy" deoarece in anii 60 era
folosit pentru a ascunde mirosul de marijuana.
Utilizat in vraji de dragoste, se crede ca patchouli atrage oamenii
impreuna si actioneaza ca un afrodisiac puternic. Presarat pe bani si
adaugat in portmonee atrage banii.
Incepand cu secolul XIX comercianti puneau frunze de patchouli intre
salurile de casmir indiene pentru a proteja marfa de molii. Aroma puternica
si mirosul profund de mosc i-au dat acestei plante o aura de mister si
bogatie. Istoria spune ca uleiul esen?ial de patchouli se foloseste in scopuri
magice de cateva mii de ani.
In Orient, este utilizat in potpuriuri si pliculete ce se aseaza intre rufe,
pentru a tine la distanta plosnitele si paduchii.
Uleiul esential de patchouli este un ulei extras din Pogostemon cablin
din familia Labiatae. Planta este perena, stufoasa, creste pana la 1 m
inaltime, cu o tulpina robusta, cu frunze mari si acoperite de peri, foarte
parfumate, de aproximativ patru centimetri lungime si cinci centimetri
diametru. Florile sunt albe cu nuante de mov.
In aplicatii externe uleiul esential de patchouli folosit diluat (5-7
picaturi de ulei de patchouli la 10 ml de ulei vegetal) este ideal pentru:
eczeme, dermatite alergice
inflamatii ale pielii
herpes
elimina durerile de cap, ametelile
infectii fungice
acnee
calmeaza durerile menstruale
raceala si gripa scade febra, decongestionant pulmonar si nazal -
antiviral
sistemul digestiv calmeaza durerile, indigestie, laxativ, stimuleaza
digestia
intepaturi de insecte (inclusiv purici, paduchi)
rani care se vindeca greu sau julituri
alergii ale pielii si piele crapata
hemoroizi (tamponati zonele afectate), varice
rinichi, ajuta la eliminarea apei, diuretic
tonic uterin
elimina inflamatiile din sfera urogenitala (cistita, uretrita, colpita,
prostatita, endometrita)
restabileste echilibrul hormonal, stimuleaza sinteza de hormoni
sexuali
masaj afrodiziac
In cazul parului gras si a matretii, adaugati 6 picaturi de ulei de
patchouli la 50 ml de sampon.
Diluat in ulei presat la rece si folosit ca si ulei de masaj, uleiul esential
de patchouli are efect anticelulitic si creste elasticitatea muschilor si a
tesuturilor.
In amestec cu alcool (7 picaturi la 10 ml de alcool), uleiul de patchouli
poate fi folosit in dulapuri si garderobe ca spray pentru indepartarea
moliilor.
In aparatul de aromaterapie:
ajuta la tratarea depresiilor
dezvolta intuitia, imaginatia
stimuleaza activitatea intelectuala,
ofera o explozie de energie, vitalitate, optimism
afrodiziac
euphoric
in cantitate mica este stimulant, in cantitate mare, sedative
Aplicatii in cosmetica: calitatile sale de hidratare, de regenerare
celulara si antiseptice, il fac deosebit de potrivit pentru ingrijirea pielii
imbatranite, uscate si fragile.
Datorita rolului sau echilibrant poate fi folosit si pentru tenul mixt,
gras, acneic, sau cu probleme (eczeme, dermatite, pori deschisi, riduri).
Ulei essential de Palmier - Elaeis guineensis
Uleiul de palmier este un lichid natural, pe baza de plante, obtinut din
arborele cu acelasi nume, care poate fi benefic pentru mentinerea starii
generale de sanatate dar si pentru tratarea unor afectiuni.
Disponibil din supermarket pana in magazinele cu profil naturist,
uleiul de palmier este considerat destul de sigur pentru a fi utilizat zi de zi,
intrucat nu are efecte secundare nocive.
Inainte de a incepe orice tratament cu ulei de palmier, cereti sfatul
medicului cu privire la modul in care puteti beneficia de consumul acestuia.
Betacaroten (carotenoizi) - Culoarea portocalie-rosiatica a uleiului
de palmier este rezultatul prezentei compusilor chimici naturali,
carotenoide, din acesta. In comparatie cu alte uleiuri vegetale, uleiul de
palmier brut si nerafinat este una din cele mai bogate surse naturale de
carotenoizi.
Acesta contine de 15 ori mai multi carotenoizi decat morcovii si de 30
de ori mai multi decat tomatele. In compozitia uleiului de palmier, forma
activa si importanta de carotenoizi este betacarotenul o forma a vitaminei A
care este un antioxidant eficace ce ajuta la intarirea sistemului imunitar al
organismului si reduce riscul de boli de inima, cataractasi cancer.
De asemenea, betacarotenul ajuta la imbunatatirea vederii si are
potentialul de a se converti in vitamina A, care sta la baza productiei de
rodopsina, pigmentul necesar vederii pe timp de noapte. S-a demonstrat ca
betacarotenul contribuie la lupta impotriva bolilor de plamani.
Fara acizi grasi trans - Un beneficiu semnificativ oferit sanatatii de
catre uleiul de palmier este ca acesta este lipsit de acizi grasi trans. Multe
studii stiintifice, au demonstrat ca acizii grasi trans pot cauza cancer de
colon, cancer de san, boli de inima, pot afecta dezvoltarea creierului la
nou-nascuti si pot contribui la dezvoltarea diabetului de tip 2.
Vitamina E - Uleiul de palmier este o sursa importanta de vitamina E.
De fapt, nici un alt ulei vegetal nu contine catitati atat de mari de vitamina E
ca uleiul de palmier. Vitamina E este un antioxidant puternic care ajuta la
indepartarea radicalilor liberi din organism.
In acest mod, uleiul de palmier protejeaza impotriva anumitor boli
cronice si intarzie procesul de imbatranire a organismului. Acesta intareste
sistemul imunitar si protejeaza celulele pielii de radiatiile UV si toxine.
Calorii - Energia din organism provine din toate grupele de produse
alimenteare, inclusiv uleiuri si grasimi, iar uleiul de palmier este o sursa
excelenta de calorii deoarece 1 gram de ulei de palmier ofera 9 kcal.
Fara colesterol - Unul din beneficiile majore ale uleiului de palmier
este ca nu contine colesterol. Suplimentele din ulei de palmier sunt
considerate ca facand parte din familia legumelor si nu contin colesterol -
acest lucru este benefic pentru bolnavii care au colesterolul ridicat.
Gratie acestei calitati, corpurile noastre sunt capabile sa utilizeze
suplimentele din ulei de pamier mult mai eficient in scopul producerii
energiei pentru desfasurarea normala a activitatilor si exercitiilor de zi cu
zi.
Sanatatea cardiovasculara - Suplimentele din ulei de palmier contin
antioxidanti puternici care ajuta organismul sa elimine radicalii liberi din
sange. Acesti radicali liberi sunt substante chimice nocive, care pot creste
riscul dezvoltarii de boli de inima si a altor conditii cardiace.
Uleiul de palmier este un produs natural rezultat prin presarea, la
rece sau la cald, urmat sau nu de rafinare, a pulpei fructelor palmierului.
Exist i o varietate de ulei produs din seminele fructelor, dar este de
calitate inferioar.
Este cunoscut i foarte folosit, n special n zonele tropicale din Asia
de Sud, Africa i Brazilia, dar ncepe s fie cutat i n zonele Europei i
Americii de Nord, tocmai datorit proprietilor sale deosebite. Indonezia i
Malaezia sunt rile cu cea mai mare producie din lume, producnd
cumulat aproape 40 de milioane de tone anual.
Istoric
Se pare c era folosit de oameni, nc de acum 5.000 de ani.
Arheologii au gsit o substan, care provenea din uleiul de palmier, ntr-un
mormnt din Abydos, o localitate din Egipt, datat 3.000 de ani .C. Se
bnuiete c a fost adus n Egipt de ctre negustorii arabi.
Varietatea de palmier Elaeis guineensis este cunoscut de mult
vreme n ri din Africa de vest i era folosit de populaiile indigene la gtit.
Negustorii britanici, avnd relaii comerciale cu ri din vestul Africii, l-
au adus n Anglia, n timpul Revoluiei Industriale (1760-1840), folosindu-l
pentru lubrifierea angrenajelor i mainriilor. Era cunoscut i pentru gtit
n cteva ri din Europa.
Compoziie
Este un produs complex, care conine mai multe substane, dintre
care menionm acizii grai, esterificai cu glicerin. Spre deosebire de alte
grsimi, are un coninut bogat n acizi grai saturai i mono-saturai, dintre
care amintim acidul palmitic, oleic, stearic i miristic. Mai conine i alfa i
beta caroten, care sunt forme ale vitaminei A, n cantiti de 4-5 ori mai
mari dect n morcovi.
Este lipsit de acizi grai trans, bnuii c ar cauza cteva forme de
cancer, boli de inim i o form de diabet. Nu conine colesterol. Conine
cea mai mare cantitate de vitamina E (tocoferol) dintre toate uleiurile. Mai
are n compoziie acizi grai omega-3 si omega-6, ntr-un raport echilibrat.
Are un nivel natural de saturare moderat i nu necesit operaiunea
de hidrogenare pentru a fi folosit n industria alimentar. Hidrogenarea este
procesul prin care se adaug hidrogen la acizii nesaturai pentru a-i face
mai stabili. Din pcate, n urma hidrogenrii rezult i trans acizii grai,
considerai a avea efecte negative asupra sntii.
Avantaje
Rezist foarte bine la prjire, mai bine dect oricare alt candidat. Un
studiu tiinific fcut la o universitate din Spania, arat c acroleina, o
substan periculoas, se produce ntr-o cantitate mai mic prin degradare
termic, dect n uleiul de floare a soarelui, sau cel de msline.
Chiar i dup mai multe utilizri la prjit, nu este nevoie s fie
aruncat, ci se poate filtra i folosi n continuare.
Rezist mai bine n timp i rncezete mai greu, datorit coninutului
mare de compui antioxidani, n special betacaroten.
Nu are gust i nici miros, de aceea mncrurile nu-i schimb gustul
nici la prjire, nici la gtire.
Nu mprumut gustul alimentului prjit n el, putnd fi folosit astfel,
pentru a prji pete, spre exemplu i apoi cartofi prjii. Cartofii nu vor avea
gust de pete.
Datorit temperaturii relativ mari de fumegare (230-240 grade
Celsius), la prjire nu face fum. n plus, nu stropete i nu face spum, nu
se negrete.
Se oxideaz greu n aer liber i nu conine acizi grai trans.
Are proprieti bune de conservare, asigurnd termene lungi de
valabilitate pentru alimentele cu care a fost folosit.
Dezavantaje
Dezavantajele folosirii uleiului de palmier sunt:
La temperaturi de sub 18-19 grade celsius se solidific, dar este un
fenomen natural, care nu deterioreaz n nici un fel calitile uleiului. La o
nclzire uoar va reveni n forma lichid.
Este un aliment bogat caloric, un gram furniznd 9Kcal, deci este
contraindicat celor care in diete hipocalorice.
Consideraii finale
Este interesant c dei este foarte recomandat pentru gtitul termic,
n Europa sau State Unite nu este folosit aproape deloc pentru salate i
asta pentru c se crede c ar putea crete colesterolul.
Studiile i cercetrile, din ultimii ani, au condus la concluzia c felul i
cantitatea de grsimi folosite, n alimentaia de zi cu zi, determin
cantitatea de colesterol din snge. Excesul de colesterol poate influena
apariia bolilor cardiovasculare.
S-a putut determina astfel, c o diet bazat pe uleiul de palmier a
dus la creterea nivelului colesterolului HDL (colesterolul bun). n plus, a
determinat creterea produciei de receptori care asigur distrugerea
colesterolului LDL (colesterolul ru) . n concluzie, cercettorii au artat c
o diet bazat pe uleiul de palmier nu duce la creterea colesterolului, ba
dimpotriv, conduce la scderea nivelului de colesterol, acionnd ca orice
ulei nehidrogenat.
Ulei de palmier def. ulei rezultat din procesarea termica sau
atermica a fructelor de palmier. Palmierul este o ramura a familiei
palmeelor. Fructul de palmier are o forma ovala si o culoare rosiatica.
Uleiul este extras prin presarea pulpei fructului acestui copac. La
nivel mondial este cel mai folosit ulei pentru prepararea si prajirea
alimentelor, datorita caracterisiticilor speciale pe care acesta le detine.
Avantaje:
Este rentabil financiar. Suporta prajiri repetate fara a fi nevoie sa-l
schimbati;
Nu scoate fum la prajire. Punct de fumegare ridcat (230 C);
Nu imprumuta mirosul sau gustul alimentelor prajite in acesta;
Are un nivel scazut de fermenti, lucru care ajuta la conservarea
alimentelor.
Se oxideaza/deterioreaza foarte greu.
Dezavantaje:
Devine nociv pentru sanatate daca este prajit excesiv;
Nu este o resursa sustenabila din punct de vedere ecologic;
Contine aditivi care pot provoca reactii alergice;
Continut caloric foarte mare.
Ulei essential de Papadie Taraxacum officinale
Taraxacum officinale Fam.Compositae.
Denumiri populare: buha, cicoare, crestatea, floarea broastei, floarea
gainii, floarea malaiului, floarea soarelui, floarea turcului, flori galbene.
galbinele grase, gusa gainii, laptuca, lilicea, ochiul boului, pana vazgoiului,
papa gainii, papaluga, pui de gasca, turci.
In traditia populara; se folosea pentru vopsit in galben.
Florile erau intrebuintate contra tricofitiei. Se freca leziunea cu ea.
Frunza se storcea si zeama se punea la buba neagra, precum si la besica
cea rea. Peste besica se punea o felie de smochina, iar peste ea, papadie
pisata.
Radacina pisata bine, prajita in smantana proaspata, se intindea pe o
frunza de brusture, se punea in locurile unde se simtea durere reumatica si
se tineau 24 ore.
Tratamentul se repeta pana trecea.
Ceaiul din radacina, ca si cel din flori uscate se lua contra durerilor de
ficat. Se mai bea ceaiul din frunze in loc de apa in bolile de ficat si pentru
circulatia sangelui.
Ceaiul din radacini se lua contra bolilor de rinichi si contra
hemoragiei. Zeama de papadie se lua si pentru cei ce sufereau de durere
de piept si naduseala.
Compozitia chimica: se utilizeaza frunzele (Folium Taraxaci),
radacina (Radix Taraxaci) :i }ntreaga planta (Herba Taraxaci cum
radicubus) partile aeriene gliceride ale acizilor oleic, palmitic, stearic,
colina, inulina, glucoza, polioze, flavofene, acid tartric, substante
antibiotice, proteine, iod, alcooli terpenici, carotenoide, amidon, vitaminele
A, B, C, D, E, substante minerale, un principiu amar, zahar, ceara, rasina,
cauciuc, ulei volatil.
Radacina: radacina contine alcooli triterpenici, fitosterine, glucide,
substante proteice, rezine, gliceride ale acizilor palmitic, linoleic, oleic,
colina, acid cafeic, amida acidului nicotinic, asparagina, vitaminele B, C,
principiu amar-taraxacina, substante minerale diverse.
Actiune farmaceutica: datorita principiului amar se intrebuinteaza ca
tonic amar. Tonifica ficatul, glandele, combate litiazele, obezitatea si
stimuleaza intestinele.
Este indicata in toate afectiunile in care exista dereglari glandulare,
diuretica, creste diureza, hipoacidifiant, mareste secretia glandulara,
normalizeaza circulatia sangelui, laxativ, coleretic, este un drenor hepatic
excelent si chiar al intregului organism. Amelioreaza diabetul. Radacina-
astringent, mareste secretia biliara, creste diureza, venotonic, colagog,
Beta-carotenul este un antioxidant de exceptie indicata in toate formele de
cancer sau de scaderea imunitatii organismului.
Previne bolile de inima, fluidizeaza mucozitatile, intareste mucoasele
pulmonare, hepatice si ale cailor urinare, stimuleaza pofta de mancare si
este si remineralizanta, ajuta la slabire, scade colesterolul. Se mai
foloseste la insuficienta hepatica si icter cataral.
Planta intreaga intra in compozitia ceaiurilor depurativ, dietetic si
gastric, iar radacina in a ceaiului hepatic.
Se foloseste in urmatoarele afectiuni: acnee, afectiunile inimii,
afectiuni cronice ale aparatului urinar, afectiuni vasculare, anemie,
anorexie, artrita, astenie, ateroscleroza, balonari, boli de ficat, boli de gat,
cancer cu diferite localizari, cataracta, celulita, colecistita, colica biliara,
congestia ficatului, constipatie, dermatoze, dezechilibre glandulare, diabet,
digestie lenta, dischinezie biliara, eczeme, enterocolite, furunculoza, guta,
hemoroizi, hepatita, hidropizie, hipertensiune, hipercolesterolemie, icter,
imunitate scazuta, insuficienta renala, intoxicatii, leziuni verucoase, litiaze,
obezitate, oligurie, pancreatite, papilomatoame cutanate, pete pe piele,
retentia apei in organism, reumatism, scrofuloza, tulburari de metabolism,
tulburari digestive, ulcere cronice de gamba, varice.
Atentie !sucul laptos al papadiei poate provoca intoxicatii daca se
folosesc in cantitate mare. Simptome: greata, diaree, modificarea ritmului
inimii. Se poate administra carbune.
Preparare:
-Din 1-2 lingurite de planta intreaga cu radacina cu tot maruntita,
dupa uscare se va pune in 250 ml apa clocotita. Se acopere timp de 10
minute dupa care se strecoara.
Se pot consuma 3-4 cani pe zi.
-Din 1-3 lingurite de planta maruntita (cu radacina cu tot) se va face
un decoct.
Pentru aceasta se va pune in 250 ml apa. Se va fierbe apoi timp de 5
minute dupa care se strecoara. Se poate folosi un timp indelungat cate 2
cani pe zi.
-Extern se va face din 4 linguri de planta intreaga maruntita pusa la
500 ml apa.
Se va fierbe timp de 15 minute , dupa care se va strecura. Se va
aplica extern.
-Tije de papadie culese proaspat se vor spala bine apoi se vor
consuma in fiecare zi cate 10 tije florale fara flori dimineata la trezire. Se
poate face acest lucru 10-30 zile zilnic.
-Din frunze tinere se poate face o salata primavara si se vor consuma
asa crude.
-Din frunze tinere se poate face o supa impreuna cu urzica fiind in
acest caz extrem de utila la multe afectiuni.
-Sirop din flori de papadie, se vor culege florile, se spala bine apoi se
pun cu putina apa, doar cat sa le acopere. Se vor fierbe apoi timp de 3
minute se strecoara si apoi le se va adauga zahar ca la orice sirop. Se
fierbe din nou pentru a primi consistenta de sirop. Se va folosi cate o
lingurita care se va pune in 250 ml apa si se poate consuma ca orice alt
sirop.
-Radacina uscata se macina si se va face o cafea dimineata cu
aceste radacini.
Ca sa fie mai gustoasa se va pune si radacina de cicoare si se
prajesc putin pana capata o culoare maro.
-Suc proaspat se aplica pe afectiunile pielii in cazul petelor, verucilor,
etc.
-Sucul proaspat de papadie obtinut de la intreaga planta cu ajutorul
aparatului centrifug se va amesteca cu urmatoarele sucuri: 2 parti suc de
morcov, o parte suc papadie, o parte suc castravete, 2 parti suc de rosii, o
parte telina. Este unul dintre sucurile foarte utile in afectiunile de mai sus si
in multe altele.
Papadia se poate amesteca cu multe alte plante medicinale si intra in
compozitia multor ceaiuri tip plafar.
Este foarte utila in toate curele de slabire, cu rezultate foarte bune, in
cele mai multe cazuri, mai ales asociata cu soc-fructe.
-Suc de radacina recoltat toamna:
suc de radacina..100 g
alcool 90?.18 g
glicerina15g
apa17 g. Se ia 1-2 linguri pe zi.
-Tinctura din radacina 15-20 picaturi de 2-3 ori pe zi.
-Suc alb de papadie in colir si contra negilor sau petelor de pe fata.
Se aplica de mai multe ori pe zi.
-Decoct de tije, muguri, frunze contra albetii corneii, pentru limpezirea
ochilor.
-In apa distilata pentru spalarea petelor de pe fata.