Sunteți pe pagina 1din 8

1.

Generalitati

Tensometria este metoda de masurare a deformatiilor mici, la suprafata corpurilor supuse
unor solicitari. In principiu, prin metodele tensometrice se masoara variatia a unei lungimi l,
numita baza de masurare. Ca urmare, se poate determina imediat alungirea specifica:
(6
.1)
Daca starea de solicitare este de intindere sau compresiune simpla si are loc in zona de
deformatii elastice a unui material, care se supune legii lui Hooke, se poate determina tensiunea
normala corespunzatoare:
(6.
2)
unde:
este tensiunea normala,
este deformatia specifica liniara,

este modulul de elasticitate longitudinal al
materialului.
Deci, prin tensometrie se poate verifica starea de eforturi unitare intr-o constructie, greu
de studiat prin calcul.
Traductori
Constatarea ca o mica miscare mecanica poate face sa varieze o marime dintr-un circuit
electric si ca urmare, sa modifice curentul si tensiunea din circuit, a dus la crearea a numeroase
tipuri de traductori pentru masurarea electrica a marimilor neelectrice.
Desi tensometria electrica este o metoda de masurare a deformatiilor , ea prezinta
avantajul amplificarii comode, al posibilitatii de masurare in regim dinamic, al vizualizarii pe
aparate electrice, al inregistrarii.
Traductor se numeste piesa care transforma o deformatie mecanica in variatie a unei
marimi electrice intr-un circuit.
Cel mai utilizat tip de traductor este traductorul tensometric rezistiv numit si marca
tensometrica. Masurarile cu ajutorul acestui tip de traductor se bazeaza pe faptul ca atunci cand
un conductor electric se lungeste sau se scurteaza, rezistenta sa electrica se modifica.
Marca tensometrica prezentata in fig.6.1 este compusa din suportul 1
realizat dintr-o hartie speciala pe care este aplicat elementul sensibil 3
(fir metalic subtire). Elementul sensibil este realizat din constantan
(Cu 60%, Ni 40%) sau din manganina (Cu 84%, Mn 12%, Ni 4%). Folia
de protectie 2 protejaza elementul sensibil. Conectorii 4 se utilizeaza
pentru cuplarea marcii in circuitul electric.
Notand cu R rezistenta initiala a traductorului si cu variatia rezistentei in procesul de
deformare, se poate arata ca raportul este proportional cu deformatia specifica prin
intermediul unui coeficient de proportionalitate:
(
6.3)
unde: K este constanta traductorului cu valori cuprinse intre 1,9 si 2,1.
Variatia are valori mici. De exemplu, pentru un traductor cu rezistenta
ohmica , supus unei deformatii si avand constanta K = 2,04 ,variatia de
rezistenta este:

Astfel de variatii ale rezistentei ohmice se masoara prin variatii corespunzatoare de
tensiune sau de curent. Masurarea nu se face direct la bornele rezistentei ci introducandu-se intr-
un circuit care sa mareasca sensibilitatea si precizia masurarii.
2.Puntea Wheatstone
In fig.6.2 se prezinta un montaj in punte, cu observatia ca pe bratele 1 si 2 sunt montate
marci tensometrice, U
A
este tensiunea de alimentare a puntii, iar U
E
este tensiunea de iesire.
Conditia de echilibru a puntii este:
(
6.4)
In aceste conditii I
G
=0 si implicit U
E
=0.
Daca se considera:
R
1
=R
2
=R
3
=R
4
si (i=1,2,3,4)
la o dezechilibrare a puntii prin modificarea rezistentelor bratelor cu , se poate scrie relatia:
(6.5)
unde: este tensiunea de alimentare a puntii,
este tensiunea pe diagonala de masurare,
K este factorul de sensibilitate a marcii,
este deformatia specifica liniara sub marca,
n este factorul de punte, obtinut prin insumarea valorilor alocate pentru fiecare
brat:
1 daca traductorul este activ si asezat pe directia principala de solicitare;
daca traductorul este amplasat transversal ( fiind coeficientul Poisson;
0 daca traductorul este pasiv (nelipit pe structura elastica).
Valoarea U
E
se poate determina pentru diferite situatii. De exemplu, pentru valori alocate
marimilor: K=2; toate bratele sunt active, deci ; ; U
A
=5V rezulta:

O regula fundamentala a puntii Whetstone este: efectele din doua brate opuse se aduna iar
efectele din doua brate adiacente se scad. In conformitate cu aceasta regula, pentru a elimina
influenta variatiilor de temperatura asupra preciziei de masurare, o marca tensometrica activa va
fi montata pe un brat al puntii, iar pe bratul adiacent se va monta o marca pasiva, numita marca
de compensare. Acest montaj al marcilor tensometrice este cunoscut sub denumirea montaj in
semipunte.
3. Instalatia de masura
O instalatie de masura care utilizeaza marci tensometrice este prezentata in fig.6.3.




In aceasta figura, s-a notat cu 1 marca tensometrica ce se aplica prin lipire in zona in care
se fac masuratorile tensometrice. S-a notat cu 2 dispozitivul de conectare al marcii in circuitul
electric. Acest dispozitiv poate fi prevazut cu ploturi sau cu inele colectoare daca piesa pe care s-
a aplicat marca este in miscare de rotatie. Circuitul electric (puntea de masura) s-a notat cu 3.
Circuitul electric este alimentat cu tensiune continua sau alternativa de la blocul de
alimentare 4. Echilibrarea puntii este realizata prin dispozitivul 5. Pentru a permite obtinerea
unor determinari cantitative se utilizeaza blocul de etalonare 6. Tensiunea de iesire U
E
din
circuitul electric este amplificata in blocul amplificator 7. Pentru afisare sau inregistrare se
foloseste blocul de masura 8.
Instalatiile utilizate sunt modulare, avand un bloc de alimentare si afisare constituite ca
modul de sine statator, iar blocurile de amplificare, echilibrare, etalonare, un alt modul de sine
statator numit canal. Instalatiile pot fi livrate avand unul sau mai multe canale. In ultimul caz,
modulul de alimentare si afisare poate fi cuplat cu fiecare canal al puntii tensometrice.






Fig.6.3

4.Aparatul N 2314
Acest aparat este un amplificator cu frecventa purtatoare si demodulare sincrona, care
poate lucra cu elemente sensibile tensorezistive, carora le furnizeaza o tensiune alternativa
(5KHz) si ale caror variatii sub actiunea marimilor mecanice de masurat, le pune in evidenta sub
forma unei tensiuni de iesire. Caracteristicile tehnice ale aparatului sunt:
- domeniul de masura : 0..
- scara cea mai sensibila: (respectiv 50 ) cu traductor activ, K
min
=2,
tensiunea puntii 4V
ef

- semnal de iesire: (max.20 mA)
- traductoare utilizate: 501000
- configuratia puntii: 1,2,4 traductoare (schema cu 4,5 sau 6 fire)
- tensiunea puntii: 1,2,4 sau 8 V
ef

- plaja de echilibrare activa raportata la un brat al puntii: = in 10 trepte
brute a 0,4%, 10 trepte medii a cate 0,04% si un reglaj fin de 0,04%
- semnal intern de calibrare:
- limitele de reglaj ale amplificarii: 12
- frecventa purtatoare: 5.000 Hz
Functionarea aparatului
Aparatul este un amplificator cu frecventa purtatoare si demodulare sincrona, care
alimenteaza puntea traductoare in curent alternativ si pune in evidenta dezechilibrarea acesteia
dupa metoda indicatiei directe. Generatorul intern sinusoidal de 5 KHz alimenteaza simetric fata
de masa, puntea de traductoare flotanta (fara punct de masa). Aceasta poate fi conectata dupa
sistemul cu 4,5 sau 6 fire, ultimele doua situatii asigurand reducerea apreciabila a erorilor
provocate de cablu chiar in cazul masuratorilor la distante mari (sute de metri).
Acest efect se obtine prin reglarea automata a amplificarii generatorului, astfel incat sa se
mentina constanta tensiunea prescrisa de alimentare a puntii, indiferent de lungimea cablului.
Reglajul oscilatorului se efectueaza cu ajutorul firelor de control ale cablului. Tensiunea dintre
acestea este detectata si comparata cu o tensiune de referinta. Semnalul de eroare comanda
rezistenta unui tranzistor cu efect de camp si prin aceasta, tensiunea oscilatorului. Pentru
protectia la scurtcircuit, acest reglaj iese din functiune la sarcini mari, cand oscilatorul devine
generator de curent.
Configuratia circuitului puntii de traductoare (fara punct de masa) asigura insensibilitatea
la elemente reactive parazite. Totodata, tensiunile de dezechilibru reactive care apar la iesirea
puntii sunt tolerate de dinamica amplificatorului de intrare. Pentru dezechilibre reactive foarte
mari, se pune in functiune sistemul de echilibrare automata de faza ( format din: defazor,
formator, detector sincron de componenta reactiva, modulator).
Echilibrarea activa, ca operatie pregatitoare pentru
masurare, se realizeaza prin insumarea unor semnale de
reechilibrare obtinute prin divizare inductiva de la firele martor ale
puntii cu semnalul de dezechilibru.
Calibrarea aparatului se poate efectua fie cu ajutorul
semnalului intern cu doua polaritati ( ) fie din
exterior de la un dispozitiv de calibrare.
Pe panoul frontal al aparatului sunt dispuse urmatoarele
elemente de comanda si acces (fig.6.4):
1.- ( + ech.)- diode luminiscente indicatoare de echilibru
2.- ( zero det )- potentiometru ajustabil pentru reglaj zero
detector
3.-( CAL )- comutator pentru generarea semnalelor
interne de calibrare
4.-( faza aut) - comutator (prin apasare) pentru lucru cu echilibrare automata de faza
5.-indicator de suprasarcina cu dioda luminiscenta
6.- ( ech.ext.) - comutator (prin apasare) pentru deconectarea organelor interne de
echilibrare
7. -( PUNTE )- comutator pentru configuratia puntii si tipul de traductoare utilizate
8.- (inst.) - dioda luminiscenta pentru indicarea conectarii instrumentului de afisare la
iesirea amplificatorului
9.- (AMPLIF) - potentiometru elicoidal cu blocare pentru reglajul amplificarii
10.- ( scari)- - comutatorul scarilor de sensibilitate
11.- ( ECHILIBRARE Brut ) - comutator pentru echilibrare bruta (10 trepte a 0,1
12.- (ECHILIBRARE mediu)- comutator pentru echilibrare medie (10 trepte a 0,1
)
13.- ( ECHILIBRARE fin ) - potentiometru elicoidal pentru echilibrare fina (0,11

Configuratia aparatului pentru 2T (semipunte) este prezentata in fig.6.5.




Pentru conexiunea cablului la mufa traductor, vederea este din partea cu lipituri de la
cablu.
Echilibrarea puntii

In vederea efectuarii echilibrarii se poate utiliza indicatorul propriu cu diode
electroluminiscente al amplificatorului. Rezolutia acestui indicator este de 0,1% din capat de
scara (aceeasi pe toate scarile). Se roteste comutatorul scarii in sens orar pana cand se obtine o
indicatie suficienta, inferioara capatului de scara. Prin actionarea comutatoarelor
ECHILIBRARE (brut, mediu ,fin) se aduce indicatia la zero (aici una din diode nu lumineaza).
Comutatoarele de echilibrare se rotesc in sens antiorar cand lumineaza dioda din dreapta



Fig.6.5

(dezechilibru ,+' ) si in sens orar cand lumineaza dioda din stanga (,-'). Operatia se efectueaza cu
comutarea pe scari din ce in ce mai sensibile si se incheie cu actionarea butonului pentru
echilibrare fina. In prezenta unui dezechilibru puternic (activ sau reactiv) dioda luminiscenta
pentru indicarea suprasarcinii, amplasata langa clapa , faza aut' este aprinsa. Daca aceasta nu se
stinge la actionarea organelor de echilibrare, aparatul fiind pe scara pe care urmeaza a se efectua
masurarea, in timp ce la iesire se obtine indicatia de echilibru se apasa clapa ,faza aut'. Daca in
aceasta situatie dioda se stinge se poate face ajustarea definitiva a echilibrului. In caz contrar
(situatie putin probabila), dezechilibrul reactiv maxim tolerat este depasit. Daca indicatorul de
suprasarcina ramane aprins si nu se obtine indicatia de echilibru la iesire, desi traductoarele au
toleranta admisa a rezistentei in punte exista o defectiune (brat in scurtcircuit sau intrerupt).

Calibrarea aparatului
Prin operatia de calibrare se stabileste o anumita corespondenta, cat mai simpla, intre
marimea masurata si indicatia, de iesire a amplificatorului. Calibrarea se face cu ajutorul
semnalului de calibrare intern. Intrucat valoarea semnalelor de calibrare inscrisa in
panou este valabila numai pentru K=2, se calculeaza deformatia
echivalenta semnalului de calibrare pentru valoarea K, efectuata cu ajutorul relatiei:

(6.6)
Dupa ce se echilibreaza aparatul, se trece comutatorul ,scari' pe pozitia ,0', se verifica si
eventual se ajusteaza in aceasta situatie echilibrul cu surubelnita (zero det.). Se trece apoi
aparatul pe scara de 10.000 sau 20.000 dupa cum este mai mic sau mai mare
de 10.000 si se regleaza sensibilitatea pentru a se obtine la iesire indicatia corespunzatoare
valorii .
Se verifica daca pentru semnalul de calibrare de semn opus indicatia este aceeasi.
Daca se considera necesara micsorarea erorii provocate de asimetrie, se verifica si eventual se
reajusteaza cat mai precis zero si apoi se regleaza sensibilitatea astfel incat abaterile indicatiei de
la valoarea sa fie egale si opuse pentru cele doua sensuri de dezechilibru.
Se trece apoi aparatul pe scara pe care urmeaza sa se efectueze masuratoarea. Indicatia de
zero nu va avea, in urma acestei comutari, o variatie mai mare de 0,05%. Daca se considera
necesar se reface zero.