Sunteți pe pagina 1din 1

Ceaua i surata ei La Fontaine

1
Ceaua i surata ei Ceaua i surata ei Ceaua i surata ei Ceaua i surata ei
Era odat o Cea cam gur-casc
Ce de nimic nu se ngrijea.
Cum i venise vremea ca s nasc
i nici o locuin nu gsea,
O megie s-a-ndurat s-i dea
Modestul ei cote cu mprumut.
Dar, mai trziu, venind s i-l reia,
Un pic de psuire lehuza i-a cerut.
Erau ceii mici, mai trebuia
S stea puin n ea...
Iar cnd i psuirea a trecut,
S-au ivit n prag cu toii,
Mrind, rnjindu-i colii.
- Scoate-ne, de eti n stare!
(Se fcuse haita mare...)

Nu-mprumuta nimic, nicicnd,
Unor miei:
Te vei ci ct de curnd:
Cci, de la ei,
Cu greu mai poi ceva-ndrt s iei!