Cei doi catri La Fontaine

1
Cei doi catri Cei doi catri Cei doi catri Cei doi catri
Doi catri pe-o cale:
Unu-ovz purtnd,
Cellalt, cu banii taxelor pe sare.
Tare mndru-acesta de ce-avea-n spinare,
O alt povar n-ar fi vrut nicicnd.
Cu un pas seme clcnd,
Tot suna din clopoel; -
Vine-o ceat de dumani,
S-i ia sarcina de bani,
Se reped asupra lui,
i-l lovesc n chip i fel,
Trag de fru, pe loc l in,
Pentru el scpare nu-i
i lovit se zbate-n chin.
- Asta e - atunci a zis -
Ceea ce mi s-a promis?
Semenul ce-n urm vine
Scap de rufctor,
Iar eu zac aici i mor.
Cellalt catr i-a spus:
- Nu e totdeauna bine
S ai treburi prea nalte.
Cei doi catri La Fontaine

2
Dac-ndeplineai la moar
Rosturi ca i mine-ncalte,
N-ai fi fost acum rpus.