Sunteți pe pagina 1din 13

Terapie pentru copii: Dezvoltarea pshica a

copilului. Personalitatea copilului.


Psihoterapie
CUPRINS :
1.Cum apar complexele la copil ?
.!amilia "ezor#anizata si "ezvoltarea psihica a copilului
$.Cunoasterea personalitatii copilului prin "esen
%.&nxietatea' constiinta "e sine si expectanta
(.Tic)le" Pin) * un pro#ram pentru copiii han"icapati +experiment,
-.Ten"inte mo"erne in psihoterapie

Cum apar complexele la copil ?
Parintii care au impresia ca nu au reusit sa dea viata unui copil perfect , adica un copil care sa
fie tocmai cum au visat ei, au sentimentul ca nu sunt buni parinti. Copilul resimte acest lucru si
suferinta pe care o manifesta este mai intai de toate a parintilor. Cu cat un copil simte ca
sperantele parintilor in privinta lui sunt mai mari, cu atat devine mai complexat. Si, din
nefericire, nefiind la inaltimea stachetei fixate de parinti, el isi inchipuie ca nu are nici o valoare,
ca nu este bun de nimic.
A fi parintele unui copil perfect este un lucru imposibil. In schimb este foarte simplu sa ajungi
parintele care determina complexe unui copil. Acest fapt nu cere nici o aptitudine speciala este
suficient sa nimicesti personalitatea si dorintele copilului de la o varsta mica. Sarcina usoara, mai
ales ca tocmai atunci el are nevoie de tot ajutorul parintilor pentru a!si fauri eul, pentru a deveni
o persoana care gandeste si aspira.
Copilul complexat este pregatit sa fie astfel chiar inainte de nasterea sa. "eteta nu presupune cine
stie ce mari dificultati. #uturor parintilor din lume le place sa vise$e ca vor da nastere unui viitor
mare om , unei viitoare femei celebre. %i isi proiectea$a narcisismul si visele marete in fiinta
care urmea$a sa vina pe lume . &ai intai de toate , orice copil este un copil imaginat care traieste
in mintea parintilor. 'r, pentru a!i permite sa creasca, sa!si forme$e personalitatea, parintii
trebuie sa poarte doliu dupa copilul imaginat. Parintii care refu$a sa renunte la expectativa unui
bebelus ideal, atribuind copilului lor misiunea de a ajunge un om mare, nu vor reusi altceva decat
sa aiba un copil, complexat. (drobit de modelul fantomatic impus de parinti, copilul se va simti ,
prin forta imprejurarilor, un nimeni. Si, in plus, nefiind conform exigentelor nebunesti ale
parintilor, el nu va fi iubit.
'r, crestrea si formarea copilului, iubirea are acelasi rol indispensabil ca si cel al hranei.
Parintii au in minte adesea o imagine vaga, ideali$ata in care si!ar dori sa se inscrie copilul lor.
)in nefericire, genetica nu tine seama de dorintele lor. &icutul cu siguranta nu va avea urechi
frumoase ca ale unchiului. Cea mai mare parte dintre parinti renunta sau mai bine $is uita de
imaginea ideala. )ar cei care se incapatanea$a si nu incetea$a sa reexamine$e cu atentie de ce
nu este el exact cum am vrea noi nu vor depune mare efort pentru a!si convinge copilul ca nu
este urat, facand din acesta un etern nemultumit de el insusi, un probabil candidat la operatia
estetica.

!amilia "ezor#anizata si "ezvoltarea psihica a copilului
%xperienta a demonstrat ca principalele cau$e raspun$atoare de tulburarile in plan afectiv, mai
ales in ca$ul copiilor , sunt regasite, cel mai adesea, in familie, acolo unde copilul isi petrece cea
mai mare parte a timpului sau * mai ales pana la + ani, , acolo unde au loc primele experiente si
relatii cu terte persoane si unde este educat si format ca om si personalitate. Cele mai acute
probleme educative , culminand cu esecul scolar provin din absenta sau ignorarea atentiei
parintilor fata de de$voltarea si supravegherea copilului, dar mai ales datorita ero$iunii
afective intalnite in familiile de$organi$ate. "olul familiei ca principal mediu de de$voltare
psihica a copilului este foarte important, indeosebi in etapele timpurii ale evolutiei si de$voltarii
sale. Iata de ce o familie prea exigenta sau prea permisiva, cu un nivel economic precar sau in
care sunt pre$ente unele boli psihice, alcoolismul, consumul de droguri, delincventa, violenta
fi$ica sau verbala, despartirile dintre soti sau concubinajul, generea$a de$echilibre si tensiuni
care influentea$a in mod direct procesul evolutiei si de$voltarii armonioase a membrilor ei
minori. Pe de o parte, specialistii sunt de parere ca divortul este, pentru copil, cea mai
traumati$anta forma de de$organi$are a familiei deoarece acest proces , de cele mai multe ori
ireversibil, destrama toata imaginea despre lume si viata, despre sine si despre ceilalti,
construita de copil in mintea sa - pe de alta parte, copilul considera ca este o lege a firii ca el sa!i
aiba alaturi pe parintii sai , care au obligatia de a!l ingrijii si ocroti.
In lucrarea Copiii din familii despartite intre trauma si speranta. .n studiu psihanalitic ,
psihologul si pedagogul austriac /elmuth 0idgor constata ca obiectiile pe care psihologia le
aduce divortului si care sunt de foarte multe ori aproape de condamnarea morala a parintilor * ar
trebui ca parintii sa se gandeasca mai intai de toate la copii, par sa fie sprijinite de catre o
multitudine de re$ultate obtinute de cercetarile ultimilor 12!13 ani, indreptate inspre tema
divortului si a influentei acestora asupra copiilor . Astfel, s!a dovedit ca divortul parintilor si
recasatorirea parintelui caruia ii este incredintat copilul sunt cele mai des intalnite cau$e ale
simptomaticii care!i determina pe respectivii parinti sa apele$e la srviciile de psihiatrie infantila
sau la alti specialisti * psihologi, consilieri scolari ,. %xista probleme de climat psihologic special
in ca$ul recasatoririi parintilor * a amandurora sau numai a unuia dintre ei ,. &ama sau tatal
vitreg vor fi priviti cu suspiciune de copil aproape in toate ca$urile. Cand in noua casnicie apar
alti copii, lucrurile se complica si mai mult.
Pe de alta parte, datorita spiritului de imitatie pre$ent la copii si a faptului ca stilul si
mentalitatrea din familie actionea$a ireversibil asupra caracterului, copiii vor fi asediati pana
la varsta de 4 ani de dominantele psihomorale fundamentale constituite sub influenta relatiilor si
climatului general de afectiune din familie. .neori, sub influenta familiei, apare fenomenul de
opo$abilitate in de$vltarea copilului. %ste vorba de copiii la care se de$volta insusiri opuse
insusirilor parintilor. 0enomenul apare mai ales atunci cand parintii si!au pierdut din prestigiu in
fata propriilor copii. %xista si situatii cand apar paramodele in raport cu modelele , oferite de
parinti prin deformari ale trasaturilor unuia sau altuia dintre acestia. Perturbarea prin conflicte
majore a universului familiei transforma copilul in victima si!i $druncina atat echilibrul
neuropsihic, cat si ba$ele psihomorale ale personalitatii. In plus, prin agresare, copiii acumulea$a
o serie de traume neuropsihoactive care vor declansa la un moment dat, fie in adolescenta, fie la
varsta adulta, o mare cantitate de acte agresive. Prin urmare, problemele copiilor proveniti din
familiile de$organi$ate sunt foarte complexe, avand un impact psihosocial foarte puternic si cu o
mare re$onanta in timp. Ca urmare a de$echilibrului produs, familia de$organi$ata nu mai poate
oferi in toate ca$urile un climat afectiv si educational cu efecte benefice asupra personalitatii
copiilor. Adesea, copiii si tinerii care provin din familii de$organi$ate pre$inta dificultati de
adaptare, labilitate educationala, fragilitate morala, stari de anxietate, etc.
In urma unor activitati cu un numar destul de mare de copii, am putut observa ca unii dintre ei
pre$inta anumite probleme de comportament sau de relationare. )in discutiile purtate cu ei si cu
membrii familiei, s!a putut constata ca cei mai multi dintre acesti copii datorea$a problemele lor
propriei familii. %i fac parte din familii cu neintelegeri intre parinti sau cu nivel economic
problematic, familii cu un singur parinte, sau familii in care parintii nu!si asuma in totalitate rolul
de parinti. In general s!a putut observa ca parintii nu constienti$ea$a pe deplin modul in care
aceste aspecte de structura si climat familial ii afectea$a pe copii, ei considerand ca daca
cerintele de ba$a le sunt asigurate, tot mecanismul functionea$a perfect.
Astfel, simptome ca neliniste generala, bulimie, anorexie, enure$ie, devieri comportamentale ,
dificultati in respectarea disciplinei scolare si familiale, furt, simptome psihosomatice * dureri
stomacale, cefalee, migrene.. ,, stari anxioase, nervo$itate accentuata, fobii, cresterea
potentialului agresiv, dependenta 5 retinere sociala, slaba concentrare a atentiei, etc nu sunt
considerate ca manifestari datorate problemelor afective pe care le are copilul. 6u este suficient
ca relatia individuala a copilului cu fiecare parinte sa fie buna , el are nevoie de o realtie
armonioasa si intre parinti. Copilul raportea$a aceste relatii intre ele, stabilind o ierarhie si un
sistem de determinari in functie de care isi ajustea$a comportamentul si retestea$a realtiile
familiale, incercand mereu o ameliorare. .neori, ajustarea comportamentului echivalea$a cu
tulburari ce apar in sfera afectiva , volitiva, cognitiva si de personalitate., iar aparitia tulburarilor
la aceste niveluri poate fi atat de complexa incat sa necesite ajutor speciali$at inca din perioada
prescolaritatii pentru a evita cronici$area unor stari afective nocive si a unor practici
comportamentale care pot influenta, pe o durata mai mare de timp, de$voltarea armonioasa a
personalitatii copilului, chiar daca , uneori, aceste tulburari sunt dirijate inconstient de copil cu
scopul de a!i retine pe parinti in jurul lui cat mai mult timp.
In plus, neintelegerile, conflictele si agresiunile dintre parinti il determina pe copil sa suporte o
anumita nervo$itate, sa traiasca intr!un climat de tensiune, ceea ce duce la cresterea reactiilor de
prudenta si aparare fatisa ori la de$voltatea unui caracater inchis. Se adauga si faptul ca
repetatele conflicte intre parinti deprecia$a imaginea acestora in ochii copilului sau creea$a
conditii ca unul dintre ei sa fie favori$at , iar celalalt sa fie respins.
Pentru a evidentia rolul structurii familiei si climatului ei afectiv in formarea si de$voltarea
personalitatii copilului, iata pe scurt datele unei cercetari efectuate pe un lot de copii cu varste
cuprinse intre + si 11 ani. Scopul cercetarii a fost acela de a demonstra ca de$organi$area din
familie, cu intreg cortegiul de factori stresori, influetea$a negativ formarea si de$voltarea
personalitatii copiilor, referindu!ne cu predilectie la urmatoarele aspecte nivelul intelectual,
anxietatea si frustrarea. In acest sens s!au folosit , pe langa alte metode, si urmatoarele teste
testul omuletului *7oodenough,, testul arborelui *8och 9 Storra,, testul familiei 9 si un test
verbal 9 testul fabulelor ):ss * alcatuit din 12 fabule care vi$ea$a anxietatile copilului, raportul
acestuia cu parintii si raportarea la propria lor maturi$are,.

Conform re$ultatelor obtinute la testul omuletului, un procent foarte mic de copii din familii
de$organi$ate au un nivel intelectual sca$ut datorat de$organi$arii din familie. Intre cele doua
grupe de copii nu exista nici o diferenta semnificativa, ceea ce demonstra$a ca tipul de familie nu
afectea$a in mod necesar de$voltarea inteligentei.
Anali$and re$ultatele obtinute la testul arborelui, se pot face urmatoarele observatii copiii din
familiile de$organi$ate sunt mai anxiosi, mai interiori$ati si se simt mai frustrati decat copiii din
familiile organi$ate. Prescolarii din familiile de$organi$ate sunt inhibati, se simt dominati de
tensiunile din familie, dar si neglijati, neapreciati si uneori exclusi. 0ac incercari firave de a
atrage atentia asupra lor - ei doresc sa se afirme, in sensul sa fie bagati in seama, sa li se arate ca
sunt mai importanti decat toate celelalte probleme ale parintilor. Copiii din familii de$organi$ate
au reali$at desene care indica dificultati de adaptare la mediu, relatii defectuase cu mediul,
atasament fata de trecut si fata de mama, introversiune, prudenta. Sunt caracteristici ale
desenelor copiilor frustrati si anxiosi, care au conflicte interne si care se centrea$a pe trecut.
#estul fabulelor ):ss scoate in evidenta urmatoarele aspecte copiii din familiile de$organi$ate
sunt mai anxiosi decat copiii din familiile organi$ate- odata cu varsta se manifesta o tendinta
accentuata din partea lor de a!si asuma esecul relatiei dintre parinti, isi neaga cresterea,
maturi$area din cau$a presiunilor psihologice pe care le exercita neintelegerile dintre parinti,
asumandu!si rolul de copil neajutorat, iar in ca$ul unor parinti hiperprotectori isi asuma incisiv
maturi$area si nevoia de independenta *copii rebeli, copii problema,.
Si re$ultatele la testul familiei au evidentiat ca de$organi$area vietii intime a copilului
influentea$a semnificativ formarea si de$vltarea personalitatii - copiii sunt anxiosi, frustrati,
interiori$ati, sunt copii care se intreaba mereu daca nu au gresit si daca, din aceasta cau$a, nu
sunt cumva pe punctul de a pierde ceva, fie ca acel ceva inseamna atentia sau dragostea cuiva, fie
ca e vorba de un parinte, fie ca e vorba de un obiect, etc.
#ulburarile de afectivitate sunt mai accentuate in categoria de varsta +!4 ani decat in categoria 4!
11 ani, pentru ca primii sunt mai vulnerabili si imaturi afectiv, avand resurse limitate pentru a se
adapta si apara. Pentru copiii din familiile in care de$organi$area se datorea$a tatalui, acesta
ramane totusi un personaj important, incarcat de semnificatii afective, fie ca sunt negative , fie ca
sunt po$itive, uneori copilul iubindu!l si detestandu!l in acelasi timp.
Putem conchide ca de$organi$area din familie implica de$organi$area vietii intime a copilului,
lasand loc unor tulburari ce apar la nivelul personalitatii. Acesti copii sunt anxiosi, frustrati,
interiori$ati, dar, in acelasi timp, sunt copii care pot si trebuie sa fie ajutati.
Cunoasterea personalitatii copilului prin "esen

)esigur, putem studia desenele unor copii necunoscuti, afirma )aniel ;idl<cher, dar desenul
copilului are o slaba valoare informativa, este necesar sa interogam copilul asupra intentiilor
sale, sa!l punem sa ne explice desenul
Prin marturia sa, copilul de$valuie nu numai certe aptitudini practice *abilitate manuala, calitati
perceptive, buna orientare in spatiu,, dar mai ales trasaturi ale personalitatii sale *reactiile sale
emotionale de moment, atitudinile sale afective in situatii determinate, preferintele, centrele sale
de interes, vi$iunea asupra lumii, s.a.,
Pre$entam in continuare trei dintre planurile multiple in care se manifesta personalitatea
copilului in desen, asa cum au fost conturate prin studiile psihometrice, clinice si de
generali$arile statistice.
.aloarea expresiva a "esenului
7estul grafic, maniera in care copilul tratea$a suprafata alba, alegerea formelor si culorilor sunt
elemente ce exprima starea sa emotionala, temperamentul sau ceea ce numim valoarea expresiva
a desenului.
Cu privire la gestul grafic, se distinge linia furioasa, agresiva *care poate, la limita, sa
antrene$e o ruptura, o sfarsire a liniei,, de linia e$itanta, abia subliniata. In acest sens,
unii autori considera ca studiul desenului nu difera fundamental de grafologie, el putand
sa constituie un simplu ca$ particular. S!a reali$at o clasificare a diferitelor tipuri de
trasaturi si s!a incercat o corespondenta intre un anumit tip de trasatura grafica si un
anumit tip de emotie. S!a putut de exemplu, verifica existenta unei mari concordante intre
expresia grafica, umor si caracter.
' analogie ar exista, de asemenea, intre cadrul spatio!temporal in care se situea$a copilul
si spatiul grafic sau, altfel spus, un paralelism intre pulsiunile sale si miscarile grafice.
Copilul ambitios, care cauta sa!si afirme pre$enta sa in tot locul si in orice moment, va
avea un desen care va acoperi pe cat posibil spatiul foii. )eseori insa, umplerea
sistematica a intregii foi poate fi in egala masura un semn de imaturitate, dupa cum
utili$area unui spatiu exagerat de mic poate fi un semn de de$echilibru.
Conceptia simbolica asupra spatiului *Pulver, propune o divi$are a foii de desn in trei $one
ori$ontale si doua $one verticale $ona ori$ontala superioara ar simboli$a idealul, $ona mediana
centrul de interes cotidian al copilului, $ona ori$ontala inferioara pulsiunile sale primitive -
banda verticala dreapta ar repre$enta viitorul, iar cea stanga trecutul.
Aceasta conceptie este mult discutabila. #endintele spre $ona superioara a paginii ar indica si
propensiunile spre orgoliu, pe cand $ona inferioara, de la ba$a foii, ar ilustra stabilitate si
puternica inradacinare.
Studiul formelor *"ose Alschuler si =. ;eiss /att>ic?, a urmarit reali$area unei
comparatii intre stilul grafic si viata afectiva a copilului. Astfel, copiii care manifesta
interes mai ales pentru liniile drepte si pentru unghiuri sunt copii realisti, deseori deseori
destul de agresivi si opo$anti, dotati cu o buna capacitate de organi$are si initiativa.
)impotriva, cei care prefera liniile curbe sunt copii sensibili, foarte imaginativi, dar fara
incredere in ei, cautand aprobarea adultilor.
)e asemenea, predominarea formelor circualre ar fi un semn de imaturitate si totodata de
femintate - echilibrul dintre formele circulare si liniile verticale ar indica un echilibru si control
al impulsivitatii - predominarea verticalelor ar fi proprie temperamentelor active, energice,
barbatesti, orientate spre exterior. &ai rara, predominarea liniilor ori$ontale ar fi adesea un
indicator al conflictelor psihologice.
Cercetatorii s!au preocupat si de studiul dispunerii, al orientarii liniilor in spatiu. Astfel, a
fost opus spiritul de deci$ie, al celor care!si orientea$a liniile in directii coerente, celui
impulsiv, al celor care!si orientea$a liniile in toate directiile.
Predominarea formelor unghiulare ar reflecta maniera agresiva - dispunerile in $ig!$ag si linile
sparte, din bucati, ar fi semne ale instabilitatii, iar preferinta pentru puncte sau mici pete ar
exprima ordinea si meticulo$itatea.
0ata de cele mentionate, mai sus, cercetarile intreprinse de noi in ultimii ani ne obliga sa
preci$am urmatoarele aspecte pana la 4 ani pre$enta unor elemente grafo!motorii *linii, forme,
directii, etc., si repetarea acestora sunt in sine putin relevante, deoarece copilul are nevoie sa!si
exerse$e mana, sa!si insuseasca aceste elemente - unele perseverari stereotipe, coroborate cu
raspunsurile copilului la alte probe, pot indica fenomene de rigiditate mintala, chiar de retardare,
dupa cum nu orice linie curba inseamna imaturitate, dimpotriva, precocitatea in reali$area liniei
curbe si a a personajelor in miscare poate fi un semn al flexibilitatii in miscare, al creativitati.
)upa intrarea copilului in scoala, aceleasi elemente dobandesc semnificatii psihologice noi.

Culoarea are, de asemenea, o valoare expresiva. 0iecare culoare are efecte proprii.
Culorile reci, in particular tonurile albastre, au tendinta sa se concentre$e, sa @fugaA din
fata privirii noastre, pe cand tonurile de rosu iradia$a, tind sa avanse$e spre noi.
%xista culori care se completea$a sau se opun. Anumite combinatii dau o impresie de armonie,
de coerenta, altele, din contra, provoaca efecte contrastante. 6otiunea insasi de ton cald sau
ton rece este semnificativa si pare sa fie legata de proprietatile fi$ice elementare ale culorii.
Aceste efecte ale culorilor sunt induse si de coerspondentele naturale dintre culori si anumite
elemente naturale. )e exemplu, intre rosu si sange, simbol al vietii , dar si al ranirii, al
ferocitatii - intre bleu si cer sau apa - intre verde si vegetatie - intre galben si foc sau lumina, etc.
Corespondentele dintre culori si natura vi$ea$a nu numai lucrurile, ci si diefritele stari ale
substantei. )e exemplu, tonurile opace si terne evoca o substanta materiala re$istenta, in timp ce
tonurile vii au o calitate aeriana, care evoca jocul luminii traversand lucrurile.
Impresiile de tristete sau de bucurie, de armonie sau de tensiune pot fi citite prin desenele
copiilor. In ansamblu, culorile calde sunt apanajul copiilor deschisi, adaptati grupului, in timp ce
culorile neutre caracteri$ea$a copiii inchisi in sine insisi, independenti si adesea agresivi.
"osul, culoarea preferata de copiii mici, mai tar$iu va exprima manifestari de ostilitate si
dispo$itii agresive.
Printre copiii care utili$ea$a albastru putem distinge doua grupe cei care cauta sa se conforme$e
regulilor exterioare, dar care in profun$ime nu le accepta, si cei care se conformea$a, de
asemenea, regulilor grupului, dar sunt suficient de evoluati ca sa le accepte.
6egrul ar exprima inhibitie, teama si s!ar asocia cu un comportament depresiv - portocaliul o
stare de fericire, de relaxare - verdele o reactie fata de disciplina prera riguroasa - violetul
tensiuni conflictuale.
Pre$inta, de asemenea, interea alegerea nuantelor si reparti$area acestora suprapunerea exprima
conflictul dintre diverse tendinte - i$olarea acestora exprima rigiditate si teama - amestecul fara
discriminare ar exprima imaturitate si impulsivitate.


.aloarea proiectiva a "esenului
Stilul general de repre$entare exprima dispo$itiile fundamentale ale vi$iunii copilului asupra
lumii si constituie valoarea proiectiva a desenului.
Sensul de proiectiv utili$at aici este diferit de cel psihanalitic. "eamintim ca in psihanali$a
proiectia are un sens bine determinat. Baloarea proiectiva a desenului copilului se refera la
efectul provocat de acesta, stilul sau personalitatea ca totalitate.
Astfel, in desenele unor copii domina miscarea si culoarea, miscari ascendente si descendente ale
personajelor, arborilor, etc. , preferinta pentru anumite culori, in timp ce la altii domina un
echilibru, personajele au atitudini rigide, parca sunt inghetate, linia este riguros uniforma, iar
juxtapunerea culorilor da ansamblului un aspect armonios.
0ranCoise &in?o>s?a distinge in acest sens doua tipuri de comportament rationalul , care se
complace in abstract, in imobil, solid, rigid, caruia ii scapa miscarea, si intuitivul, care mai mult
gandeste decat simte, care separa si discerne obiectele prin contururi precise - senzorialul , din
contra, aplecat spre concret, mai mult simte decat gandeste, vede lumea in miscare, in imagini
totdeauna vii, departe de orice abstractie.
In desenul copilului se regaseste aceasta opi$itie, atat in desenele libere, cat si in desenele cu
tema.
Copilul senzorial se interesea$a de obiecte familiare, ii place sa le acumule$e, ceea ce da
desenului sau impresia de extrema bogatie. In peisaje apar case, arbori, stra$i, personaje. In
detaliu, fiecare obiect este repre$entat cu o grija deosebita, totul este viu, totul se misca, totul
este in curbe si sinusoide. Alegerea culorilor este, de asemenea, caracteristica. #ipul sen$orial
iubeste tonurile vii, realiste, culoarea domina forma si da ansamblului o impresie de lumina si
viata.
Copilul rational este exact opus constructia este precisa, echilibrata, statica, trasaturile sunt
nete, domina simetria, obiectele lasand intre ele suprafete vide.
6oi consieram ca aceasta opo$itie nu defineste doua grupuri de copii, ci mai curand doi poli in
particularitatile formale ale desenelor copilului. In general, ambele tendinte se regasesc, dar in
modalitati schimbatoare.



.aloarea narativa a "esenului
)esenul copilului reflecta, de asemenea, centrele sale de interes, gusturile, preferintele. Aceste
mobiluri determina copilul sa faca un anumit desen si nu un altul. "areori copilul alege tema
desenului pe ba$a sugestiei altei persoane. Cel mai adesea, alegerea obiectului este determinata
de situatie un sejur pe malul marii, la munte, o vi$ita la gradina $oologica sau la circ. Sunt apoi
evenimetele de se$on Anul 6ou, cu peisaje de iarna, cadouri, sau Pastele, cu oua colorate, s.a.
Bederea unui obiect care marchea$a constient sau nu imaginatia copilului constituie, de
asemenea, o oca$ie pentru alegerea temei. )e exemplu, noutatea obiectului, un avion, etc.
)eseori, nu obiectul insusi va stimula optiunea, ci o imagine, o fotografie care il repre$inta. 6u
atat obiectul il fascinea$a , cat reproducerea sa, mai ales cand copilul descopera mijloacele
pentru a!l repre$enta in imagine.
#ot astfel, desenele anterioare exercita o atractie puternica si favori$ea$a repetarea acelorasi
teme. .neori, cu oca$ia unei erori, a unei improvi$atii, copilul gaseste in schema sa obisnuita un
sens nou si descopera posibilitatea de a repre$enta un nou tip de obiect.
Alegerea temei este deci in general determinata de doua serii de mobiluri dorinta de
repre$entare a unui anumit obiect, placerea de a reproduce anumite scheme grafice obisnuite si,
cu oca$ia mutatiilor deliberate sau inopinante, de a incerca sa le aplice in repre$entarea altor
obiecte care nu erau alese anterior .
Imitarea directa a unui obiect perceput nu joaca aici decat un rol secundar. Ceea ce ii place lui nu
este sa dea ilu$ia pre$entei unui obiect absent, ci sa se asigure de puterea sa de a semnifica prin
imagine. Copilul copia$a putin obiecte reale pentru ca acest exercitiu il ajuta sa!si perfectione$e
schemele sale obisnuite.
)aca alegerea obiectelor este legata adesea de circumstante, ea depinde , de asemenea, de
preferintele sale obisnuite, de lumea cotidiana, de cartile al caror continut il impresionea$a, de
reveriile lui s.a.
Alegerea obiectelor si a temelor este, de altfel, in intregime curioasa un anumit copil va
reproduce scene de ra$boi, de agresiune, un altul scene domestice, cu animale, etc. In spatele
acestor teme se afla preocuparile cotidiene, dorintele, visurile copilului.
"epetarea unor teme are o mare valoare indicativa. )e exemplu, in desenul satului *sau al
orasului,, la copiii instabili emotional apar cu mare frecventa stra$i mai lungi si mai sinuoase.
In acest sens nu trebuie uitata valoarea simbolica a temelor. .nele obiecte, scene sau
particularitati de repre$entare a acestora trimit la experienta trecuta, la interesele actuale sau de
viitor, dar ele au in plus o valoare simbolica. .niversul nostru este o lume de forte si raporturi.
Astfel, soarele simboli$ea$a caldura, viata. Dumea obiectelor este o lume de simboluri. Copilul
poate desena un leu pentru ca a va$ut unul, dar pentru el leul este purtator unui sens, care!l
distinge de alte animale. Acest domeniu al imaginarului, care ocupa un spatiu larg in viata
copilului, se exprima in mod natural in desenele lui.
Preci$am cu aceasta oca$ie, ca interpretarea simbolica a desenului copilului nu trebuie
confundata cu interpretarea psihanalitica, aceasta din urma avand alte referinte topologice.
In conclu$ie, desenul copilului si dialogul adultului cu acesta de$valuie structura si dinamica
personalitatii copilului, relatiile lui afective cu lumea, miscarile de apropiere sau de retragere,
care marchea$a raporturile cu fiintele si cu lucrurile.

&nxietatea' constiinta "e sine si expectanta

Anxietatea poate fi definita ca o stare sau conditie emotionala neplacuta ce este caracteri$ata de
trairi subiective, de tensiune si teama, prin activarea excesiva a sistemului nervos central
*Spielberger, 1E4F,. Componenta cognitiva acestui fenomen a fost luata in atentie in ultimele
doua decenii. S!a observat, notea$a cercetataorul german "alf Sch>ar$er, ca persoanele anxioase
nu acorda suficienta atentie sarcinii de reali$at si, ca urmare, sunt oarecum handicapate in
procesul de implinire personala .' intreaga pleiada de ganduri!intrusi invadea$a mintea
subiectului anxios, interferand cu informatia necesara reali$arii scopului propus.
)upa cum observa %Gsenc? *1EHH,, deficitul de atentie la persoanele puternic anxioase ar putea
fi descris in termenii a patru caracteristici, cuprin$and continutul, capacitatea, neatentia si
selectivitatea
%l afirma ca in starile accentuate de anxietate apar tendinte a priori ale atentiei favori$and
procesarea informatiei, ceea ce repre$inta o amenintare pentru eu, in timp ce persoanele
cu o slaba anxietate pot avea o tendinta opusa. Astfel, atentia este directionata spre
continuturi diferite. Persoanele cu o anxietate accentuata se pare ca au mai multa
informatie depo$itata in memoria de luga durata, ceea ce ii face meditativi.

Anxietatea reduce considerabil capacitatea memoriei active, care ar trebui sa fie corelata
eficient cu informatii complexe. ' mare parte a memoriei este ocupata cu gandurile!
intrusi de neliniste si teama, nemaifiind deci disponibila pentru scopul cognitiv actual
*#obies, 1EHI,. ' parte a resurselor personale sunt pierdute in numele unor preocupari pe
cat de sterile , pe atat de indepartate de scopul propus.
Anxietatea predispune la neatentie, distragere de la o activitate in desfasurare. 6eatentia
se refera la stimulii externi *orice eveniment care apare, cat si la stimulii externi* griji de
tot felul, diverse simptome somatice,. Persoanele anxioase continua sa cercete$e
amanuntit mediul extern pentru a detecta alte eventuale surse de temeri si neincrederi,
astfel ca o mare cantitate de informatie neutra intrerupe cursivitatea gandurilor si
actiunilor focali$ate spre un scop real, concret.
Anxietatea este caracteri$ata de o atentie selectiva in care subiectul foloseste numai
anumite dispo$itii *toane,, ceea ce poate duce la excluderea tocmai a acelor dispo$itii
care ar fi facut posibila reali$area cu succes a sarcinii propuse. Concentrarea atentiei are
aceeasi semnificatie cu focali$area asupra unei sarcini principale si inlaturarea celor
secundare. Acest lucru poate fi interpretat ca o strategie de compensare in ca$uri de
reducere a capacitatii memoriei active.
In majoritatea explicatiilor date anxietatii regasim ideea ca gandurile centrate pe sine repre$inta
un element fundamental al aparitiei si de$voltarii ei. Individul cercetea$a cu atentie mediul,
selectand tot ceea ce este legat de sine, fie pareri sau actiuni. 6umeroase cercetari au relevat
importanta cunoasterii legate de sine * =arason, 1EHJ, 1EHH - Sch>ar$er, 1EH1, 1EHI, - ;ine,
1EHF,. Pesoanele anxioase pot fi caracteri$ate ca fiind excesiv preocupate de sine si astfel sunt
distrase de la sarcinile actuale, inregistrand automat performante mai sca$ute. %le sunt
preocupate cu precadere de defectele sau neajunsurile proprii, de pretentiile mai mult sau mai
putin amenintatoare, de pericolele potentiale.
7andurile legate de sine patrund adanc in viata de $i cu $i a persoanei, punandu!si puternic
amprenta asupra reali$arilor individuale. )aca devierea atentiei de la sarcina principala spre sine
este o caracteristica esentiala a anxietatii, atunci masurarea ei trebuie sa fie reconceptuali$ata
corespun$ator.

Constiinta de sine sau autoconcentrarea psihica a devenit o variabila importanta in cercetarea
anxietatii . =uss *1EH2, face distinctie intre constiinta de sine personala, privata si constiinta de
sine publica. Constiinta de sine personala este pre$enta cand individul se autoanali$ea$a, cand isi
investighea$a propriile sentimente si atitudini interioare, cand meditea$a asupra propriei
identitati. Constiinta de sine publica intervine atunci cand persoana simte ca este observata si
evaluata de altii. Sentimentul acesta conduce la preocuparea de a!si fauri o imagine publica
adecvata.
Constiinta de sine, ca stare psihologica, este diferita de constiinta de sine ca dispo$itie. Aceasta
distinctie are implicatii in repre$entarea de sine si in anxietatea sociala. Ca trasatura, un inalt
grad al constiintei de sine face ca persoana sa se oriente$e spre o inalta frecventa de
autofocali$are. Inteleasa ca atare, autofocali$area poate fi indusa, avand o oglinda sau orice alt
mijloc tehnic care ofera feedbac? pentru vocea, mimica sau comportamentul cuiva. )e
asemenea, ea poate fi indusa natural prin stimularea anxietatii. Persoana percepe astfel
schimbarile somatice ale propriului corp, cum ar fi cresterea pulsului, rosirea fetei, transpiratia
etc. , ceea ce va muta atentia spre interior.
Autofocali$area este adesea pusa in contrast cu focali$area asupra sarcinii, implicand faptul ca
directia atentiei este determinata in principal de persistenta si nevoia de reali$are a ei. #otusi,
cercetarile facute de Carver si Scheier *1EH1, 1EHI, 1EHE, au aratat ca aceasta dihotomie este
prea simpla si inselatoare - in locul acestora, se va acorda importanta diferentelor individuale, in
ceea ce priveste expectanta. Autofocali$area conduce la o intrerupere a actiunii si provoaca o
evaluare subiectiva a re$ultatelor. Autorii sustin existenta, in acest ca$, a unei linii de
demarcatie legata de continutul atentiei autofocali$ate. Bom distinge astfel un grup care va
avea expectante po$itive, investind mai mult efort, aratand mai multa perseverenta si dobandind
mai mult succes cu un alt grup cu expectante negative care se va retrage din fata sarcinii,
preocupat fiind de meditatiile autodevalori$atoare.
Similara acestei perspective este si teoria expectantei eficientei proprii a lui =andura *1E44,
1EHH,. %l isi pune problema daca eficienta proprie poate fi o componenta cognitiva a anxietatii.
'ricum, el defineste anxietatea ca pe o stare de apreciere anticipatoare asupra unor posibile
evenimente vatamatoare . =andura nu este de acord cu parerea generala ca anxietatea ar avea
doua componente, una cognitiva si una emotionala. %a poate fi mai bine conceptuali$ata ca o
stare de spaima , insotita de schimbari fi$iologice sau de stari subiective, de neliniste. Autorul
stabileste ca expectanta eficientei proprii repre$inta ea insasi un element cognitiv, cu efecte
directe in aparitia anxietatii.
Astfel, intr!o situatie care produce spaima, neliniste, peroanele care au o eficienta sca$uta,
datorata defectelor, lipsurilor proprii, vor propune scenarii de insucces, mutandu!si atentia de la
situatie catre consecintele nefaste. )in contra, cei cu o eficienta proprie inalta nu sunt afectati de
temeri personale, iar scenariile de succes pe care le propun fac posibila folosirea efectiva a
capacitatilor de a re$olva situatia intr!o maniera directa.
In conclu$ie, cunoasterea legata de sine are o importanta deosebita in aparitia anxietatii si se pot
face corelatii intre stima de sine si anxietate. .n individ anxios are tendinta sa acumule$e mai
multe date autodevalori$atoare decat informatii care sa!i sustina actiunile, ceea ce hraneste
permanent frica de sine. Aceasta se reflecta in grade diferite de anxietate, cat si in stima de sine,
ducand in final la o deteriorare a expectantei proprii, care influentea$a alegerea sarcinii si
perseverenta in a o reali$a.

Tic)le" Pin) * un pro#ram pentru copiii han"icapati

%levii de la 7reenmead School din Dondra, au participat in vara anului 1EEI la o experienta
inedita ei au asistat la un spectacol mai special, numit #ic?led Pin?. %ste vorba despre un
spectacol in doua parti, in timpul caruia actorii recita, canta si dansea$a in fata unui public mai
putin obisnuit 9 copii intre + si 1F ani, toti cu handicapuri fi$ice sau psihice severe. &icii
spectatori au participat la o repre$entare care a pus accentul pe lumini si pe constienti$area
perceptiilor sen$oriale, intre actori si public creandu!se o relatie directa copiii sunt atinsi si li se
spune pe nume.
Actorii canta la diferite instrumente pentru copiii orbi si dansea$a pentru cei sur$i, apeland la
pene, parfumuri, pentru a stimula simturile. Copiii, care asista la spectacol in scaunele lor cu
rotile, impodobite cu stegulete ro$ si cu clopotei, pre$inta o mare varietate de handicapuri
parali$ie, epilepsie, neuron motor central *sindrom caracteri$at clinic prin parali$ie, determinat
de le$iuni situate la nivelul ariilor motorii si caii piramidale,, spina bifida *malformatie
congenitala a coloanei vertebrale si a maduvei spinarii, exprimata prin modificarea reflexelor,
diminuarea sensibilitatii, parali$ii falsce, tulburari vasomotorii si trofice ale extremitatilor ,,etc.

Um/relele roz
"e$ultatele nu au intar$iat sa apara. 6u mica le!a fost mirarea actorilor si pedagogilor cand unul
dintre copii, un baietel de 12 ani, a incercat sa mearga, iar un altul, in varsta de H ani, care isi
legana capul in permanenta, a chicotit fericit privind la actrita care ii $ambea.
In cele din urma, copiii sunt ase$ati pe perne moi, parfumate in Pavilionul ro$, unde asculta mai
multe cantece. Apoi sunt racoriti cu uriase evantaie de culoare ro$ si atinsi pe fata si maini cu
voaluri de materiale ro$ 9 catifele si brocarturi bogate care stralucesc in lumina tortelor.
)upa o pau$a in care li se serveste masa de pran$, elevii asista la partea a doua a specatcolului
cvartetului #ic?led Pin?, de data aceasta in cortul Sehere$adei, de un ro$ mai inchis, sugerand
securitatea pantecelui matern.
Ima#ini si um/re
Pe perete sunt proiectate imaginile si umbrele unor papusi in miscare, iar copiii sunt rugati sa le
imite miscandu!si capul si mainile. %i asculta sunetele tobei si creea$a ritmuri proprii. In cele din
urma, li se aplica din nou un masaj relaxant de aromoterapie si li se pre$inta un cantec de
despartire.
Cei care joaca in acest spectacol sunt actori si mu$icieni de la 'ilG Cart CompanG, care de opt
ani experimentea$a acest gen de spectacol sen$orial pentru copiii cu dificultati severe si multiple
de invatare.
'ilG Cart CompanG a fost fondata de #im ;ebb, care a hotarat sa cree$e un gen de specatcol care
sa distruga barierele i$olarii si privarii traite de persoanle cu handicap. In urma unor cercetari, el
a ajuns la conclu$ia ca perceptiile sen$oriale pot fi tre$ite cu o abordare teatrala complet
noua, recunoscuta asta$i ca fiind o reusita.
In &area =ritanie exista 1+22 de institutii educationale speciali$ate in scolari$area copiilor cu
handicap sever. #im ;ebb a descoperit ca ro$ul este o culoare calda, care inspira confort, si ca
actorii trebuie sa aiba roluri bine definite prin care sa isi transmita mesajele si sa atraga atentia.
#ic?led Pin? este un spectacol mai degraba visceral decat narativ, fiecare personaj adresandu!se
unui anumit simt.
'ilG Cart ofera fiecarei scoli, inainte de specatcol, doua pachete de actiuni educationale. Primul,
numit =efore *inainte,, are diagrame cu modul in care pot fi decaorate scaunele cu rotile si o
explicatie destinata profesorilor in legatura cu structurarea specatcolului. Al doilea, After
*dupa,, este un ghid gen fa!o singur in care se arata cum poate fi folosita ulterior, de catre
profesori, recu$ita din #ic?led Pin? pentru a continua tipul de spectacol educational
multisen$orial.
Asta$i, compania este solicitata foarte mult in toata Anglia, cu patru spectacole, inclusiv unul de
doua $ile, pentru persoanele cu handicap mintal sever intre + si 1E ani.
Specatcolul este re$ultatul unui mare numar de cercetari si in general este recunoscut faptul ca
acest gen de abordare da re$ultate. Copiii reactionea$a la culorile si sunetele extravagante si noi
le oferim timpul necesar pentru a reactiona. Atunci cand se intorc dupa!amia$a sunt si mai
entu$iasmati decat dimineata , spune KonnG Luic?, director de scena. Kocul actorilor este
extraordinar, dar mult mai impresionante sunt rabadarea si devotamentul de care dau dovada.
Pentru trupa #inc?led Pin? ro$ul va fi intotdeauna culoarea lucrurilor placute.

Ten"inte mo"erne in psihoterapie

Psihoterapia dinamica este un demers psihodiagnostic si terapeutic caracteri$at prin aceea ca
persoana umana, mecanismele care stau la ba$a comportamentului sau sunt intelese prin prisma
unor conflicte de natura inconstienta. =a$ele teoretice lae psihoterapiei psihodinamice isi au
originea in conceptia psihanalitica a lui 0reud. )e altfel, termenii de psihodinamic si psihanalitic
sunt aproape sinonimi.
)esi conceptul central al gandirii psihodinamice este notiunea de conflict, sistemul conceptual al
acesteia a evoluat, in timp acordandu!se o atentie tot mai mare unor aspecte variabile ale
personalitatii, aspecte ce se refera la niste structuri psihice interne, care nu mai sunt abordate
doar ca repre$entatnd produsul unor conflicte dintre trebuintele primare *sex, agresivitate,, ci
sunt in mod semnificativ influentate de experientele interpersonale cu persoane semnificative din
istoria vietii individului. Problemele si dificultatile din sfera personalitatii influentea$a forta sau,
dimpotriva, slabiciunea structurilor interpsihice.
.n rol important in demersul terapeutic psihodinamic il joaca accentul pus pe experientele
subiective ale pacientului. Acest accent a fost treptat deplasat de la trebuintele de ba$a, asa cum
erau ele concepute de 0reud, spre experiente subiective si structuri motivationale mai complexe.
Cu toate acestea, concepte ca motivele inconstiente, determinismul intrapsihic, transferul si
contratransferul s!au dovedit extrem de viabile in timp.

)upa moartea lui 0reud in 1E+E, teoria si practica terapeutica psihanalitica au suferit o serie de
modificari. &odelul clasic de cura psihanalitica *cinci sedinte pe saptamana, prelungirea terapiei
pe ani de $ile, atitudinea pasiva a terapetului, a carui activitate se concentra mai ales asupra
anali$ei relatiei transferiale, a suferit un declin evident si aceasta datorita mai multor factori,
dintre care mentionam costul prea ridicat al psihoterapiei, durata excesiv de indelungata a curei,
selectia prea restrictiva a pacientilor pentru terapie, cat si re$ultatele adesea discutabile ale
terapiei.
Strupp *1EEF, este de parere ca in domeniul terapiei de orientare psihodinamica se conturea$a
urmatoarele tendinte semnificative
Cresterea interesului pentru abordarea tulburarilor psihice aparute la copiii mici.
#erapeutii se ocupa in mod special de consecintele psihopatologice ale carentelor afective
si ale altor deficiente legate de relatia mama 9 copil. Complexul 'edip, considerat pana
acum sursa tuturor conflictelor, nu mai este privit ca un fenomen universal. &ai mult,
cand acesta se manifesta, el este considerat ca un postefect al unei psihotraume timpurii
pe care copilul nu a fost capabil sa o depaseasca.Aceasta noua abordare, departe de a
simplifica sarcina psihoterapeutului, nu face decat sa complice procesul terapeutic.
)eplasarea accentului de la tratamentul tulburarilor nevrotice clasice *anxietate, isterie,
fobii,tulburari obsesiv!compulsive etc.,, pe care 0reud le considera domeniul specific al
psihanali$ei, spre tulburari ceva mai complexe, cum ar fi tulburarile cronice de
personalitate, pacientii borderline sau tulburarile narcisiste ale personalitatii. )esi
multi din acesti pacienti dificili pot beneficia de avantajele psihanali$ei, sarcina
terapeutului este deosebit de dificila si demersul terapeutic se prelungeste in timp.
)atorita integrarii in psihanali$a clasica a conceptelor si tehnicilor specifice psihologiei
relatiilor interpersonale se remarca o accentuare a cea ce specialistii numesc caracterul
diadic al relatiei psihoterapeutice ceea ce presupune o redimensionare a conceptelor
clasice de transfer si contratransfer. Astfel, transferul nu mai este privit ca o distorsionare
a unei realitati psihologice, ci ca un fenomen complex si multidimensional, pacientul si
terapeutul contribuind reciproc la bunul mers al terapei. &ai mult, contratransferul nu
mai este considerat ca un accident nefericit in cursul psihoterapiei, accident ce trebuie
eliminat sau macar tinut sub control prin intermediul anali$ei personale a terapeutului.

)impotriva, se accepta tot mai mult faptul ca terapeutul interactionea$a emotional cu pacientul,
acesta avand rolul de a sustine in mod empatic procesul insight!ului si al transformarii lumii
interioare a pacientului. #erapeutul nu mai este deci o oglinda pasiva sau un ecran alb pe care se
proiectea$a problemele pacientului, ci el devine, in cursul relatiei diadice, un ascultator empatic
si un participant activ la procesul terapeutic. Conceptia si practica psihodinamica au evoluat si
prin aceea ca se recunoaste tot mai mult importanta relatiei terapeutice *terapeut!pacient,, ce
depasesete cadrul relatiei de tip transferential.
Asta$i, accentul deplasat asupra acestei relatii imbraca forma aliantei terapeutice , care este o
relatie simpatetica si cordiala si este departe de a se confunda cu relatia austera si impersonala
dintre pacient si analistul clasic. In cadrul aliantei terapeutice, terapeutul renunta la atitudinea
distanta si devine o persoana reala, care manifesta si actionea$a cu grija si interes, respect si
intelegere umana fata de pacient.
Progresele reali$ate in domeniul neuropsihofi$iologiei si farmacoterapiei si!au spus
cuvantul mai ales in tratamentul tulburarilor depresive. #ot mai multi specialisti sunt de
parere ca in unele situatii clinice psihoterapia si farmacoterapia pot fi combinate cu
re$ultate foarte bune , cea ce presupune insa o buna colaborare intre specialisti. .n
element mai deosebit al acestei orientari il repre$inta tentativa psihologilor de a obtine
dreptul de a prescrie medicamente, drept ce a apartinut in exclusivitate psihiatrilor
*Strupp, 1EEF,.
)esi psihoterapia dinamica este in primul rand o terapie individuala, se constata asta$i, o
data cu de$voltarea psihoterapiilor de grup, de familie sau materiale, patrunderea in
cadrul unora dintre acestea din urma a unor principii de natura psihodinamica.
Psihoterapiile de grup, maritale si de familie, desi mai limitate sub aspectul profun$imii,
au un caracter mai economic, ii inarmea$a pe pacienti cu modalitati de functionare
eficienta in colectivitate si in acelasi timp permit terapeutului sa aborde$e cuplurile si
familiile ca sisteme complexe.
' alta tendinta ce se remarca in domeniul psihoterapiei dinamice consta in cresterea
interesului pentru psihoterapiile scurte de orientare dinamica, ce raspund solicitarilor tot
mai numeroase ale pacientilor care doresc re$ultate rapide si nu au posibilitati financiare
de a!si permite o pihanali$a clasica.
Aceste psihoterapii dinamice scurte merg de la F 9 + sedinte pentru re$olvarea unei situatii de
cri$a pana la aproximativ F3 de sedinte in alte variante.
Studiile clinice au demonstrat faptul ca un numar foarte mare de pacienti pot fi ajutati prin
intermediul unor interventii de scurta durata. 8oss si =utcher *1EHI, citat de Strupp, 1EEF ,,
trecand in revista literatura de specialitate, au ajuns la conclu$ia ca, indiferent de orientarea lor
teoretica, psihoterapiile scurte au urmatoarele caracteristici promptitudinea interventiei -
stabilirea rapida a unei relatii interpersonale in urma careia de obtine un beneficiu terapeutic -
stabilirea de catre terapeut a unei limite de timp - limitarea obiectivelor terapeutice - manevrarea
directiva a sedintelor de psihoterapie de catre terapeut - centrarea sedintelor de psihoterapie in
jurul unor teme cu caracter dinamic - utili$area chatarsis!ului ca un element central al
psihoterapiei - flexibilitatea in alegerea tehnicilor de interventie.
Aceste particularitati ne fac sa credem ca psihoterapiile scurte, inclusiv cele de orientare
dinamica, vor castiga in viiotr tot mai mult teren. Succesul acestor psihoterapii scurte depinde
insa si de o serie de particularitati ale pacientilor, dintre care mentionam o buna capacitate de
adaptare si de formare a unei relatii terapeutice eficiente, motivatia crescuta de a se lasa ajutati
de un profesionist, cat si absenta unor tulburari severe psihotice sau din sfera personalitatii.
%ste tot mai evidenta presiunea exercitata de catre specialistii din domeniul sanatatii
mintale sa se elabore$e mijloacele specifice de tratament pentru tulburari specifice,
clasificate de &anualul diagnostic si statistic * ).S.&. IB, al Asociatiei Americane de
Psihiatrie. Acest manual mai este considerat de majoritatea psihoterapeutilor de orientare
dinamica un fel de pat al lui Procust , acesti tepaeuti accentuand unicitatea fiecarui ca$
in parte. Cu toate acestea, tendintele actuale in domeniul serviciilor de sanatate mintala
tind sa forte$e pe terapeuti sa adopte acest nou stil de gandire. &ai mult, de$voltarea
experimentelor in domeniul psihoterapiei, ca si a celor din domeniul testarii unor noi
medicamente, tinde sa incuraje$e aceasta orientare care presupune elaborarea unor
retete terapeutice pentru diverse entitati nosografice, retete ce se concreti$ea$a in
aparitia masiva pe piata a unor manuale de psihoterapie.

Cu toate acestea, practicarea riguroasa a unui set de tehnici nu garantea$a in mod obligatoriu
sucesul obtinut de psihoterapeut si aceasta deoarece psihoterapia, ca si practica medicala, ramane
inca in mare masura o arta si mai putin o stiinta.
In practica foarte putini terapeuti mentin o po$itie teoretica ortodoxa, majoritatea preferand
orientarile electice in psihoterapie. &ai mult, asa cum a re$ultat in anali$a psihoterapiiloer
scurte, se conturea$a tendinta de abandonare a scopurilor terapeutice prea inalte si pretentioase,
realitatea clinica punand in evidenta faptul ca psihoterapia vindeca rareori pentru totdeauna si
mai ales rareori i$buteste sa obtina modificari durabile si profunde in sfera personalitatii
pacientului. )in acest motiv chiar si terapeutii moderni de orientare analitica urmaresc mai mult
ameliorarea decat vindecarea pacientilor.