Sunteți pe pagina 1din 24

Page 1 of 24

Curs 1

Aspecte evolutive si conceptuale

Originile ideii de unitate la nivel european. Aparitia Comunitatilor Europene, respectiv a UE

Uniunea Europeana are acceptiuni multiple. UE a fost definita diferit si ne raportam la un an de referinta (1
decembrie 2009) - Tratatul de la Lisabona.
Pana in 2009, UE era definita ca acea entitate sui generis, avand personalitate juridica emergenta, in devenire,
care, infiintata fiind prin Tratatul de la Maastricht din 1992, intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993, in existenta
sa, se sprijinea pe cei 3 piloni: pilonul comunitar, dat de Comunitatile Europene, pilonul politic extern si de
securitate comuna, pilonul de cooperare judiciara si politieneasca in materie penala. Pana la 1 decembrie 2009
nu putea sta in justitie, nu avea personalitate juridica si, prin urmare, personalitate juridica avea pilonul 1
(reprezentat de cele 3 comunitati europene: CECO (Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului), CEE
(Comunitatea Economica Europeana), EURATOM/CEEA (Comunitatea Europeana a Energiei Atomice)).
La 1 decembrie 2009 a intrat in vigoare Tratatul de la Lisabona. Odata cu intrarea in vigoare a TL, UE
dobandeste personalitate juridica (art. 47 din TUE). UE devine astfel subiect specific de drept international,
avand caracter atipic, caracter dat de sistemul normativ si de sistemul institutional. Acest subiect se substituie si
ii succede Comunitatii Europene.

Originile ideii de unitate la nivel european

Sunt plasate diferit in timp de catre categorii socio-profesionale diferite. Istoricii se impart, in functie de modul
in care plaseaza in timp aceste ideii, in 3 categorii:
1. Antichitate
2. A doua categorie identifica unele evenimente care au avut loc in plan european cu originile acestei idei
(campaniile lui Napoleon).
3. A treia categorie de doctrinari istorici la care se raporteaza si juristii plaseaza originile acestei idei in prima
jumatate a secolului XX, perioada marcata de cele 2 razboaie mondiale. Ex: contributii apartinand austriecilor,
care au propus la nivelul anului 1923 realizarea Statelor Unite ale Europei. In 1929 (Pactul Briand - Kellogg) -
ministrul francez A. Briand a propus realizarea Statelor Unite ale Europei. Aceasta propunere nu a fost pusa in
viata. Un alt exemplu este reprezentat de contributiile lui Nicolae Titulescu, care, de doua ori la rand, a detinut
presedintia societatii natiunilor. In 1934, din Romania a pornit un apel esperanto in 10 puncte, care face trimitere
la ideea de unitate la nivel european. O lucrare a lui Petre Georgescu, intitulata Omul de maine, aparuta in 1942.

Aparitia Comunitatilor Europene si a UE

Context: Aparitia Comunitatilor Europene se refera la contextul istoric in care a fost posibila aceasta aparitie,
care este data de sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. 1945 - semnarea Cartei ONU. Dupa al doilea RM,
liderii, pentru prima oara, au ajuns la concluzia potrivit careia obiectivele in comun pot fi realizate si altfel decat
prin utilizarea armelor, si anume pe cale organizatiilor internationale (Consiliul Europei, NATO, uniunea
vamala).

Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) a aparut in anul 1950. presedintele Organizatiei
nationale a planificarii din Franta a fundamentat teza realizarii controlului international asupra carbunelui si
otelului din Franta si Germania, pentru ca ambele erau ramuri de baza ale industriei de armament. Franta si
Germania erau puterile care influentau viata societatii la nivel international. Teza fundamentata de catre Jean
Monnet a fost preluata de catre cel care avea statut de ministru al afacerilor externe, Robert Schuman, lansata
public 9 mai 1950, cunoscuta fiind sub numele de Declaratia/Planul Schuman. Prin intermediul declaratiei a fost
lansat planul cu privire la infiintarea primei comunitati europene si anume CECO. La acest plan au aderat, pe
langa Franta si Germania, celelalte patru state Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg, semnand la 18 aprilie 1951
tratatul de instituire a primei Comunitatii Europene, semnat la Paris pentru o perioada de 50 de ani (a incetat sa
mai produca efecte la 23 iulie 2002). A intrat in vigoare la data de 23 iulie 1952.




Page 2 of 24

Seminar 1

1. 0.5 puncte la primul test (a 5-a sau a 6-a saptamana). 5,6,7 - 0,35; 8,9,10 - 0,5; 10 grile, 3 sinteza, 1 ora.
2. Al doilea test, in ultima sau antepenultima saptamana, 7 intrebari sinteza, la fel 0,35 si 0,5.
3. 0,5 se acorda din referat (5 pagini, note de subsol, bibliografie).
4. 0,25 din participarea activa la seminar.
5. 0,25 comentariul hotararii curtii de justitie UE (situatia de fapt, argumentele partilor, argumentele curtii). Sau
participarea la un proces simulat dupa o hotarare a curtii.
Examenul va dura 70 de minute si vor fi 7 subiecte.

Tematica:
1. aparitia comunitatilor europene.
-
contextul istorico-politic al aparitiei comunitatilor;

-
declaratia lui Robert Schuman;

-
crearea celor 3 comunitati - CECO, CEE si CEEA/Euratom;

-
dezvoltarea cantitativa (valurile de extindere, statutul statelor care doresc sa devina membre ale UE - state
condidate, in curs de aderare, potential candidate; despre aderarea Turciei la UE, aderarea Romaniei la UE) si
calitativa (analizarea crizelor si esecurilor care au marcat constructia comunitara: incercarea de creare a
comunitatii europene de aparare, a comunitatii europene politice, compromisul de la Luxemburg si compromisul
de la Ioannina, despre proiectul de Tratat de instituire a unei constitutii pentru Europa, despre ratificarea
Tratatului de la Lisabona, despre refuzul Norvegiei de a deveni stat membru, despre retragerea Groenlandei etc.)
a comunitatilor europene. Toate acestea pot fi teme de referat.


2. ordinea juridica a UE:
-
izvoarele de drept ale UE: izvoare primare (tratate: de instituire a comunitatilor, modificatoare, de aderare si
Carta drepturilor fundamentale a UE); izvoarele derivate sau secundare (regulamentul, directiva, decizia -
acestea au caracter obligatoriu; avizele si recomandarile - fara caracter obligatoriu; acordurile internationale -
procedura de incheiere a acordurilor internationale, tipuri de acorduri pe care le incheie UE; principiile generale
de drept - egalitatea de tratament, drepturile fundamentale; izvoarele complementare - concluziile Consiliului
European, recomandarile Comisiei, comunicarile Comisiei, rezolutiile Parlamentului European; jurisprudenta) -
toate acestea pot constitui teme de referat.


-
caracteristicile ordinii juridice:

prioritatea DUE in raport cu dreptul statelor membre;
efectul direct si/sau aplicabilitatea directa - chestiuni teoretice si jurisprudenta;
aplicabilitatea imediata a DUE;

3. institutiile UE (organizare si functionare; atributii)
Comisia Europeana;
Parlamentul European;
Consiliul UE;
Consiliul European;
Curtea de Justitie a UE (curtea de justitie, tribunal, tribunalul functiei publice);
Banca Centrala Europeana;
Curtea de Conturi;

4. agentii, organe si oficii ale UE (tipuri de agentii; organe - Comitetul regiunilor si Comitetul Economic si
Social).








Page 3 of 24

Curs 2
Aparitia Comunitatilor Europene (2)

In temeiul raportului realizat de catre politicianul belgian Paul Henry Spaak, aceleasi 6 state fondatoare ale
primei Comunitati Europene au semnat, de data aceasta la Roma, Tratatele de instituire a Comunitatii
Economice Europene (CEE) si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice(CEEA/Euratom), in data de 25
martie 1957, tratate care au intrat in vigoare in ianuarie 1958 pentru o perioada nedeterminata. Aceste tratate nu
si-au incetat efectele niciodata, ci au fost doar modificate (acest tratat a fost modificat succesiv in timp,
importante fiind realizate prin Tratatul de la Mastricht, cand Comunitatea si-a schimbat denumirea in
Comunitatea Europeana si prin Tratatul de la Lisabona, cand UE se substituie si ii succede CE => CE->UE).
Cele 3 Comunitati Europene, pentru a exista si functiona, au infiintat institutii in 4 mari domenii:
1. decizional
2. executiv
3. al controlului politic
4. jurisdictional
(a se vedea schema)
Prin faptul ca institutiile infiintate prin Tratatele de la Roma sunt diferite sub aspectul denumirii lor de
institutiile infiintate prin Tratatul de la Paris, spunem ca institutiile infiintate prin Tratatele de la Roma se
simplifica si se uniformizeaza, din punctul de vedere al denumirii lor. Din motive de coerenta si celeritate,
spunem ca institutiile similare din cadrul celor 3 Comunitati Europene au fuzionat in timp, gradual, treptat, dand
nastere unor institutii unice, comune pentru cele 3 Comunitati Europene. Institutiile nou rezultate in urma
procesului de fuziune indeplinesc atributii/competente inscrise in toate cele 3 tratate institutive.
Dezvoltarea Comunitatilor Europene

Cunoaste o dimensiune calitativa (perfectionarea institutiilor comunitare si a constructiei europene, in general)
si o dimensiune cantitativa (extinderea sau largirea Comunitatilor Europene/a UE prin aderarea unor noi state).
Dimensiunea calitativa cunoaste 3 aspecte distincte:
1. crize si esecuri
2. reflectiile cu privire la posibilitatea depasirii crizelor si a esecurilor
3. texte de drept pozitiv care au rolul de a revizui sau dezvolta adaugiri, modifica ori completa prevederile
initiale, originare ale tratatelor institutive.
1. Crize si esecuri

In evolutia constructiei europene, au fost inregistrate mai multe crize si esecuri. Relevanta pentru dimensiunea
juridica a unei astfel de dezvoltari a unei constructii europene este Criza provocata de politica scaunului gol,
practicata de catre Franta in perioada 1965-1966.

Etape in cadrul acestei crize:
a) contextul aparitiei acestei crize: contextul care a favorizat aparitia crizei se refera la faptul ca tratatele
institutive au inscris in continutul lor prevederea potrivit careia, in prima etapa a constructiei europene, deciziile
se adopta cu unanimitate de voturi. Acest sistem de adoptare a deciziilor favorizeaza aplicarea principiului
deplinei egalitati de care beneficiaza statele membre si, in egala masura, favorizeaza posibilitatea invocarii
dreptului de veto de catre fiecare stat (daca un stat nu se pronunta "pentru", era reluata decizia). Deplina egalitate
a fost urmarita in prima perioada, deoarece statele inregistrau un pronuntat caracter eterogen al nivelurilor de
dezvoltare (economico-sociala, politica, tehnica, culturala etc.) - acest lucru s-a intamplat dupa cele 2 raboaie
mondiale.
b) S-a considerat ca pana in anul 1965, statele membre la acea etapa (6 la numar) ar fi putut sa evolueze, astfel
incat sa asistam la o relativa omogenitate a nivelurilor de dezvoltare. Acest temei, al unei relative omogenitati, ar
fi permis o mai mare celeritate in adoptarea deciziilor si s-a considerat ca trecerea de la votul unanim la votul
majoritar ar fi fost de natura sa contribuie la un mai bun sistem decizional sub aspectul mecanismelor.
Votul unanim:
-
consecinte pozitive: destinatarii erau statele membre (acestea puteau bloca luarea anumitor decizii);

-
consecinte negative: destinatarii erau Comunitatile Europene sau UE.
Votul majoritar:
-
consecinte pozitive: destinatarii erau Comunitatile Europene/UE;

-
consecinte negative: destinatarii erau statele membre.


Page 4 of 24

In contextul trecerii de la votul unanim la votul majoritar, Franta a declarat ca va practica politica scaunului gol
(nu vor mai participa la adoptarea deciziilor in cadrul consiliului), motiv pentru care s-a ajuns la un compromis
(Compromisul de la Luxemburg). Acest compromis se refera la faptul ca, in continuare, deciziile importante se
adopta tot cu unanimitate si deciziile mai putin importante, cu votul majoritar.

Aderarea Turciei poate fi analizata nu numai la dimensiunea cantitativa, ci si la dimensiunea calitativa.


2. Reflectii cu privire la posibilitatea depasirii crizelor si a esecurilor

Acestea au caracter abstract si au rolul de a orienta conduita subiectelor de drept carora li se adreseaza. Ex:
Planul Schuman, raportul Spaak (a anticipa cele 2 tratate de la Roma), analize, sinteze, debateri etc.
Compromisul de la Ioanina este tot legat de votul in consiliu. In practica, este posibil ca statele mari sa fie de
acord cu o anumita masura, actul respectiv sa treaca in ciuda opozitiei statelor mici. Temanndus-se de acest efect,
statele mici au semnalat probelma (modalitatea de vor are un neajuns - nu li se da o putere de decizie). S-a gasit o
solutie: introducerea unie noi cerinte legate de vot: sa sa dubleze cerinta de a se obtine majoritate cu regula ca nr
de voturi care alc majoritate calificata sa provina de la un nr minim de state membre. Are aplicare si in prezent.
Compromisl de la Oslo.
Criteriile de integrare: criteriile de la Madrid si criteriile de la Copenhaga (criterii politice, economice si
capacitatea de a-si asuma calitatea de stat membru are isi indeplineste obligatiile).


3. Textele de drept pozitiv (dreptul scris in vigoare la un moment dat)

Au fost numeroase. Primul text de drept pozitiv avand rol modificator a fost Tratatul de Bruxelles (1965-1967),
care a modificat sistemul institutional, in sensul ca, desi vorbim despre existenta a trei Comunitati, fiecare avand
personalitate juridica distincta, dispuneau de institutii de conducere si administrare comune). Modificarile
intervenite in materie financiara (anii 1970-1975 -> aparitia mecanismului Sarpelui monetar, in anul 1972, care
limita marjele de fluctuatie intre monedele nationale), se adauga Actul Unic European (1986, intrat in vigoare in
1987), Tratatul de la Maastrischt (1992-1993, infiintarea UE, sprijinita pe cei 3 piloni), Tratatul de la Amsterdam
(1997-1999), Tratatul de la Nisa (2001-2003), Tratatul de la Lisabona (2007-2009, tratatul de modificare a
Tratatului privind Uninunea Europeana si a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene).


Curs 3

Dimensiunea cantitativa (largirea Comunitatilor Europene/UE prin aderarea unor noi state)

Inca de la inceput, constructia europeana a cunoscut numai situatii din care a rezultat, fara echivoc, dorinta
statelor de a deveni membre ale UE, parcurgand o serie de etape intermediare. Din 1950-1951-1952 si pana in
prezent nu au fost intregistrare in mod oficial decat solicitari de aderare la Comunitatile Europene, respectiv la
UE. Per a contrario, nu a fost inregistrata, cel putin in mod formal, din partea statelor ca subiecte de drept
international nicio solicitare de renuntare la statutul de stat membru.
In acest fel, Comunitatile Europene si, ulterior, UE au evoluat gradual, treptat, de la cele 6 state fondatoare la
cele 9, 10, 12, 15, 25, 27 si 28 de state membre, cate numara UE in prezent. Norvegia a respins de doua ori
consecutiv prin referendum aderarea la Comunitatile Europene. Ultimul refuz din partea Norvegiei a fost in
toamna anului 1994, in conditiile in care, in primavara aceluiasi an se ajunsese la un compromis cunoscut sub
denumirea de Compromisul de la Oslo sau Compromisul Pestelui.
Celor 28 de statele membre li se adauga statele care au statut de candidat la aderare, si un astfel de statut
revine Turciei, statele in curs de aderare (au semnat tratatele de aderare), statele potential candidate (au
inceput negocierile in vederea aderarii. Exemple de astfel de state: Bosnia, Hertegovina, Muntenegru,
Macedonia). Albania intemeiaza, ca si Turcia, raporturi comerciale cu UE. Turcia a incheiat un raport de asociere
la acea vreme cu Comunitatile Europene, nefiind de acord sa intre in sfera dialogului politic.
In timp, UE va numara mai multe state, iar in ce priveste strategia privind relatiile externe si extinderea UE, se
pune problema mai intai a admiterii statelor din Balcani si apoi a statelor din zona ex-sovietica, iar lista poate
continua cu alte state. Cert este ca acest proces de extindere a UE reprezinta o etapa in procesul general de
globalizare.
Page 5 of 24


Ordinea juridica a UE. Dreptul UE


Definitie: Dreptul UE sau ordinea juridica reprezinta acel ansamblu de norme care guverneaza raporturile
stabilite intre:
-
Comunitatile Europene/UE si statele membre (Romania a avut statut de stat membru din 1 ianuarie 2007);

-
CE/UE si statele in curs de aderare (Romania a semnat tratatul de aderare in 25 aprilie 2005. Astfel, perioada
in care Romania a fost stat in curs de aderare este 25 aprilie 2005 - 31 decembrie 2006);

-
CE/UE si statele candidate la aderare (Romania 2000-2004. Intre decembrie 2004 si aprilie 2005: scrierea
tratatului de aderare, acceptarea textului tratatului, primirea avizului conform din partea UE, etc);

-
CE/UE si statele asociate (1995-1999);

-
CE/UE si alte organizatii internationale;

-
CE/UE si state terte;

-
CE/UE si particulari (persoane fizice si persoane juridice, apartinand ori nu statelor membre).


Principiile: date fiind diversitatea, multitudinea si complexitate, in doctrina si practica domeniului au fost
cautate si identificate o serie de principii care guverneaza ordinea juridica si, de asemenea, cautate si identificate
o serie de criterii de clasificare, ierarhizare ori sistematizare a normelor care compun ordinea juridica a UE.

In ce priveste principiile care guverneaza ordinea juridica, 2 retin atentia:

1. principiul asimilarii dreptului Uniunii Europene de catre dreptul intern al statelor membre - acest
principiu este reflectat in 2 caracteristici ale dreptului UE: caracteristica aplicarii imediate a dreptului UE in
dreptul intern al statelor membre (este vorba de factorul timp) si caracteristica aplicarii directea dreptului UE in
dreptul intern al statelor membre (absenta unor mecanisme intermediare).

2. principiul aplicarii prioritare a dreptului UE in dreptul intern al statelor membre (se mai gaseste si sub
sintagma de aplicarea cu prioritate, preeminenta sau prevalenta dreptului UE in raport cu dreptul intern al statelor
membre. Sunt doctrinari care vorbesc si despre suprematie).

Clasificarea: au fost evidentiate mai multe criterii de clasificare. Criteriul care retine atentia doctrinei
majoritare este criteriul fortei juridice a normelor care compun dreptul UE. Potrivit acestui criteriu exista 5 mari
categorii de norme/izvoare ale dreptului UE:
1. izvoarele primare/principale
2. izvoarele derivate/secundare
3. acordurile externe ale Comunitatilor Europene/UE
4. izvoarele complementare
5. izvoarele nescrise

La nivel normativ, nu s-a stabilit o ierarhie a izvoarelor de drept al UE, insa doctrina, din interpretarea
prevederilor tratatelor si a jurisprudentei Curtii de Justitie, a dedus o ierarhizare a izvoarelor de drept, care poate
lua forma unei piramide, in fruntea careia se afla tratatele, apoi principiile generale de drept, apoi acordurile
internationale, apoi dreptul derivat si, in ultimul rand, sursele complementare.


Page 6 of 24

Tratatele

Sunt un izvor de drept primar al dreptului UE. In aceasta categorie sunt incluse tratatele institutive, tratatele
modificatoare, tratatele de aderare si Carta drepturilor fundamentale a UE.

Tratatele de instituire sunt urmatoarele:
-
Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, semnat la Paris in data de 18 aprilie
1951 si intrat in vigoare la 23 iulie 1952.

Obiective:
punerea in comun a productiei de carbune si otel;
cresterea nivelului de trai al populatiei implicate in productia de carbune si otel;
tarife vamale comune la export de carbune si otel;
eliminarea taxelor vamale la import si la export pentru statele membre pentru aceleasi produse.
Institutii: schema domnului profesor

-
Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europenesi Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a
Energiei Atomice, ambele semnate la Roma la 25 martie 1957 si intrate in vigoare la 14 ianuarie 1958.


+T. CEE: obiective:
realizarea pietei comuni in toate sectoarele pietei de activitate;
punerea in aplicare a unei uniuni vamale in termen de 18 luni de la intrarea in vigoare a tratatului;
punerea in aplicare a 4 libertati fundamentale: a marfurilor, persoanelor, seviciilor, capitalurilor;
instituirea a 4 politici comune: PAC, PCC, PCT, PCP.
Institutii: schema +crearea comitetului economic si social cu rol de organ auxiliar.

+T. EURATOM
Tratatele si actele de modificare a Tratatelor de instituire:
-
Tratatul de la Bruxelles (Tratatul de fuziune) la 8 aprilie 1965 si care a intrat in vigoare la 1 iulie 1967. Cu
aceasta ocazie a fost semnat si protocolul unic cu privire la imunitati si privilegii.=> o singura comisie si un
singur consiliu.

Obiective: cursurile anterioare.

-
Tratatele bugetare semnate la Luxemburg, in 1970, prin care Parlamentul European dobandeste competenta in
materie financiaro-bugetara si la Bruxelles, semnat in 1975, prin care s-au pus bazele infiintarii Curtii de Conturi
a Comunitatilor Europene.

Obiective: in manual. Clauzele materiale: stabilirea resurselor proprii ale comunitatilor, consolidarea rolului
Parlamentului European in materie bugetara.
Institutii: s-au pus bazele crearii Curtii de Conturi a CE.

-
Decizia din 1970 cu privire la inlocuirea contributiilor financiare prin resurse proprii comunitatilor;
-
Decizia din 1976 cu privire la alegerea reprezentantilor Parlamentului European prin vot universal si direct.
Pana in acel moment, reprezentantii Parlamentului faceau parte din randul parlamentarilor nationali (primele
alegeri parlamentare europene in baza acestui tip de vot au fost organizate in 1979).


-
Actul unic european semnat la Luxemburg si Haga la 17 si 28 februarie 1986 si intrat in vigoare la 1 iulie
1987. Este un tratat compozit. Preambulul AUE se refera la "transformarea relatiilor statelor membre intr-o
Uniune Europeana".

Obiective:
transformarea relatiilor statelor membre intr-o UE;
consacrarea cooperarii politice;
instituirea politicilor sociale, de mediu, de cercetare tehnologica.
Institutii:
institutionalizarea Consiliului European;
instituirea procedurii legislative de cooperare intre Consiliu si Parlament;
se pun bazele crearii in 1989 a Tribunalului de I instanta (are rolul de a degreva Curtea de anumite litigii).

Page 7 of 24

-
Tratatul de instituire a UE (Tratat asupra UE) semnat la Maastricht la 7 februarie 1992 si care a intrat in
vigoare la 1 noiembrie 1993. Este tot un tratat compozit. Cei 3 piloni ai UE (pilonul comunitar, politica externa si
de securitate comuna, cooperare in domeniul justitiei si al afacerilor interne). Tratatul prezinta Uniunea ca "o
noua etapa in procesul care creeaza o uniune din ce in ce mai stransa intre popoarele Europei, in care deciziile
sunt luate cat mai aproape posibil de cetateni".

Obiective:
instituirea UE;
instituirea structurii pe3 piloni;
instituirea cetateniei europene si consacrarea drepturilor cetatenilor europeni;
crearea uniunii economice si monetare.
Institutii:
PE devine colegislator;
se instituie procedura codeciziei; se instituie procedura avizului conform;
Consiliul European si Curtea de Conturi sunt mentionate ca institutii;
se pun bazele crearii Bancii Centrale Europene.

-
Tratatul de la Amsterdamsemnat in 1997 la 2 octombrie si care a intrat in vigoare la 1 mai 1999. Este tot un
tratat compozit (modifica structura tratatelor anterioare). Prin acest tratat, UE este, intr-o anumita masura,
transformata, in sensul ca sunt definite noi obiective, rolul cetateanului este sporit (un cadru de drepturi si
obligatii suplimentare pentru cetatenii statelor membre, o cetatenie europeana), iar caracterul democratic al
institutiilor este consolidat.

Obiective:
consolideaza dimensiunea protectiei drepturilor fundamentale initiata de Tratatul de la Maastricht;
prevede crearea spatiului de libertate, securitate si justitie;
instituie sau oficializeaza principiul egalitatii intre femei si barbati, principiu care fusese anterior consacrat de
jurisprudenta;
comunitarizeaza pilonul 3 (adica il trece in pilonul 1: domenii precum viza, azilul, imigratia sunt transferate in
pilonul comunitar), in pilonul 3 fiind mentinute doar cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala;
aquevisul shengen este integrat dreptului UE.
Institutii:
sporesc domeniile in care deciziile se iau cu majoritate calificata in cadrul procedurii codeciziei;
se instituie functia de inalt reprezentant al PESC;
se prevede pentru prima data un numar maxim de parlamentari (626)

-
Tratatul de la Nisa din 2001, intrat in vigoare in 2003. Este o etapa necesara in evolutia constructiei europene,
tocmai pentru realizarea obiectivelor acesteia. Perspectiva aderarii unor noi state a generat necesitatea aparitiei
unor schimbari, in sensul perfectionarii si adaptarii institutiilor comunitare la noile realitati (aceasta reforma are
caracter evolutiv).

Obiective:
consolideaza protectia drepturilor fundamentale;
sunt sporite domeniile in care se poate institui o cooperare consolidanta intre statele membre.
Institutii:
o ampla reforma a institutiilor avand in vedere aderarea statelor...
a crescut numarul parlamentarilor la 732;
este stabilit numarul de voturi in Consiliu;
Comisia va avea un comisar pe fiecare stat membru (anterior, statele membre mai mari aveau cate 2;
se pun bazele crearii Tribunalului functiei publice.

-
Tratatul de la Lisabona din 2007, intrat in vigoare la 1 decembrie 2009 si care cuprinde Tratatul privind UE
(TUE) si Tratatul privind functionarea UE (TFUE).

Obiective:
absorbtia celor 3 piloni;
instituirea personalitatii juridice a UE;
prevederi speciale privind actiunea externa a UE;
consolidarea cooperarii politice.
Institutii:
- crearea functiei de presedinte al Consiliului European etc.
Page 8 of 24

Tratatele de aderare au fost incheiate cu actualele state membre si au fost ratificate de celelalte state membre
pentru intrarea lor in vigoare. Carta drepturilor fundamentale a UE a fost adoptata in anul 2000, a fost
modificata in 2007 si a dobandit forta juridica egala cu a unui tratat in baza Tratatului de la Lisabona (este
anexata acestui tratat).
Tratatele de instituire si tratatele de modificare au fost incheiate pe o perioada nedeterminata, cu exceptia
T.CECO. Procedura de revizuire a tratatelor a fost modificata prin Tratatul de la Lisabona, art. 48 din TUE
instituind o procedura ordinara de ratificaresi o procedura simplificata. Sfera de aplicare teritoriala a tratatelor
este mentionata in cuprinsul acestora si se poate observa ca anumite prevederi ale acestora se aplica nu numai
statelor membre, ci si teritoriilor cu care acestea au, din punct de vedere juridic, o relatie speciala.
Dreptul derivat
Art. 288 din TFUE prevede care sunt izvoarele de drept derivat al UE, respectiv:
-
regulamentul:

are aplicabilitate generala;
este obligatoriu in toate elementele sale;
se aplica direct in fiecare stat membru;
Jurisprudenta: C 101/76; Alusuissel vs. Consiliu, Comisia; C 43/171; C 68/86.
!! Singurul moment cand se transpun regulamentele este inainte de aderare.

-
directiva:

este obligatorie pentru statele membre (pentru subiectele de drept intern din statele membre) (SM) cu privire la
rezultatul care trebuie atins, lasand autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste forma si mijloacele pe
care le vor utiliza in vederea atingerii rezultatelor.
are caracter general majoritatea directivelor, dar in fapt ea are si un caracter individual;
caracter normativ incomplet
se adreseaza anumitor state membre;
nu este direct aplicabila.

!! exceptia potrivit careia directiva este de directa aplicare: trebuie sa indeplineasca 3 conditii cumulativ:
--> a trecut perioada de transpunere;
--> o parte sau anumite prevederi ale directivei au ramas netranspuse;
--> contine dispozitii precise, adica genereaza drepturi si obligatii pentru particulari prin niste norme care trebuie
sa fie clare, precise.

-
decizia:

este obligatorie in toate elementele sale pentru destinatarii desemnati (din primul punct de vedere, inseamna ca
decizia, asemanator directivei si spre deosebire de regulament, este obligatorie numai pentru subiectele de drept
intern din anumite state.)
din cel de-al doilea punct de vedere, decizia, asemanator regulamentului si spre desosebire de directiva, ca
regula generala, este obligatorie atat in ce priveste scopul final, cat si un privire la mijloacele folosite.
pe cale de consecinta, din al treilea punct de vedere, tot asemenator regulamentului si spre deosebire de
directiva, ca regula generala, nu se transpune in ordinea juridica interna, adica este de directa aplicare.

-
recomandarile si avizele, care nu au caracter obligatoriu.


Aceste acte sunt adoptate in baza procedurilor legislative ordinare si speciale, prevazute de art. 289 din TFUE.
Tratatul de la Lisabona a introdus 2 noi categorii de acte, prevazute de art. 290 si 291 din TFUE, respectiv
actele delegate si actele de punere in aplicare, adoptate in baza unei proceduri specifice. TL a modificat
procedura legislativa de adoptare a actelor normative, inlocuind procedura legislativa a codeciziei, instituita prin
Tratatul de la Maastricht, cu procedura legislativa ordinara, in baza careia Parlamentul European devine
legislator al Uniunii, alaturi de Consiliu. Procedura legislativa speciala instituita prin TL da posibilitatea oricareia
din cele 2 institutii sa adopte un regulament, o directiva sau o decizie.




Page 9 of 24

Aceste izvoare derivate trebuie privite din punctul de vedere al obligativitatii lor dupa cum urmeaza:
1. subiectele de drept intern carora li se adreseaza: sunt unele izvoare derivate care sunt obligatorii pentru
subiectele interne din toate statele membre, dar sunt si izvoare derivate care sunt obligatorii pentru subiectele de
drept intern doar din anumite state membre.

2. sunt izvoare care sunt obligatorii atat in ce priveste scopul final, de atins, cat si in ce priveste mijloacele
folosite pentru atingerea acelui scop final, dar sunt izvoare derivate care sunt obligatorii numai din punctul de
vedere al scopului final, lasand la dispozitia statelor membre mijloacele pe care le considera utile in vederea
atingerii scopului final.

3. transpunere sau netranspunere: in functie de cel de-al doilea aspect vorbim despre aplicarea directa (acele
izvoare care nu se transpun) - cele care au forta juridica mai mare, de care statele nu se pot atinge, sunt obligate
sa le aplice direct.
Curs 4
Acordurile internationale ale CE/UE
Denumirea de acorduri internationale este una generica (acordul international ca instrument juridic este
materializat in denumirea de tratat, in sensul generic al cuvantului, pentru ca si aici pot fi intalnite denumiri din
cele mai diferite: acorduri, tratate, declaratii, conventii, protocoale etc.).
Acordurile internationale reprezinta acordul de vointa exprimat de catre statele membre prin intermediul
reprezentantilor special desemnati sa participe la negocierea si incheierea acestora. Vom constata ca acestea
sunt guvernate de legislatia specifica domeniului, acordurilor internationale (Conventia de la Viena din 1969
privind reglementarea acordurilor intre state; Conventia din 1986 privind incheierea acordurilor internationale
intre state si organizatiile internationale).

Locul ierarhic pe care il ocupa acordurile internationale in ansamblul ordinii juridice a UE

Ocupa un loc ierarhic superior izvoarelor derivate, dar un loc ierarhic inferior izvoarelor primare, in sensul in
care prin intermediul unor astfel de acorduri internationale nu se poate deroga de la prevederile constitutionale.
Acordurile internationale fac obiectul avizului conform din partea Parlamentului European (acordul cu Elvetia
este de natura sa puna in evidenta posibilitatea de a dobandi inclusiv dreptul de proprietate de catre Elvetia in
toate statele europene si invers; acordurile cu statele puternic industrializate etc).
Existenta serviciului european de actiune externa, care este implicat in aceasta activitatea de negociere, de
monitorizate a acordurilor internationale incheiate de catre CE/UE.
Izvoarele complementare
Discutia porneste de la cele 3 niveluri de competenta.
Exista domenii in care competenta edictarii si adoptarii normelor apartine exclusiv UE. In aceste domenii,
interventia statelor membre este interzisa, fiind considerata o incalcare si se sanctioneaza ca atare (ex: in materia
raporturilor comerciale, a celor care cad sub incidenta pietei comerciale comune. Statele nu pot decat sa le
aplice). Alte 2 regulamente: Regulamentul Roma 1 si Roma 2 (obligatiile contractuale si extracontractuale).
Exista si Roma 3.

Cea de-a doua situatie pe care o intalnim este cu trimitere la acele competente de sprijin si de cooperare,
respectiv de completare a actiunilor statelor membre. In aceste domenii competenta revine statelor membre
(turism, cultura, educatie etc). Aici vorbim numai de completare, sprijin, de cooperarea statelor => interventia
UE este interzisa, fiind considerata o violare a prevederilor tratatelor institutive, respectiv modificatoare.

Cea de-a treia situatie, este situatia de mijloc, potrivit careia spunem ca exista domenii-materii (competenta
alternativa sau complementara intre UE si statele membre, este o competenta partajata). Aici discutam despre
posibilitatea de a edicta si modifica norme, posibilitate pe care o au atat statele membre, cat si UE (ex: fiscalitate,
agricultura). In caz de conflict, acesta se solutioneaza in favoarea normelor de drept ale UE. Sunt, de asemenea,
reglementari care au caracter special, care prevaleaza raportat la legislatia ordinara.
Legislatia UE defineste aceste izvoare ca fiind acele categorii de norme care se gasesc in sfera de aplicare si in
prelungirea izvoarelor primare (exemplu concret: Conventia Comunitara, acum Conventia UE).

Page 10 of 24

Izvoarele nescrise
Este cutuma izvor de drept al UE? Pentru ca o cutuma sa fie considerata izvor de drept trebuie sa indeplineasca
in mod cumulativ 2 elemente (cutuma este o practica generala, relativ indelungata si repetata a statelor,
considerata de ele ca dand expresie unei reguli de conduita cu forta juridica obligatorie): elementul faptic,
material si elementul subiectiv, psihologic => este necesar factorul timp, care se intinde pe milenii, secole. E
adevarat ca sunt multe opinii potrivit carora si deceniile sunt suficiente pentru ca o practica sa fie cutuma, insa e
o opinie minoritara. Exista opinii potrivit carora se formeaza si cutuma instantanee.

Intr-o astfel de categorie sunt incluse:
-
principiile generale de drept - nu trebuie confundate cu principiile fundamentale ale dreptului international.
Principiile generale de drept sunt deduse din dreptul intern al statelor membre.

Pornind de la temeiul unor astfel de izvoare, enuntate prin art. 38 din Statul CIJ, principiile generale de drept
erau considerate la inceput doar principiile natiunilor civilizate, insa s-a renuntat la aceasta conceptie, pentru ca
inca nu s-a identificat un criteriu care sa separe natiunile in civilizate si necivilizate. Ex: buna-credinta, nimeni nu
este mai presus de lege, principiul la aparare, nimeni nu poate fi judecator in propria cauza. Li se alatura
principiile care au caracter tehnic, este vorba despre principiul neplatii zilelor de greva, care este un principiu pe
care ni l-am insusit si noi.

-
metodele (teleologica si sistemica) - sunt evidentiate si fac obiectul unei actiuni (cea in interpretare, actiunea
preliminara, actiunea prejudiciala). Se desfasoara 2 activitati: de interpretare a tratatelor de instituire si de
interpretare, respectiv de validitate a actelor institutiilor, organelor, oficiilor si agentiilor UE.



Caracteristici ale CE/UE si ale ordinii juridice a UE

1. asocierea economica integrata, la care au participat statele, dand nastere CE si acum a UE;
2. statutul de organizatii a comunitatilor vs. statutul de entitate nonclasica;
3. structura institutionala, proprie, originala a CE si a UE;
4. caracterul atipic, nonclasic al ordinii juridice a UE, adica vorbim despre aplicabilitatea imediata, directa si
prioritatea (vorbim despre prioritate in cazul entitatilor si instrumentelor identice) (vs primatul dreptului UE).

Curs 5

Sunt 2 categorii de carateristici: unele ce apartin UE, celelalte apartinand dreptului UE.
Caracteristicile UE:
1. asociatie economica integrata
2. organizatie internationala
3. structura institutionala proprie, originala

1. Asociatie economica integrata. Argumente:
-
UE se intemeiaza pe Tratatele instituind Comunitatile Europene, tratate care, din denumirea lor, reiese
caracterul economic al acestor entitati de drept international.

-
obiectivul urmarit prin intermediul tratatelor este acela de integrare economica. Realizarea pietei interne la
nivelul statelor membre ale UE reprezinta o etapa a integrarii economice. Integrarea economica este realizabila in
urmatoarele conditii:
desfiintarea barierelor vamale si a tarifelor adiacente si inlocuirea acestora cu un tarif vamal comun;
inlaturarea ajutoarelor de orice fel acordate de stat intreprinderilor neperformante, fapt ce contribuie la
dezvoltarea concurentei dintre statele membre;
sunt inlaturate discriminarile de natura publica sau privata intemeiate pe cetatenie sau nationalitate.

2. Organizatie internationala. Pana in 2009, UE nu avea personalitate juridica. Odata cu intrarea in vigoare a
Tratatului de la Lisabona putem numi Uniunea Europeana organizatie internationala. Conditii cumulative pentru
a putea fi in prezenta unei organizatii internationale:
-
respectiva entitate sa ia nastere in urma unui acord semnat intre cel putin 3 state membre;

-
entitatea sa dobandeasca personalitate juridica prin acel acord;

-
sa fie inzestrata cu institutii.

Page 11 of 24

Argumente:
-
potrivit DIP, o entitate este numita organizatie atunci cand sunt intrunite cumulativ urmatoarele cerinte:

actul constitutiv este agreat de cel putin 3 state membre, aspect pe care UE il indeplineste in anul 2009;
actul constitutiv sa prevada un sistem de institutii propriu respectivei entitati. Din anul 2009, UE are propriul
sistem institutional. Pana la Lisabona, UE imprumuta institutiile Comunitatilor Europene;
entitatea sa fie dotata cu personalitate juridica. Din anul 2009, UE dobandeste aceasta personalitate juridica.

Si UE prezinta, ca orice organizatie internationala, cateva caracteristici:
-
este o organizatie deschisa aderarii altor state europene;

-
este o organizatie supranationala, deoarece, in momentul aderarii, statele transfera Uniunii o parte din
atributele, din competentele suveranitatii;

-
este o organizatie internationala inchisa, deoarece aderarea, desi este permisa teoretic, se poate realiza numai
cu acordul tuturor statelor membre.


Criteriile de aderare la UE sunt in numar de 3 si au fost stabilite in anul 1993 la Copenhaga:
-
un criteriu de natura politica. Potrivit acestui criteriu, in statul aderant, care doreste sa adere trebuie
respectate drepturile omului, in general si cele ale minoritatilor nationale, in special (Romania a indeplinit acest
criteriu in momentul in care a devenit parte la Conventia Europeana a Drepturilor Omului);


-
un criteriu de natura juridica. Se considera realizat acest criteriu in momentul in care statul ofera toate
garantiile ca va aplica imediat, direct si prioritar dreptul UE.


-
un criteriu de natura economica. Are in vedere faptul ca economia statului aderant sa fie una de piata,
capabila sa faca fata presiunilor concurentiale de la nivelul Uniunii. (ex: deficitul bugetar trebuie sa fie maxim 3
% din PIB).


3. Sistemul institutional propriu, original

Se spune despre acest sistem ca este cel mai puternic ca structura, iar cel mai stabil il gasim la NATO. Sistemul
institutional al UE este unul atipic, in sensul ca repartizarea puterilor nu se suprapune schemei clasice, mostenita
de la Montesquieu.
Originalitatea sistemului institutional al UE este data de existenta celei de-a 4-a puteri (controlul politic). Jean
Monett a simtit nevoia sa creeze o institutie de sine statoare care sa exercite un control asupra legislativului.
De asemenea, un alt element de originalitate il reprezinta faptul ca la nivelul UE se face distinctia clara intre
institutie si organ. Institutia este cea care participa direct la adoptarea actelor juridice ale Uniunii, in timp ce
organul are caracter tehnic auxiliar si participa la pregatirea adoptarii actelor juridice.
De asemenea, tot la nivelul Uniunii se mai facea distinctie intre acord de asociere (se urmarea realizarea unei
uniunii vamale intre parti. Este un pas important pentru aderare.) si acord european de asociere (avea ca obiectiv
realizarea unei zone de liber schimb).

Mai exista 3 caracteristici ce apartin dreptului UE: aplicarea imediata, directa si prioritara.

Aplicarea imediata a dreptului UE in dreptul intern al statelor membre se refera la suprematia dreptului
Uniunii in raport cu dreptul intern. Teoria dualista este exclusa si conteaza cea monista (cea care da suprematie
dreptului UE).
Aplicarea directa a dreptului UE in dreptul intern al statelor membre. Norma juridica a UE poate prezenta
aspecte care nu impun transpunerea (a transpune reprezinta operatiunea prin care statele membre preiau dispozitii
ale UE intr-un instrument juridic national). Nu se transpun regulamentul si nici decizia. Prin natura sa, directiva
trebuie transpusa. Ca regula, la nivelul tarii noastre, directivele sunt transpuse prin hotarari ale Guvernului, dar
prin instrument juridic national intelegem si legi, atunci cand legiuitorul constata ca prin preluarea unei norme
dintr-o directiva, urmeaza sa se modifice o norma dintr-o lege.
Trebuie facuta clar distinctia intre aplicare directa si efect direct. Efectul direct consta in posibilitatea pe care o
au unele norme ale dreptului Uniunii de a crea drepturi si obligatii in patrimoniul persoanelor fizice sau juridice.
In ceea ce priveste prioritatea dreptului UE atunci cand se gaseste in conflict cu o norma nationala (se refera la
toate normele de drept ale UE), au fost realizate 4 teorii:

Page 12 of 24

1. teoria armonizarii dreptului Uniunii cu dreptul national: norma juridica interna se modifica in concordanta
cu norma juridica a UE. Exista 2 etape distincte privind armonizarea:
-
armonizarea premergatoare aderarii statelor la UE, in cursul careia statele candidate elaboreaza legislatie
proprie in acord cu cerintele stabilite la nivelul Uniunii;

-
o armonizare care are loc dupa aderarea statelor la Uniune.


2. teoria coexistentei: nu se produc modificari in legislatia interna a statelor membre, deoarece cele 2 norme
coexista in raport de subordonare si in acest caz, chiar daca nu abroga norma interna sau nu o modifica, se va da
prioritate normei UE.

3. teoria substituirii: dreptul UE se substituie dreptului national (ex: taxe vamale);

4. teoria coordonarii: punere de acord a normei juridice interne cu norma juridica a UE, rolul de coordonator
revenindu-i normei juridice a UE.
Vezi Declaratia 17 cu privire la suprematie, anexata Tratatului de la Lisabona.

Curs 7
Statutul parlametarilor europeni
Parlamentarii europeni duc la indeplinire un mandat de 5 ani cu posibilitatea innoirii acestuia. Varsta minima
pentru a participa la alegerile parlamentare europene este de 18 ani. Este bine de stiut faptul ca, in Romania,
cadrul juridic general pentru organizarea si desfasurarea alegerilor parlamentare europene este dat de Legea nr.
33/2007 cu modificarile si completarile ulterioare. Potrivit art. 4 din legea mai sus mentionata, membrii,
reprezentand tara noastra in Parlamentul European, se aleg pe baza de scrutin de lista potrivit principiului
reprezentarii proportionale si pe baza candidaturii independente. Pentru alegerea membrilor din Romania in
Parlamentul European, teritoriul Romaniei se constituie intr-o singura circumscriptie electorala.

In ce priveste statutul de parlamentar european, retinem ca acesta este incompatibil cu acela de parlamentar
national, cu acela de membru al Guvernului unui stat, cu acela de membru al Comisiei, cu statutul de judecator,
avocat general sau grefier al Curtii de Justitie, lista continua cu statutul de ombudsman etc.
Daca ne raportam la legislatura 2004-2009, in aceasta legislatura membrii Parlamentului European au fost
desemnati dintre parlamentarii nationali. Acum lucrurile nu se mai petrec asa. Fiecare membru al Parlamentului
European are obligatia ca dupa ce alegerea sa a fost notificata Parlamentului sa declare in scris, inainte de a
participa la lucrarile parlamentare, faptul ca nu detine nicio functie care este incompatibila cu aceea de membru
al Parlamentului European. In cazul in care ulterior se constata si se stabileste ca un membru al Parlamentului
European exercita o functie incompatibila cu aceea de parlamentar, Parlamentul European, in temeiul
informatiilor oferite de catre presedintele sau, constata ca locul devine vacant.

Membrii Parlamentului European pot fi demisi in cazul in care sunt condamnati la inchisoare pentru savarsirea
unei infractiuni. Demiterea depinde de reglementarile electorale nationale, nu de reglementarile existente in plan
european. Starea de sanatate nu poate antrena demiterea unui membru al Parlamentului European.

In ce priveste privilegiile si imunitatile parlamentarilor europeni, sediul principal al materiei il constituie
protocolul din 8 aprilie 1965. Acestui protocol i se alatura regulamtul de procedura al Parlamentului European
din anul 2009. Potrivit celor 2 reglementari, membrilor Parlamentului European care se deplaseaza la sau se
inapoiaza de la locul intrunirilor Parlamentului nu le poate fi impusa nicio restrictie de ordin administrativ ori de
alta natura cu privire la libera circulatie (pe teritoriile statelor membre). Legitimatiile care asigura parlamentarilor
europeni libera circulatie in statele membre sunt eliberate de catre Presedintele Parlamentului, dupa ce a fost
primita notificarea alegerii acestora de la nivel national.

In ce priveste procedurile vamale si controlul schimburilor valutare, Guvernul fiecarui stat membru le acorda
aceleasi inlesniri pe care le confera Inaltilor Oficiali, care se deplaseaza in strainatate in misiune oficiala
temporara. Mai mult, Guvernele celorlalte state membre le acorda aceleasi inlesniri pe care le ofera
reprezentantilor guvernelor straine aflati in misiune oficiala temporara. Potrivit art. 9 al Protocolului din 8 aprilie
1965, membrii Parlamentului European nu pot face obiectul niciunei forme de ancheta, detentie sau al altor
proceduri legale pentru opiniile ori voturile exprimate in exercitarea functiilor lor.
Page 13 of 24


Pe toata durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia beneficiaza, pe teritoriile statelor lor, de
imunitatile acordate membrilor parlamentelor nationale, iar pe teritoriile altor state membre, beneficiaza de
imunitate fata de orice masura de detentie, respectiv cu privire la orice alta procedura legala.
Potrivit deciziei Parlamentului European din 28 septembrie 2005 de adoptare a statutului parlamentarilor,
acestia, pe timpul exercitarii mandatului, sunt liberi si independenti.
Potrivit aceluiasi statut, parlamentarii europeni beneficiaza de o indemnizatie. Problema salariilor si a
alocatiilor a devenit una extrem de controversata in ultimii ani. Esecul continuu din partea statelor membre de a
ajunge la un statut uniform al parlamentarilor a dus la diferente mari in ceea ce priveste salariile de baza ale
parlamentarilor din state diferite. Pana in anul 2009, salariul parlamentarilor era platit de catre statele din care
proveneau si era egal cu salariul pe care il primea un membru al parlamentului statului respectiv. Odata cu
intrarea in vigoare a noului statut, sunt aplicabile prevederile art. 10, prevederi potrivit carora valoarea
indemnizatiei unui parlamentar european este de 38,5% din salariul de baza al unui judecator al Curtii de Justitie
a Comunitatilor Europene. Indemnizatiile acopera cheltuielile generale, calatoriile efectuate de catre
parlamentarii europeni in cadrul UE si sejurul in cazul reuniunilor oficiale ale organismelor parlamentare pe care
deputatul in cauza le deserveste si care sunt organizate in cadrul UE.
Potrivit noului statut, pe langa uniformizarea salariilor, Parlamentul European asigura si o mai mare
transparenta privind cheltuielile si pensiile parlamentarilor europeni. Vechiul sistem a fost inlocuit cu unul bazat
pe rambursarea cheltuielilor de calatorie ale deputatilor europeni. In locul unei diurne fixe, rambursarile se fac
numai in temeiul costurilor suportate in mod efectiv de catre un parlamentar european.

Exista peste 1500 de asistenti parlamentari care isi desfasoara activitatea la Bruxelles. Acestia au contracte
temporare, durata fiind echivalenta cu a unui mandat parlamentar, adica de 5 ani. Au aceleasi beneficii sociale pe
care le intalnim si la alte categorii de functionari ale institutiilor UE. Exista servicii ale Parlamentului European
care gestioneaza o astfel de problematica si alte aspecte de natura tehnica.


Ombudsmanul european

Este similar avocatului poporului de la nivel national. Potrivit art. 228 din TFUE, acesta este ales de catre
Parlamentul European si are imputernicirea de a primi plangeri ale cetatenilor europeni. Este vorba despre
cetateni europeni la care se adauga si persoane fizice si juridice care pot formula astfel de plangeri. Aceste
plangeri pot fi formulate cu privire la situatiile de administrare defectuoasa a afacerilor UE de catre institutiile
UE, cu exceptia Curtii de Justitie a UE.
Potrivit misiunii sale, ombudsmanul organizeaza si desfasoara investigatiile pe care le considera justificate din
proprie initiativa sau in temeiul plangerilor care i-au fost adresate in mod direct sau prin intermediul unui
membru al Parlamentului European, exceptie facand cazul in care pretinsele fapte au facut sau fac obiectul unei
proceduri judiciare.
In cazul in care ombudsmanul constata o situatie de administrare defectuoasa a afacerilor UE, sub aspect
procedural, acesta sesizeaza institutia, organul, oficiul sau agentia, entitate care dispune de un termen de 3 luni
pentru a comunica punctul sau de vedere ombudsmanului. In continuare, ombudsmanul transmite un raport
Parlamentului European si institutiei in cauza. Persoana care a formulat plangerea este, de asemenea, informata
cu privire la rezultatul investigatiei. In fiecare an, ombudsmanul prezinta un raport general Parlamentului
European referitor la rezultatele investigatiilor sale.
Mandatul ombudsmanului coincide cu legislatura Parlamentului European. Destituirea acestuia poate avea loc
la plangerea Parlamentului European de catre Curtea de Justitie, in cazul in care nu mai indeplineste conditiile
necesare exercitarii functiilor sale sau cand a comis o abatere grava.
Ombudsmanul trebuie sa isi exercite indatoririle in deplina independenta, adica acesta nu trebuie sa solicite sau
sa accepte instructiuni de la niciun Guvern ori de la vreo alta entitate de drept international. De asemenea, pe
durata mandatului, ombudsmanul nu poate exercita nicio alta activitate profesionala remunerata sau
neremunerata. Parlamentul European, hotarand prin intermendiul regulamentelor din proprie inititiva, in
conformitate cu o procedura legislativa speciala, stabileste statutul si conditiile generale de exercitare a
fuunctiilor ombudsmanului dupa obtinerea avizului Comisiei si dupa aprobarea Consiliului.


Page 14 of 24

Functionarea Parlamentului European

PE functioneaza in cadrul sesiunilor, care, la randul lor, sunt ordinare si eextraordinare. Sesiunile ordinare incep
in a doua zi de marti a lunii martie, exceptie facandcazul in care au loc alegeri parlamentare (anul acesta: in
prima zi de marti a lunii imediat urmatoare). Sesiunile extraordinare au loc ori de cate ori este nevoie.
Parlamentul European isi desfasoara lucrarile la Luxemburg, Bruxelles si Strasbourg.
Rolul Parlamentului European

Cand vorbim despre rolul Parlamentului European avem in vedere cele 4 mari aspecte:
-
rolul decizional, adica cel legislativ, deliberativ;
-
rolul de control politic pe care il exercita Parlamentul European in relatiile cu executivul;
-
rolul bugetar in cadrul procedurii bugetare;
-
rolul pe care il indeplineste Parlamentul European in materia relatiilor externe (prerogativa pe care o
indeplineste atunci cand este vorba despre extinderea UE prin aderarea unor state: avizul conform pe care il da
tratatelor de aderare).

Este de retinut faptul ca Parlamentul European exercita in mod traditional un rol consultativ in elaborarea
actelor juridice ale UE, adica de la inceput neavand un astfel de rol de legiuitor, de legislator. Un astfel de rol
consultativ a fost exercitat pana in 1986/1987 cand a intrat in vigoare Actul Unic European. Obligatia de a
consulta Parlamentul European s-a intensificat dupa Actul Unic European prin procedura cooperarii, lasand
Consiliului ultimul cuvant. Parlamentul si-a consolidat rolul de legiuitor prin intermediul Tratatului de la
Maastricht din 1992, intrat in vigoare in 1993, cand a devenit institutie codecizionala.
Cea mai importanta evolutie a inregistrat-o prin Tratatul de la Lisabona, cand se va constata faptul ca se
consolideaza rolul institutiilor (consolidarea rolului PE in materie legislativa). Art. 14 (1) TUE: Parlamentul
European exercita impreuna cu Consiliul functiile legislativa si bugetara. Art. 16 (1) precizeaza ca Consiliul
exercita impreuna cu Parlamentul European functiile legislativa si bugetara. La acelasi articol (14) se precizeaza
ca Parlamentul European face trecerea la controlul politic: exercita functiile de control politic si consultativ in
conformitate cu prevederile tratatelor. Tot aici se precizeaza ca Parlamentul European alege presedintele
Comisiei.

Trebuie facuta o distinctie. Pe cine reprezinta Parlamentul?
-
Parlamentul European reprezinta interesele cetatenilor statelor membre (potrivit Tratatului de la Lisabona)
-
Parlamentul European este constituit din reprezentanti ai popoarelor statelor membre (Tratatul de la Nisa).

Parlamentul European este asistat de catre Comitetul Economic Social si de Comitetul Regiunilor. Comisia
poate asista la lucrarile Parlamentului European si, la solicitarea sa, poate fi audiata.
TUE institutionalizeaza interventia Parlamentului European in procedura de numire a membrilor Comisiei.
Parlamentul European este implicat in activitatea de primire, respectiv de solutionare a petitiilor, existand si
astfel de comisii care vizeaza abuzurile savarsite in relatiile cu institutiile UE.

Cauza Defrenne II C 43/75
Aplicare directa
157 TFUE (141 TCEE)
1. Van Gend en Loos C 26/62
2. Cutticke C57/65
3. Walrave C36/74
4. Van Duyn, Faccini Dori (Recreb)
5. Marshall

Dec. 2005/684 PE




Page 15 of 24

Curs 8
Consiliul European

UE (infiintata prin cele 3 comunitati in 1951 si 1957, avand 28 de membri, structura institutionala proprie):
organizatie internationala, subiect specific de drept intrenational public
-
Consiliul UE

-
Consiliul European

-
Parlamentul European

-
Curtea de Justitie
Consiliul Europei (infiintat in 1949, avand 47 de membri, structura institutionala proprie): organizatie
internationala, subiect de drept international public
-
Adunarea Parlamentara;

-
Comitetul Ministrilor

-
CEDO
Istoricul evolutiei

Nu a fost prevazut prin T. de la Roma. Consiliul European a aparut pe cale informala, si nu conventionala,
prima reuniune a sefilor de stat sau de Guvern a avut loc in 1961, iar ulterior, dupa reuniunea de la Paris din
1974, acestia au decis sa se reuneasca in mod periodic, pentru a stabili liniile generale de actiune la nivelul
Comunitatilor Europene de la acea vreme.
Actul Unic European, semnat in 1986 si intrat in vigoare in 1987, prevede, pentru prima data intr-un text de
drept primar, Consiliul European, fara a-l defini in mod clar ca institutie. Actul Unic European este, de
asemenea, primul text de drept primar in care este mentionata expresis verbis cooperarea politica intre statele
membre, ceea ce vine sa intregeasca, alaturi de prevederea referitoare la Consiliul European, actiunile care vor fi
intreprinse la nivel legislativ pentru consacrarea si consolidarea dimensiunii politice la nivelul Comunitatilor
Europene.
Tratatul de la Maastricht, instituind UE, consacra Consiliul European ca institutie a Uniunii, ceea ce contribuie,
alaturi de crearea pilonului al doilea (PESC), la consolidarea cooperarii politice intre statele membre.
Tratatul de la Lisabona, intrat in vigoare in 2009, mentioneaza expresis verbis, pentru prima data, faptul ca in
lista institutiilor UE este mentionat si Consiliul European. Tratatul de la Lisabona vine si mentioneaza ca in lista
celor 7 institutii ca Consiliul European este o institutie a UE.
Consiliul European nu a fost mentionat ca atare in tratate, el a aparut ulterior, odata cu evolutia CE, si abia prin
TL este denumit ca fiind o institutie a UE.
Organizare si functionare

Baza legala: art. 13 si art. 15 TUE si art. 235 si 236 TFUE.
Potrivit art. 15 TUE, Consiliul European este compus din (componenta stabila):
-
sefii de stat sau de guvern ai statelor membre;

-
Presedintele Consiliului European;

-
Presedintele Comisiei Europene.

Le reuniunile Consiliului European participa (este obligatoriu) Inaltul Reprezentant al UE pentru afaceri
externe si politica de securitate. De asemenea, la lucrarile Consiliului European pot participa ministrii de resort
din statele membre, in functie de agenda reuniunii, precum si un membru al Comisiei, atunci cand, de asemenea,
agenda Consiliului impune acest lucru.
Reuniunile Consiliului European au loc de 2 ori pe semestru (de 4 ori pe an: martie, iunie, octombrie si
decembrie), la convocarea Presedintelui Consiliului European; in situatii exceptionale sau cand situatia o impune,
presedintele poate convoca o reuniune extraordinara a Consiliului European. Pot avea loc reuniuni informale sau
chiar extraordinare fata de cele consacrate de Tratat.
Presedintele Consiliului European (Herman van Rompuy), care reprezinta o functie nou creata prin Tratatul de
la Lisabona este ales de Consiliul European cu majoritate calificata pentru un mandat cu o durata de 2 ani si
jumatate, cu posibilitatea reinnoirii mandatului o singura data.
Presedintele Consiliului European nu este ales dintre membrii Consiliul European, ci de catre Consiliul
European, deci poate indeplini orice alta functie decat cea de sef de stat sau de guvern.
Page 16 of 24

Avem o durata a mandatului Presedintelui Consiliului European, dar si o durata a mandatului a membrilor
Consiliului European. Nu aveam o durata unica a mandatului Consiliului European.
Tratatul prevede ca, in caz de impiedicare sau de culpa grava, Consiliul European poate pune capat mandatului
Presedintelui tot cu majoritate calificata.

Modalitatea de adoptare a deciziilor in cadrul Consiliul European. Art. 15 TUE prevede faptul ca deciziile se
iau in cadrul Consiliului European prin consens, cu exceptia cazului in care tratatele dispun altfel. Consensul nu
reprezinta o modalitate de vot, dar, cu toate acestea, art. 235 TFUE prevede faptul ca, in caz de vot, fiecare
membru al Consiliului European poate primi delegare din partea unui singur alt stat membru.
Deciziile in cadrul Consiliului European, atunci cand sunt supuse votului, se pot lua cu majoritate calificata sau
cu unanimitate sau cu majoritate simpla. In cazul in care se recurge la unanimitate, abtinerile membrilor nu
impiedica adoptarea deciziei. Recurgerea la votul cu majoritate simpla are loc in chestiuni de procedura, precum
si pentru adoptarea regulamentului de procedura al Consiliului.
In activitatea sa, Consiliul European este asistat de Secretariatul General al Consiliului.
Atributiile Consiliului European
Atributiile generale ale Consiliului European sunt prevazute in art. 15 din TUE, care prevede ca aceasta
institutie ofera Uniunii impulsurile necesare dezoltarii acesteia si defineste orientarile si prioritatile politice
generale ale Uniunii.
Prin aceste atributii se evidentiaza rolul Consiliului European in cadrul cooperarii politice dintre statele
membre, precum si faptul ca aceasta institutie este cea care defineste cadrul general de actiune la nivelul
Uniunii.
Consiliul European a dispus de aceste atributii si anterior intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona, insa
acelasi tratat este cel care sporeste atributiile Consiliului European in alte domenii de actiune. Tratatul specifica
in mod clar faptul ca aceasta institutie nu are atributii legislative.

Consiliul European exercita, in mod clar, atributii de control politic, astfel:
1. Consiliul European propune Parlamentului European un candidat la functia de Presedinte al Comisiei (cand
adopta o asemenea decizie, membrii Consiliului European adopta hotararea cu majoritate calificata).
2. Comisia Europeana, ca organ colegial, este numita de Consiliul European dupa aprobarea Parlamentului
European (si de aceasta data, Consiliul European voteaza cu majoritate calificata).
3. Consiliul European numeste Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate
(si aceasta numire se realizeaza tot cu majoritate calificata).
4. Consiliul European hotaraste cu privire la organizarea si functionarea Serviciului European pentru Actiune
Externa, la propunerea Inaltului Reprezentant, dupa consultarea Parlamentului European si cu aprobarea
Comisiei Europene. Serviciul European pentru Actiune Externa a fost creat prin Tratatul de la Lisabona pentru a-
l sprijini pe Inaltul Reprezentant in activitatea sa, avand rolul de a lucra in colaborare cu serviciile diplomatice
ale statelor membre. Asadar, avand in vedere rolul sau preponderent politic, Consiliul European are un rol
evident in numirea noilor structuri create prin Tratatul de la Lisabona in domeniul PESC.
5. Consiliul European poate sa adreseze Presedintelui Parlamentului European invitatia de a participa la
reuniunile acestuia pentru a fi audiat de membrii Consiliului European.

Atributii in materie de politica externa. Tratatul de la Lisabona a fost cel care a consolidat dimensiunea
politica a Uniunii, sporind atributiile Consiliului European in materie de politica externa si de securitate comuna.
a) Consiliul European identifica interesele si obiectivele strategice ale Uniunii, inclusiv in ceea ce priveste
politica externa si de securitate comuna, precum si celelalte domenii ale actiunii externe ale Uniunii. In acest
sens, Consiliul European adopta decizii cu unanimitate.
b) Consiliul European stabileste obiectivele si defineste orientarile generale ale politicii externe si de securitate
comuna, inclusiv in ceea ce priveste aspectele legate de politica de aparare.
Atributii in materia respectarii drepturilor fundamentale. Conform art. 7 din TUE, Consiliul European
poate sa constate cu unanimitate, la propunerea unei treimi din statele membre sau a Comisiei, existenta unei
incalcari grave si repetate a valorilor Uniunii de catre un stat membru, dupa ce acesta a avut posibilitatea sa-si
prezinte observatiile cu privire la aceasta.
Cel care va sanctiona efectiv statul va fi Consiliul. Sanctionand statul, Consiliul poate sa dispuna suspendarea
dreptului de vot al statului respectiv in Consiliul. Deci Consiliul European este cel care constata ca exista o
incalcare grava si repetata si Consiliul UE este cel care aplica efectiv sanctiunea. Consiliul European nu are rolul
de a aplica o sanctiune.
Page 17 of 24

Atributiile Presedintelui Consiliului European. Conform art. 15 din TUE, Presedintele Consiliului European
are urmatoarele functii:
1. prezideaza si impulsioneaza lucrarile Consiliului European;
2. asigura pregatirea si continuitatea lucrarilor Consiliului European in cooperare cu Presedintele Comisiei si
in baza lucrarilor Consiliului Afaceri Generale (acest consiliu reprezinta una dintre cele 10 formatiuni ale
Consiliului UE).
3. actioneaza pentru facilitarea coeziunii si a consensului in cadrul Consiliului European;
4. prezinta Parlamentului European un raport dupa fiecare reuniune a Consiliului European;
5. asigura reprezentarea externa a Uniunii in probleme referitoare la politica externa si de securitate comuna,
fara a aduce atingere atributiilor Inaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe si politica de securitate.

Presedintele Consiliului European nu poate exercita un mandat national, adica nu poate reprezenta interesele
niciunui stat membru. Se spune ca functia de Presedinte al Consiliului European reprezinta de fapt functia de
Presedinte al UE. Presedintia UE este data de presedintia Consiliului UE, presedintie care este rotativa odata la 6
ani.
Dupa fiecare intalnire, CE adopta concluzii!

Curs 9
Consiliul

Consiliul este diferit de Consiliul European, ambele fiind diferite de Consiliul Europei.
Criteriile de diferentiere intre Consiliu si Consiliul European:
-
criteriul aparitiei

-
Consiliul European: a aparut pe cale neconventionala, adica acesta a aparut informal, prin intermediul
intalnirilor la varf ale sefilor de stat si/sau de guvern.
-
Consiliul: a aparut pe cale conventionala, mai precis, prin Tratatul instituind prima Comunitate Europeana (s-a
numit Consiliul special de ministri, potrivit T. de la Paris si Consiliul, potrivit T. de la Roma)

-
criteriul componentei

-
Consiliul European: este format din presedinte, sefii de stat si/sau de guvern (sintagma sefi de stat si de guvern
se foloseste in cazul in care ne raportam la institutia Consiliului European, ca atare si sintagma sefi de stat sau de
guvern este adevarata cand ne raportam la statele reprezentate. Aceasta este regula, insa exista si exceptii: in
cazul republicilor depinde de politica), presedintele Comisiei Europene (sintagma corecta este: la reuniunile
Consiliului European participa si Inaltul Reprezentant al UE)
-
Consiliul: este format din ministri desemnati de catre statele membre. In functie de ordinea de zi, compenenta
Consiliului este diferita, adica avem ministri ai afacerilor externe si poate ai afacerilor generale, consilii care au
in componenta lor ministri de resort (asa-numitele consilii specializate sau consilii sectoriale), tot in functie de
ordinea de zi, ministrii din domeniile respective.

-
criteriul atributiilor indeplinite

-
Consiliul European: este o institutie de natura politica.
-
Consiliul: alaturi de Parlamentul European, este legislativul UE (corelarea art. 14 si 16: Consiliul exercita
puterea legislativa si bugetara impreuna cu Parlamentul European).
!! In prezent, in componenta Consiliului sunt 28 de membri (+Croatia de la 1 iulie 2013).

Componenta Consiliului

In ce priveste Consiliul afaceri generale, presedintia Consiliului este data de Inaltul Reprezentant, in timp ce
presedintia celorlalte consilii se asigura de catre statele membre prin rotatie timp de cate 6 luni.
Este de retinut ca in cazul in care consiliul reuneste ministrii afacerilor externe si ministrii de resort, poarta
denumirea de Consilii conjuncte. De asemenea, Consiliul poate recuge si la unele reuniuni informale, asa cum se
intampla cu institutia Consiliului European. Acestea sunt mai putin intalnite.
Potrivit art. 16 (8) din TUE, Consiliul se intruneste in sedinta publica atunci cand delibereaza si voteaza un
proiect de act legislativ. In acest scop, fiecare sesiune a Consiliului se imparte in 2 si anume:
-
o prima parte include acele probleme care necesita deliberari privind actele legislative;

-
cea de-a doua parte este consacrata activitatilor fara caracter legislativ.

Page 18 of 24

Functionarea Consiliului

Conditiile privind functionarea Consiliului sunt stabilite prin TUE, la care se adauga TFUE si prin regulamentul
intern al Consiliului.
Functionarea Consiliului ridica in principal, 3 mari probleme:
1. exercitarea presedintiei: potrivit art. 16 (9) din TUE, presedintia Consiliului, cu exceptia celui afaceri
externe, este asigurata de catre reprezentantii statelor membre in cadrul Consiliului, dupa un sistem de rotatie
egal. Romania va exercita presedintia in iulie 2019. Ordinea privind reprezentarea presedintiei se modifica din 2
considerente:
-
se extinde intervalul de timp la care vine randul unui stat membru sa exercite presedintia;

-
in momentul in care se epuizeaza un ciclu complet de exercitare a presedintiei, se schimba ordinea (deplina
egalitate in drepturi a statelor membre).


2. modul de exercitare a dreptului de vot (deliberarile): a se vedea in manual aceasta problema, in sensul ca
de la inceput, nu putine au fost problemele pe care le-au ridicat eforturile facute in sensul trecerii de la votul
unanim la votul majoritar. Acum suntem in situatia in care un astfel de exercitiu s-a realizat si putem sa discutam
despre o tripla majoritate (simpla, data de jumatate +1, calificata, pe care o vom vedea data de 2/3 din totalul
voturilor - majoritate calificata a voturilor exprimate, majoritate calificata pe care o exprima statele membre si o
a treia, la populatia pe care trebuie sa ...). In ce priveste voturile, nu trebuie sa stim cate voturi are fiecare stat
membru. Vom retine doar statele care au cele mai multe voturi, pe cele care au cele mai putine voturi, situatia
Romaniei (este pe locul 7).

3. existenta organelor tehnice auxiliare: data fiind functionarea in cadrul reuniunilor a Consiliului, activitatea
desfasurata intre reuniuni este asigurata de organele care au caracter tehnic auxiliar. Acestea au rolul de a pregati
reuniunile Consiliului, de a asigura continuitatea activitatii intre reuniuni, de a asigura aplicarea deciziei care se
adopta in cadrul Consiliului. Cele mai multe organe tehnice auxiliare sunt de tipul comitetelor, este motivul
pentru care la nivelul UE chiar se critica o astfel de tendinta de infiintare a cat mai multor comitete, sub
denumirea de fenomenul comitologie.
Comitetul Reprezentantilor Permanenti (COREPER): este format din reprezentanti ai statelor membre la nivel
de ambasadori si adjuncti ai acestora. Lor li se adauga experti pe domenii cele mai diferite, care fac obiectul
legislatiei adoptate. Si aici avem experti ca si la nivelul Parlamentului European, care au caracter permanent,
temporar si ad-hoc, in functie de problemele care apar pe ordinea de zi. Rolul membrilor CRP este acela de a
cauta obtinerea consensului si rezolvarea unor probleme de natura politica inainte ca propunerile sa fie supuse
votului din Consiliu.

Sarcinile principale ale Consiliului sunt:
1. legislative: principala functie (impartita cu Parlamentul European)
2. coordonare a politicilor Statelor Membre (ex: politica economica)
3. putere bugetara (impartita cu Parlamentul European)
4. numirea membrilor principalelor institutii/organe ale UE (CEJ, CoA, CES, CoR etc);
5. incheierea acordurilor internationale

Intre celelalte organisme avem Consiliul de Afaceri Generale si Relatii Externe, Consiliul de Justitie si Afaceri
Interne, Consiliul transporturilor.
Consiliul isi are sediul la Bruxelles, iar unele intruniri au loc la Luxemburg.

In ce priveste prerogativele Consiliului, acesta are rol in decizie si coordonare:
-
adopta acte juridice - are calitatea de colegislator alaturi de PE;

-
coordoneaza spectrul larg al politicii economice a statelor membre: aici se include nu numai politica
economica, ci si acele domenii care nu cad sub incidenta politicii comune;

-
defineste si implementeaza Politica Externa si de Securitate Comuna pe baza regulilor si principiilor definite de
Consiliul European;

-
incheie protocoale internationale cu tari terte si organizatii internationale

-
coordoneaza actiunile tarilor membre in domeniu cooperarii politienesti si judiciare, precum si pe probleme de
criminalitate;

-Consiliul si Parlamentul reprezinta autoritatea bugetara a UE.
Page 19 of 24

Comisia Europeana

Institutie compusa din 28 de Comisari Europeni, cate unul pe fiecare stat membru (incepand cu 1 noiembrie
2004), alesi pe baza competentelor generale si independenti. Promoveaza si garanteaza interesele UE.
Potrivit T. de la Paris, se numea Inalta Autoritate, iar potrivit T. de la Roma, Comisia.
Procedura de numire:
-
Consiliul European numeste presedintele

-
Parlamentul European aproba numirea presedintelui

-
presedintele desemneaza comisarii cu acordul statelor membre

-
comisarii sunt audiati individual in comisiile parlamentare

-
Parlamentul voteaza asupra numirii Comisiei (vot asupra grupului individual)
Durata mandatului este de 5 ani.

Componenta Comisiei

Comisia este formata din tehnocrati. In prezent, ea are in componenta sa 28 de membri (comisari europeni).
Sunt desemnati in functie de competentele generale pe care le au si exista recomandarea de a fi persoane
independente care sunt desemnati de catre statele membre.
Sub aspectul componentei, exista o evolutie, care arata astfel:
-
pana la T. de la Nisa (2001, 2003) membrii comisiei erau desemnati astfel: cate 2 membri ai comisiei erau
desemnati de catre statele mari, membre ale UE (Spania, Franta, Marea Britanie, Germania, Italia), iar celelalte
state desemnau cate un membru. In anul 2000, cati membri numara Comisia Europeana? Existau 20 de membri ai
Comisiei Europene. Prin T. de la Nisa s-a instituit pentru prima oara principiul potrivit caruia fiecare stat
membru desemneaza cate un comisar. Este principiul cunoscut atat in doctrina, cat si in practica materiei. Tot
acest tratat prevede faptul ca dupa ce procesul de extindere se va desavarsi (=extinderea cu cele 10+2 state=27
state), numarul total al membrilor comisiei va trebui sa fie mai mic decat numarul total al statelor membre. Este
motivul pentru care in Comisia Europeana, la data de 1 mai, existau 20 de comisari. Intre 1 mai si 1 noiembrie
2004, Comisia Europeana numara 30 de membri. Dupa aceea, odata cu inceperea mandatului 2004-2009, CE
numara 25 de membri, pana la 1 ianuarie 2007, cand CE numara 27 de membri pana la 1 iulie 2013, cand adera
Croatia si ajunge la 28 membri. Fiind 27/28 de state, numarul ar trebui sa ajunga la mai putin de 27/28.

-
potrivit T. de la Lisabona, numarul membrilor Comisiei Europene va fi de 18 membri (principiul potrivit caruia
vor desemna membri in comisie numai 2/3 dintre statele membre) desemnati cate unul de catre cele 18 state
membre. Diferenta dintre statele membre nu trebuie sa fie mai mare de 1, adica mandatul membrilor comisiei
este de 5 ani, odata cu incetarea mandatului membrilor Comisiei Europene statele care au desemnat si se
stabileste ordinea prin tratatele modificatoare, in continuare nu trebuie sa detina un mandat in plus raportat la
celelalte state membre care nu au desemnat membri in Comisia Europeana. Potrivit T. de la Lisabona, incepand
cu 1 noiembrie 2012, Comisia Europeana are in componenta sa un numar de membri, incluzand Presedintele si
Inaltul Reprezentant, corespuzator cu 2/3 din numarul statelor membre si aici este o precizare: art. 17 (5) TUE
atata timp cat Consiliul European nu decide modificarea acestui numar (de 2/3) hotarand cu unanimitate.
Membrii Comisiei Europene sunt alesi dintre resortisantii statelor membre, in conformitate cu un sistem de
rotatie strict egal intre statele membre, care sa reflecte diversitatea demografica si geografica a tuturor statelor
membre. Acest sistem se stabileste de catre Consiliul European, care hotaraste in unanimitate. Mandatul
membrilor Comisiei este de 5 ani. Acestia sunt alesi pe baza competentelor lor generale si a angajamentului pe
care si-l asuma fata de ideea europeana dintre personalitatile care prezinta toate garantiile de indepedenta. In mod
similar ministrilor unui guvern, fiecare membru al Comisiei este responsabil de un anumit portofoliu sau
domeniu politic si de Directoratul General din domeniul respectiv.
Potrivit art. 244 din TFUE, in deplin acord cu prevederile art. 17 (5) mai sus enuntat din TUE, membrii
Comisiei sunt alesi printr-un sistem de rotatie, stabilit in unanimitate de catre Consiliul European, care se
intemeiaza pe urmatoarele 2 principii:
-
statele membre sunt tratate in mod absolut egale in ceea ce priveste stabilirea ordinii de rotatie si a duratei
prezentei persoanelor desemnate in cadrul Comisiei. In consecinta, diferenta dintre numarul total de mandate
detinute de resortisantii a doua state membre date nu poate fi niciodata mai mare de 1.

-
sub rezerva dispozitiilor anterioare, fiecare dintre comisiile succesive este constituita astfel incat sa reflecte in
mod satisfacator diversitatea demografica si geografica a statelor membre.



Page 20 of 24

Statutul membrilor Comisiei

Mandatul este de 5 ani.
Membrii Comisiei sunt desemnati dintre personalitatile care sunt atasate ideii de UE si prezinta toate garantiile
de independenta. => membrii Comisiei se abtin de la orice act care este incompatibil cu natura functiilor lor.
Statele membre respecta independenta acestora si nu incearca sa influenteze indeplinirea sarcinilor lor. Pe durata
mandatului, membrii Comisiei nu pot exercita nicio alta activitate profesionala remunerata sau neremunerata. De
altfel, la instalarea in functie, membrii Comisiei se angajeaza in mod solemn sa respecte pe toata durata
mandatului si dupa incetarea acestuia obligatia de onestitate si prudenta in a accepta, dupa incetarea mandatului,
anumite functii sau avantaje. In cazul nerespectarii acestor obligatii, Curtea de Justitie sesizata de Consiliu,
hotarand cu majoritate simpla, sau de Comisie poate hotari, dupa caz, destituirea persoanei respective in
conditiile art. 247 TFUE sau decaderea din dreptul la pensie ori din dreptul la alte avantaje echivalente.
Art. 247 TFUE: in cazul in care nu mai indeplineste conditiile necesare exercitarii functiilor sale sau in care a
comis o abatere grava, orice membru al Comisiei poate fi destituit de Curtea de Justitie la plangerea Consiliului,
hotarand cu majoritate simpla, sau la plangerea Comisiei.
In afara de inlocuirea oridnara (adica implinirea termenului) si de deces, functiile membrilor Comisiei inceteaza
in mod individual prin demisie sau prin destituirea. Mandatul poate inceta in 5 situatii:
-
implinirea termenului;

-
decesul;

-
initiativa partii (demisie);

-
cu titlu de sanctiune individuala: demitere (destituire);

-
cu titlu de sanctiune colectiv aplicata: motiune de cenzuura introdusa de Parlamentul European.

De precizat este faptul ca membrul Comsiei care a demisionat sau a decedat este inlocuit pe perioada ramasa
pana la incheierea mandatului de un nou membru avand aceeasi cetatenie, numit de catre Consiliu de comun
acord cu Presedintele Comisiei, dupa consultarea Parlamentului European, in conformitate cu prevederile art. 17
(3) TUE, articol care enunta criteriile in concordanta cu care este numit un membru al Comisiei. Consiliul,
hotarand in unanimitate, la propunerea Presedintelui Comsiei poate decide, cand apreciaza ca este necesar, ca nu
este necesara inlocuirea in special in cazul in care durata ramasa pana la incheierea mandatului membrului
Comisiei este scurta. In caz de demisie, destituire sau deces, Presedintele este inlocuit pentru diferenta de
mandat, iar inlocuirea se face potrivit art. 17 (7) primul paragraf din TUE, care precizeaza faptul ca, tinand seama
de alegerile pentru Parlamentul European si dupa ce a procedat la consultarile necesare, Consiliul European,
hotarand cu majoritate calificata, propune Parlamentului European un candidat la functia de Presedinte al
Comisiei.

Inaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe si politica de securitate. Privitor la Inaltul Reprezentant, in caz
de demisie, destituire sau deces, acesta este inlocuit pana la incheierea mandatului, potrivit art. 18 (1) din TUE.
In cazul demisiei tuturor membrilor Comisiei (motiunea de cenzura, de exemplu), acestia raman in functie si
continua in perioada ramasa pana incheierea mandatului, pana la inlocuirea lor sa gestioneze afacerile curente
potrivit atributiilor care le revin.

Presedintele Comisiei. Mandatul este de 5 ani cu posibilitatea innoirii. Rolul Presedintelui Comisiei:
-
defineste orientarile in cadrul carora Comsia isi exercita misiunea;

-
decide organizarea interna a Comisiei pentru a asigura coerenta, eficacitatea si colegialitatea actiunilor acesteia;

-
numeste vicepresedintii, altii decat Inaltul Reprezentant, dintre membrii Comisiei.


Etape procedurale pe care le parcurge Presedintele Comisiei in desemnarea colegiului Comisiei:
-
este ales presedintele Comisiei de catre Parlamentul European cu majoritatea membrilor care il compun. In
cazul in care candidatul nu intruneste majoritatea, Consiliul European, hotarand cu majoritate calificata propune
in termen de 1 luna un nou candidat care este ales de Parlamentul European potrivit aceleasi proceduri.

-
Consiliul, de comun acord cu Presedintele ales (al Comsiei), adopta lista celorlalte personalitati pe care le
propune pentru a fi numite membri ai Comisiei. Alegerea acestora, a personalitatilor se face pe baza sugestiilor
statelor membre.

-
Preseintele, inaltul Reprezentant si ceilalti membri ai Comsiei sunt supusi, in calitate de institutie colegiala,
unui vot de aprobare Parlamentului European. In temeiul acestei aprobari, Comisia este numita de catre Consiliul
European, hotarand cu majoritate calificata.


Page 21 of 24

Organizarea Comisiei. Aceasta este organziata pe directii generale, directii, servicii si birouri, asistate de catre
un secretar general. Suplimentar, fiecare membru al Comisiei dispune de cate un cabinet de consilieri personali.
Este importanta buna cooperare intre directorii si sefii de cabinet ai membrilor Comsiei.
Secretarul General al Comisiei se intalneste saptamanal cu sefii de cabinet ai membrilor Comisiei pentru a-si
coordona activitatile. Coordonarea dintre servicii este o practica realizata in mod curent la toate nivelurile
Comisiei.
Exemple de Directii Generale (mai sunt numite Directorate Generale): agricultura, cele care participa la
realizarea pacii externe, cele care au rol administrativ etc.
Serviciile si birourile: secretariatul general, grupul de consilieri politici, biroul de cooperare, birroul pentru
infrastructura si logistica, biroul de publicatii.
Secretariatul General al Comisiei, misiunea principala a acestuia consta in sprijinirea celorlalte servici, al
Colegiului Comisarilor si a Presedintelui Comisiei in promovarea prioritatilor politica, sprijina administrativ si
logistic activitatea comisiei, la care se adauga planificarea strategica, programarea, coordonarea, comunicarea si
relatiile interinstitutionale.
Serviciul juridic: consiliaza toate serviciile si birourile Comsiei dpdv juridic, reprezinta Comisia in fata CJUE
in cadrul actiunilor in anulare, supervizeaza initiativele legislative ale Comsiei si este responzabil cu activitatea
de simplificare a legislatiei UE.
Curs 11
Rolul Comisiei

Acesta decurge din statutul sau de gardian al tratatelor institutive, adica statutul care obliga comisia sa
promoveze, sa apere si sa garanteze interesle UE. Un astfel de statut ii confera si calitatea de executiv al UE.
Rolul Comsiei se sistematizeaza in:
-
initiativa legislativa. Este apreciata cfa fiind motor al integrarii la care tinde UE. Are drept de initiativa
legislativa pentru politicile specifice pentru fostul pilon I .

-
Comisia are rolul de a pune in aplicare legislatia UE. Calitatea de gardian al tratatelor ii permite sa se implice in
asigurarea aplicarii corecte. Pe cale de consecinta, Comisia initiaza procedura de sanctionare a unui stat membru
cand constata neaplicarea actelor juridice ale UE.

-
implementeaza politicile si bugetul UE. De coordonarea politicilor nationale a statelor membre raspunde
Consiliul. Este institutia executiva a UE (ex: fondurile structurale, politica agricola comuna).

-
reprezinta UE in cadrul relatiilor internationale, ca orice executiv de la nivel national. Adica estee purtatorul de
cuvant al stateloor membre. De ex, in relatiile pe care UE le stabileste cu Organizatia Mondiala a Comertului.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Acesta a evoluat si asistam la o reforma institutionala (in materie de jurisdictie a UE) care a avut un caracter
permanent. Au existat 2 propuneri si s-a ajunns la 3. O prima propunere viza faptul ca eventualele litigii aparute
ar putea fi deduse spre solutionare unor instante internationale deja existente. O a doua propunere viza infiintarea
unor instante ad-hoc, adica apareau litigile, se infiintau instantele, se solutionau littigiile si se desfiintau
instantele. O a treia propunere: au aparut aceste instante ale Comnitatilor Europene, la inceput o singura instanta
(la fiecare comunitate), dupa aceea, ca rezultrat al fuziunii, a aparut Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene.
Prin T. de la Maastricht, si-a schimbat denumirea in Curtea Europeana de Justitie, pentru ca prin T. de la
Lisabona sa apara Curtea de Justitie a UE, dar reforma a vizat nu numai schimbarea denumirii institutiei
jurisdictionale, ci a vizat si infiintarea unor insante suplimentare si anume: Tribunaalul de Prima Instanta (prin
Actu Unic European s-au puu bazele infiintarii acestei institutii -1988). Din anul 2004, dupa ce asistam la
extinderea UE, mai apare o instanta: Tribunalul Functiei Publice. potrivit T. de la Lisabona (art. 19 (1) Tratatul
privind UE), Curtea de Justitiei a UE cuprinde:
-
Curtea de Justitie;

-
Tribunalul (fostul Tribunal de Prima Instanta);

-
Tribunalele specializate (in prezent exista un singur tribunal specializat: Tribunalul Functiei Publice).


Curtea de Justitie (carea inlocuit Curtea Europeana de Justitie)




Page 22 of 24

Structura si statutul membrilor Curtii de Justitiei

De fapt, CJ are in componenta sa judecatori si avocati generali. Judecatorii sunt in nr de 28 desemnati cate 1 de
fiecare stat membru, avocatii generali - 8. Indeplinesc un mandat de 6 ani cu posibilitatea reinnoirii. La fiecare 3
ani asistam la o innoire partiala a componentei CJ.
Avocatii general au rolul de a se pronunta (sunt similari provcurorilor din dreptul intern) in totala independenta
in cauzele deduse spre solutionare in fata Curtii, punand concluzii care constituie stadiul final al procedurii orale.
Nr judecatorilor si al avocatilor generali poate fi modificat printr-o hotarare a Consiliului, adoptata cu votul
unanim al membrilor acestuia la solicitarea Curtii.
Statulul judecatorilor si al avocatilor generali le permite sa isi indeplineasca rolul cu caractaer de continuitate si
in deplina independenta, potrivit statutului Curtii si regulamentului de procedura.
La intrarea in functie, atat judecatorii, cat si avocatii generali depun un juramant prin care se angajeaza sa isi
exercite functiile impartial si sa nu divulge secretul dezbaterilor. Functiile de judecator si de avocat general sunt
incompatibile cu indeplinirea oricarei alte activitati de natura politica sau administrativa,ori cu o alta activitate
profesionala desfasurata, remunerata sa neremunerata. Judecatorii au obligatia de onestitate si delicatete in
indeplinirea sarcinilor pe care le au.
Judecatorii si avocatii generali beneficiaza de imunitate de jurisdictie, chiar si dupa incetarea mandatului pentru
actele pe care le-au savarsit in exercitiul acestuia. Au obligatia de a-si stabili resedinta in orasul in care Curtea isi
are sediul (Luxemburg).
Mai intalnim sub aspectul componentei Presedintele. Judecatorii desemneaza dintre ei, prin vot secret,
Presedintele pentru un mandat de 3 ani cu posibilitatea reinnoirii.
Mai intalnim un grefier, care este ales prin vot secret de catre Curtea de Justitie, pentru un mandat de 6 ani cu
posibilitatea reinnoirii. Mai intalnim grefierul adjunct.

Organizarea si functionarea Curtii

Instanta de la Luxemburg lucreaza in camere specializate, formate din 3-5 judecatori si in cadrul Marii Camere,
formata din 13 judecatori (infiintata prin T. de la Nisa, care a luat locul plenului).
Instanta se intruneste in Marea Camera la solicitarea unui stat membru sau a unei institutii care este parte in
proces. In sedinte plenare Curtea se reuneste in cauze anume precizate in Tratate sau daca se considera ca o cauza
cu care este sesizata are o importanta exceptionala(este demis mediatorul sauu cand sunrr demisi membrii Curtii
de Conturi, exemplu). Deliberea valabil nuumai inprezenta uunuu numar impar de judecatori. In cazul in carrre
nr este par, judecatotul cu vechiemea cea mai mica se abtine de la deliberari.Delibeerarile au loc iin Camera de
Consiiiliu, desfasurandu-se numai in prezenta judecatorilor carrre au participat sii in faza procedurii orale.
Avocatu general care apus concluzii in cauza respectiva si grefierul nuu partiicipa la deliberari. Presedintele nu
are un vot dominant. Deliberarile sunt strcit secrete sii procedura intrunirii separate nu este admisa, pentru ca
angajeaza raspunderea Curtii de Justitie in ansamblu.
Vacantele judiciare intrerup activitatea, dar nu suspenda termenul, ca si in dreptul intern.

In cee priveste competenta ratione personae, CJ solutioneaza litigiile intervenite intre statele membre, intre ele
si institutiile UE, intre institutiile UE si mai rar intre particulari peersoane fizice si juridice, resortiisanti ai
statelor membre, dar cuu indeplinirea anumitor conditii si, bineinteles, intre particulari si organe/institutii ale UE.
Din perspectiva competentelor ratione materiae,
-
CJ realizeaza controlul legalitatii actelor juridice ale UE (actiunea inanulkare, exceptia de ilegalittae si recursul
in carenta)

-
interpreteaza unitar trattaele si actele derivate (actiuea in interpretarea si aprecierea validitatii)

-
cpoontroleaza legalitatea actiunilor si omisiunilor statelor membre in raport cu dispoziitile tratatelor, transand
litigiile dintre acestea

-
solutioneaza actiuni cu priivre la repararea pagubelor cauzate de organele UE sau d agentii acestora

-
soluutioneaza litigiile privind raporturile fuuunctionasrilor UE cu organele de care ddepind)

-
devine instanta arbitrala, daca o clauza compromiisorie exista in acest senns in temeiul uunui contract incheiat
de UE

-
actioneaza ca istanta de recurs de utlim grad in raport cu TPI

-
este o instnat internationala, putand transa litigiile intrew statele membre, daca caestea sunt in legatura cu
obictul tratatelor si daca intre statele litigante a intervenit uun compromis

-
diispune de o compettenta consultativa (poate emite avize consultative)

Page 23 of 24

Curs 12
Tribunal (Fostul Tribunal de Prima Instanta)

Infiintarea lui s-a realizat in deplin acord cu vointa statelor membre, exprimata prin Actul Unic europena, ca
instrument juridic fundamental (din 1986, intrat in vigoare in 1987) si a fost infiintat apoi prin Decizie a
Consiliului din 1988. Prima decizie a fost data in 1999.

Componenta.Fucntionare. In prezent, Tribunalul numara 28 de judecatori desemnati in mod egal de catre statele
membre (cate unul de fiecare stat), fiind alesi pentru un andat de 6 ani cu posibilitatea reinnoirii acestuia. Aici
avem cateva precizari: personalitatile din randul carora sunt desemnati judecatorii - pentru a foio desemnat,
pebtru CJ conditia eesentiala este aceea de a fi indeplinit cele mai inalte functii in stat. In cazul tribnalul, sunt
alesi dintre persoanele care confera toatee garantiile de independenta si care au capacitatea pentru exercitarea
functiilor jurisdictionale (nu cele mai inalte ca in cazul CJ). Spre deosebire de CJ, Tribunalul nu are in
componenta sa avocati generali, dar membrii acestuia, cu exeptia presedintelui, pot indeplini rolul avocatilor
generali pentru cauze precis determinate. De retinut este ca aceeasi persoana care intr-o cauza indeplineste rolul
de avocat general nu poate avea si statut de judecator si invers, adica nu pot fi cumulate cele 2 calitati. Criteriile
de selectare a caauzelor in care este folosita aceasta posibilitate, precum sii modalitatile de desemnare a
avocatilor generali sunt stabilite de Regulamentul de procedura al Tribunalului. Ca si in cazul CJ, Presedintele
Tribunalului este ales pentru un mandat de 3 ani de catre membrii acestuia, potrivit acelorasi reguli ca si in cazul
CJ: unanimitate, nu are vot dominant etc. Independemnta functionala a tribunalului este garantata de existenta
unei grefe distincte. Regula functionarii CJ este in pleen, exceptia fiind data de functionareaCurtii in cadrul
camereloor. La tribunal regula functionarii este inversa: regula o reprezinta actiunea in cadrul camerelor formate
din 3-5 judecatori, exceptia fiind data de actiunea tribunalului in plen.

Competenta. Tribunalul are competenta sa judece in prima instanta toate actiunile directe, exceptie facand acele
actiuni atribuite unui tribunal specializat sau a actiunilor rezervate prin statut Curtii de Justitie ca instanta
superioara. Impotriva acestor decizii se poate formula un recurs in fata Curtii de Justitie, limitat insa la probleme
de drept. Tribunalul, la randul lui functioneaza si ca instanta de recurs impotriva deciziilor luate de catre
camerele jurisdictionale (3-5 judecatori). Totodata, tribunalul are si competenta dee a judeca trimiterile
preliminare in domenii specifice, stabilite de statut. Poate judeca si actiunile formulate impotriva deciziilor
Tribunalele speccializate. Deciziile pronuntate de Tribunal pot face obiectul unui recurs in fata Curtii de Justitie,
limitat la problemele de drept, tot asa, in limitele si conditiile prevazute de statut.

Tribunalele specializate

Un loc important il ocupa un singur tribunal: Trribunalul fucntiei publice. Aceste tribunale sunt camerele specializate
formate din 3-5 judecatori, carora le-a crescut rangul, competenta ratione personae si materiae fiind modificate. Tratatul de
la Nisa a prevazut posibilitatea infiintarii unor camere jurisdictionale in anumite domenii. In temeiul Tratatului de la Nisa,
la 4 noiembrie 2004, Consiliul UE a adoptat o decizie care instituie Tribunalul functiei publice a UE. Noua jurisdictie
specializata are competenta de a statua cu privire la recursurile legate de contenciosul functiei publice. Tribunalul exercita
in prima instanta acele competente care ii permit adoptarea deciziilor cu privire la litigiile aparute intre Comunitati (acum
UE) si agentii lor, respectiv agentii UE, intelegand aici ca este vorba despre litigiile intervenite intre institutiile, organele,
oficiile si agentii Uniiunii de acum, respectiv agenti, functionarii lor. Deciziile adoptate de catre Tribunalul functiei publice
pot face obiectul actiunilor introduse in fata Tribunalului si, adaugam, in mod exceptional in fata Curtii de Justitie.
In ce priveste componenta, aici nu mai functioneaza principiul pe care l-am intalnit la instantele anterioare. Romania nu
are reprezentat aici. Sub aspectul componentei, Tribunalul functiei publice numara 7 judecatori, alesi tot pentru un mandat
de 6 ani cu posibilitatea reinnoirii. In cazul in care Curtea de Justitie solicita, Consiliul, statuand cu majoritate calificata,
poate mari numarul judecatorilor.
Judecatorii sunt numiti de catre Consiliul UE.La numirea judecatorilor, Consiliul are sarcina de a asigura o componenta
echilibrata a Tribunalului functiei publice, pe o baza geografica cat mai larga. Orice persoana care are cetatenia unui stat
membru al UE, poate sa isi prezinte candidatura, Consiliul statuand cu majoritate calificata, pe baza recomandarilor Curtii,
stabileste conditiile si modalitatile cu privire la prezentarea si examinarea candidaturilor. In cadrul Tribunalului functiei
publice functioneaza un comitet compus din 7 personalitati, dintre fostii membri ai Curtii de Justitie, ai Tribunalului si din
juristi care au competente devenite de notorietate. De asemenea, membrilor comitettului, precum si membrilor Tribunalului
functiei publice, li se aplica regulile de functionare, care sunt decise de catre Consiliu, in cazul desemnarii lor. Si pentru
desemnarea membrilor Comitetului, Consiliul statueaza cu majoritate calificata tot pe baza recomandarii Curtii de Justitie.
Comitetul mai este numit si Sfatul Inteleptilor. Comitetul isi da avizul cu privire la candidatii propusi pentru indeplinirea
functiei de judecator al Tribunalului functiei publice. Ofera alaturi de aviz si lista cu acei candidati care apreciaza ca detin
inalte competente pentru a fi numiti judecatori ai Tribunalului functiei publice. Ca si in cazul celorlalte instante, si aici,
judecatorii desemneaza dintre ei, pentru o perioada de 3 ani, un presedinte al carui mandat poate fi reinnoit.
Page 24 of 24

Si Tribunalul fucntiei publice lucreaza in cadrul camerelor specializate, formate din 3 judecatori. Cu titlu exceptional,
Tribunalul functiei publice poate lucra si in sedinte plenare sau in camere formate din 5 judecatorii, respectiv 1 judecator.
Presedintele Tribunalului prezideaza camerele formate din 3 sau 5 judecaori. Si aici tribunalul isi numeste un grefier
caruia ii stabileste statutul. Procedura in fata Tribunalului functiei publice este reglementata de prevederile incluse in
Statutul Curtii de Justitie. Dispozitiile cu privire la regimul lingvistic al tribunalului sunt aplicabile si Tribunalului functiei
publice. Regula este cea potrivit careia limba oficiala este cea a paratului. Faza scrisa a procedurii cuprinde prezentarea
cererii si a memoriului in aparare. Tribunalul functiei publice poate decide daca este necesar si un al doilea schimb de
memorii. Cand un astfel de schimb de memorii are loc, Tribunalul functiei publice poate decide, cu acordul partilor, sa
statueze, fara a se mai recurge si la procedura orala.

Banca Centrala Europeana

Are rolul de a emite si administra moneda unica EURO. Noua moneda unica a fost introdusa de la 1 ianuarie 1999, ca
moneda de cont si din 2002, bancnotele nationale ale celor 12 state membre ale UE, care au acceptat si au indeplinit
conditiile (criteriile de convergenta) sa participe la zona euro, au fost inlocuite cu bancnotele euro.
BCE are personalitate juridica si este singura abilitata sa autorizeze emisiunea de moneda unica euro. Aceasta este
independenta in exercitarea competentelor si in administrarea finantelor sale. Impreuna cu bancile centrale nationale ale
statelor membre, BCE constituie, potrivit art. 282 din TFUE, sistemul european al bancilor centrale. Politica monetara a UE
este condusa de BCE si bancile centrale nationale ale statelor membre care au trecut la moneda unica euro.
Sistemul european al bancilor centrale este condus de catre organele de decizie ale BCE. Obiectivul principal al BCE si al
bancilor centrale nationale il reprezinta mentinerea stabilitatii preturilor. Fara a aduce atingere acestui obiectiv, sistemul
european al bancilor centrale sprijina politicile economice generale in cadrul UE, pentru a contribui la realizarea
obiectivelor acesteia (UE). Ratiunea pentru care a fost infiintata BCE este ratiunea pe care isi intemeiaza existenta UE.
In ce priveste atributiile bancii, aceasta adopta masurile necesare indeplinirii misiunii sale . Statele membre care au trecut
la mneda unica euro, precum si bancile lor centrale se supun acestor politici si misiunilor stabilite la nivelul BCE, celelalte
care nu au trecut la moneda unica euro, inclusiv Romania, isi pastreaza competentele in domeniul monetar. In domeniile in
care are atributii, BCE este consultata asupra oricarui proiect de act al UE, precum si asupra oricarui proiect de
reglementare la nivel national, aceasta emitand avize.
Sub aspectul organizarii, respectiv al functionarii, spunem ca la nivelul BCE exista un presedinte, un vicepresedinte, un
comitet executiv si un consiliu al guvernatorilor. (manual - pentru componenta acestor institutii + art. 284 (3) TFUE)

Curtea de Conturi

Pana in 1992, organ tehnic auxiliar, dupa T. de la Maastricht dobandeste statut institutional. Aceasta nu este o jurisdictie.
Componenta si functionarea Curtii de Conturi. CC numara in prezent 28 de membri. Acestia trebuie sa fie alesi dintre
personalitatile care apartin sau au apartinut in statele care ii desemneaza institutiilor de control extern sau care au o
calificare pentru a indeplini o astfel de functie si trebue sa prezinte toate garantiile de independenta. Sunt numiti pentru un
mandat de 6 ani, cu posibilitatea reinnoirii. Presedintele este ales pentru un mandat de 3 ani, cu posibilitatea reinnoirii
mandatului.
In ce priveste mandatul, membrii CC trebuie sa isi exercite functiile in deplina independenta, in interesul general al UE,
ca si in cazul celorlati, ei nu trebuie sa solicite sau sa accepte instructiuni de la niciun Guvern sau alt organism. Trebuie sa
se abtina de la orice act care este incompatibil cu natura functiei indeplinite, mai precis, observam ca statutul de membru al
CC este incompatibil cu orice alta activitate profesionala desfasurata, remunerata sau neremunerata. Si aici gasim aceasi
obligatie ca odata cu instalarea in functie sa depuna acel juramant prin care se angajeaza sa respecte pe toata durata
mandatului si dupa incetarea mandatului obligatia de prudenta si impartialitate (?).
CC fnctioneaza ca un organ colegial, adica fiecarui mebru ii este repartizat un sector de activitate si raspunderea este a
intregii Curti de Conturi. in uctioneaza sa, CC adopta avize sau rapoarte anuale, cu majoritatea membrilor care o compun.
Membrii CC sunt numiti tot de catre Consiliul, tot cu majoritate calificata.
Prevederi referitoare la incetarea mandatului: in mod similar incetarii membrilor Comisiei.

Atributii
Se impart in 2 mari categorii:
1. atributii de control:
-
acele atributii care se refera la examinarea aspectelor legate de legalitate si regularitate, a totalitatii veniturilor si
cheltuielilor UE, indiferent daca acestea sunt bugetare sau nu;
-
controlul pe domenii asupra institutiilor si statelor membre in masura in care acestea au beneficiat, respectiv au folosit
fondurilie UE;
-
controlul permanent al conturilor.

2. rol consulttativ: ofera asistenta de specialitate autoritatilor bugetare - ofera acele avize consultative, acestea fiind
obligatorii sub aspectul solicitarii, nefiind oblihgtatorii suub aspectul aplicarii.
+ organele tehnice auxiliare