Sunteți pe pagina 1din 13

Transnistria si interesele marilor puteri

Chestiunea transnistreana revine n actualitate. Aceasta se datoreaza faptului ca


Republica Moldova a devenit actor cheie ntr-un nou joc geopolitic. Extinderea
frontierei geopolitice a UE si NATO spre est i-a determinat pe rusi sa adopte o
noua strategie care sa le asigure satisfacerea intereselor n spatiul ex-sovietic,
strategie constnd n principal n presiuni de ordin economic, militar si politic
asupra mai multor state independendente, printre care se numara R. Moldova.

Cronogeometria politica ne permite sa distingem doua tipuri de putere:
distantionala si institutionala. Primul nfaptuieste controlul spatiului, este extensiv
si bazat pe actiune pe termen lung. Pe cnd, al doilea efectueaza controlul timpului,
este intensiv, bazat pe actiune pe termen scurt. De obicei, n spatiul post-sovietic,
tipul institutional a predominat n viata politica. Abia acum, prin anumite actiuni ce
tin de "fenomenul" transnistrean, de politica externa si de integrarea europeana, s-a
accentuat tipul de putere distantional. Dar revine fulminant n viata noastra social-
politica si tipul institutional. Ultima mostra a acestuia o constituie noul plan de
reglementare a diferendului transnistrean, considerat a fi creatia lui Voronin si a
comunistilor moldoveni. Daca ne masoara vulnerabilitatile si slabiciunile "tarul"
Putin, sau este o intoxicare ruseasca servita populatiei prin intermediul puterii
politice de la Chisinau, o vom afla n timp.
Condamnarea adversarilor politici la inactivitate sau lipsa de proiect de catre
presedintele Voronin este motivata prin declinul politic pe care l nregistreaza
partidul comunist si continua descrestere a credibiltatii aceastei formatiuni.
Iurie Rosca, liderul popularilor din R. Moldova, a calificat planul lui Voronin si
ncercarile lui de a rezolva criza transnistreana, n special cu ajutorul Rusiei, ca pe
o revenire a Chisinaului pe orbita politica a Moscovei.
n actualitate, puterea politica nu si mai poate exercita rolul pe verticala si este
lipsita de o reteta fermecata care i-ar scoate din criza politica. Asa au aparut rusii,
generalul Iuri Zubacov si tematica reglementarii diferendului transnistrean. Faptul
ca actuala formatiune politica a lansat un proiect politic pe cazul transnistrean nu
nseamna ca acesta tebuie sa fie luat deja ca model.
Proiecte pentru rezolvarea crizei transnistreane au existat cu duiumul n spatiul
public, dar fara efect. Numai planul Kozak a presupus desfiintarea statului R.
Moldova. Liderul comunist acuza opozitia ca nu are o solutie pentru diferendul
transnistrean si crede ca prin noul plan de reglementare transnistreana, elaborat de
"apostolii" partidului sau si expertii straini, a dat o lovitura politica. Absolut fals!
Un proiect politic este asumat daca are viitor si nsumeaza niste obiective precise
de satisfacere a necesitatilor populatiei. Dect proiect gndit prost, mai bine deloc.
Au trecut alegerile si un mesaj adresat opiniei publice ca te ngrijesti de destinele
statului, ca produci rentregirea nu mai are efectul scontat. Astazi nu mai merge
"planificarea" din timpul regimului sovietic. Pe de alta parte, de ce este nevoie de
proiecte, planuri, scenarii noi daca nu exista conditii ca sa fie implementate.
Doar sa ne dam n stamba si sa imitam un anume rol?

Terenul minat al ordinii internationale
Revigorarea unor atitudini ostile ntre Est si Vest face jocul politic mai incitant si
mai interesant n privinta reasezarii viitoarei ordini internationale. Putem vorbi
despre reinventarea "razboiului rece" n alt mod. Conferinta de la Mnchen a
nsemnat o noua cotitura n relatiile dintre Est si Vest. La Mnchen, Putin a criticat
n termeni extrem de duri Statele Unite, pe care le-a considerat "un factor de
instabilitate n lume". "Tarul" de la Kremlin a afirmat ca Washingtonul "a ncalcat
toate limitele posibile" si ca foloseste forta aproape necontrolat, n ntreaga lume.
Tensiunea pe continentul european este n crestere si dupa ce Rusia a anuntat
suspendarea Tratatului CFE, care limiteaza armamentul conventional pe continent.
Moscova propune elaborarea unui nou tratat privind nivelul narmarii n Europa,
sau modernizarea actualului Tratat al Fortelor Conventionale n Europa (CFE).
Moscova are o pozitie contradictorie privind dialogul cu NATO pe aceasta tema.
Unii experti deja prevad un scenariu de razboi rus prin izbucnirea unui conflict
ntre Statele Unite si Rusia n urmatorii 10-15 ani. Limbajul razboiului rece
renvie, iar expertii militari rusi ncep sa teasa scenarii terifiante despre un eventual
conflict cu americanii. n acest moment, razboiul diplomatic ntre Londra si
Moscova se extinde si asupra Uniunii Europene. nca n-a fost exprimata o pozitie
europeana unita. Scandalul politic si diplomatic dintre Marea Britanie si Rusia pare
sa se deruleze pe mai multe planuri. Exista unul al acuzelor reciproce, altul al
minimalizarii efectelor acestei stari de tensiune fara precedent n istoria recenta a
dialogului dintre Londra si Moscova. n plus, potrivit fostului secretar american al
Apararii, William Perry, sistemul militar al Rusiei de detectare a lansarii de rachete
nucleare s-a deteriorat, antrennd riscul unui "razboi nuclear neprevazut".

Occidentul, Rusia, Kosovo si agenda ONU
Diplomatia rusa face apel la occidentali "sa traga concluziile bune" din esecul
nregistrat n dosarul Kosovo si "sa nu limiteze n timp" noile negocieri care vor fi
angajate n cadrul Grupului de contact. Totodata, diplomatia rusa a tinut sa
precizeze ca suspendarea discutiilor n Consiliul de Securitate al ONU asupra
Kosovo nu nseamna retragerea acestui dosar din competenta ONU. Diplomatia
rusa sustine ca decizia finala asupra statutului provinciei trebuie luata de Consiliul
de Securitate pe baza unui acord ntre srbi si etnicii albanezi din Kosovo,
adaugnd ca numai un verdict al Consiliului poate fi legitim. SUA si aliatii lor
europeni au esuat n garantarea independentei Kosovo n cadrul ONU, ca urmare a
amenintarilor Rusiei cu blocarea prin veto a proiectului de rezolutie. SUA si
Uniunea Europeana au batut n retragere cu privire la viitorul statut al Kosovo si
vor sa initieze noi negocieri ntre Belgrad si Pristina. Serbia si aliatul sau rus au
respins n mai multe rnduri proiectul de rezolutie discutat la ONU, pe motiv ca
acesta promoveaza ideea independentei pentru provincia srba cu majoritate
albaneza, o perspectiva respinsa ferm de Belgrad. Exemplul Kosovo nu reprezinta
o analogie adecvata pentru Transnistria. Rusia actioneaza diferit, dar foloseste
explicit cazul Kosovo ca presiune asupra comunitatii internationale.

Nodul... transnistrean
ntre Chisinau si Tiraspol, de la 1988 ntotdeauna au existat disensiuni, iar
diferendul nistrean n-a fost solutionat, nici o data cu venirea comunistilor, care s-
au aratat din start exponenti ai Moscovei n politica interna si externa. Consilierii
presedintelui Putin la instaurarea comunistilor n R. Moldova au fost printre primii
care si-au manifestat scepticismul privitor la ascensiunea filo-rusilor n acest
teritoriu. Fiind considerata ca duce o politica duplicitara n raport cu Rusia, R.
Moldova a fost dezavantajata n raport cu Transnistria, care era considerata, drept
aliatul geostrategic traditional si continuu fidel -centrului sau politic, Moscova.
Chisinaul nu oferea credibilitate n balanta cu Tiraspolul, iar propria creatie,
deocamdata trebuie sa ramna intacta. Moscova a reusit cu succes sa creeze
conflicte n spatiul ex-sovietic, pe care le-a nghetat, dar pe oricnd le poate
dezgheta. Din acest considerent, presedintele rus Vladimir Putin a respins, la 22
iunie a.c., proiectul de acord cu privire la reglementarea conflictului transnitrean,
prezentat de Voronin. Chiar daca din septembrie anul trecut, cnd Chisinaul a
nceput discutiile secrete cu Moscova, n afara formatului oficial de negocieri
(Republica Moldova, Transnistria, Rusia, OSCE, Ucraina, Uniunea Europeana si
Statele Unite), consilierul presedintelui Voronin pe probleme interne, Mark
Tkaciuk, si ministrul moldovean al Reintegrarii, Vasile Sova, au facut sapte vizite
la Moscova. Tot attea vizite a avut si generalul Iuri Zubakov, n Chisinau. Prin
refuzul lui Putin de a sprijini acest proiect politic se subntelege ca Moscova vrea
sa testeze capacitatea si volumul de cedare din partea Chisinaului. Ct si pna
unde?! Strategia Rusiei dintotdeauna a fost totul sau nimic. Cnd va avea garantii
certe ca ne supunem cu ochii larg deschisi, ea va actiona!
nsasi faptul ca Moscova a adoptat o politica de dublu standard n raport cu
celelalte republici post-sovietice, confera rolul ei de putere regionala cu tendinte de
superputere. Pe de alta parte, Vladimir Putin afirma ca Rusia nu este dispusa sa
ocupe un loc n spate cnd este vorba despre teritorii sensibile din vecinatatea sa.
Statul romnesc dintre Prut si Nistru mai este supus unui razboi holotropic din
partea Rusiei, adica informational, economic, cultural, religios, politic etc. nca de
la proclamarea independentei.
Daca Moscova va accepta planul "comunist", ne putem trezi ca se vor produce
cedari succesive din partea Chisinaului si va avea loc o reorientare vizibila spre
polul estic, care va arata daca R. Moldova are sanse sa fie un partener serios si o
voce independenta pe arena internationala sau daca este vizata de Rusia pentru a
deveni "zona de debuseu" si de avanpost a politicii "neoimperiale" rusesti.
n perioada cnd s-a destramat URSS-ul, guvernul sovietic de la Moscova a
elaborat un plan strategic bine determinat pentru republica noastra crearea a nca
doua formatiuni cu orientare statala Transnistria si Gagauzia. Daca pentru cea de-
a doua formatiune Chisinaul a reusit sa gaseasca o formula de coexistenta, nu
acelasi lucru s-a ntmplat si cu fantoma statala, care are nucleul actional la
Tiraspol. Datorita acestui plan Comratul deja pretinde tratament echitabil.
n trecut, ca urmare a consecintelor conflictului transnistrean, Chisinaul a fost
nevoit sa abdice de la traseul prooccidental, care i se oferea, prin ex-secretarul de
stat american G.Becker, si sa-si ndrepte fata spre Moscova, n urma vizitei lui
Rutkoi & K. Mai apoi din formatul de negocieri s-a desprins Romnia, asa ca
efectuarea acestuia trebuia sa-l ndeplineasca: Rusia, Ukraina, R. Moldova,
Tiraspolul si OSCE. S-a ajuns la formula 5+2 prin includerea SUA si UE.

Securitatea nationala si calitatea statului
n politica de stat se pune un accent major pe termenul de securitate nationala.
Securitatatea poate fi definita ca un "raport dinamic ntre amenintari si capacitati",
dar n care potentialul militar nu mai ocupa un loc central. Securitatea nationala
este bine definita pentru a controla conditiile interne si externe, pentru ca opinia
publica a unei anumite comunitati sa fie favorabila pentru autonomia tarii, pentru
bunastarea ei.
Azi aspectul economic este prioritar celui militar, atunci cnd identificam
securitatea nationala. Amenintarile si vulnerabilitatile unui stat cuantifica
capacitatea statului. Exista amenintari explicite sau de teritorii (n spatiul post-
sovietic ar fi Transnistria, Osetia, Abhazia). Uneori, amenintarile pot afecta
regimurile unor state sau pot aparea dintr-o directionare ideologica.
De aceea, fiecare guvern este obligat sa elimine vulnerabilitatile si amenintarile
care planeaza asupra sa prin instrumentul politic, economic sau militar. Dar un
guvern, prin politica sa interna, poate deveni el nsusi un pericol pentru securitatea
nationala. ntruct forta militara nu mai poate face fata noilor tipuri de amenintari
(debilitatea economica a diverselor societati, fundamentalismul religios, migratiile
masive, atacurile teroriste, interesele de grup, crima organizata etc.), securitatea
trebuie sa se bazeze pe reducerea amenintarilor. Un element cheie ce tine de
securitatea nationala constituie natura politicii externe a statului, prin cele trei stari:
aliniere, nealiniere sau neutralitate. Daca alinierea ca formula poate fi formala
(tratat politic, militar, economic) sau efectiva (dependenta fata de un anumit actor
politic sau consortiu de actori politici), nealinierea reprezinta starea de politica
conjuncturala.
Interesul fata de securitatea nationala este legat de politica realista, denumit simplu
interes national. Exista tre interese fundamentale ale statelor nationale: protejarea
populatiei; mentinerea si largirea relatiilor cu alte state; conservarea patrimoniului
national.
n afara de aceste componente, un alt obiectiv l constituie prestigiul, ceea ce
presupune modul de coordonare si aplicare a interesului national la nivel
international. Interesul national are o influenta majora asupra functionarii politicii
externe a statelor.
Lupta sau competitia ntre actorii scenei internationale este inevitabila, iar evitarea
ocuparii exclusive a acesteia de catre un stat (ori o coalitie) determina alinierile
(aliantele) care se produc. Nu exista, astazi, un "guvern" care sa ordoneze relatiile
dintre actorii arenei internasionale, adica statele definite teritorial. n absenta
acestuia, statele se afla ntr-o continua lupta, utiliznd nu rareori violenta, pentru a-
si amplifica propria putere. Abilitatea de a-i face pe altii sa ntreprinda ceea ce nu
vor este asociata, n paradigma puterii, cu posedarea de resurse. Asa se explica
faptul ca planificatorii puterii statelor iau n considerare populatia, resursele
naturale, volumul economiei, fortele militare, stabilitatea politica, coeziunea
nationala etc. nsumarea acestor resurse nu da automat cantitatea de putere a unui
actor din sfera internationala. Exista legaturi subtile ntre aceste resurse si
capacitatea statelor de a asigura conversia lor n putere concreta, adica masurata n
potentialul de schimbare a comportamentului altor actori (fie prin utilizarea fortei,
fie prin amenintarea cu aceasta). Aceasta capacitate de conversie este neaparat
necesar sa fie sesizata si cuantificata n operatia de predictie pe arena
internationala, precum si-n stabilirea corecta a raporturilor de forte dintre doua sau
mai multe state (coalitii).
Actorul scenei internationale aplica puterea n relatiile cu ceilalti n doua feluri:
primul este utilizarea puterii n mod direct, pentru a impune schimbarea
comportamentului competitorului. Ceea ce nseamna utilizarea fortei militare, n
principal, pentru a impune vointa proprie asupra inamicului/ competitorului, fapt
care, n pofida glisajului catre aspectul economic al puterii (de la cel predominant
militar), continua sa fie utilizat si astazi si, probabil, multa vreme n viitor.
Cea de-a doua modalitate de aplicare a puterii este cea indirecta sau coptiva (a
doua fata a puterii), care utilizeaza atractia culturala si institutionala a unui actor
asupra celorlalti, n scopul schimbarii comportamentului acestora din urma.

Nevoia de strategie pentru politica externa
R. Moldova se identifica drept un stat european. Aceasta este datorita istoriei sale,
pozitiei sale geografice, apartenentei la traditia culturala a civilizatiei romnesti si
europene, a componentei demografice, posibilitatilor economice legate de tarile
Europei. Dificultatile exprimarii sale geopolitice intervin ca urmare a faptului ca
nu a iesit din zona de influenta a proiectelor euroasiatice si nu si-a gasit nici loc n
arealul spatiului european.
n continuare, politica externa a R. Moldova este conditionata de balansarea ntre
interesele Rusiei si cele ale Occidentului, care o pune de nenumarate ori n situatii
delicate.
Prioritatile geopolitice ale Chisinaului deriva din urmatarele aspecte:
a) Renasterea identitatii europene. Integrarea n structurile europene si
euroatlantice, cresterea potentialului economic si politic n scopul accelerarii
integrarii n aceste organisme, participarea n structurile de securitate europeana si
reevaluarea relatiei cu NATO si tendinta de asigurare a securitatii si protectiei
patrimoniului national prin accederea n institutiile Aliantei Nord Atlantice.
Conform actualei strategii, R. Moldova participa numai n cadrul programului
NATO "Parteneriatul pentru pace" si are un Plan Individual de Actiuni al
Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova NATO. Integrarea n structurile
europene trebuie sa fie urmata de transcenderea n spatiul cultural european, unde
investitiile economice din Apus ar fi succedate de investitii culturale si
informationale romnesti si europene;
b) Politica de neutralitate. Ca sa fie realizate cu mai multa eficacitate, interesele
nationale, R. Moldova trebuia sa puna n practica o strategia de "neutralitate
activa", promovnd un statut asemanator Suediei n relatiile acesteia cu structurile
de securitate europeana.
Mesajul lui Voronin - potrivit caruia "n Moldova nu trebuie sa ramna oameni n
uniforma militara. Niciodata nu vom renunta la neutralitatea constitutionala a
statului nostru" si ca relatia cu NATO trebuie sa se rezume la o colaborare sub
aspect civil - este n totalitate fals.
Lipsa de proiect accentuat n G.U.A.M, absenta vocii sale n cadrul patrulaterului
statelor care formeaza opozitia n cadrul Comunitatii Statelor Independente si n
fata Rusiei releva certe tendinte de modificare a cursului politic actual al
R.Moldova. Este sesizabila o apropiere mai accentuata de Moscova.
R. Moldova trebuie sa-si asume anumite valori politice, nu poate ramne cu un
picior n est si celalalt n vest. Ori mbratiseaza Vestul, ori cade n bratele Estului.
Vestul presupune mai nti de toate dezvoltarea unui parteneriat strategic cu SUA
si UE, vor sustine financiar si politic R. Moldova doar cnd se vor ncredinta de
sinceritatea si loialitatea acesteia. Investitiile masive dinspre apus trebuie sa se
bazeze pe o logica. Parteneriatul strategic cu SUA trebuie sa devina prioritar n
politica externa a Chisinaului.
Daca alege Estul, independenta politica a Chisinaului devine istorie, schimbndu-se
n dependenta economico-politica fata de Moscova via Tiraspol.
Spatiul ex-sovietic si reaseaza si reevalueaza interesele prioritare si principiale
referitor la noile realitati geopolitice aparute. Continua balansarea actorilor politici
precum Ucraina si R.Moldova, care initial se prezentau ca cei mai fideli promotori
al spiritului occidental n regiune (si li s-au oferit "usi largi deschise" de catre
vestici) iar astazi se plaseaza tot mai pregnant la polul eurasismului, care marseaza
spre vectorul de influenta rus.
Ma ntreb daca R. Moldova are nevoie de o strategie de politica externa si pe
conflictul transnistrean pentru urmatorii zece ani.
O politica ofensiva, de initiativa, este tot mai greu de condus dupa planuri
prealabile, ntr-o lume ca aceea de astazi cnd absolut totul este miscare. Cum va fi
lumea peste doi ani cu noi lideri la Washington, la Moscova si o noua Comisie la
Bruxelles? Dar la Chisinau?
Ce putem proiecta cnd cei trei vectori care ne orienteaza politica externa pot avea
o evolutie greu de prevazut? Eu cred ca se poate proiecta ecuatia Integrarii n UE si
NATO. Chiar daca politica externa se manifesta tot mai mult ca reactie rapida si
contra masura, e tot mai conjuncturala, iar marele proiect european e tot mai greu
de asumat n lumea noastra postmoderna europeana. Prin canalizarea energiilor
creatoare ale cetatenilor nostri putem chema Europa spre noi. Este nevoie de
vointa, luciditate si continuarea parcursului asumat politic.

Polul american si idealul proiectului
O strategie a politicii externe se constituie si pe baza predictionala. Planificatorii de
politica externa studiaza de pe acum pe unii candidati la funtia de sef al celui mai
puternic stat de pe mapamond, cum este SUA. Spre exemplu, Barack Obama si
Mitt Romney, candidati cu sanse reale la obtinerea nominalizarii democrate,
respectiv republicane n cursa prezidentiala, si-au prezentat obiectivele de politica
externa.
Obama si prezinta proiectele de politica externa sub titlul "Rennoirea statutului de
lider al Americii", insistnd asupra faptului ca epoca de hegemonie americana nu
s-a ncheiat nca. Dupa Irak, americanii ar putea fi tentati sa se concentreze pe ceea
ce se ntmpla n interiorul tarii si sa doreasca o mai mica implicare a SUA la nivel
international: aceasta ar constitui o greseala, sustine Obama.
Acesta crede, asemeni majoritatii predecesorilor sai, n rolul mesianic al Statelor
Unite n lume, n destinul "celui mai democratic stat" de a conduce lumea.
"Trebuie sa conducem lumea prin fapta si prin exemplu", scrie democratul. De
asemenea, candidatul este sustinatorul ideii de securitate colectiva la nivel
mondial: "Securitatea si bunastarea fiecarui american depind de securitatea si
bunastarea celor care traiesc dincolo de granitele noastre". n politica externa,
Obama se inspira din gndirea fostilor presedinti democrati Franklin D. Roosevelt,
Harry Truman si John F. Kennedy.
Mitt Romney, candidatul republican, care se afla pe locul doi n optiunile
republicanilor pentru presedintie, n urma fostului primar newyorkez Rudolf
Giuliani, se axeaza n politica externa pe principiul "Sa ne ridicam la nivelul unei
noi generatii de provocari globale".
Romney considera ca niciodata n istoria americana nu a existat o divizare mai
mare a clasei politice n ce priveste politica externa, divizare ce trebuie depasita.
Politicienii americani ar trebui sa nvete de la "generatia de aur" din timpul si de
dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Mitt Romney l evoca drept model pe
Ronald Reagan.

n loc de concluzii
Solutionarea conflictului transnistrean tine n exclusivitate de competenta si
interesele de termen lung a R. Moldova. n joc este pusa independenta R. Moldova
si vectorul geopolitic.
Independenta reala a unui stat se bazeaza pe trei aspecte primordiale: 1.
Capacitatea de a face fata amenintarilor externe si de a rezolva problemele politice
interne; 2. Elaborarea si aplicarea politicii externe conform intereselor nationale; 3.
A face parte benevol din aliante strategice cu alte state pentru asigurarea securitatii
nationale.
Sansele de rentregire a Republicii Moldova devin de la o zi la alta tot mai mici.
"Singura solutie verosimila de rezolvare a conflictului transnistrean este decuplarea
provizorie a Transnistriei de restul statului pentru a putea fi administrata de o
organizatie internationala", sunt de parere de comentatori si experti politici, care
aduc o serie de argumente, apreciind ca preluarea controlului efectiv asupra
Transnistriei ar fi posibila doar n cazul unei interventii n forta a Washingtonului.
Lucru putin probabil, deoarece Occidentul nu vrea o ciocnire directa cu Moscova.
Scenarii care au la baza modelul cipriot, kosovar, belgian, Tirolul de sud etc. sunt
pna n prezent dezbatute de corpul de experti. ntre timp a aparut planul Voronin,
care se pare ca tinteste doar asigurarea intereselor economice ale unor grupuri de
interese, nu perspectiva de rentregire a statului moldav. Acest plan nu raspunde
chemarii de-a explica cum vor fi asigurate drepturile si libertatile cetatenesti n
regiunea unde domina un regim criminal. Dar aceasta este o alta ntrebare...
Planurile vin si pleaca... Nevoia de transformare sistemica a R.Moldova ntr-un stat
cu vocatie si perceptie euroatlantica trebuie sa constituie idealul suprem si de
coeziune a cetatenilor.
Pentru a evalua obiectiv situaia creat n jurul RMN i a procesului de negocieri
pentru soluionarea panic a conflictului transnistrean, pentru a prognoza evoluia
de mai departe a acestuia, trebuie s nelegem clar rolul pe care l-a jucat i
continu s-l joace Rusia n evenimentele care au loc pe malul stng al Nistrului,
precum i s realizeze interesele geopolitice pe termen lung, de care se conduce
acest stat n partea de sud-vest a spaiului post-sovietic.

Federaia Rus, nelegnd c i va consolida influena n regiune, dar meninndu-
i prezena militar, ncepnd cu luna august a anului 1991 i pn n martie 1992 a
oferit separatitilor transnistreni sprijin politic i informaional, iar din momentul
transferrii Armatei a 14-ea sub jurisdicia sa, a nceput s ofere ajutor militar,
precum i s participe direct la aciunile militare de partea forelor separatiste.
De asemenea, Rusia nu a mpiedicat plecarea spre raioanele din stnga Nistrului a
cazacilor i a altor mercenari, precum i activitile organizaiilor publice, care se
ocupau de recrutarea lor pentru participarea la conflictul armat de pe Nistru.
Anume atunci conducerea politic a Rusiei i-a dat seama, c numai prin
meninerea de facto a unui regim separatist independent de Republica Moldova ea
va reui s-i asigure prezena militar n regiune i, n consecin, influena
asupra acestei pri a Europei de sud-est.

n vara anului 1992, Rusia folosind echipamentul militar i armamentul rmas de
la Armata a 14-ea sub comanda generalului Al. Lebedi, ca rspuns la aciunile
conducerii Republicii Moldova, care a ncercat prin mijloace militare s rezolve
problema integritii teritoriale, n mod unilateral a intrat n rzboi mpotriva
statului moldovenesc suveran, fornd n cele din urm conducerea Moldovei s
revizuiasc fundamental strategia aciunilor de rspuns mpotriva separatitilor de
pe malul stng.
Dup ncetarea aciunilor militare i semnarea Acordului privind principiile de
reglementare panic a conflictului armat din regiunea transnistrean a Republicii
Moldova, la 21 iulie1992, Moldova i Rusia au stabilit un mecanism care excludea
posibilitatea de rencepere a aciunilor militare deci, prin urmare, de soluionare
forat a conflictului. Acordul a consolidat status quo-ul existent la data semnrii
sale. Evident, c din punctul de vedere al dreptului internaional este o nclcare
fi a integritii teritoriale a Republicii Moldova, stat membru a ONU. Dei
Rusia a declarat n mod repetat, c ea nu a participat la conflictul militar, prezena
i participarea forelor sale armate de partea puterii separatiste i neconstituionale
este de necontestat. ns, datorit faptului c Guvernul Republicii Moldova i cel
al Rusiei nu se afl oficial n stare de rzboi, pentru ca rzboiul nu a fost declarat
oficial de nici o parte, acest conflict este privit n general de ctre comunitatea
internaional ca un conflict intern al Republicii Moldova. Implicarea multilateral
a Federaiei Ruse n situaia creat n jurul RMN din momentul apariiei acestei
formaiuni este unul dintre factorii principali ai politicii externe, care influeneaz
nu numai progresul negocierilor n ce privete conflictul transnistrean, ci nsi
existena regimului separatist de la Tiraspol. Rusia are statutul de garant al
soluionrii panice a conflictului. Pe teritoriul, care rmne temporar sub controlul
separatitilor se afl Grupul Operativ al Forelor Ruse, contingentul rusesc de
meninere a pcii i depozitele de muniii, care aparin Rusiei. Nu mai puin
important este faptul, c pe teritoriul RMN locuiesc circa o sut de mii de
ceteni, crora le-a fost acordat cetenia rus. O parte semnificativ a populaiei
din Republica Moldoveneasc Nistrean este de orientare pro-rus.
Potrivit surselor ruseti, Rusia acoper de la jumtate pn la dou treimi din
necesitile financiare ale administraiei transnistrene, precum i acord subvenii
indirecte sub forma ajutorului umanitar, preuri mici la gazele naturale i
neaplicarea sanciunilor pentru neplata facturilor pentru aceast surs de energie
pe parcursul a dou decenii. Sub aspect geopolitic raioanele Moldovei din stnga
Nistrului au fost percepute de Rusia ca un poligon strategic, care i permite s-i
asigure prezena, dar i influena n partea de sud a Europei de Est i n zonele de
lng Marea Neagr. n acest sens, Transnistria rmne a fi zon strategic
important, care a condiionat un nivel ridicat de implicare n eforturile de
soluionare a conflictului a rilor strine, precum i a organizaiilor multilaterale
internaionale, fiecare dintre care are propriile interese aici.

Teritoriul CSI-ului i al fostei Uniuni Sovietice n ansamblul su este o prioritate
n politica extern a Rusiei, un teritoriu anunat al intereselor sale strategice.
Extinznd influena sa politic n regiunea Comunitii Statelor, Rusia a tins s
fie principalul mediator n soluionarea crizei politice i a conflictelor interetnice
de pe teritoriul post-sovietic.
n acelai timp, eforturile Rusiei n procesul pacificrii snt ineficiente, caci
aproape toate conflictele din CSI nu snt rezolvate sau snt ngheate, iar n
Caucaz teritoriile Georgiei aflate n litigiu snt sub protectoratul Rusiei. Reieind
din interesele sale strategice i, practic, din toate conflictele existente, Rusia duce
o politic care se caracterizeaz prin atitudine prtinitoare fa de una dintre prile
participante la conflict. Toate acestea, la rndul su, duc la o evaluare critic a
forelor ruse de meninere a pcii din partea comunitii internaionale, dar i a
nencrederii n Rusia din partea politicienilor i a majoritii populaiei Republicii
Moldova n reglementarea problemei transnistrene.
O alt problem, nerezolvarea creia creeaz obstacole suplimentare n restabilirea
integritii teritoriale a statelor, care se confrunt cu fenomenul separatismului
teritorial, este utilizarea de ctre Rusia a unei interpretri proprii a normelor i
regulilor internaionale. Cu toate acestea trebuie s menionm, c n lumea
modern politica standardelor duble a devenit o norm, de care se ine cont n
procesele de reglementare a conflictelor teritoriale globale sau de care se conduc
rile cu teritorii mari.
ntr-un mod vdit o asemenea abordare era utilizat din partea Rusiei, n cazul
populaiei de pe malul stng al statului moldovenesc, care n mod arbitrar i
unilateral este recunoscut drept popor transnistrean cu dreptul, care reiese de
aici - la autodeterminare pna chiar la separarea de Republica Moldova. Mai mult
dect att, politicienii influeni rui clasific n mod fals conflictul din Transnistria,
mpreun cu alte conflicte aprute n spaiul post-sovietic, ca fiind unul interetnic,
fr s nege, n acelai timp, anumii factori teritorial politici, care au influenat
apariia sa.
Rusia a tins constant de-a lungul tuturor acestor ani s reduc la minim numrul
participanilor internaionali, mediatorilor i garanilor procesului de reglementare
a conflictului. Problema ns ar trebui s fie rezolvat ntre Chiinu i Tiraspol,
sub egida Moscovei. n ciuda faptului, c regimul separatist nu a fost exclus din
procesele de soluionare politic, mai mult dect att, de la nceputul anilor '90
administraia de la Tiraspol a devenit membr a negocierilor de reglementare a
conflictului, partea rus ncearc prin toate mijloacele s ridice statutul
separatitilor n conflict pn la unul legitim, ca al Republicii Moldova, nelegnd
prea bine imposibilitatea unui astfel de pas pentru conducerea Republicii
Moldova.
ns, paradoxul const n faptul, c soluionarea conflictului transnistrean
corespunde intereselor pe termen lung ale Rusiei n regiune, spre deosebire de
interesele unor ali juctori, n special a Romniei, iar acest lucru l nelege foarte
bine liderul rus, care a iniiat semnarea n anul 2003 a aa-numitului plan Kozak.
Iar pentru ilustrarea acestei afirmaii, este oportun s se ia n considerare dou
opiuni de dezvoltare a evenimentelor n urmtorii civa ani, n lumina realizrii
intereselor pe termen lung ale Rusiei n regiune: A) Transnistria, cu sprijinul
Rusiei, se va reuni cu Republica Moldova, B) n Transnistria, cu susinerea Rusiei
se va consolida regimul separatist.
Opiunea A):
Creterea semnificativ a prestigiului i influenei Rusiei asupra ntregului teritoriu
al Republicii Moldova, ca urmare a eforturilor depuse de acest stat la soluionarea
celei mai dureroase probleme a tuturor moldovenilor - conflictului transnistrean.
Pentru muli moldoveni, care consider astzi Rusia drept un stat neprietenos,
imaginea Rusiei se va schimba n mai bine - dintr-un stat ostil ar deveni un
partener cu adevrat strategic al Republicii Moldova.
ntr-o Moldov unit practic va fi scoas de pe ordinea de zi problema unificrii
cu Romnia, pentru c una dintre condiiile de restabilire a integritii teritoriale ar
fi imposibilitatea de a-i pierde suveranitatea fr s piard teritoriile din stnga
Nistrului. Acest lucru corespunde n totalitate intereselor Rusiei.
Va crete semnificativ prestigiul internaional al Rusiei ca stat ce duce o politic
constructiv n rezolvarea conflictelor teritoriale.
Republica Moldova i va pstra pentru mai muli ani statutul de neutralitate, fapt
care este n deplin concordan cu interesele Rusiei.
Republica Moldova va dezvolta mai activ relaiile economico-comerciale
bilaterale cu rile CSI i va renuna la ideea de retragere din aceast structur
internaional multilateral.
Se vor crea condiii prielnice pentru o cretere economic rapid a Moldovei, ceea
ce o va face mai atractiv pentru propriii ceteni, prin neutralizarea, pe aceast
cale, a unei pri eseniale a propagandei proromneti.
Din punct de vedere juridic, n una dintre condiiile de reunificare va fi consfinit
dreptul la proprietate al Rusiei i a cetenilor si n regiunea transnistrean.
Opiunea B):
Majoritatea moldovenilor, deocamdat graie istoriei comune, religiei, apropierii
culturilor, cunoaterii limbii i culturii ruse, percep Rusia pozitiv, ca pe un stat
prieten. n cazul consolidrii regimului separatist n Transnistria, situaia se va
schimba cardinal, iar Rusia se va prezenta n faa poporului Republicii Moldova n
calitate de stat, care a separat ara sa i care a trdat prietenia de lung durat
dintre cele dou popoare.
Pentru romni i romnism vor fi disponibile noi oportuniti de extindere n
volum deplin a propagandei anti-ruse, insuflarea urii fa de tot ce e rusesc n
sufletele tinerilor, precum i dezvoltarea rapid a rusofobiei. O asemenea situaie
va submina n mod semnificativ poziia Rusiei n Republica Moldova i va pune n
dificultate vorbitorii de limb rus a rii, care alctuiesc nu mai puin de 1 milion
de persoane, despre interesele crora Rusia nu trebuie s uite.
Se vor crea condiiile ideale pentru absorbirea rapid a Republicii Moldova de
ctre Romnia, cu condiiile Bucuretiului, n termeni care nu ar corespunde
intereselor pe termen lung ale Rusiei.
Transnistria, n care locuiete populaia vorbitoare de limba rus i moldovenii
loiali Rusiei va rmne decenii la rnd cea mai srac regiune a Europei ca o
enclav nerecunoscut de ctre rile europene. Rusia este responsabil pentru
aceti oameni, de un viitor destoinic, pe care nu va fi, ns, capabil s-l ofere.
Va scdea semnificativ autoritatea internaional a Rusiei, dup care se va
nceteni o imagine stabil a unei ri, care ncalc normele dreptului
internaional.
Interesele obiective ale Rusiei, desigur, constau n adoptarea msurilor urgente
pentru rezolvarea conflictului transnistrean, precum i sprijinul activ la restabilirea
integritii teritoriale a Republicii Moldova. Acei care nu neleg acest lucru n
Rusia i duc politica de stabilire a statutului de formaiune teritorial separatist,
fr ndoial, acioneaz mpotriva intereselor Rusiei. Aceti oameni trebuie s fie
ndeprtai de ctre conducerea Rusiei, inclusiv i din procesul de reglementare a
conflictului. Cu toate acestea, n Rusia exist fore, care neleg totul i care snt
ghidate de interesele ariviste nguste de afaceri sau lucreaz nu n favoarea statului
rus...
Dup eecul planului Kozak Rusia nu a promovat o politic consecvent, lipsit
de emoii inutile, care s fie ndreptat spre rentregirea Republicii Moldova,
influena crescnd asupra conducerii ruse a puterilor anti-moldoveneti, care
acioneaz numai n interes propriu ngust au creat premisele pentru atragerea de
ctre conducerea Republicii Moldova spre rezolvarea conflictului transnistrean a
altor actori internaionali influeni. Astfel, a fost creat formatul 5 +2, n cadrul
cruia nu s-a reuit s se nregistreze vreun progres n soluionarea conflictului i
perspectivele cruia snt foarte vagi.