Abecedar apicol pentru incepatori

Dupa ce am facut o Scurta introducere in lumea albinelor si am incercat sa explicam diferenta

intre Apicultura si cresterea albinelor, astazi este cazul sa trecem un pic mai la subiect si sa dam o
mana de ajutor celor care vor sa se apuce de asa ceva. Pentru aceasta voi incerca sa fac o scurta
trecere in revista a modelelor de stupi, instrumentelor si termenilor folositori celor care vor sa se apuce
de cresterea albinelor. Chiar daca v-am convins deja in articolele anterioare ca metoda Warre sau
stupul traditional japonez ar fi varianta ideala pentru o astfel de activitate, nu strica sa cunoastem un
pic si metoda "clasica" de apicultura. Asta pentru ca mai ales in prima faza veti fi probabil nevoiti sa
achizitionati familii de albine de la apicultori clasici si trebuie sa aveti idee ce inseamna un roi sau o
familie, un stup sau o rama stas, ca sa intelegeti mai bine pe ce dati banii. Cu timpul, sa speram ca
pasionatii cu stupi populari in sistem Warre se vor inmulti, iar un roi sau o familie de albine oferite
cadou pentru un tanar incepator se vor gasi mai usor in viitoarele comunitati sustenabile.

Sa incepem in primul rand cu stupul. La noi in tara lazile se impart pe trei modele principale, iar ramele
la fel. Stupul orizontal este denumit astfel deoarece extinderea familiei de albine se face in lateral, prin
adaugarea succesiva de rame. Este recomandat de obicei incepatorilor deoarece intretinerea lui este
mai "usoara" si este foarte des intalnit in remorcile apicole cunoscute de toata lumea. Contine cam 20
de rame 1/1 numite rame intregi sau rame de cuib, care au dimensiunea exterioara de
435x300mm. Stupul vertical este probabil cel mai intalnit stup de la noi, numit si stupul Dadant. Este
format dintr-un corp principal numit si cuib, cu 9-12 rame 1/1, unde are loc cresterea puietului si
iernarea albinelor. La acesta se adauga vara, deasupra cuibului, corpuri suplimentare mai mici numite
magazie, care sunt destinate recoltarii mierii. Ele contin rame de 3/4 cu dimensiuni de 435x230mm
sau rame de 1/2 de 435x162mm. Stupul multietajat seamana cel mai bine cu modelul Warre fiind
compus din corpuri de aceeasi marime suprapuse vertical. Un corp are 10 rame de dimensiune 3/4 la
stupii stas ME sau 10 rame 1/2 la varianta multietajat redus sau stup MER.

Aici poate ar fi utila o discutie legata de suprafata si volumul ideal al unui corp. Suprafata are legatura
cu marimea ghemului de iernat, iar din acest motiv cred ca 10 dmp ar fi ideali. Volumul are legatura cu
mierea recoltata, cu cat e mai mic se poate recolta mai usor si pe sortimente. Aici cred ca un 20 de litri
ar fi cea mai buna alegere. Ca idee, un corp de stup Warre la 30x30x20cm are suprafata interioara de
9 dmp si volum de vreo 18 litri. Iernatul se face pe minim doua corpuri si vara se ajunge pana la sapte
corpuri. Dintr-un corp de 18 litri se obtin cam 12 kg de miere, dar depinde si cat de plin este. Un corp
traditional japonez mi se pare cam mic la 22x22x15cm adica la vreo 5 dmp suprafata si cam 7 litri
volum. Iar lazile de la stupii clasici sunt mult prea mari. Un corp clasic cu 10 rame 1/1 are 45x38x32cm
adica 17 dmp si 55 litri, iar un corp de multietajat are 45x38x25cm adica 17 dmp si 43 litri. Chiar si
corpul de 1/2 cu 45x38x18 dmp are 17 dmp si 30 litri. La comparatii trebuie tinut evident cont ca in
stupii clasici ocupa loc si ramele, plus spatiul dintre rame si scandura corpului. La warre ramele sunt
inlocuite cu barete, iar la japonez nu mai avem decat doua traverse de sprijin si fagurii sunt lipiti de
peretele cutiei.

Achizitionarea albinelor. Perioada ideala de start este luna mai sau iunie, cand este perioada roitului.
Un roi inseamna de obicei cam 3-5 rame cu albine insotite de o matca. Roiurile se obtin la finalul
primaverii atunci cand spuneam ca albinele incep construirea de botci pentru cresterea de matci
tinere. In acel moment apicultorii care nu doresc sa lase albinele sa roiasca in mod natural, au de ales
intre doua variante: sa distruga saptamanal botcile sau sa faca asa-numitul roit artificial. Adica sa
scoata din familia care vrea sa roiasca botcile mai mari impreuna cu 2-3 rame de albine pentru a crea
din ele un roi. Acesta se pune intr-o cutie separata in vederea vanzarii sau cresterii pentru formarea
unei noi familii. Cand un roi creste si ajunge sa ocupe 8-10 rame se cheama ca am obtinut o familie
adevarata, puternica si gata de produs miere. Pretul la care se vinde o rama de albine variaza intre 30
si 50 ron, functie de sezon, numarul de albine sau calitatea si cantitatea de puiet prezenta. Asadar
puteti cumpara un roi pe 4-5 rame la 150-250 RON sau o familie de 8-10 rame la 300-500 RON. Acest
cost include rama de lemn, fagurele construit, puietul sau mierea din celule plus albinele de pe fagure.

Fiecare roi sau familie vine cu matca ce este inclusa in pret, in schimb cutia trebuie de obicei adusa de
cumparator. Pe mine m-au ajutat mult in acest sens stupii din polistiren pe care i-am primit cadou,
deoarece sunt foarte usori si transportul era simplu de realizat. In rest, in ciuda faptului ca se
manevreaza bine si ofera o izolatie buna, stupii din plastic sunt cat se poate de nesanatosi.
Substantele chimice care intra in compozitia polistirenului sunt toxice, iar odata expusi la soare incep
sa emane din ele. Cu toate acestea, se fac stupi din asa ceva, ba chiar sunt considerati ultima fita in
materie de apicultura, fiind in general mai scumpi decat stupii din scandura de brad. La fel de nociva
este si folosirea placilor de placaj, PAL sau OSB la construirea capacului sau peretilor stupului. Aceste
placi prefabricate contin adezivi pe baza de formaldehida si nu sunt de obicei recomandate nici la
construirea casei sau mobilei, ce sa mai spunem a stupilor care stau in soare si emana in interior toate
aceste chimicale. Scandura simpla netratata ramane asadar cel mai sanatos material pentru
realizarea stupilor.

Interesant este ca si in cartile Anastasiei gasim informatii legate de cresterea albinelor. Modelul de
stup recomandat de aceasta seamana surprinzator de bine cu un stup octogonal de tip warre cu fund
rabatabil si intrari multiple: "Grosimea scndurilor va fi de cel puin ase centimetri, spaiul interior al
stupului cel puin patruzeci pe patruzeci, iar lungimea nu mai mic de un metru douzeci. n colurile
mbinrilor interne vor trebui confecionate triunghiulee de lemn care vor trebui s dea o form
rotunjit colurilor. Una din extremiti va trebui s-o nchidei, fcnd atenie s nu fisurai grinzile
(scndurile) stupului. La cea de-a doua extremitate ns, vei face un fel de u, pentru care va trebui
s adaptai o scndur n aa fel nct s oputei lua la nevoie. Scndura care va ine loc de u se va
fixa provizoriu cu crpe sau cu buruiene. Pe toat lungimea uneia din mbinrile laterale vor trebui
practicate fisuri de aproximativ un centimetru jumtate de nalte, fisuri care nu trebuie s fie mai
aproape de treizeci de centimetri de extremitatea deschis. Acest stup se poate aranja pe nite pari n
grdin, la o nlime nu mai mic de douzeci-douzeci i cinci de centimetri de la pmnt, latura cu
fisuri va trebui s fie orientat spre sud, dar mai bine ar fi ca stupul s fie aezat sub streain casei."

Trecand pe plan local, poate ar merita amintite si cateva initiative interesante de pe la noi. Una ar fi
stupul "bio" al profesorului Ursu de exemplu.Se bazeaza pe o rama asezata transversal unde matca
depune oua in celule de trantor, preferate de varroa, iar prin distrugerea lor de apicultor scade si
gradul infestarii. Il apreciez mult pe profesorul Ursu, am invatat multe din filmele sale de pe internet si
l-am admirat inclusiv pentru partea legata de predarea matematicii online. Cu toate astea, stupul sau
merge in continuare pe ideea de apicultura "industriala". Cu rame mobile, faguri artificiali si tot
tacamul. Este tot ceva fortat, ca un fel de monocultura care foloseste piatra vanata in loc de cide, dar
tot nu se poate numi permacultura. Ceva mai buna este metoda aplicata de Maximus, iar cartile
acestuia sunt valoroase si merita citite. Chiar daca mai foloseste inca rame in stupi multietajati de 8
rame, Ciprian a renuntat la foitele de ceara artificiale si tratamentul il face natural. Adica acid oxalic si
medicamente homeopate, ceea ce merita luat aminte. Pentru ca sunt cazuri in care aceste metode pot
face mai usoara tranzitia de la tratamentele chimice cu Varachet-ul clasic catre o eliminarea totala a
medicamentelor administrate albinelor.

Maximus recomanda de asemenea iernarea albinelor cu fundul stupului deschis. Ideea este ca
albinele pot ierna linistit in stup cu fundul deschis, prin care se face o aerisire mult mai buna chiar si
atunci cand urdinisul este acoperit cu zapada. Aerul cald se ridica sus iar CO2 produs prin respiratie
coboara. Albinele sufera mult mai tare la vant, umezeala, mucegai si lipsa aerului decat la frig. Iernand
"in fundul gol" cum se spune pe forum, consuma poate un pic mai multa miere pentru incalzire. Asta
nu place apicultorilor clasici, motiv pentru care ei nu agreeaza metoda, ba chiar le infofolesc cat mai
tare si micsoreaza cuibul cu diafragme de placaj. Asta si pentru ca ghemul nu acopera toata suprafata
cutiei imense si patrate, iar la colturi apare mucegai. Ei incearca apoi sa elimine umezeala prin tot felul
de pernute sau plapumioare absorbante, stau toata iarna cu ochii pe urdinise, curatand zapada, iar
primavara adauga treptat rame laterale, pe masura ce familia creste. Toate acestea se pot rezolva mai
usor prin iernatul cu fund deschis si stup de marime apropiata de dimensiunea naturala a ghemului.
Pe masura ce familia scade sau se extinde, ghemul urca sau coboara in mod natural pe verticala, nu
in lateral asa cum se intampla in stupii clasici. Iar daca cutia are forma rotunda, octogonala sau macar
hexagonala, avem suprafata ideala pentru ghemul de albine care n-a avut niciodata forma patrata.

Trecand la experientele proprii, povestea mea in ale albinaritului a inceput de vreo trei ani si in mai se
fac doi ani de cand am luat prima familie de albine. Am pornit cu stupi clasici si warre, incercand sa
ajung treptat la o metoda naturala de crestere a albinelor. Daca veti citi aventurile mele povestite pe
forum veti vedea ca am modificat in timp stupii warre pe care intial ii construisem conform
instructiunilor din cartea abatelui. Tot in carte gasiti modul de trecere de la stupi traditionali la cei
warre. Puteti gasi apicultori dispusi sa va vanda "roi la pachet" adica albinele scuturate intr-o cutie de
carton, fara rame si faguri. Majoritatea prefera totusi sa le vanda cu tot cu rame, astfel ca va trebui sa
aveti la inceput 2-3 stupi clasici din care sa faceti apoi transferul in cei naturali. Dupa cele doua
sezoane am ajuns asadar sa mai invat cate ceva si sa fac modificari la stupii construiti de mine dupa
cum urmeaza. Initial am crescut grosimea scandurii, de la 2 cm la 4,5 cm. Anastasia spunea 6 cm dar
in cazul ala nu prea mai poti ridica cutia de la pamant, mai ales dupa ce se umple cu miere. Apoi am
trecut la fundul deschis, cu sita anti-varroa din inox, adica o plasa metalica ce acopera fereastra
pentru aerisire decupata in fundul stupului. Carpa cu faina de sub acoperisul Warre care facea
probleme cu mucegaiul, mai ales in absenta aerisirii din fund, a fost schimbata cu cateva scandurele
subtiri si late de lemn.

Ma tenteaza ca anul acesta sa fac macar vreo doi stupi de forma hexagonala cu multiple intrari de
genul Hexhive ca sa vad cum merge treaba si cu ei. Ulterior as dori, asa cum spuneam in episodul
anterior, sa trec pe stupi octogonali sau ideal rotunzi, renuntand la cei vechi in momentul in care voi
face mutarea la viitoarea comunitate. In interior voi renunta la baretele recomandate de Warre si voi
merge pe varianta japoneza, folosind doar doua traverse de lemn, nu metalice, pentru sustinerea
fagurilor. Prefer sa elimin pe cat posibil metalul la interior sau chimicalele la exterior. Singura exceptie
ar fi sita anti-varoa care este din inox pentru a nu rugini. Aceasta permite aerului sa intre, dar tine
afara soriceii de care albinele nu se pot apara iarna cand stau ghem. O modalitate de inlocuire a
plasei metalice ar fi o scandura cu gauri mici pentru aerisire, dar aceea nu va rezista probabil la fel de
mult. Pe exterior, deocamdata folosesc tabla galvanizata la capac, dar si acolo se poate merge doar
cu lemn daca imbinarea este buna si apa nu patrunde la interior. Tratamentul aplicat scandurii este
flambare la interior pentru distrugerea eventualilor microbi si ulei de in la exterior pentru o rezistenta
mai buna la intemperii. Prefer sa evit vopselele chimice sau alte substante de protejare a lemnului,
chiar si la exterior. Scandura groasa de 4 cm rezista ani buni, mai ales daca nu este plimbata anual in
pastoral, incarcata, descarcata si trantita prin camioane.

Cu toate ca ma consideram bine informat cand am inceput, citind forumul veti observa ca am facut in
doi ani cam tot ce scria sa NU se faca la carte. Asta este diferenta intre teorie si practica, intre a sti si
a face, intre povestile frumoase si experienta datului de grinda cu capul propriu. Imediat se incheie a
doua iernare prin care am trecut si asa cum se spune, primavara se numara albinele. Iarna acestui an
a fost totusi blanda din acest punct de vedere si sper ca totul sa decurga bine in noul sezon. Sunt
sigur ca mai am multe de invatat, dar din putinul pe care l-am inteles, incerc sa-i luminez pe cat pot si
pe altii. Pentru alte nelamuriri sau intrebari recomand cartea abatelui Warre, topicul dedicat de
peforumul stuparitul si zona de comentarii a acestui blog. Atentie totusi de la cine alegeti sa primiti
indrumarile respective, nu toti apicultorii apreciaza aceste metode de stuparit natural, la fel cum nu toti
agricultorii inteleg permacultura. Acestea fiind zise, inchei aici partea a treia si ultima din acest mini-
serial apicol si nu-mi ramane decat sa va urez spor la treaba. Vine imediat primavara si se apropie
momentul cel mai oportun pentru inceperea acestei indeletniciri plina de impliniri care este cresterea
albinelor.