Bugetul Uniunii Europene

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bugetul Uniunii Europene este actul care autorizează în fiecare an finanţarea ansamblului
activităţilor şi intervenţiilor comunitare. În funcţie de acesta pot fi observate în fiecare an
priorităţile şi orientările politice comunitare. Evoluţia sa de-a lungul timpului reflectă
transformările succesive ale construcţiei europene. În 1970, bugetul comunităţii era de
3,6 miliarde ecu ( la 1 ian. 1999, 1ecu = 1 euro) şi era constituit aproape în totalitate din
fonduri pentru cheltuielile legate de politica agricolă comună. Astăzi bugetul UE este
dotat cu aproximativ 93 miliarde de €. Se pot regăsi aici toate politicile UE: cheltuielile
politicii agricole comune, politica de dezvoltare regională, cheltuieli de cercetare,
educaţie, formare, acţiuni de cooperare internaţională etc.

Tratatul de constituire a CEE, modificat prin Tratatul de la Amsterdam (art. 268-280 ),

este cel care reglementează procedurile de alcătuire şi adoptare a bugetului. Astfel,
Comisia Europeană trebuie să elaboreze un draft de proiect bugetar, pornind de la
estimări ale nevoilor economice şi priorităţilor politice ale Uniunii pentru anul care
urmează. Acest document este prezentat Consiliului Uniunii, care îl adoptă după
eventualele amendamente, devenind astfel un proiect de buget. Acest proiect este
transmis Parlamentului European. Puterile acestuia din urmă asupra bugetului depind de
natura cheltuielilor: pentru cheltuielile obligatorii (aprox. 40% din total), parlamentul
poate doar propune modificări, iar stabilirea nivelului final al fondurilor alocate pentru
acest domeniu revine Consiliului; pentru celelalte cheltuieli, neobligatorii, Parlamentul
poate modifica proiectul de buget. Trebuie observat însă faptul că parlamentului îi revine
rolul cel mai important, devenind astfel "autoritatea bugetară" a Uniunii.

Din 1998, bugetul anual al Uniunii este stabilit în concordanţă cu un plan financiar pe
termen mediu, care defineşte limitele anuale ale cheltuielilor comunitare. În 1999, în
cadrul negocierilor "Agendei 2000", legate de priorităţile viitoare ale UE, au fost stabilite
şi adoptate liniile directoare ale politicii bugetare pe o perioadă de 7 ani, între 2000 şi
2006. Fixându-se aceste perspective bugetare pe mai mulţi ani, adoptate atât de Consiliul
UE, cât şi de Parlamentul European, s-a creat un cadru care facilitează adoptarea anuală a
bugetului şi controloul asupra evoluţiei cheltuielilor. Perspectivele financiare pe 2000-
2006 au inclus şi credite pentru lărgirea Uniunii.

Perspectivele financiare pentru perioada 2007-2013 se împart în cinci capitole:

1. Creştere durabilă: această rubrică include fondurile structurale, cercetarea şi educaţia,

cu un buget de 382 de miliarde de euro pentru 7 ani
2. Conservarea şi gestionarea resurselor naturale: este vorba de finanţarea politicii
agricole comune şi a politicilor de mediu, cu un buget de 371 de miliarde de euro

3. Cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie: 10,7 de miliarde de euro sunt destinate

activităţilor legate de justiţie şi afaceri interne. Această sumă va acoperi şi programele
care încurajează cetăţenia europeană, cum ar fi schimburile între tineri, înfrăţirea oraşelor
şi dimensiunea europeană a presei şi culturii

4. Uniunea Europeană ca actor global: 49,5 de miliarde de euro vor fi alocate acţiunilor în
favoarea ţărilor în curs de dezvoltare, promovării drepturilor omului, politicii externe şi
de securitate comune şi sprijinului pentru dezvoltarea ţărilor învecinate

5. Administraţia (inclusiv serviciile de traducere) va beneficia de 49,8 de miliarde de

euro, adică 5,75% din bugetul total.

1. Detalii generale .

Bugetul Uniunii Europene este actul care autorizeaza în fiecare an finantarea ansamblului activitatilor si
interventiilor comunitare. În functie de acesta pot fi observate în fiecare an prioritatile si orientarile politice
comunitare. Evolutia sa de-a lungul timpului reflecta transformarile succesive ale constructiei europene.
Banii contribuabililor sunt folositi în Uniunea Europeana pentru a finanta activitati pe care toate statele
membre si toate parlamentele le-au aprobat prin Tratate. O suma foarte mica – aproximativ 1 % din bogatia
nationala a Uniunii, care echivaleaza cu aproximativ 235 euro pe cap de locuitor – ajunge in bugetul anual
al Uniunii Europene si e cheltuita în principal pentru cetatenii si comunitatile acesteia.

2. Bugetul în detaliu.

Un domeniu larg de activitati sunt finantate în statele membre, cum ar fi de exemplu agricultura,
infrastructura (constructia de drumuri, poduri si cai ferate), educatie, cultura, somaj si politici sociale, politici
de protectie a mediului, protectia consumatorului si cercetarea. Sunt de asemenea în curs cateva initiative
pentru a oferii cetatenilor Uniunii Europene o zona de libertate, securitate si justitie fara granite interne. O
parte din bugetul Uninunii este de asemenea cheltuit pentru finantarea dezvoltarii economice in diferite parti
ale globului si pentru ajutoare umanitare pentru tarile non-europene afectate de dezastre naturale si situatii
de criza.
Planul anual de cheltuieli este negociat între Parlamentul European si Consiliul Ministrilor pe baza unei
propuneri a Comisiei Europene.
Bugetul acopera cheltuielile tuturor institutiilor uniunii. Acesta stabileste veniturile si cheltuielile pentru
istitutiile uniunii, decide activitatile care urmeaza sa fie finantate si impune sumele si personalul maxim
necesar pentru acestea. El de asemenea citeaza actele de autorizare pentru fiecare actiune, înainte sa
poata fi puse în aplicare aproape toate activitatile necesita o asemenea lege comunitara - un act autorizator
sau o baza legala – propusa de Comisia Eureopeana si aprobata de Parlamentul European si Consiliul de
Ministri impreuna in cele mai mulet cazuri.
Cheltuielile Uniunii sunt limitate de tratate. Nu se permite ca bugetul uniunii sa aiba deficit, ceea ce
înseamna ce venitul trebuie sa depaseasca toate costurile diferitelor activitati. Acest venit vine din trei surse
principale: taxe vamale, o serie de taxe pe valoarea adaugata (TVA) cu valori diferite in fiecare stat membru,
si o contributie suplimentara a statelor membre pazata pe marimea produsului intern brut (PIB).
Suma de bani care poate fi disponibila uniunii e limitata prin întelegeri intre statele membre si parlamente.
Aceasta limita superiora se situeaza momentan la 1.24 % din PIB-ul uniunii pentru cheltuieli facute din
bugetul uniunii. În comparatie 45 % din PIB-ul uniunii se duce spre dezvoltare locala, regionala si
nationala în statele membre.
Cheltuielile uniunii sunt limitate înca odata printr-un acord multi-anual semnat între membri parlamentului
european, Consiliul Ministrilor si Comisia Europeana. Acest acord contine un „plan financiar multianual”. Cel
mai recent cuprinde cheltuielile pe perioadele de sapte ani cuprinse între 2000 – 2006 si 2007 – 2013.

Bugetul Uniunii Europene

În cadrul unei conferinţe de presă care a avut loc la Paris la 9 mai 1950 s-a lansat planul „Schumann” şi s-a trecut
la o fază hotărâtoare a destinului comunităţilor Europene. Au urmat luni de negocieri (între cele sase state) care s-
au concretizat cu adoptarea Tratatului CECO la 18 aprilie 1951, intrat în vigoare la 25 iulie 1952 (durata sa de
valabilitate fiind de 50 de ani).

Bugetul Uniunii Europene

1.2. Evoluţii ulterioare
Ca urmare a unei activităţi politico – diplomatice, sub impulsul Franţei şi Germaniei, s-au realizat procese
importante în direcţia unificării europene, care s-au concretizat prin adoptarea la 25 martie 1957 a Tratatului de la
Roma, care cuprinde de fapt 2 tratate :
1. EURATOMUL – prevede reglementarea în comun a producţiei materiei nucleare, exploatarea în comun a
mijloacelor de care dispun statele membre, un schimb de informaţii şi un sistem comun de brevete şi invenţii;

Bugetul Uniunii Europene

2. Tratatul privind Economia Europeană (CEE) – prevede reglementarea următoarelor 4 libertăţi :
- libertatea de circulaţie a mărfurilor;
- libertatea de circulaţie a persoanelor;
- libertatea de circulaţie a capitalurilor;
- libertatea de circulaţie a serviciilor.
Nu toate activităţile intrau sub incidenţa acestor acorduri.
Obiectivul Tratatului de la Roma (prevăzut a fi îndeplinit într-un termen de 12 ani de la semnarea tratatului) a
constat în realizarea unui spaţiu economic lărgit în care întreprinderile din cele6 state puteau opera în condiţii de
concurenţă loială şi reală. Reuşita implementării

Tratatului a demonstrat că obiectivele fundamentale, respectiv diminuarea tuturor obstacolelor vamale şi crearea
unei Uniuni vamale a fost finalizată cu un an mai devreme.
În anul 1960 la Stockholm are loc o Convenţie privind înfiinţarea Asociaţiei Europene a Liberului Schimb – AELS.
În 1973 au aderat la Comunitate : Anglia, Irlanda şi Danemarca. Grecia a semnat Tratatul în 1979, iar Spania şi
Portugalia în 1985. Austria, Suedia şi Finlanda au devenit membre ale Uniunii la 1 ianuarie 1995.
S-au semnat acorduri de cooperare cu ţări nemembre, cel mai important fiind Acordul de la Lome din 1989 cu 68
de state di Africa.

Bugetul Uniunii Europene

1.3. Evoluţii recente.
În 1986 a fost încheiat Actul Unic European care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1988. El şi-a propus să accelereze
realizarea pieţei unice definite ca „un spaţiu fără frontiere interioare în care libera circulaţie a persoanelor,
serviciilor şi capitalurilor” se va realiza conform dispoziţiilor din „prezentul tratat”.
Prin Tratatul de la Maastricht (1992) se modifică Tratatul de la Roma, Actul Unic European şi se realizează
Uniunea Europeană.
Din 31 decembrie 1993 a fost realizată liberalizarea financiară, iar din 1 ianuarie 1994 a fost creat Institutul
Monetar European de la Frankfurt care a prefigurat apariţia Băncii Centrale Europene.
Fostul ECU a fost înlocuit cu EURO care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999.

2. Instituirea Uniunii Europene

2.1. Tratatul de la Maastricht . O fază decisivă a procesului de integrare a început odată cu semnarea de către cei
12 membri ai Comunităţii europene , la 7 februarie 1992 a Tratatului de la Maastricht privind instituirea unei Uniuni
Europene. Acest Tratat a constituit o nouă etapă în procesul creării unei uniuni fără încetare mai strânsă între
popoarele Europei. Tratatul de la Maastricht a cuprins şapte titluri şi trebuie remarcat că prin acest Tratat nu au
fost înlocuite, ci modificate tratatele care pun bazele Comunităţilor Europene. După adoptarea Tratatului de la
Maastricht alte 10 state au depus cereri de adoptare : Romania, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Bulgaria,
Slovnia, Estonia, Lituania, Letonia.

Câteva cuvinte despre bugetul Uniunii Europene

Pentru a-si îndeplini sarcinile, Uniunea Europeana dispune de un buget de 99,7 miliarde euro, pentru anul
2003.
Sistemul financiar comunitar se bazeaza pe o planificare pe termen mediu a cheltuielilor, planificare ce se
regaseste într-un acord între Parlamentu European, Consiliul UE si Comisia Europeana. Acordul curent
dateaza din 6 mai 1999 si stabileste limite maxime pentru perioada 2000-2006 în ceea ce priveste diferitele
categorii de cheltuieli comunitare: pentru agricultura, politica interna a UE, politica externa si pregatirea
pentru extindere, cheltuieli administrative.
Planificarea este transpusa într-un buget anual, în urma unui proces ce implica Comisia Europeana si în
care Consiliul UE si Parlamentul Europei detin puterea decizionala. Bugetul stabileste nivelul cheltuielilor ce
vor fi efectuate, pe fiecare domeniu în care Uniunea Europeana este implicata.
Principala sursa de finantare a cheltuielilor bugetare o reprezinta fondurile puse la dispozitie de catre statele
membre, existând un nivel maxim de 1,27% din Produsul National Brut al întregii Uniuni. Bugetul din 2003
se situeaza sub aceasta limita, la 1,02%.
Comisia Europeana este responsabila pentru implementarea bugetului, în conformitate legislatia existenta,
asigurând o folosire cât mai eficienta a fondurilor. Diferitele Directorate-generale si Servicii din cadrul
Comisiei sunt responsabile pentru implementarea programelor comunitare în domeniile lor de activitate si
pentru managemnentul fondurilor ce le revin. Directoratul-general bugetar are sarcina sa stabileasca regulile
financiare si bugetare, sa încurajeze un management financiar competent din partea Comisiei, sa
monitorizeze procedura bugetara anuala si sa intocmeasca conturile anuale ale executiei bugetare.
Primul nivel al controlului bugetar are loc în cadrul fiecarei institutii. Apoi, este exercitat un control extern, din
partea Curtii Europene de Audit, care urmareste legalitatea si regularitatea implementarii bugetului si
calitatea managementului financiar realizat de catre institutiile comunitare. Ultimul nivel al controlului este de
natura politica si este exercitat de catre Consiliul UE si Parlamentul Europei.
Comunitatea mai are la dispozitie înca doua instrumente pentru finantarea politicilor sale: bugetul operativ al
Comunitatii Carbunelui si Otelului si Fondul European pentru Dezvoltare.
II. Principiile fundamentale ale bugetului comunitar
Bugetul comunitar este guvernat de 6 principii de baza:
1. principiul unitatii, conform caruia toate veniturile si cheltuielile comunitare trebuie consemnate într-un
singur document;
2. principiul universalitatii se bazeaza pe doua reguli:
- regula neafectarii, conform careia veniturile bugetare nu pot fi alocate în mod expres pentru anumite
cheltuieli bugetare;
- veniturile si cheltuielile se înscriu în buget în totalitate, în sume brute, fara compensari între ele;
3. principiul anualitatii, conform caruia operatiunile bugetare se refera la o perioada de un an, numit an
bugetar. Comunitatea trebuie sa împace acest principiu cu nevoia de a se angaja în operatiuni multianuale,
cu o pondere din ce în ce mai importanta în cadrul bugetului. Solutia este reprezentata de înscrierea
separata în buget a angajarii de cheltuieli si a platii efective a cheltuielilor.
4. principiul echilibrului, conform caruia veniturile estimate ale unui an bugetar trebuie sa fie egale cu
cheltuielile acelui an. Nu este permisa recurgerea la împrumutul de fonduri pentru acoperirea deficitului
bugetar. Un eventual surplus va fi înscris ca venit în bugetul anului urmator, iar în cazul unor cheltuieli ce
depasecs limitele initial prevazute vor fi finantate prin amendarea bugetului, avându-se în vedere
redimensionarea cheltuielilor sau înscrierea de resurse financiare suplimentare.
5. principiul specializarii cheltuielilor, conform caruia fiecare cheltuiala trebuie sa corespunda unui anume
obiectiv, pentru a preveni confuzia, atât în faza de autorizare, cât si în faza de executie, asigurându-se un
buget lipsit de ambiguitate, care va putea fi executat în conformitate cu intentiile autoritatii bugetare;
6. de la 1 ianuarie 1999, moneda Uniunii Europene este euro, care este legat de 12 din cele 15 monede ale
statelor membre prin rate de schimb fixe si irevocvabile. Cheltuielile si veniturile estimate se înscriu în buget
în euro.