Sunteți pe pagina 1din 6

In cadrul unei cercetari defasurate in Olanda, s-a descoperit ca 45% din olandezii care respecta regulile

minime de igiena orala, fac ceva gresit! Ei nu isi curata bine dantura ci raspandesc milioane de bacterii
prin intermediul periutei de dinti.

Acest lucru se intampla din cauza incalcarii regulii care spune ca trebuie sa ne schimbam periuta de dinti
o data la trei luni de zile. In caz contrar, ea devine o crescatorie de bacterii, afirma studiul. Cercetatorii
au ajuns la concluzia ca periutele de dinti vechi pastreaza aproximativ 7 milioane de potentiali agenti
patogeni.

O veste buna este aceea ca peste 70% din persoanele intervievate stiu ca se pot imbolnavi de la
periutele de dinti vechi. Streptococi, mucegaiuri, bacteria Escherichia Coli si altele pot sa duca la
probleme grave de sanatate!
Academia Sahlgrenska a Universitatii din Ghothenburg a publicat un studiu conform caruia tinerii de 19
ani din Suedia au obiceiuri de igiena orala nesanatoase. 7 din 8 adolescenti au o igiena orala precara,
ceea ce determina aparitia problemelor dentare severe.

Studiul s-a efectuat pe un esantion de 500 de tineri selectati aleatoriu. In medie, tinerii prezentau placa
bacteriana pe jumatatea fiecarui dinte.

O alta problema comuna identificata a fost gingivita, fiind o concecinta negativa a igienei precare. Acest
lucru poate creste aparitia altor probleme dentare, ajungand in final la pierderea dintilor. Studiul arata
ca majoritatea adolescentilor, 76% din cei chestionati, se spala pe dinti de cel putin doua ori pe zi, doar 4
% folosesc ata dentara zilnic si tot atatia nu se spala pe dinti deloc timp de cateva zile.

Cercetatorii de la Universitatea din Ghothenburg spun ca majoritatea adolescentilor care sunt mai putin
cinstiti afirma ca folosesc in mod regulat periuta de dinti, insa alte studii arata ca acestia se spala pe dinti
dupa reguli elementare. Probabil igiena orala precara este determinata de faptul ca nu stiu sa se spele
pe dinti corect si pentru ca nu folosesc ata dentara.

In cadrul acestui studiu, persoanele de sex masculin au prezentat o igiena orala deficitara in comparatie
cele de sex feminin. Studiul a fost realizat in doua zone diferite ale Suediei, demonstrand ca obiceiurile
de igiena orala nu depind de factorii socioeconomici, indiferent de zona de care apartin.
Cercetatorii spun ca este lamentabil ca adolescentii au o igiena orala precara, in ciuda investitiilor in
informarea lor cu privire la masurile preventive.


Punctul de plecare pentru o istorie a periutei de dinti se considera a fi anul 3500 i. Hr, cand egiptenii si
babilonienii foloseau asa-numitele betisoare de mestecat pentru a-si curata dintii. Acestea semanau
cu scobitorile pe care le folosim noi astazi si erau facute din bete mestecate la un capat pana cand
lemnul devenea moale si se desfacea in aschii, ajungand sa se asemene astfel cu o periuta de dinti
primitiva. Uneori, pentru a-si improspata respiratia atunci cand isi curatau dintii, egiptenii si babilonienii
isi confectionau betisoarele de mestecat din lemn parfumat.

In ceea ce priveste primele periute de dinti, meritul le apartine chinezilor antici, care au creat stramosul
periutei de dinti de astazi folosind bambusul pentru a confectiona coada periutei si par de pe gatul
mistretilor siberieni pentru peri.
Chinezii sunt considerati a fi inventatorii periutei de dinti, care prin intermediul calatorilor a ajuns foarte
repede din China in Europa, unde parul de mistret a fost inlocuit cu cel de cal, pentru ca cel dintai
producea rani gingiilor.

Dintre europeni, francezii au fost primii care au promovat folosirea periutei de dinti la sfarsitul secolului
al 17-lea si inceputul secolului al 18-lea, in vreme ce unui englez din Clerkenwald, William Addis, i se
datoreaza prima productie in serie a periutei de dinti.

In Statele Unite ale Americii, primul care a patentat periuta de dinti a fost H. N. Wadsworth, dupa anul
1885, multe companii americane incepand sa produca in masa periute de dinti.

Istoria periutei de dinti se continua cu anul 1938, cand a fost folosit pentru prima oara nylon-ul pentru a
confectiona perii. Un an mai tarziu, in Elvetia a fost inventata prima periuta de dinti electrica, iar in
1960, compania Squibb a inceput sa comercializeze prima periuta electrica din SUA, numita Broxodent.
In 1961, General Electric a introdus pe piata o periuta de dinti reincarcabila, iar in 1987, Interplak, prima
periuta care efectua o miscare de rotatie, a fost pusa in vanzare.

Stiati ca?

Americanii au introdus in rutina lor zilnica foarte tarziu spalatul pe dinti, cand soldatii care luptasera in
cel de-al doilea Razboi Mondial s-au intors acasa si au raspandit obiceiul perierii dintilor.
EDEMUL QUINCKE
Urticaria
este o afectiune alergica cutaneo-mucoasa ce se caracterizeaza printr-o eruptive trecatoare de papule
(basicute rosii), aparute brusc, intens pruriginoase (care provoaca mancarime intensa), similare celor
care apar la atingerea pielii cu o urzica (latina = urtica).
Edemul angionevrotic Quinqke este un edem acut si rapid tranzitor, bine demarcat, implicnd
straturile mai profunde ale pielii, inclusiv tesutul celuloadipos subcutanant. In cele mai multe
cazuri se dezvolta concomitent cu urticaria generalizata. n 15-20% din cazuri EQ se instaleaza
fara manifestari de urticarie.
Angioedemul Quincke este o forma particulara mai severa de urticarie.
Se manifesta prin tumefierea edematoasa a capului si gatului, fara apartitia semnelor inflamatorii.
Apare edem glotic, laringean, ce determina obstructia mecanica partiala sau totala a cailor respiratorii
superioare cu aparitia dispneei, senzatiei de sufocare, cianozei, tirajului si cornajului, si edemului masiv
al buzelor, obrajilor, limbii, aceste simptome aparand brusc, dupa injectarea unui medicament, putand
duce la soc anafilactic
Formele clinic : depind de localizarea edemului angionevrotic.
Sistemul afectat : tegumentele si mucoasele sunt cel mai frecvent afectate.
Ereditatea, n Edemul Quincke ereditar deficitul inhibitorului componentului C, al complementului
se mosteneste pe cale autozomal dominanta.
Incidenta
. Edemul Quincke este mai frecvent dect se descrie obisnuit, din cauza naturii autolimitate si tranzitorii
a modificarilor cutanate.
Se ntlneste la toate etapele de vrsta, dar incidenta creste dupa adolescenta si ajunge cea mai mare n
decada a treia.
Semne si simptome
Edem raspndit, indurativ, palid, nepruriginos al pielii si tesutului adipos subcutanat, la presiune
nu ramne amprenta (uneori si/sau al mucoasei), eritem, senzatie de amortire care poate asocia
sau nu urticarie.
Localizare : mai frecvent pe fata (buze si pleoape), extremitati, organe genitale.
Cea mai periculoasa localizare este laringele, se ntlneste n 25% din cazuri si poate provoca asfixia cu:
- debut acut brutal;
- mai nti apare vocea ragusita" si tusea latratoare";
- apoi apare respiratie dificila cu dispnee inspiratorie, respiratia devine zgomotoasa, stridoroasa;
- culoarea fetei capata un aspect cianotic, apoi brusc devine palida, bolnavii sunt agitati, nu-si
gasesc locul;
- daca edemul se raspndeste la mucoasele traheii si bronhiilor se asociaza sindromul de astm
bronsic cu raluri difuze sibilante;
- are solutionare spontana.

Uneori n localizarea pe fata a edemului Quincke se pot antrena n proces inflamator tunicile meningeale
cu: cefalee intensa; voma; semne meningeale; convulsii; uneori se poate dezvolta sindromul Meniere
(vestibulopatia alergica).
Alteori, cnd edemul Quincke are localizare predominanta n mucoasa tractului gastrointestinal, se
dezvolta sindromul abdominal, care:
- debuteaza cu greata, voma cu resturi de alimente apoi cu bila;
- apare durere acuta abdominala, mai nti locala, apoi difuza, uneori cu semne de iritare peritoneala
(semnul Sciotchin pozitiv);
- meteorism, peristaltism intestinal pronuntat;
- criza finalizeaza cu diaree profuza;
- analiza coprologica depisteaza eozinofilie si cristale Charcot-Lieden;
- edemul abdominal se asociaza n 30% cu manifestari cutanate, ceea ce faciliteaza mult diagnosticul.
Uneori edemul Quincke se manifesta n sistemul urogenital:
- semne de cistita acuta, apoi retentie de urina;
- edem al organelor genitale.
Cauze:
EQ este o maladie multicauzala, care poate fi indusa de factori imuni si extraimuni. Astfel se distinge:
- EQ alergic: n rezultatul reactiei alergice de tip I la preparate medicale (mai frecvent unele antibiotice ),
produse alimentare, muscatura de insecte;
- EQ pseudoalergic: ca urmare a unei actiuni directe nonimune (eliberatoare de histamina) a
unor preparate medicale (salicilate si alte preparate antiinflamatorii nesteroidene, dextrane, etc.)
sau produse alimentare (alergie alimentara);
- EQ complement-dependent: congenital sau dobndit (de ex. n tumori maligne limfoproliferative);
- EQ idiopatic - etiologie necunoscuta.
Factori de risc
- predispunere ereditara si familiala, boli cronice ale sistemului digestiv,
neglijarea restrictiilor dietetetice si exacerbarea bolilor digestive.
Diagnosticul clinic
- se stabileste n baza acuzelor, anamnezei aler-gologicc, care trebuie precizata minutios (vezi urti-caria:
factori legati de vrsta - pediatrici), si a semnelor clinice.
Diagnostic diferential
- dermatita de contact, edemul limfatic, tromboflebita, limfostaza (n EQ ereditar), erizipelul, cheilita
granulomatoasa, celulita, edemul fetei din hipotireoza (mai ales n EQ ereditar), glomerulonefrita
cronica (n EQ ereditar).
Schimbari morfologice
- se caracterizeaza prin edem masiv dermic. Fasciculele de collagen din benzile afectate sunt larg
separate cu venulele uneori dilatate. Infiltratul perivenular consta din limfocite, eozinofile si neutrofile,
care sunt prezente n tot dermul.
Teste speciale
: cutanate (sunt periculoase pentru soc anafilactic) se efectueaza de catre specialist.
Investigatii instrumentale
- laringoscopia - edem si hiperemie a mucoasei laringelui.
Regim
- strict de pat pna la stabilizarea indicilor hemodinamici.
Dieta
- exclude alergenii alimentari: albusul de ou, laptele si pastele fainoas, pestele, nucile, ciocolata,
bananele, citricele.
Complicatii posibile
- asfixie produsa de edemul laringelui, evolutie spre soc anafilactic.
Prognosticul si evolutia
- edemul Quincke dureaza maximal 10 - 14 zile. Prognosticul EQ alergic n cele mai multe cazuri este
favorabil. Pericol pentru viata comporta numai EQ cu localizare n laringe.
Prognosticul edemului Quincke ereditar adeseori este nefavorabil. Sunt descrise familii, n care mai
multe generatii sufereau de aceasta boala si care decedau la vrsta de pna la 40 ani de asfixie cauzata
de angioedem laringian.
La sugari si copiii mici se dezvolta EQ ereditar. Membrii familiei din generatie n generatie fac edem al
laringelui, uneori cu exitus letal.
La copii factorii precipitanti si favorizanti ai edemului Quincke pot fi:
- microtraumatismul;
- plagile mici;
- interventiile chirurgicale;
- stresul emotional.
La copii edemul progreseaza n cteva ore, se localizeaza mai frecvent pe mucoasa cailor respiratorii si a
tractului digestiv. Edemul are un aspect palid, este foarte dur, se extinde pe arii mari. De obicei
tratamentul cu corticosteroizi si remedii antihistaminice nu este eficient.
Pronosticul adeseori este nefavorabil. Tot la copii tratamentul cu Suprastina poate incita excitatie.
Geriatrici:
La vrstnici EQ si urticaria se ntlneste mai rar, evolueaza cu semne clinice mai slab pronuntate, dar
poate agrava insuficienta cardiaca. Tavegilul la vrstnici provoaca ameteli, hipertensiune arteriala,
sedare.
Sarcina
- EQ asociat cu urticarie n timpul sarcinii poate agrava patologia renala (glomerulonefritele) si gestozele.
Tratamentul consta in:
- oprirea imediata a administrarii medicamentului incriminat
- administrare de corticisteroizi in cantitate mare: hemisuccinat de hidrocortizon 300 - 400 mg.
i.v.
- Fortecortin, 40 mg. i.v.
- Adrenalina, 1%, 1/2 f. de 1 ml. i.v.
- Suprarenalina, 1 mg.
- Tavegyl, 1 - 2 f. de 2 mg. i.v.
- Tagamet, 200 mg. i.v. (1 -2 f.)
- oxigenoterapie sub presiune
- punctie cricotiroidiana
- internare in spital

S-ar putea să vă placă și