A fost odata ca-n povesti, Si din oglinda luminis

A fost ca niciodata, Pe trupu-i se revarsa,

Din rude mari imparatesti, Pe ochii mari, batind inchisi
O prea frumoasa fata. Pe fata ei intoarsa.
Si era una la printi Ea il privea cu un suris,
Si mindra-n toate cele, El tremura-n oglinda,
Cum e Fecioara intre sfinti Cci o urma adnc n vis
Si luna intre stele. De suflet s se prinda.
Din umbra falnicelor bolti Iar ea vorbind cu el n somn,
Ea pasul si-l indreapta Oftind din greu suspina:
Linga fereastra, unde-n colt - "O, dulce-al noptii mele domn,
Luceafarul asteapta. De ce nu vii tu? Vina!
Privea n zare cum pe mari Cobori n jos, luceafar blind,
Rasare si straluce, Alunecind pe-o raza,
Pe miscatoarele carari Patrunde-n casa si n gnd
Corabii negre duce. Si viata-mi lumineaza! "
Il vede azi, il vede mini, El asculta tremurator,
Astfel dorinta-i gata; Se aprindea mai tare
El iar, privind de saptamini, Si s-arunca fulgerator,
Ii cade draga fata. Se cufunda n mare;
Cum ea pe coate-si razima Si apa unde-au fost cazut
Visind ale ei timple In cercuri se roteste,
De dorul lui si inima Si din adnc necunoscut
Si sufletu-i se imple. Un mndru tinar creste.
Si ct de viu s-aprinde el Usor el trece ca pe prag
In orisicare sara, Pe marginea ferestrei
Spre umbra negrului castel Si tine-n mna un toiag
Cnd ea o s-i apara. Incununat cu trestii.
Si pas cu pas pe urma ei Parea un tinar voievod
Aluneca-n odaie, Cu par de aur moale,
Tesind cu recile-i scntei Un vinat giulgi se-ncheie nod
O mreaja de vapaie. Pe umerele goale.
Si cnd n pat se-ntinde drept Iar umbra fetei stravezii
Copila s se culce, E alba ca de ceara -
I-atinge miinile pe piept, Un mort frumos cu ochii vii
I-nchide geana dulce; Ce scnteie-n afara.
"Din sfera mea venii cu greu Cum el din cer o auzi,
Ca s-ti urmez chemarea, Se stinse cu durere,
Iar cerul este tatal meu Iar ceru-ncepe a roti
Si muma-mea e marea. In locul unde piere;
Ca n camara ta s vin, In aer rumene vapai
S te privesc de-aproape, Se-ntind pe lumea-ntreaga,
Am coborit cu-al meu senin Si din a chaosului vai
Si m-am nscut din ape. Un mndru chip se-ncheaga;
O, vin'! odorul meu nespus, Pe negre vitele-i de par
Si lumea ta o lasa; Coroana-i arde pare,
Eu sunt luceafarul de sus, Venea plutind n adevar
Iar tu s-mi fii mireasa. Scaldat n foc de soare.
Colo-n palate de margean Din negru giulgi se desfasor
Te-oi duce veacuri multe, Marmoreele brate,
Si toata lumea-n ocean El vine trist si ginditor
De tine o s-asculte. " Si palid e la fata;
- "O, esti frumos, cum numa-n vis Dar ochii mari si minunati
Un inger se arata, Lucesc adnc himeric,
Dara pe calea ce-ai deschis Ca doua patimi fr sat
N-oi merge niciodata; Si pline de-ntuneric.
Strain la vorba si la port, - "Din sfera mea venii cu greu
Lucesti fr de viata, Ca s te-ascult s-acuma,
Cci eu sunt vie, tu esti mort, Si soarele e tatal meu,
Si ochiul tau m-ngheata. " Iar noaptea-mi este muma;
Trecu o zi, trecura trei O, vin', odorul meu nespus,
Si iarasi, noaptea, vine Si lumea ta o lasa;
Luceafarul deasupra ei Eu sunt luceafarul de sus,
Cu razele-i senine. Iar tu s-mi fii mireasa.
Ea trebui de el n somn O, vin', n parul tau balai
Aminte s-si aduca S-anin cununi de stele,
Si dor de-al valurilor domn Pe-a mele ceruri s rasai
De inim-o apuca: Mai mindra dect ele. "
- "Cobori n jos, luceafar blind, - "O, esti frumos cum numa-n vis
Alunecind pe-o raza, Un demon se arata,
Patrunde-n casa si n gnd Dara pe calea ce-ai deschis
Si viata-mi lumineaza! " N-oi merge niciodata!
M dor de crudul tau amor Cu obrajei ca doi bujori
A pieptului meu coarde, De rumeni, bata-i vina,
Si ochii mari si grei m dor, Se furiseaza pinditor
Privirea ta m arde. " Privind la Catalina.
- "Dar cum ai vrea s m cobor? Dar ce frumoasa se facu
Au nu-ntelegi tu oare, Si mindra, arz-o focul;
Cum ca eu sunt nemuritor, Ei Catalin, acu-i acu
Si tu esti muritoare? " Ca s-ti incerci norocul.
- "Nu caut vorbe pe ales, Si-n treacat o cuprinse lin
Nici stiu cum as incepe - Intr-un ungher degraba.
Desi vorbesti pe inteles, - "Da' ce vrei, mari Catalin?
Eu nu te pot pricepe; Ia du-t' de-ti vei de treaba. "
Dar daca vrei cu crezamint - "Ce voi? As vrea s nu mai stai
S te-ndragesc pe tine, Pe ginduri totdeuna,
Tu te coboara pe pmnt, S rizi mai bine si s-mi dai
Fii muritor ca mine. " O gura, numai una. "
- "Tu-mi cei chiar nemurirea mea - "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
In schimb pe-o sarutare, Da-mi pace, fugi departe -
Dar voi s stii asemenea O, de luceafarul din cer
Ct te iubesc de tare; M-a prins un dor de moarte. "
Da, m voi naste din pacat, - "Daca nu stii, ti-as arata
Primind o alta lege; Din bob n bob amorul,
Cu vecinicia sunt legat, Ci numai nu te minia,
Ci voi s m dezlege. " Ci stai cu binisorul.
Si se tot duce... S-a tot dus. Cum vinatoru-ntinde-n cring
De dragu-unei copile, La pasarele latul,
S-a rupt din locul lui de sus, Cnd ti-oi intinde bratul sting
Pierind mai multe zile. S m cuprinzi cu bratul;
In vremea asta Catalin, Si ochii tai nemiscatori
Viclean copil de casa, Sub ochii mei ramiie...
Ce imple cupele cu vin De te inalt de subtiori
Mesenilor la masa, Te-nalta din calciie;
Un paj ce poarta pas cu pas Cnd fata mea se pleaca-n jos,
A-mparatesii rochii, In sus ramii cu fata,
Baiat din flori si de pripas, S ne privim nesatios
Dar indraznet cu ochii, Si dulce toata viata;
Si ca s-ti fie pe deplin Cci amindoi vom fi cuminti,
Iubirea cunoscuta, Vom fi voiosi si teferi,
Cnd sarutindu-te m-nclin, Vei pierde dorul de printi
Tu iarasi m saruta. " Si visul de luceferi. "
Ea-l asculta pe copilas Porni luceafarul. Cresteau
Uimita si distrasa, In cer a lui aripe,
Si rusinos si dragalas, Si cai de mii de ani treceau
Mai nu vrea, mai se lasa, In tot atitea clipe.
Si-i zise-ncet: - "Inca de mic Un cer de stele dedesupt,
Te cunosteam pe tine, Deasupra-i cer de stele -
Si guraliv si de nimic, Parea un fulger nentrerupt
Te-ai potrivi cu mine... Ratacitor prin ele.
Dar un luceafar, rsrit Si din a chaosului vai,
Din linistea uitarii, Jur imprejur de sine,
Da orizon nemarginit Vedea, ca-n ziua cea dentii,
Singuratatii marii; Cum izvorau lumine;
Si tainic genele le plec, Cum izvorind il inconjor
Cci mi le imple plinsul Ca niste mari, de-a-notul...
Cnd ale apei valuri trec El zboara, gnd purtat de dor,
Calatorind spre dinsul; Pin' piere totul, totul;
Luceste c-un amor nespus, Cci unde-ajunge nu-i hotar,
Durerea s-mi alunge, Nici ochi spre a cunoaste,
Dar se inalta tot mai sus, Si vremea-ncearca n zadar
Ca s nu-l pot ajunge. Din goluri a se naste.
Patrunde trist cu raze reci Nu e nimic si totusi e
Din lumea ce-l desparte... O sete care-l soarbe,
In veci il voi iubi si-n veci E un adnc asemene
Va raminea departe... Uitarii celei oarbe.
De-aceea zilele mi sunt - "De greul negrei vecinicii,
Pustii ca niste stepe, Parinte, m dezleaga
Dar noptile-s de-un farmec sfnt Si laudat pe veci s fii
Ce-l nu mai pot pricepe. " Pe-a lumii scara-ntreaga;
- "Tu esti copila, asta e... O, cere-mi, Doamne, orice pret,
Hai s-om fugi n lume, Dar da-mi o alta soarte,
Doar ni s-or pierde urmele Cci tu izvor esti de vieti
Si nu ne-or sti de nume. Si datator de moarte;
Reia-mi al nemuririi nimb Vrei s dau glas acelei guri,
Si focul din privire, Ca dup-a ei cntare
Si pentru toate da-mi n schimb S se ia muntii cu paduri
O ora de iubire... Si insulele-n mare?
Din chaos, Doamne, -am aparut Vrei poate-n fapta s arati
Si m-as intoarce-n chaos... Dreptate si tarie?
Si din repaos m-am nscut. Ti-as da pamintul n bucati
Mi-e sete de repaos. " S-l faci imparatie.
- "Hyperion, ce din genuni Iti dau catarg lng catarg,
Rasai c-o-ntreaga lume, Ostiri spre a strabate
Nu cere semne si minuni Pamintu-n lung si marea-n larg,
Care n-au chip si nume; Dar moartea nu se poate...
Tu vrei un om s te socoti, Si pentru cine vrei s mori?
Cu ei s te asameni? Intoarce-te, te-ndreapta
Dar piara oamenii cu toti, Spre-acel pmnt ratacitor
S-ar naste iarasi oameni. Si vezi ce te asteapta. "
Ei numai doar dureaza-n vint In locul lui menit din cer
Deserte idealuri - Hyperion se-ntoarse
Cnd valuri afla un mormnt, Si, ca si-n ziua cea de ieri,
Rasar n urma valuri; Lumina si-o revarsa.
Ei doar au stele cu noroc Cci este sara-n asfintit
Si prigoniri de soarte, Si noaptea o s-nceapa;
Noi nu avem nici timp, nici loc, Rasare luna linistit
Si nu cunoastem moarte. Si tremurind din apa.
Din sinul vecinicului ieri Si imple cu-ale ei scntei
Traieste azi ce moare, Cararile din cringuri.
Un soare de s-ar stinge-n cer Sub sirul lung de mindri tei
S-aprinde iarasi soare; Sedeau doi tineri singuri:
Parind pe veci a rasari, - "O, lasa-mi capul meu pe sin,
Din urma moartea-l paste, Iubito, s se culce
Cci toti se nasc spre a muri Sub raza ochiului senin
Si mor spre a se naste. Si negrait de dulce;
Iar tu, Hyperion, ramii Cu farmecul luminii reci
Oriunde ai apune... Gindirile strabate-mi,
Cere-mi cuvintul meu dentii - Revarsa liniste de veci
S-ti dau intelepciune? Pe noaptea mea de patimi.
Si de asupra mea ramii
Durerea mea de-o curma,
Cci esti iubirea mea dentii
Si visul meu din urma. "
Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor fata;
Abia un brat pe git i-a pus
Si ea l-a prins n brate...
Miroase florile-argintii
Si cad, o dulce ploaie,
Pe crestetele-a doi copii
Cu plete lungi, balaie.
Ea, imbatata de amor,
Ridica ochii. Vede
Luceafarul. Si-ncetisor
Dorintele-i increde:
- "Cobori n jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n codru si n gnd,
Norocu-mi lumineaza! "
El tremura ca alte dati
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;
Dar nu mai cade ca-n trecut
In mari din tot inaltul:
- "Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Traind n cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu n lumea mea m simt
Nemuritor si rece. "