DORINTA

CAPITOLUL 1 -

Camera mica era mobilata modest,intr-un colt se afla un pat pe care era
asezata o femeie ,nu prea inalta dar subtire cu un copil in brate.
Jos pe un covor taranesc erau insirate tot felul de jucarioare
improvizate,papusi din carpe,ramasite din unele farfurii sparte,bete... . In
mijlocul lor era asezata o fetita,avea sase ani,parul saten,ochii mari si
negrii,gene lungi,cu o coada impletita pe spate.Era imbracata intr-o
rochicioara bleu,scurta cu sandalute albe decupate si fredona incet un
cantecel pe care il invatase la gradinita.
Printr-o fereastra deschisa intra lumina ultimelor raze de soare care
incercau sa apuna in timp ce mangaiau fata fina a mamei si a surorii ei.A
asezat-o pe fetita cea mica incet pe pat,o adormise si se aseaza langa ea.
-Mami,uite ti-am pregatit un tort din jucarii,vrei sa-l gusti?
-Maria,te rog vorbeste mai incet ca o trezesti pe Ancuta si iar incepe sa
planga.
Fetita s-a retras incet,si-a coborat ochii tristi asupra celeilalte fetite,care
era acoperita cu o paturica alba din care se mai vedea doar o manuta
miscandusi periodic degetelele,semn ca era pe taramul viselor,apoi si-a
intors privirea spre jucarii si se intoarce la jocul ei.
Femeia suparata a iesit din camera si se indrepta nelinisita spre strada sa
vada daca sotul ei este in drum spre casa,dar vazand ca strada este pustie
ochii i s-au umplut de lacrimi,se intoarce in camera unde Maria ii vede
lacrimile,o strange in brate crezand ca o va calma dar...incepe sa planga si
mai tare.
-Maria,tatal tau iar a intarziat,trebuia sa ajunga de la serviciu de acum
trei ore,cred ca iar o sa vina beat si o sa faca scandal.
-Mami,nu,nu vreau sa vina iar beat!Atunci a strans-o pe mama ei si mai
tare in brate si o teama ingrozitoare i se citea in ochii.
-Gata,hai cu mami sa-ti fac patul sa dormi.
Fetita a dat din cap cum ca ar fi inteles dar pasii ei erau mai mici,capul
aplecat si si-a sters o lacrima in semn de resemnare.
Dupa ce mama ei a inchis usa camerei,s-a dat jos din pat foarte incet si si-
a luat cruciulita pe care o tinea intr-un sertar.Apoi cu fata la icoana de pe
perete s-a lasat in genunchi si si-a inceput rugaciunea.Si- a impreunat
degetelele de la manuta si s-a rugat cu atata patima Lui Dumnezeu ca tatal
ei sa nu mai bea si a promis ca pentru asta va fi foarte cuminte,dupa care s-
a ridicat incet sa nu o auda mama ei, s-a asezat pe pat,a adormit in cateva
minute tot sperand ca tatul ei sa fi fost retinut undeva cu treaba si nu se
vor mai repete acelasi scene de violenta la care era nevoita sa asiste.
-Nu,te rog!Nu ma mai lovi,nu ti-am facut nici un rau!
-Taci,nenorocito!Asa iti trebuie!
-Ajutor!
-Ti-am spus sa taci!Taci odata,ca te omor!
Se pare ca somnul fetitei nu a durat foarte mult,a fost trezita in mijlocul
noptii de tipete ingrozitoare.Sora ei cea mica tipa si ea foarte tare,tipetele o
trezisara si pe ea...avea abia un an.Inima incepuse sa-i bata asa de tare
incat avea impresia ca-i sare din piept,tot corpul ii tremura,s-a ghemuit de
tot intr-un coltisor al patului si lacrimile i-au navalit ca o cascada pe obraji
dar s-a straduit sa nu nu faca zgomot.Si-a impreunat iar degetelele sa se
roage la Dumnezeu sa faca o minune...dar din camera alaturata se auzea si
mai multa galagie.Nu putea auzii tot ce se vorbeste in camera alaturata dar
si-a dat seama ca tatal ei a baut si o loveste iar pe mama ei.S-a rugat iar si
iar dar nimic,se simtea atat de neajutorata.Chiar isi imagina ca Dumnezeu
doarme si ca nu o poate auzi,tipa in gand doar poate poate Dumnezeu se
va trezi si ii va asculta ruga.Vroia ca totul sa se termine,isi doarea atat de
mult sa o poata ajuta pe mama ei dar si-a dat seama ca nu poate.Si-a
petrecut toata noaptea rugandu-se pana cand tatal ei a adormit,i-a multumit
Lui Dumnezeu si si-a cerut scuze ca L-a trezit la o ora asa tarzie dupa care
a adormit sperand macar sa viseze o lume mai buna.

CAPITOLUL 2 - VIZITA

-Mami,mami, a venit doamna Amalia pe la noi!In spatele fetitei care o luase

la fuga venea Amalia,fosta colega de liceu a Mihaelei,era o femeie ingrijita
mereu parfumata, cu incaltari inalte,un ruj discret pentru asta Maria
intotdeauna era captivata de aerul ei elegant.
-Salut,Mihaela!O saluta bucuroasa Amalia.
-Salut,Amalia!
Dar ochii Amaliei se marira vazand vanataile Mihaelei care o privea cu jena
si tristete.
-Mihaela,sa nu-mi spui ca ai cazut ca data trecuta,stiu foarte bine ce se
intampla si vreau sa te ascult sa fiu alaturi de tine!
-Vino,stai jos!Sincera sa fiu chiar aveam nevoie sa vorbesc cu cineva.
-Nu stiu ce sa mai fac.
-De ce nu divortezi de el,chiar vrei sa suferi toata viata?
-Crezi ca daca as putea nu as face-o?
-Amalia,nu am unde sa plec,stii prea bine cum sunt parintii mei,inainte de
m-as casatorii am fost avertizata si mi-au spus sa ma gandesc bine inainte
de a face acest pas si daca il fac sa nu le cer lor ajutorul,m-am casatorit
fara binecuvantarea lor si acum trebuie sa ma descurc singura.
-Dar nu trebuie sa apelezi la ei.
 - Si unde sa plec?La cine?Nu am serviciu,nu am bani nu am nimic iar
fetitele sunt mici si trebuie sa am grija de ele,nu am nici o posibilitate.
-Crede-ma ca nu stiu ce sa-ti spun,stii bine in ce situatie sunt si eu.Chiar
nu stiu ce as face daca as fii in locul tau.
O tacere intervine intre cele doua femei pentru cateva minute.
-Ce mare a crescut Maria!
-Da...si este atat de cuminte si de isteata incat ma sperie uneori,pentru
varsta ei gandeste prea matur si ma ingrijoreaza faptul ca nu am timp prea
mult sa ma ocup de ea.Uneori ma port urat cu ea din cauza greutatilor si
ma intelege,dar sa nu uitam ca este un copil.Din aceasta cauza este
retrasa,nu vorbeste cu multa lume,nu are fetite cu care sa se joace,sta in
cea mai mare parte a timpului inchisa in camera ei.
Si are o imaginatie foarte bogata.Intr-o zi am stat cu ea de vorba si mi-a
spus ca dorinta ei cea mijlocie este sa aiba papusa ei viata,atunci am
intrebat-o care este care este cea mai mare dorinta a ei si a raspuns ca nu-
mi poate spune pentru ca este un secret intre ea si papusa ei.
-Sa revenim la tine si la Cristi...cat de des se intampla asta?
-De doua ,trei ori pe saptamana sau poate sa tina si cinci zile.
-Ai incercat sa vorbesti cu el?
-Degeaba vorbesc cu el,parca este de piatra.Nu ii pasa de nimeni si nici nu
cred ca i-a pasat vreodata.Nu intreaba niciodata daca copii lui au mancare
sau daca sunt bolnavi sau daca au nevoie de ceva,singurul lucru care il
intereseaza este ca el sa aiba alcool si tigari.Si...nu doar ma bate..., ma
supune la tot felul de perversiuni sexuale amenintandu-ma cu moartea...
.Femeia incepe sa planga si sa tremure.
-Dumnezeule!?!
-Nu pot sa cred,cum ai reusit sa rezisti pana acum?Nu stiu unde iti gasesti
puterea de a merge mai departe.Mi-as dori atat de mult sa te pot ajuta.
-Acum ii multumesc Lui Dumnezeu ca a venit vara si nu mai suntem
nevoiti sa stam in aceiasi camera cu Maria pentru ca nemernicul a facut
toate aceste lucruri si in fata fetelor,nu stiu sigur daca constientizeaza ce
se intampla dar sper din tot sufletul sa fi dormit si sa nu fii auzit nimic.
Am uitat sa-ti spun ca doar ce a luat salariul si in drum spre casa s-a oprit
cu prietenii lui sa faca o betie si a adormit pe strada unde a fost
jefuit...acum nu mai am bani nici macar de mancare.Ma doare sufletul cand
merg pe strada cu Maria si priveste alti copii care mananca dulciuri sau
fructe si eu nu-mi permit sa-i cumpar nimic.
-Uite,Mihaela,am eu cativa bani la mine si o sa ti-i las tie,sper sa-ti fie de
ajutor.
-Nu,Amalia,stii ca asta nu ar schimba cu nimic situatia.
-Nu vreu sa aud,ii las aici pe masa!
-Iti multimesc pentru tot!
-Nu ai pentru ce,daca as putea sa te ajut mai mult, crede-ma ca as face-
o!Acum trebuie sa plec.
- Te rog,mai ramai putin!
-Nu pot,imi pare rau,dar o sa vin curand la tine si pana atunci ai grija de
tine!
-La revedere,Amalia!
-Pe curand!

CAPITOLUL 3

Trecusera cateva zile de cand tatal fetitei se mai linistise,se bucura atat de
mult,pe fiecare seara ii multumea ingerasului pazitor ca i-a ascultat
ruga.Din pacate a acum era putin peste ora la care el trebuia asa ajunga
acasa,dar nu a venit.O privea pe mama ei care era nelinistita.A incercat sa o
faca pe mama ei sa uite si a luat-o de vorba.
-Mami,de ce papusa mea nu vorbeste?
-Pentru ca nu are viata!
-Si daca i-as cere ingerasului meu sa-i dea viata iar da?
-Nu,pentru ca ingerasii au alta menire.
-Care?
-Sa te protejeze de ce este rau in lume si sa te averitizeze sa nu faci
prostioare.
- Si cand fac prostii el unde este?
-Este tot timpul langa tine dar mai este si un dracusor care se bate cu
ingerasul si uneori invinge el.
-Asa se intampla si cu tati?
Mihaela iar cade pe ganduri si nu stie ce sa-i mai raspunda...
-Maria,sunt lucruri in viata si bune si rele dar acum esti prea mica sa le
intelegi.
Maria a incercat sa-i mai spuna ceva dar un zgomot putenic in usa i-a atras
atentia.Usa s-a deschis si a intrat tatal ei.Era asa de schimbat...cand nu
consuma alcool era un om total diferit si la infatisare si la
comportament.Acum arata ca un taur fioros ,rosu la fata ,ochii
bulbucati,coltul camasii ii atarna scoasa din pantaloni si cu o sticla in mana
abia se mai tinea pe picioare.Maria in acel moment a vrut sa se retraga in
camera ei dar a chemat-o la el tipand:
-Maria,mergi sa cumperi tigari eu am ceva de vorbit cu Mihaela.
-Dar tati,a inceput sa se intunece...mi-e frica!
-De cine ti-e frica?Numai Mihaela ti-a bagat prostiile astea in cap!
-Dar nu pot...mi-e frica.A inceput sa tremure si sa planga.
-Stai,Maria,o sa merg eu!
-Tu sa nu comentezi!
-Maria,pleaca!Imediat!!!
-Nu pot...!
A incercat ea sa se apere,dar in acel moment tatal ei si-a iesit din minti si
fara mila i-a dat o palma atat de tare incat a izbit-o cu capul de
perete,Mihaela incercand sa o apere ,a primit si ea o lovitura mult mai
putenica.Asa ametita de la izbitura,Maria s-a ridicat si a luat banii .
-O sa merg eu!Dar vocea ei era mult prea inceata ,abia se mai intelegea ce
spune.
-Nu,Maria!Asteapta!
Dar Cristi o loveste mai tare pe Mihaela,fara sa se mai poata ridica femeia ii
face semn fetitei sa mearga.
Abia a iesit pe poarta ,s-a impiedicat si acazut,avea mersul necontrolat,dar
nu se mai gandea la nimic ci doar la mama ei care isi purta crucea mai
departe fara sa stie pentru cat timp.Ochii i se umflasera de plans,mergea
repede,frigul de afara nu-l mai simtea,o multime de intrebari ii treceau prin
minte.Unde era ingerasul ei atunci cand avea nevoie de el?De ce avea
atatea intrebari fara raspuns?De ce nimeni nu-i raspunde?De ce nu poate
intelege?Nu stia cum si cand a ajuns la magazin.Vanzatorul a observat
teama din ochii ei dar si rana de la cap care incepuse sa sangereze,i-a
intins pachetul de tigari dar si o bomboana.
-Ce ai patit,micuto?
Atunci s-a trezit ca dintr-un vis si fara sa stie ce sa-i raspunda il privea
speriata.
-Ce ai la cap?Te-ai lovit?
Mirata de intrebare si-a pus mana la cap si a vazut sangele,apoi s-a grabit
sa-i raspunda cum ca ar fi cazut pe scari.
-Trebuie sa fii mai atenta,dar de ce esti singura la ora asta?
-Ma asteapta mama afara!
-Mergi si aratai mamei tale rana sa te ingrijasca!
-Da?
In acel moment a luat-o la fuga,bomboana o uitase,nu-i mai pasa chiar daca
dulciurile erau peferatele ei.Incepuse sa fie speriata,privea in toate
partile,un caine i-a aparut in cale si a ramas nemiscata,a trecut mai departe
fara macar sa o observe,dar ea era atat de socata incat a uitat sa mai
respire.Ajunsese in fata casei dar nu a intrat pana nu a mai spus o
rugaciune.Mihaela ingrijorata i-a iesit in cale sa vada daca are rani,dar afara
fiind intuneric nu si-a putut da seama.Sa o linisteasca i-a spus ca nu a patit
nimic si a luat-o la fuga in camera ei.Si-a facut patul singura ,si-a pus
repede pijamaua,cand mama ei a intrat in camera s-a prefacut ca
doarme,aceasta a sarutat-o pe frunte cu lacrimi in ochii si a plecat.Nu putea
sa mai planga nu mai avea putere dupa toate intamplarile din acea
seara,bratul stang ii amortise,era plina de vanatai.Ghemuita in coltul ei a
adormit intr-un tarziu ,tatal ei adormise , in toata casa era o liniste sinistra.
A avut gija dimineata sa se trezeasca devreme,s-a imbracat singura si
nu s-a atins de mancare,rana de la cap nu se vedea era acoperita de par,iar
vanataile de pe brat le acoperise cu un pulover,fiind mereu obligata sa dea
explicatii la gradinita cum ca ii este frig desi afara era foarte cald.

CAPITOLUL 4 - PRIMUL AN SCOLAR

Peste putin timp venea vacanta mare si o data cu ea se termina si
calvarul.Pleca la bunici!Acolo era cu totul alta viata,o lume unde putea sa
aiba o copilarie normala,ba chiar frumoasa.
-Mami,cand mergem la tara?Imi este dor de bunici!
-Cred ca peste doua zile.
-Si o sa raman acolo toata vacanta?
-Tu asta vrei?
-Daaa!
Abia teriminase clasa intai si spera din tot sufletul ca mama ei sa poate
merge cu ea la premierea de la sfarsitul anului.Atunci cand a trebuit sa
merga pentru deschiderea anului scolar in prima ei zi de scoala,nu a fost
insotita de nimeni,avea doar o vecina care era intr-un an mai mare si care o
luase cu ea sa-i arate scoala,mama ei nu a putut ajunge din cauza
vanatailor.Initial nu a contat foarte mult dar atunci cand a ajuns la scoala si
totii viitorii ei colegi erau insotiti de ambii parinti,s-a intristat,s-a asezat in
ultima banca a clasei,nu cunoastea pe nimeni.Peste cateva minute a aparut
in clasa invatatoarea care a inceput sa strige catalogul facand cunostinta
cu elevii dar si cu parintii acestora,cand a venit si randul ei a raspuns asa
cum o invatase mama,tata este la serviciu iar mama este bolnava.
Nu a reusit pe parcursul anului sa-si faca nici macar o prietena,celelalte
fetite in fiecare pauza se grupau sa se joace si sa-si manance
pachetelele,dar cum ea nu avea aproape niciodata pachetel ,mereu astepta
sa se termine mai repede pauzele.Intr-o zi invatatorea a rugat toti copii sa-
si imbrace cartile,dar pentru ca ea nu-si permitea coperti cumparate le-a
imbracat in ziare,muncise toata ziua sa taie bucatele pe masura si sa le
lipeasca,era foarte mandra de ea.Cand a ajuns la scoala toti copii au
inceput sa rada de ea pe ascuns asa cum faceau si atunci cand
incaltamintea ei era rupta de atata purtat.
-Mami,maine este festivitatea de premiere si trebuie sa mergi cu
mine,invatatoarea mi-a spus ca am luat locul intai si imi trebuie coronita.
-Maria,uite inca nu mi-a trecut vanataia de la ochii si din pacate nu ne
permitem sa-ti facem coronita.
Nu a mai spus nimic,mereu aceeasi poveste care se repeta iar si iar...s-a
retras in camera ei si a plans pana a adormit.
-Maria,trezeste-te!
-Este tarziu si trebuie sa mergi la scoala.Uite mi-a dat vecina trandafiri din
curtea ei sa-i oferi invatatoarei!
-Ce bine!Ce bine!
-Uite ca m-am luat cu treaba si am uitat sa-ti pregatesc ceva de mancare.
-Oricum nu-mi este foame!
-Maria,imi pare rau ca nu pot merge cu tine,dar vreau sa stii ca sunt foarte
mandra de tine.
Nu a mai raspuns nimic,nu era suparata ci pur si simplu gandul ca o sa fie
iar singura o speria,trebuia sa minta ceva si azi,dar minciunile ei nu mai
erau de mult timp credibile.Cu ochii tristi si cu diploma in mana privea de
departe cum colegii ei fac poze cu parintii si diploma.
-Hai fetito,ai ramas ultima!
-Eu nu...
Nu a avut timp sa se impotriveasca,poza era deja facuta.
-Maria,ti-am pregatit o prajitura,arata-mi si mie diploma!
-Ce medie mare ai!
-Uite Cristi ce fetita desteapta avem!
-Mda...de parca e mare lucru sa faci bastonase si cerculete,mai tarziu se
vede inteligenta ei.
-Da,dar pentru varsta ei sunt si ele dificile,cu atat mai mult cu cat noi nu am
ajutat-o niciodata cu nimic.
-Si ce trebuia sa fac eu bastonase in locul ei?
Maria se pregatea sa-i spuna cum ca din gresala a facut o poza,stia ca o sa
fie certata,dupa cele spuse de tatal ei,acum era si mai greu pentru ea.
-Mami azi am facut o fotografie la scoala cu diploma.
-Cum?Maria,ti-am explicat de atatea ori ca eu nu am banii pe care ii au alti
parinti,nu ne putem ridica la nivelul lor.Noi abia avem bani de mancare si tu
faci poze?
-Dar... .
-Se pare ca te-ai laudat fara motiv cu fetita ta cea desteapta.Spune ironic
Cristi.
-Nu cred ca esti in masura sa spui lucrurile astea,tu esti cel care ne face
viata si mai grea.
Si cu asta iar a inceput cearta,dar nu se mai gandea la nimic decat la ziua
de maine cand va pleca la tara.

CAPITOLUL 5 - VACANTA DE VARA

Se pare ca tot universul ei de copil se desfasura in acest satuc in apropire

de Dunare.Unde toata lumea cultiva legume si fructe,cresteau
animale.Partea cea mai frumoasa era ca acolo nu existau diferentieri intre
oamenei,nu existau bogati sau saraci ci doar oameni simpli care se trezeau
dimineata cand afara abia se crapa de ziua ,isi duceau animalele la pascut
pe pajiste dupa care isi continuau munca pe camp,nu aveau aparate
sofisticate cu care sa-si usureze munca dar traiau intr-o armonie de
invidiat.Chiar pe ulita unde locuiau bunicii Mariei se afla cel mai populat loc
din sat penru copii,chiar fusese denumit"Coltul vesel".Aici era partea in
care se intalneau totii copii veniti in vacante la bunici,seara era rezervata
mutitudinii de jocuri:Ratele si vanatorii,Filme,fete sau baieti,melodii sau
cantareti,unde fiecare isi cauta pretext sa sarute macar pe obraz pe cel
darg din grup,toata distractia era intrerupta de unul din locatarii din
apropiere,mereu venea blestemand cu o bata in mana sa-i alunge pe cei
care erau resposabili pentru marea zarva.Avea fata arsa de soare,buzele
crapate si mereu cu aceiasi palarie lasa-ta pe o parte si decolorata de atata
purtat.Pentru a-i alunga pe cei care isi gasisera loc de joaca in fata casei lui
a intins zmoala pe bancuta din fata portii,dar nici asa nu a reusit sa-i
alunge.
Maria abia astepta sa-si intalneasca bunicii si strabunica pe care nu-i
vazuse de o jumatate de an,stiau ca trebuie sa ajunga si ca de fiecare data
bunica ii pregatea tot felul de bunatati,iar bunicul mereu avea maruntisul
pregatit in buzunar pentru dulciuri dar nu-l castiga decat daca-i canta un
cantec popular pe care-l invatase special pentru el,micul spectacol se
termina mereu cu lacrimi de fericire in ochii lor.Cea mai mare fericire pentru
ei era sa stea impreuna la masa unde se povesteau intamplarile petrecute
in timpul cand nu se vazusera.
-Maria,hai la masa!
Tipa strabunica din curte,ea era cea care avea acesta menire de fiecare
data,tot ea era cea care ramanea cu treburile casei impreuna cu Maria,desi
Maria primea diferite sarcini,sa faca curatenie, sa hraneasca puisorii de
curca,strabunica sau baba Leana cum ii mai spuneau ,mereu o trimitea la
joaca facand ea toata treaba,pentru asta Maria o iubea enorm,mereu
ascundea cate un fruct pe care il furisa in buzunarle ei zdrenturoase.
Drept rasplata baba o pupa mereu pe obraz apasat mereu lasandu-i saliva
pe obraz,lucru pe care-l ura Maria cel mai mult la ea.Singurul lucru pe care-l
faceau impreuna era scarmanatul de lana,unde Maria asculta mereu cu
placere diferitele povestioare despre strabunicul ei si despre viata
frumoasa pe care au avut-o impreuna.El fusese un om calm,muncitor,care
isi adorase sotia si la care in toata viata nici macar nu a ridicat
glasul,pentru asta ea repeta mereu ca isi doreste mult sa moara sa se
odihnesca alaturi de el.
-Grabeste-te,masa e gata!striga batrana iar.
-Vin!raspunde Maria care o luase la fuga incaltata intr-o pereche de
sosoni din plastic mai mari cu zece numere.
-Hai repede, ca a facut baba turtite calde pe plita si mamaliguta.
-Maria,mananci ciorbita?Intreaba bunica,care aducea tot felul de bucate
pe masa.
-Nu stiu,ce mai avem ?
-Avem de toate,sarmalute,peste prajit,salata.
-Vreau sarmalute cu mamaliguta.
-Dar ai grija ca dupa ,avem macaroane cu branza,asa ca trebuie sa-ti
pastrezi loc in stomacel si pentru ele.
-Uhuuuuu!Ce bine!
-Pai trebuie sa ai putere ca de maine o sa mergi cu bunicul sa paziti
bostanul,pepenii mai au putin si se coc,iar bunicul a construit cea mai
frumoasa coliba din sat pentru tine.Peste doua saptamani trebuie sa iesim
cu ele la vanzare,iar tu dupa cum am vazut anul trecut ai vandut cel mai
mult dintre noi.
-Bunico,iti mai aduci aminte atunci cand au venit strainii si mi-au dat o
groaza de cadouri?
-Sigur ca da,multe dintre ele inca le mai am.
-Poate ai noroc si anul acesta si te intalnesti cu ei.
Cu un an inainte,in vacanta de vara Maria ii ajutase pe bunici la
vanzare,in timp ce bunicul ei o lasase singura ,o rulota oprise langa ea.Din
masina au coborat doi oameni in varsta care cautau pepeni.Incercand sa
vorbesca cu Maria sa cumpere ,aceasta nu ii putea intelege si s-au mutat la
vecinii ei sa cumpere.In timp ce se intorceau la masina Maria le-a iesit in
cale cu doi pepeni in mana,pe care i-a intins si a plecat fara sa mai ceara
bani in schimb.Cei doi au ramas uimiti de gestul fetitei si s-au intors peste
cateva minute cu un sac de cadouri,haine ,jucarii,sepcute dar si niste bani
pe care ea nu-i cunostea.Au incercat sa-i transmita prin semne ca-i
multumesc si ca o sa revina.Maria a imparit si celorlalti copii ai vecinilor o
parte din cadouri dupa care a plecat spre casa grabita sa le povsteasca
bunicilor intamplarea.Au ramas uimiti vazand minunea care se intamplase
dar si vazand banii din mana fetitei,avea o suta de marci,bani foarte
valorosi la acea vreme.
-Am auzit ca esti premianta,spune bunicul cu un aer serios.
-Cum a fost la scoala,mai greu decat la gradinita?
-Aici nu ne mai jucam atat de mult,in cea mai mare parte a timpului
scriem.
-Eu am luat premiul intai anul acesta.
-Mi-a spus Mihaela dar am crezut ca ma pacaleste,si asa am zis sa te
intreb pe tine.
-Bravo!Bunicul are ceva pentru tine,ca ai fost cuminte si silitoare.
Se ridica in picioare, o saruta pe frunte dupa care ii intinde o bancnota.
-Multumesc,bunicule!
-Dar spune-mi,Mihaela este bine?
-Sper ca nu se mai cearta cu Cristii... .Nu?
-Nu... .Fetita isi apleaca fata spre farfurie sa nu fie nevoita sa-l priveasca
in ochii,stia ca mereu o face sa spuna adevarul,dar de data acesta nu vroia
sa spune nimic,inainte sa plece Mihaela a rugat-o sa nu spuna,si ii
promisese mamei ca va spune cat de bine se inteleg ei acum.
-Dar daca se intampla ceva,ii spui bunicului?
-Sigur,bunicule.
-Dupa masa pot sa merg la joaca?Schimba ea subiectul.
-Da,dar nu pana tarziu.
-Bunico,Laura a ajuns aici?
-Da,am vorbit mai devreme cu ea si i-am spus ca azi ajungi,te asteapta
cred.
-Sarumana pentru masa!Am terminat.
-Sa cresti mare si frumoasa!Hei,nu ai terminat tot,intoarce-te!
Dar Maria iesise deja pe usa,grabita sa-si intalnesca prietenii.
Laura era cea mai buna prietena a ei,erau de aceeasi varsta si mereu jucau
aceleasi jocuri.Comparativ cu alte fetite,in loc sa se joace cu
papusile,preferau sa deseneze sau sa cante la iesirea din sat,unde peisajul
era ca din povesti.Coasta asa cum o numeau localnicii era un loc foarte
inalt de unde puteai privii lacul.Unde vara mergeau toti copii la scaldat,si
care gazduia toate ratustele si gastele localnicilor,aveau mereu coada
vopsita diferite culori pentru a le diferentia stapanii.In spatele lacului se
intindea o padure de plopi pe care trebuia sa o traversezi sa ajungi la
Dunare.Tot de acolo puteai admira vaporasele care o traversau iar
noaptea,o explozie de lumini iti incanta vederea pe tot malul bulgarilor.La
poalele coastei erau adapostite gradinile satenilor,intre care nu exista nici
un gard.Erau udate pe rand de sateni care-si facusera canale din pamant
,ele coborau de la izvoarele de pe coasta.Deasupra fiecarui izvor erau
construite fantanite,de unde se adapau vitele venite la pascut ,iar femeile
aveau locuri special amenajate pentru spalatul hainelor.Un sentiment de
liniste isi punea stapanire pe orice fiinta care respira aerul curat al acelui
petec de pamant,o multime de flori colorate impanzeau pasistea iar salciile
plangacioase is revarsau ramaurile in apropierea lacului,vrand parca sa
guste din mireasma florilor de la poalele lor.Cate un paraias brazda ici colo
pamantul,aranjate parca strategic la distante egale pentru a potoli setea
vizitatorilor,dandu-le prilejul de a simti mireazma iasomiei si a mentei ce
pusesera stapanire pe malurile lor.Murmurul cristalin al apei,zumzetul
gazelor si adierea vantului se unisera intr-o formatie oferind cel mai mare
spectacol al naturii,iar fluturii in mii de culori fiind cei mai talentati
dansatorii ai acestei scene care se intindea atat cat iti permitea vederea.

CAPITOLUL 6 - CRACIUNUL

-Mami,mami!Unde esti?
-In bucatarie,ce este?
-Mami,am terminat scrisoarea pentru Mosu',dar sper ca anul acesta sa nu
o mai piarda ca anul trecut,o las aici pe masa,ai grija sa o primeasca,e
important!
-Unde este pomul din jucarie pe care l-am primit de la bunici?
-Vreau sa-l pun in camera mea,ca atunci cand vine Mosu' sa-l primesc cu o
poezie pe care am invatat-o pentru el.
-Maria,nu ai cum sa-l vezi pe Mos Craciun pentru ca el are un praf magic cu
care adoarme copii.
-Dar Diana mi-a spus ca l-a vazut.
-Poate ca ea a avut noroc si Mosu' terminase paraful magic.
-Am plecat afara sa fac un om de zapada.
-Sa nu uiti de scrisoare!Da?
-Nu uit,termin ce am de facut si o trimit.Dar ai grija sa te imbraci gros daca
vrei sa iesi,sa iei si vestuta de lana de la bunica.
-Mami,nu-mi gasesc vestuta,stii unde e?
S-a intors Maria peste cateva minute in fuga,dar Mihaela era asezata pe
scaun cu scrisoarea in mana plangand.
-Mami,de ce plangi?
-Nu mai plange!
-Maria,mi-a spus mosul ca papusa pe care o vrei nu poate sa ti-o aduca.
-Dar,mami i-am spus si magazinul unde este.
-Stiu,dar zicea ca o fetita a cumparat-o inaintea lui.
-Nu este adevarat,azi am fost la magazin si am verificat daca papusa este
acolo si am vazut-o,chiar am vorbit cu vanzatoarea si am rugat-o sa o dea
doar lui Mos Caraciun pntru mine si i-am spus si numele meu.
Mihaela izbucneste si mai tare in plans.
-Imi pare rau,Maria!
-Dar...am fost cumine...!
Fetita incepe sa planga so o ia la fuga in camera ei,unde mereu era frig si
intuneric.Se aseaza langa fereastra privind pomul de iarna al Dianei care
era impodobit in mii de luminite colorate,tot felul de bomboane din
ciocolata il inconjurau,un grup de colindatori doar ce intrasera pe poarta
cantand in timp ce Diana impreuna cu familia ei iesisera sa-i intampine cu
dulciuri si banuti.Diana era tinuta in brate de tatal ei care o saruta pe frunte
si ii intinde cosul cu prajituri sa le ofere colindatorilor.Atunci cand
colindatorii veneau la ea,era nevoita sa se ascunda,sa creada ca nu e
nimeni acasa,asa o invatase Mihaela,iar daca tatal ei era acasa mereu iesea
la colindatori sa-i alunge blestemand.
Diana era vecina ei cu care se mai juca uneori,dar niciodata nu o lasa sa-i
atinga jucariile,Maria era nevoita sa priveasca printre gard la jocurile Dianei
pentru ca parintii acesteia nu-i permiteau sa intre in casa sau in curte
pentru ca era saraca, si nu vroiau sa-i dea un exemplu prost fiicei lor.