Sunteți pe pagina 1din 8

Penal curs 4 13.03.

2014
Pedeapsa infractiunii complexe: Spre deosebire de infractiunea continuata,
infractiunea complexa nu este o cauza de agravare sau de modificare in vreun
fel a pedepsei, aceasta urmand sa fie aplicata in limitele speciale prevazute de
lege.Forma complexa a infractiunii este o chestiune de individualizare legala si
nu una de individualizare judiciara a pedepsei.Legea prevede posibilitatea
recalcularii pedepsei in cazul in care infractorul condamnat definitiv ptr o
infractiune complexa este judecat ulterior pentru alte actiuni sau inactiuni care
intra in continutul infractiunii complexe.
Complexitatea naturala: Este creata prin absorbtia in chip natural in continutul
unei infractiuni a elementului material caracteristic altei infractiuni: de ex. :
infractiunea de omor cuprinde in continutul sau elementele tentativei la
aceasta infractiune ,in toate cazurile este vorba de o infractiune simpla care
cuprinde in elementul sau material si elementul material al unei infractiuni
simple mai putin grave.
Infractiunea progresiva: Denumirea de infractiune progresiva este data acelei
infractini a carei latura obiectiva dupa ce a atins momentul consumativ,
corespunzator unei anumite infractiuni se amplifica progresiv fara inteventia
faptuitorului fie prin agravrea urmarii produse ,fie producerea de noi urmari
vatamatoare corespunzatoare unei infractiuni mai grave.astfel in cazul
infractiunii de lovire sau alte violente cu provocarea unor provocari corporale
este posibil ca vatamarea corporala sa se agraveze progresiv constituind
infractiunea de vatamare corporala grava.iar daca a produs moartea victimei
snt intrunite elementele constitutive ale infr constituve cauatoare de moarte.
Infractiunile mai grave realizate prin agravrea rezultatului absorb infractiunile
mai usoare.
Data savarsirii infractiunii progresive: Momentul consumarii infractiunii
progresive este momentul epuizarii rezultatului ,ulterior savarsirii faptei si
determinat de incetarea oricarei evolutii a rezultatului.Calificarea infractiunii si
incadrarea juridica a faptei se vor dace in raport cu acest ultim rezultat si de
aceea in cazul infractiunilor progresive ptr calificarea corecta a faptei trebuie sa
se astepte epuizarea rezultatului. Tot de la data epuizarii rezultatului se
calculeaza termenul de prescriptie al raspunderii penale in functie de acest
moment se determina legea penala incidenta si se stabileste incidenta unor
norme de clementa.In practica judiciara s-a decis insa ca data savarsirii
infractiunii progresive trebuie sa fie considerata data savarsirii faptei si nu
aceea a epuizarii rezultatului (plenul TB suprem,decizia de indrumare nr
1/1997).
Infractiunea de obicei: Este denumita de obicei sau de obisnuinta acea
infractiune care se savarseste prin repetarea faptei incriminate de un numar de
ori suficient de mare pentru ca din aceasta repetare sa rezulte ca faptuitorul
desfasoara activitatea infactionala respectiva de obicei ,din obisnuinta sau ca
indeletnicire.Legea penala in vigoare nu mai prevede unele infractiuni pentru a
caror existenta este necesara savarsirea ca indeletnicire a faptei
incriminate,astfel nu mai este incriminata organizarea sau ingaduirea in mod
obisnuit a jocurior de noroc intr-o casa particulara sau in scopul realizarii de
foloase materiale necuvenite.Nu mai sunt incriminate nici cersetoria sau
prostitutia ,este insa incriminata fapta de proxenetism.
Data savarsirii infractiunii de obicei: Infractiunea de obicei este o forma atipica
a infractiunii.Desi datorita modului cum se realizeaza nu este susceptibila de
forme imperfecte cum este tentativa,este in schimb susceptibila de o forma
atipica mai mult ca perfecta in sensul ca se prelungeste in timp dupa momentul
consumarii ingloband in continuare in continutul sau noile repetari ale faptei. In
felul acesta apare si in cazul infractiunii de obicei un moment al epuizarii faptei
de care snt legate toate consecintele juridice legale si care tin de momentul
consumarii.Acest moment este marcat de savarsrea ultimei repetari indiferent
de cauza curmarii activititatii infractionale.
PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
Termenul de pluralitatea desemneaza un grup de doua sau mai multe
infractiuni.In teoria dreptului penal,prin pluralitate de infractiuni dse intelege
un nr de doua sau mai multe infractiuni savarsite de aceeasi persoana adica o
plurailitate de infractiuni caracterizata prin repetarea personala (impersonam)
dintre infractiunile care o alcatuiesc.Pluralitatea de infractiuni intereseaza in
mod nemijlocit si special dreptul penal datorita consecintelor pe care le paote
avea pe planul raspunderii penale a faptuitorului al modului si mijloacelor de
reactie impotriva acestora.

Formele pluralitatii de infractiuni: Cele mai importante forme sunt:
concursul de infractiuni
recidiva
pluralitatea intermediara.
Criteriul de distinctie dintre ele este concursul de infractiuni si recidiva il
constituie existenta sau inexistenta unei hotarari judecatoresti definitive de
condamnare In sensul ca pluralitatea de infractiuni constituie concurs de
infractiuni atunci cand infractiunile ce o alcatuiesc au fost savarsite mai inainte
ca faptuitorul lor sa fi fost comandat definitiv ptr una din ele si recidiva,atunci
cand dupa condamnarea definitiva dupa una sau mai multe infractiuni
concurente infractorul savarseste din nou una sau mai multe infractiuni.
In ceea ce priveste pluralitatea intermediara,ea se realizeaza atunci cand o
persoana dupa ce a fost condamnata defnitiv ptr una sau mai multe
infarctiuni,savarseste din nou o infractiiune inainte de inceperea executarii
pedepsei,in timpul executarii ori in stare de evadare si nu snt indeplinite
conditiile cerute de lege ptr existenta starii de rediciva.
Formele pluralitatii de infractiuni in legea penala romana: Lega penala
romana prevede in mod explicit ca principalele forme ale pluratlitatii de
infractiuni snt concursrul de infractiuni si recidiva consacrand si forma
pluralitatii intermediare de infractiuni ,intre concurs si recidiva.
CONCURSUL DE INFRACTIUNI: Potrivit art 38 CP concusrul de infractiuni este
defitinit ca forma a pluralitatii de infractiuni constand in doua sau mai multe
infractiuni savarsite de aceeasi persoana prin actiuni sau inactiuni distincte
inainte de a fi definitiv condamnata pentru una din ele.
Conditiile de existenta ale concursului de infractiuni:
Sa se fi savarsit doua sau mai multe infractiuni oricare ar fi natura sau
gravitatea acestora. Infractiunile pot avea forma faptului consumat sau a
unei tentative pedepsibile sau participarea la savarsirea acestora in
calitatea de autor,instigator sau complice.nu intereseaza forma de
vinovatie cu care snt savarsite.De regula ,infractiunile care alcatuiesc
concursul ,sunt de natura diferita de exemplu tulburarea linistii publice si
ultraj caz in care avem un concurs eterogen.dar infractiunile pot fi si de
aceeasi natura (furt) caz in care avem un concurs omogen.
Infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana. Identitatea subiectului
activ al infractiunilor ce alcatuiesc pluralitatea este de esenta
concursrului de infractiuni,nu este necesar ca infractorul sa savarseasca
cele doua sau mai multe infaciuni in aceeasi calitate ,contributia sa fiind
una de autor,la alta de insigator sau complice.de asemenea unele
infractiuni pot fi comise singur iar altele in participatie.
Infractiunile sa fie savarsite inainte de condamnara definitiva a
faptuitorului pentru vreuna din ele.
Infractiunile savarsite sau cel putin doua din ele sa poata fi supuse
judecatii adica sa aiba si sa-si pastreze caracterul infractional si sa poata
atrage raspunderea penala a infractorului. Astfel daca in legatura cu una
dintre cele doua infractiuni se constat existenta unor cauze care inlatura
caracterul penal al faptei sau daca ingervine ulterior o cauza care inlatura
raspunderea penala,in toate aceste cazuri ramanand o infractiune
susceptibila supusa judecatii nu avem concurs de infractiuni.
Formele conrsului de infractiuni: Concursul de infractiuni se prezinta in doua
forme diferite dupa modul in care se savaresc infractiunile concurente si
anume:
- concursul real sau material
- concursul ideal sau formal de infractiuni.
Se caracterizeaza prin imprejurara ca cele doua sau mai multe infractiuni care il
alcatuiesc sunt savariste prin doua sau mai multe actiuni ori inactiuni distincte
care prezinta fiecare in parte continutul unei infractiuni de sine statatoare.Este
forma obisnutia sau comuna sub care se prezinta concursul de infractiuni,de
exemplu dupa ce a savarist un furt faptuitoul a tulburat grav linista publica iar
la intervenita organelor politiei a amenintat.Infractiunile pot fi oricare (concurs
eterogen sau de acelasi fel concurs omogen)se savarsesc de regula succesiv dar
uneori pot fi savarsite simultan,in acelasi loc sau in locuri diferite. Nu
intereseaza daca intre infractiunile concurente exista sau nu o legatura
obiectiva,in practica concursul de infractiuni prezinta doua modalitati :
Concursul simplu la care infractiunuile care il compun nu exista legatura
obiectiva .
Concursul cu conexitate sau caracterizat format din infractiuni intre care
exista o asemenea legatura.
Concursul real cu conexitatea: Legea penala in vigoare se refera in mod explicit
la concrsul cu conexitate prevazand in art 38 alin 1 teza finala ca exista concurs
de infractiuni chiar daca una din infractiuni a fost comisa pentru savarsirea
alteia (concurs conexitate etiologica)sau pentru ascunderea ei (concurs cu
conexitatea consecventionala). Faptul ca legea se refera la acestea doua nu
inseamna ca nu numai in aceste cazuri poate exista infractiuni cu conexitate ci
dimpotriva ca legiuitorul a vrut sa arate tocmai contrariul si anume ca exista
concurs de infractiuni oricare ar fi caracterul legaturii reale dintre infractiunile
concurente deci oricare ar fi forma conexitatii acestora.Precizarea pe care
legiuitorul o face in legatura cu cele doua forme ale concursului de infractiuni
are ca scop sa excluda teoria unitatii infractionale intre infractiunile- mijloc si
infractiunile- scop,teorie sustinuta in trecut de unii autori si insusita de pracitca
judiciara mai veche.
Potrivit acestei teorii cand o infractiune serveste ca mijloc pentru comiterea
sau ascunderea alteia (falsificarea unui inscris oficial pentru a se putea comite
sau ascunde o delapidare) cele doua fapte alcauitesc o sg infractiune si anume
infractiunea scop in care se absoarbe pierzandu-si autonomia infractiunea
mijloc.Teoria infractiunii unice mijloc-scop este nestiintifica ptr ca ignora
exstenta a doua infr de sine statatoare din care legiuitorul nu inelge sa faca o
unitate.
In practica judiciara teoria unitatii infractiunii miloc-scop a fost infirmata printr-
o decizie a plenului fostului tribunal suprem din 1960 prin care se dadea
instantelor judecatoresti o indrumare in sensul ca exista concurs real de
infractiuni si nu infractiune unica in caz de savarsire sau acoperire prin fals a
infarctiunilor care produc pagube avutului public.
Concursul ideal sau formal de infractiuni: concursul de infractiuni imbraca
forma concursului ideal sau formal atunci cand actiunea sau inaciunea savarstia
de o persoana datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a
produs,se intrunesc elementele consitutive a doua sau mai multe
infractiuni.ceea ce caracteriezeaza si diferentiaza concursul ideal de concursrul
real este imprejurarea ca cele doua infractiuni care il compun nu snt savarsite
prin tot atatea actiuni sau inactiuni ca in cazul concursrului real si printr-o
singura actiune sau inactiune in care snt comprimate elementele caracteristice
obiective si subiective ale acestor infractiuni.astfel exista concurs ideal de
infractiuni atunci cand prin acelasi foc de arma a fost ranita o persoana si ucisa
o alta savarsindu-se astfel un omor si o vatamre corporala.
Controverse cu privire la concursul ideal de infractiuni: In teoria dreptului
penal a fst sustinuta in trecut teza ca in cazu concursul ideal sau formal de
infractiuni ar exista numai aparent o pluratlitate de infractiuni argmentandu-se
ca intrucat s-a savarsit o sg actiune sau inactiune numai in chip ideal s-ar putea
concepe o pluralitate de infractiuni dar in realitate exista o sg infractiune
,aceasta teza a fost combatuta aratandu-se ca la se ascunde o pluralitate
ideaala de infractiuni fiecare cu trasaturile sale caracteristice in aceleasi conditii
ca si la concursul real cu sg deosebire ca elementele obiective au fost
comprimate intr-o sg actiune sau inactiune.
Pedeapsa in cazul concursului de infractiuni: Problema principala care se pune
in cazul concursului de infractiuni este stabilirea pedepsei pe care infractorul
trbuie s-o execute ptr intreaga pluralitate de infractiuni tinand seama de faptul
ca pentru nici una din infratiuni nu este condamnat definitiv.
Sistemul cumului aritmetic sau al totalizarii: Consta in stabilirea pedepsei
pentru fiecare infractiune concurenta in fapte in totalizarea pedeseplor
stabilite siin obligarea condamnatului la executrea pedepselor astfel cumulate.
Se porneste de la regula necontopirii pedepselor ,condamnatul urmand sa
execute atatea pedepse cate infractiuni a savarsit.Sistemul este prevazut si
astazi in unele legislatii cum ar fi cea americana consderand ca el corespunde
ideii de echitate in conceptia retributiva care vede in pedeapsa un echivalent al
infractiunii.Sistemul este criticat si repudiat de majoritatea legisaltiilor.In ceea
ce priveste pedeapsa inchisorii fiind ca prin aplicarea lui se ajunge la obligarea
condamnatului sa execute chiar peste 100 de ani de inchisoare ceea ce
inseamna ca cel condamnat nu va putea executa niciodata in mod natural
pedeapsa aplicata.
Sistemul absortiei: Consta in obligarea condamnatului la executarea pedepsei
cele mai grele ptr infractiunile concurente ,pedeapsa cea mai grea absrbind in
totalitate celelalte pedepse.Acest sistem potrivit caruia infractrul nu raspunde
in fapt decat pentru una dintre infqactiunile savarsite a fost criticat tocmai ptr
aceasta impunitate pe care o creaza ptr infractorul care dupa c a savarsit o
infractiune grava poate savarsi orice infractiune mai putin grava fiind sigur ca
nu va fi pedepsit decat ptr prima.cu taote aceastea ,sistemul este acceptat in
special cu privire la pedepsele complementare dar si in cazul pedepselor
principale atunci cand apare ca justificata din ratiuni de politica penala.
Sistemul cumului juridic sau al contopirii pedepselor: Reuneste caracteristici
cu ale altor sisteme.el stabileste pedepse ptr fiecare infr concuresnte si
aplicarea celei mai grele dintre acestea care poate fi sporita in anumite limite
asigurandu-se altfel o pedeapsa corespunatoare intregii pluralitai de infr
savarsite de condamnat,in esenta cumulul juridic consta in aplicarea pedepsei
celei mai grele si in agavarea acesteia.Este sistemul considerat cel mai
convenabil si din acest motiv este adoptat de majoritatea legislatiilor.
Sistemul sanctionator pentru persoana fizica: Regulile privitoare la stabilirea si
aplicarea pedepsei pentru infr concurente savarsite de persoana fizica snt
prevazute in legislatia noastra penala prin disp art 39 din CP.
Cazul in care pentru una dintre infractiunile concrente s-a stabilit pedeapsa
detentiunii pe viata. Portivit art 39 cand s-a stabilit o pepdeapsa cu detentiune
pe viata si una cu amenda,se aplica detentiunea pe viata.Aceasta absoarbe in
chip firesc toatele celelalte pedepse avand in vedere natura si gravitatea ei.
Aplicarea pedepsei cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea: Cand ptr
infr concurente s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare se aplica pedeapsa
cea mai grea la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte
pedepse stabilite .
Aplicarea pedepsei cand s-au stabilit numai pedepse cu amenda: Cand ptr
infactiunile concurente instanta a stabilit numai pedepse cu amenda,se aplica
cea mai mare la care se adauga un spor de o treime din totalul celor 3 pedepse
stabilite.Aplicarea pedepsei cand ptr infr concurente s0a stabilit o pedeasa cu
inchisoare si una cu amenda. Cand ptr doua infr concurente instanta a stabilit
ptr una pedeapsa inchisorii iar ptr cealalta pedeapsa amenzii se aplica
pedeapsa inchisorii la care se adauga integral pedeapsa amenzii.
Aplicarea pedepsei atunci cand ptr infactiunile concurente s-au stabilit mai
multe pedepse cu inchisoare si mai multe pedepse cu amenda: Cand s-au
savarsit mai multe infr concurente iar ptr mai multe dinre acestea instanta a
stabilit pedepse cu inchisoarea iar ptr alte doua sau mai multe infr a stabilit
pedepse cu amenda,instanta,stabileste pedeapsa rezultanta cu inchisoarea ca
si cum ar fi stabilite pedepse numai cu inchisoare apoi stabileste pedeapsa
rezultanta a amenzii dupa regulile prevazut de art 39 aplicand pedeapsa
rezultanta a inchisorii la care se adauga pedeapsa rezultanta a amenzii in
totalitate.
Limitele pedepsei rezultante: NCP nu a mai prevazut in cazul stablirii pedepsei
rezultante la concurrul de infractiuni a unor limite de pedeapsa.mai mult,a
prevazut o cauza de agravare atunci cand prin adaugarea la pedeapsa cea mai
mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu inchisoarea s-a
depasit cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei inchisorii iar ptr cel
putin una din infr concurente pedeapsa prevazuta cu inchisoarea este de 20 de
ani sau mai mare ,posibilitatea aplicarii pedepsei detentiunii pe viata.
Contopirea pedepselor ptr infractiuni concurente: Potrivit articolului 40CP
daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior ptr o infr concurenta
se aplica disp art 39 CP.Dispozitiile art 39 cu privire la contopire se aplca si in
cazul in care dupa ce o hotararea de condamnare a ramas defitnitiva se constat
ca cel condamnat mai suferise o condamnare definitiva ptr o infractiune
concurenta.daca infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicata
ptr infr anteriora ceea ce s-a excutat se scade din durata pedepsei aplicate ptr
infr concurente .
Examen critic al cumulului juridic: Asa cum este reglemntat in sist nostru
penal,sistemul cumului juridic este apreciat atat pe plan teoretic el fiind o
solutie intermediara intre cumulul aritmetic si cumul juridic cat si pe plan
pracitc ....................................., obligand la stabilirea pedepsei ptr fiecare infr in
parte si stab ptr aceasta baza a pedepsei pe care infr urmeaaza s-o execute ptr
intreaga pluralitate de infractiuni sistemul permite instantei de control judiciar
sa verifice legalitatea si temeinicia atat a pedepselor individuale cat si a
pedepsei de ansamblul rezultante.................In special a gratierii care vizeaza
pedepsele stabilite ptr infr concurente niciodata pedapsa de ans care este stab
numai in vederea execut pedepsei...................De esenta sa fiind contopirea
pedepselor cu posuibiulitaea agravarii numai in scpul unei corente
individualizari a pedepsei