Pluralitatea intermediara

Potrivit art. 44NCP exista pluralitate intermediara de infractiuni cand dupa ramanerea definitiva a
unei hotarari de condamnare si pana la data la care pedeapsa este executata sau considerata
executata, condamnatul savarseste din nou o infractiune si nu sunt intrunite conditiile prevazute de
lege pentru starea de recidiva. Din reglementarea legala a recidivei s-a putut constata ca existenta
unei condamnari definitive a infractorului considerata de criteriul de deosebire intre concursul de
infractiuni si recidiva nu este suficienta pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infractiuni ca
recidiva. Pe langa cerinta unei condamnari definitive, legea prevede si anumite conditii atat cu
privire la primul termen al recidivei, cat si cu privire la cel de-al doilea termen. Astfel daca prima
condamnare, indiferent de natura pedepsei se refera la o infractiune savarsita din culpa sau desi
priveste o infractiuni intentionata, pedeapsa aplicata este inchisoara cu un an sau mai mica, nu poate
exista stare de recidiva. n cazul in care este realizat primul termen al recidivei, dar infractiunea din
nou savarsita este din culpa sau cu intentie, daca pedeapsa este mai mica decat ! an, iar nu exista
stare de recidiva. "oate acestea formeaza o stare intermediara intre concursul de infractiuni si
recidiva. Potrivit dispozitiilor art 44.NCP nu constituie nici concurs nici recidiva, ci o pluralitate
intermediara. Potrivit art.44NCP, in cazul pluralitatii intermediara, pedeapsa se aplica conform
regulilor concursul de infractiuni. #-a considerat ca prin specificul sau, pluralitatea intermediara
este mai aproape de concursul de infractiuni, decat de starea de recidiva si ca in mod firesc, regimul
sanctionator trebuie sa fie cel privitor la concursul de infractiuni.
PEDEAPSA
Sanctiunile de drept penal
#unt consecintele coercitive pe care legea le prevede pentru incalcarea normelor penale. #unt
masuri de constrangere specifice pe care le atrage savarsirea faptelor interzise de legea penala si
care functioneaza ca un mi$loc de restabilire a ordinii de drept si de realizare a scopului
reglementarii $uridice a relatilor de aparare sociala. #anctiunile de drept penal sunt o consecinta
fireasca a raspunderii penale deoarece prin realizarea de constrangere a ordinii de drept nu este
suficient sa se constate existenta raspunderii penale, ci este necesara aplicarea masurilor de
constrangere corespunzatoare pentru asigurarea autoritatii legii penale si pentru impiedicarea
incalcarii ei viitoare. #anctiunile de drept penal apar ca elemente fundamentale a reglementarii
$uridice penale, fie ca este vorba de raporturile $uridice penale de conformare, fie ca este vorba de
raporturile de conflict sau de raspundere penala. #anctiunile sunt necesara pentru a exprima
gravitatea abstracta a faptei interzise si intensitatea avertismentului pe care legea o da destinatarilor
asupra consecintelor nerespectarii dispozitiilor sale. Prezenta sanctiunilor in normele penale
contribuie la realizarea fara cnstrangere a normei de drept in cadrul raporturilor $uridice de
conformare. Asigurarea functiei preventive a legii penale constituie cea mai importanta contributie a
sanctiunilor penale la realizarea ordinii de drept. %rdinea de drept nu se poate realiza in intregime
prin conformare, ea se realizeaza si prin constrangere in cadrul raporturilor $uridice penale de
conflict sau de raspundere penala. #pre deosebire de raporturile de conformare in care sanctiunea
penala nu apare ca element, ci ca alternativa la conduita de conformare care formeaza obiectul
acestor raporturi, in raporturile de raspundere penala, sanctiunile penale apar ca elemente ale
acestora, constituind obiectul lor. &ealizarea prin cnstrangere a ordinii de drept inseamna realizarea
acesteia prin aplicarea executarea sanctiunilor de lege. &eglementarea $uridico-penala fiind de
neconceput in afara sanctiunilor de drept penal, acestea sunt reglementate in cadrul uneia dintre cele
' institutii fundamentale ale dreptului penal alaturi de infractiune si raspunderea penala. n
mecanismul constrangerii penale, sanctiunea apare ca o consecinta inevitabila a raspunderii penale
asa cum aceasta din urma apare ca o consecinta necesara a infractiunii.
Caracterul sanctiunilor de drept penal
Prezinta anumite trasaturi caracteristice care le deosebesc de celelalte categorii de sanctiuni $uridice.
#pre deosebire de sanctiunile de drept civil care au un caracter predominant reparator sau restitutiv,
constand in masuri de restabilire a starii anterioare prin restituiri de bunuri(reparari de pagube(etc,
sanctiunile de drept penal au caracter represiv sau retributiv pentru ca ele implica o anumita
privatiune sau aflictiune si au ca scop prevenirea savarsirii de alte acte ilicite catre celui care se
aplica. #anctiunile de drept penal au in general si un caracter preventiv ) masuri de siguranta *avand
exclusiv acest caracter+, pedepse *principalele sanctiuni de drept penal, indeplinind si o functie
preventiva+.
Alte trasaturi decurg din caracterul lor necesar si inevitabil. #pre deosebire de ma$oritatea
sanctiunilor $uridice extra penale care pot fi inlaturate prin vointa persoanei titulare a actiunii, cele
penale sunt inevitabile, actiunea penala in vederea tragerii la raspunderea penala si aplicarii
sanctiunii fiind exercitata din oficiu, constituind o obligatie a organelor penale. % data stabilita
raspunderea penala, aplicarea sanctiunilor penale este inevitabila si nu poate fi inlaturata decat in
anumite cazuri expres prevazute de lege.
,ste caracteristic sanctiunilor de drept penal faptul ca au origine imediata savarsirea unei fapte
prevazute de legea penala si ca aplicarea lor nu este posibila decat ca urmare a savarsirii faptelor
prevazute de legea penala. ,le au un caracter post-delictual *post-delictum+.
Cadrul sanctiunilor in dreptul penal. Categorii de sanctiuni de drept penal.
&eactia impotriva infractorilor nu este eficienta daca se reduce doar la pedepse privative de libertate
aplicate pe scara din ce in ce mai larga in epoca moderna o data cu renuntarea la aplicarea prea
frecventa a pedepsei cu moartea, dar si ca urmare a cresterii vertiginoase a criminalitatii. &emediul
a fost cautat in diversi substituienti a pedepsei *suspendarea executarii pedepsei, amanarea aplicarii
pedepsei, liberarea conditionata, etc.+, si in masuri preventive si de tratament destinate sa inlature
anumite stari de pericol la persoane fata de care datorita starii lor psiho-fizice pedeapsa nu poate
avea niciun efect. #-a impus pe planul dreptului penal concluzia ca fata de infractorii nevarstinci nu
trebuie sa reactioneze prin pedepse, chiar daca acestea ar fi mai reduse ca durata(cuantum, ci prin
masuri educative care sa asigure o educatie corecta de care tinerii delicventi sunt in realitate lipsiti
din diverse motive. Ca rezultat al evolutiei sistemului sanctionator penal, evolutie care nu s-a
terminat si continua in zilele noastre, se cunosc in dreptul penal ' categorii de sanctiuni-
pedepse
masuri educative
masuri de siguranta
Pedepsele sunt sanctiuni proprii dreptului penal si reprezinta cea mai importanta categorie de
sanctiuni penale. #unt masuri de constrangere cu caracter aflictiv ce se aplica infractorilor si sunt
cele mai grele sanctiuni, putand viza persoana acestora si atributele ei esentiale cum ar fi viata,
libertatea, bunurile, drepturile cetatenesti. #copul pedepselor este apararea societatii impotriva
infractinilor si prevenirea savarsirii de noi infractiuni, atat de catre cei carora li se aplica, cat si de
catre alte persoane.
Masurile educative sunt sanctiuni aplicabile exclusiv infractorilor minori si constau in masuri de
refacere(corectare a procesului educativ, pornind de la constatarea ca savarsirea de infractiuni de
catre minori este rezultatul unor grave ineficiente in educatia acestora. Desi si ele au caracter
coercitiv pentru ca implica anumite restrictii ale libertatilor minorilor, masurile educative nu au
caracter represiv, avand o functie exclusiv educativa.
Masurile de siguranta au un caracter eminamente preventive, nu au caracter represiv. #e iau fata
de persoanele care au savarsit fapte prevazute de legea penala, chiar daca aceste fapte nu constituie
infractiuni, insa pun in evidenta o stare de pericol care ar putea determina savarsirea de alte fapte
anti-sociale. #copul lor nu este de a influenta mentalitatea faptuitorului, nici de a reface o educatie
deficitare, ci a inlatura o stare decurgand din starea psiho-fizica a faptuitorului, din modul periculos
in care executa o anumita activitate(functie din cauza inaptitudinii sau incapacitatii profesionale.
Alte sanctiuni in dreptul penal
Pe langa sanctiunile de drept penal, in cadrul legislatiei penale pot fi prevazute si alte feluri de
sanctiuni care pot fi folosite in legatura cu solutionarea conflictelor de drept penal, astfel pot fi
prevazute sanctiuni cu caracter administrativ(disciplinari, ori sanctiuni de drept civil *restituiri de
lucruri, repararea pre$udiciului cauzat+. Pentru a cuprinde si asemenea sanctiuni nepenale, dar care
sunt in mod secundar si de normele de drept penal s-a propus denumirea de sanctiuni in dreptul
penal prin care sunt desemnate toate sanctiunile reglementate in mod principal sau numai secundar
prin normele dreptului penal. #pre deosebire de sanctiunile de drept penal care cuprind sanctiunile
pe care dreptul penal le reglementeaza in mod special. Ca institutie fundamentala a dreptului penal,
sanctiunile de drept penal apar ca un ansamblu de reglementari $uridice prin care sunt stabilite
categoriile de sanctiuni aplicabile in conditiile in care trebuie sa fie stabilite si aplicate consecintele
$uridice ale acestora etc. NCP a consacrat toate cele ' categorii de sanctiuni de drept penal, pedepse,
masuri educativa si masuri de siguranta.
Principii ale sanctiunilor de drept penal
#anctiunile de drept penal nu pot actiona eficient, decat daca corespund principiilor fundamentale
ale politicii penale si ale dreptului penal si daca sunt guvernate de aceste principii. Cele mai multe
dintre aceste principii sunt comune tuturor institutiilor fundamentale, dar fiecare actioneaza in mod
diferit cu privire la sanctiunile de drept penal.
Legalitatea sanctiunilor de drept penal
,ste un aspect particular al principiului fundamental al legalitatii in dreptul penal care exprima
regula ca nu pot fi aplicate alte reguli de drept penal pentru o infractiune, decat cele care sunt
prevazute de lege pentru acea infractiune. Din insasi exprimarea folosita de legiuitor rezulta ca
regula prevede atat pedepsele, cat si masurile educative(de siguranta. *...+. n acest mod, sanctiunea
de drept penal este dinainte cunoscuta ceea ce repreiznta o garantie a legalitatii ei si totodata face
posibila realizarea functiei preventive a legii penale si a sanctiunii insasi prin simplul fapt al
prevederii sale in lege.
Dupa gradul de determinare a sanctiunilor in legea penala se face distinctie intre-
a+ sanctiuni absolut determinate- sunt prevazute in lege nu numai in natura(felul lor, ci si in
cuantumul(durata lor exacta. #istemul este, in genere, abandonat pentru ca exclude individualizarea
$udiciara a sanctiunii, contravenind unui alt principiu fundamental, acela al individualizarii
sanctiunii de drept penal, in mod exceptional se mentine pedeapsa inchisorii cu viata
b+ sanctiuni relativ determinate- sunt prevazute in lege in natura lor, insa cuantumul(durata lor
este relavit determinata, legea prevazand limitele maxime(minime ale acesteia, sau doar una dintre
ele. Cea maxima si cea minima, cealalta fiind echivalenta cu limita generala. ,ste sistemul admis cu
privire la determinarea in lege a pedeselor, constituind expresia individualizarii egale a pedepsei si
cadrul individualizarii legale ale acesteia. n virtutea principiului legalitatii, limitele speciale ale
pedepsei nu pot fi depasite decat in cazurile prevazute de lege.
c) sanctiuni nedeterminate- sunt prevazute in lege doar in natura sau in felul acestora, iar
durata(cuantumul lor urmeaza sa fie stabilite de catre instanta $udecatoreasca, ori de catre organele
de executare a sanctiunii. #istemul nu este admis in ceea ce priveste pedepsele, fiind considerat ca o
negare a principiului legalitatii pedepsei. Asa numitul sistem al sentintelor nedeterminate, potrivit
instanta de $udecata pronunta doar condamnarea la o anumita pedeapsa fara a determina durata,
aceasta fiind stabilita de organele de executare a pedepsei, in functie de necesitate, nu a fost admis
nici in sistemul penal romanesc. #istemul sanctiunilor nedeterminate este doar admis in cazul
masurilor educative si in cazul masurilor de siguranta care se iau, de regula, pe durata
nedeterminata.
Umanismul sanctiunilor de drept penal
Acest principiu isi gaseste expresia in natura(cuantumul(functile(finalitatea sanctiunilor de drept
penal. Prin natura(cuantumul lor, aceste sanctiuni trebuie sa fie in deplina concordanta cu constiinta
morala($uridica a societatii. Nu pot fi admise pedepse sau alte sanctiuni care ar putea provoca
suferinte fizice(chinuri(torturi, sau care ar in$osi demnitatea umana *bataie(sterilizarea+.
Revocabilitatea sanctiunilor de drept penal
Potrivit acestui principiu, sanctiunile de drept penal trebuie sa fie esentialmente revocabile, adica sa
poata fi oricand retrase atunci cand se constata ca au fost aplicate din eroare sau cand nu mai sunt
necesare. #anctiunile de drept penal trebuie sa fie remisibile *inlaturate prin iertare+ si reparabile
*raul cauzat prin aplicarea lor sa poata fi inlaturat(reparat+. Cerinta este determinata de caracterul de
masuri coercitive asupra persoanei insasi pe care le au pedepesele, consecintele lor fiind adesea
ireversibile.
Adaptabilitatea sanctiunilor de drept penal
Acest principiu contine regula ca sanctiunea de drept penal, intocmai ca si raspunderea penala a
carei consecinta este, trebuie sa fie strict individualizata, adica adaptata cantitativ(calitativ in raport
cu gravitatea faptei si cu persoana faptuitorului, doar cu aceasta conditie sanctiunea este apta sa
produca asupra celui caruia i se aplica acea influenta transformatoare care sa excluda savarsirea de
noi infractiuni. Pentru a putea fi individualizate, sanctiunile trebuie sa fie adaptabile prin natura lor,
adica sa poata fi proportionate in raport cu fapta si persoana faptuitorului. #anctiunea de drept penal
trebuie sa fie divizibila *adaptabila cantitativ+ si elastica *adaptabila calitativ+.
Personlitatea sanctiunilor de drept penal
Potrivit acestui principiu, nu numai raspunderea penala, dar si sanctiunile de drept penal au caracter
personal, adica se rasfrang exclusiv asupra celui caruia se aplica si nu pot fi transferate altuia.
Caracterul personal al sanctiunilor de drept penal decurge din natura si finalitatea acestora care este
prevenirea de noi infractiuni, in primul rand de catre cel caruia i se aplica si care este subiectul activ
al infractiunii sau unul dintre subiectii acestuia, ori de persoana $uridica ori in interesul(realizarea
obiectului de realizare a careia a fost savarsita. Chiar in cazul sanctiunilor pecuniare, coercisiunea
pe care o exercita se rasfrange asupra faptuitorului, de aceea legea prevede ca pedepsele pecuniare
trebuie sa fie astfel stabilite si aplicate incat sa nu se rasfranga asupra altor persoane aflate in
intretinerea condamnatului. Datorita caracterului lor personal, sanctiunile de drept penal, inclusiv
cele pecuniare, se sting o data cu decesul persoanelor carora li s-au aplicat si nu pot fi transmise
succesorilor.
otiunea si caracterul pedepsei
otiunea de pedeapsa
Pedeapsa este acea sanctiune de drept penal care consta intr-o masura de constrangere si de
reeducare prevazuta de lege pentru savarsirea anumitor infractiuni si care se aplica de catre instanta
$udecatoreasca infractorului in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni. Aceasta insusire a fost
prevazuta de leguitor in CP !./0 care a prevazut-o in dispoz. Art.12. si fiind insusita si de doctrina
isi mentine valabilitatea in conditiile NCP. Din analiza acestei definitii se dega$a trasaturile esentiale
ale pedepsei ca sanctiune penala si ca institutie a dreptului penal. Aceste trasaturi sunt urmatoarele-
a+ pedeapsa este o masura de constrangere care implica o anumita suferinta impusa infractorului ca
reactie sociala la infractiunea sociala savarsita de acesta. ,ste un rau cu care se raspunde raului
produs prin savarsirea infractiunii. &aul(suferinta pe care o implica pedeapsa decurg din privatiunile
la care condamnatul este supus ca urmare a acesteia. Privatiune(restrictiune de libertate(de drepturi
civile(de bunuri(etc. Constrangerea este de esenta pedepsei si este determinata de necesitatea
apararii societatii, a valorii acesteia vatamate prin infractiune.