Sunteți pe pagina 1din 6

curs 3 penal 07.

03
Impiedicarea de catre participant a savarsirii faptei
este o cauza care apara de pedeapsa pe participantul la savarsirea unei infractiuni, care impiedica
consumarea infractiunii in cursul executarii dar mai inainte de a fi descoperit ( potrivit art 51 )

Conditii:
1. autorul sa fi inceput executarea faptei
2. fapta sa nu fi fost descoperita
3. actiunea de impedicare sa fi fost eficienta ( sa duca la impiedicarea consumarii infractiunii)
Efecte;
1. participantul care a impiedicat consumarea infractiunii este aparat de pedeapsa ( pedeapsa prevazuta
pentru tentativa infractiunii a carei consumare a fost impiedicata
2. cauza profida si celorlalti participanti daca exista
Pedeapsa in cazul participatiei improprii:
Art 52 prevede sistemul diversificarii , determinarea si inlesnirea sau ajutarea cu intentie la savarsirea
faptei din culpa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru pedeapsa comisa , cu intentie iar
autorul este sanctionat pentru pedeapsa savarsita din culpa
Pedeapsa in cazul determinarii inlesnirii sau aplicarii cu intentie la savarsirea unei fapte fara vinovatie:
Legea prevede ca participantii vinovati care au participat cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa
prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita adica cu pedeapsa prevazuta pentru daca ar fi actionat
cu intentie in timp ce autorul care a actionat fara vinovatie nu raspunde penal

UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNE

Conceptele de unitate si plularitate
Exista unitate de infractiuni atunci cand in activitatea desfasurata de o persoana identificam continutul
unei singure infractiuni , si exista plularitate de infractiuni atunci cand in acea activitate identificam
continuturile a doua sau mai multe infractiuni.
Categorii si tipuri de unitate infractionala
Unitatea infractiunii ca entitate juridica este data de unitatea infractiunii ca entitate naturala
In teoria dreptului penal se face dinstinctia intre doua categorii de unitate de infractiune:
- intre unitatea naturala la care unitatea juridica se intemeiaza pe unitatea faptei care constituie
elementul material al infractiunii si unitatea legala, care este o creatie a legiuitorului pe baza unei
pluralitati de fapte
In cadrul unitatii naturale de infractiune se face dinstinctie intre trei tipuri de unitate infractionala
in functie de natura actiunii sau a inactiunii care constituie elementul natural al infractiunii:
- infractiunea simpla
- infractiunea continua
- infractiunea deviata
In mod corespunzator in cadrul unitatii legale de infractiune se face distinctie intre patru tipuri de
unitate infractionala :
-infractiune complexa
-infractiune continuata
-infractiune progresiva
-infractiune de obicei
Unitatea naturala de infractiune:
1) infractiunea simpla : este infractiunea a carei element material consta intr-o activitate unica sau
dintr-un fapt simplu , adica dintr-o actiune sau inactiune momentana care produce rezultatul tipic al
infactiunii. Activitatea infractionala caract. infractiunii simple poate consta fie intr-un singur act
(uciderea unei persoane prin descarcarea unui foc de arma) fie din mai multe acte (uciderea unei
persoane prin aplicarea de lovituri repetate ) . Se realizeaza o unitate naturala de infractiune in cazul
formelor infractiunii si a formelor de contributie la savarsirea aceleiasi infractiuni prin absorbtia naturala
a formelor mai putin grave in cele mai grave . Astfel, tentativa si actele preparatorii care sunt asimilate
cu tentativa se absorb in fractiunea fapt consumat , dupa cum contributia de complice se absoarbe in
contributia de autor in toate cazurile in care sunt savarsite de aceleasi persoane
Tot o unitate naturala formeaza si modalitatile normative ale aceleiasi actiuni sau inactiuni care
constituie elementul material al aceleiasi infractiuni
2)infractiunea continua: este infractiunea a carei element material, consta intr-o actiune sau inactiune,
se prelungeste in timp , in timp material, chiar dupa momentul consumarii pana cand inceteaza
activitatea infractionala (momentul epuizarii). Durata sau continuitatea activitatii infractionale este de
esenta infractiunii continue. Sunt infractiuni continue: furtul de curent electric ; lipsirea de libertate;
abandonul de familie etc.
Ceea ce caracterizeaza elementul material al infractiunilor continue este faptul ca acestea se realizeaza
printr-o dubla atitudine a faptuitorului: una comisiva ( sechestrarea ilegala a unei persoana, efectuarea
ilicita de bransamente la reteaua electrica, dobandirea de obiecte a caror detinere este ilicita) si alta
omisiva prin care se lasa ca starea infractionala sa dureze . In acest fel , fapta ce constituie elem material
al infractiunii continue dureaza pana cand un act contrar celui initial pune capat starii infractional
Infractiuni continue permanente si continue succesive
Distinctia se face dupa cum continuitatea activitatii infractionale se realizeaza fara intentia faptuitorului
( furtul de curent electric) sau dimpotriva necesita interventia succesiva a acestuia (portul nelegal de
decoratii )
La infractiunile continue succesive , diferitele intreruperi care tin de natura faptei , nu motifica
caracterul continuu al infractiunii .
Data savarsirii infractiunii continue
Infractiunea continua se considera savarsita in momentul incetarii actiunii sau inactiunii infractionale ,
oricat ar fi durat aceasta. In functie de acest moment al incetarii faptei, se determina legea penala
aplicabila , indicenta unei legi de amnistie, curgerea termenului de prescriptie a raspunderii penale
Identificarea infractiunii continue in legea penala
Pentru identificarea infractiunii continue se recomanda in principal un criteriu formal, si anume natura
actiunii indicate de verbum regems prin care este desemnat elementul material al infractiunii.
Daca verbum regems indica o actiune de durata cum ar fii retinerea,detinerea,ramanerea, conducerea
este infractiune continua . Criteriul trebuie completat cu analiza in fiecare caz al actiunii sau inactiunii ,
retinand drept infractiune continua pe aceea a carei element material se realizeaza prin durata .
3)infractiunea deviata: este infractiunea savarsita prin devierea actiunii datorita greselii faptuitorului de
la obiectul sau persoana impotriva careia fusese indreptata la un alt obiect sau la o alta persoana.
Infractiunea deviata , unitate sau pluralitate de infractiuni
Cu privire la infractiunea deviata s-a pus problema daca nu trebuie retinuta o pluralitate de infractiuni,
adica pe langa infractiunea consumata sa se retina si tentativa la infractiunea indreptata impotriva
primei persoane. Intr-o opinie care in prezent este majoritara si a fost insusita de practica judiciara , se
sustine ca in cazul infractiunii deviate, fie ca este vorba de eroare a identitatii persoanei ( error in
personam ) , fie ca este vorba de o deviere a actiunii ( aberatio ictus) avem o singura infractiune, aceea
savarsita in deviere de la proiectul initial .
Intr-o alta opinie se sustine ca pe langa infractiunea deviata ar trebuii sa se retina in concurs si tentativa
la infractiunea proiectata initial de faptuitor
Unitatea legala de infractiune
1)infractiunea continuata : se intelege prin infractiune continuata, infractiunea ce se realizeaza prin
savarsirea de catre aceeasi persoana la intervale de timp diferite in realizarea aceleiasi rezolutii
infractionale si impotriva aceluiasi subiect pasiv a unor actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte
continutul aceleiasi infractiuni (delapidarea de catre gestionari a unei sume mari de bani prin sustrageri
repetate sau furtul prin sustrageri repetate a unor cantitati mici )
Actiunile sau inactiunile care alcatuiesc infractiunea continuata sunt legate intre ele printr-o tripla
unitate :
-Unitatea de subiect activ si pasiv
- unitatea de rezolutie
- unitatea de continut
Pluralitatea de actiuni si inactiuni caracteristica infractiunii continuate
Existenta infractiunii continuate presupune savarsirea a cel putin doua actiuni sau inactiuni care
constituie fiecare in parte elementul material al aceleiasi infractiuni. Nu intereseaza daca unele dintre
actiuni au forma faptului consumat iar altele au ramas in faza tentativei , este insa necesar ca actiunile
sau inactiunile sa fie savarsite la un anumit interval de timp, aceasta conditie deosebeste infractiunea
continuata de infractiunea simpla in al carei element material sunt absorbite in mod natural doua sau
mai multe actiuni savarsite in aceeasi imprejurare ( ex: uciderea prin mai multe lovituri de cutit )
Unitatea de subiect activ si pasiv
Potrivit noului cod penal art 35 , infractiunea continuata presupune savarsirea de catre aceeasi persoana
a mai multor actiuni sau inactiuni in dauna aceluiasi sub activ sau pasiv, conditie ce nu era prevazuta de
vechiul cod.
Unitatea de rezolutie
Este legatura subiectiva ce reprezinta principalul subiect faptic al unitatii legale.
In cazul infractiunii continuate
Infractiunea continuata presupune hotararea faptuitorului de a repeta activitatea infractionala pana la
realizarea proiectului sau. Este suficienta o interpretare in linii generale a actiunilor sau inactiunilor
proiectate chiar daca nu sunt prevazute exact conditiile de savarsire a acestora.
Conditia unitatii de rezolutie presupune in orice caz reprezentarea de catre faptuitor a rezultatului faptei
sale , ceea ce inseamna ca infractiunea continuata nu poate fi savarsita decat cu intentie.
Unitatea juridica a faptelor trasatura caracteristica a infractiunilor continuate
Fiecare dintre actiunile sau inactiunile savarsite , luata separat indeplineste toate conditiile cerute de
lege pentru existenta aceleiasi infractiuni , adica prezinta continutul infractiunii respective ( furt,
delapidare, inselaciune etc )
Unele dintre actiuni sau inactiuni pot prezenta continutul infractiunii in forma calificata sau agravata sau
in forma tentativei. In principiu pot avea forma continuata toate infractiunile intentionate cu exceptia
celor care nu sunt susceptibile de repetare ( omorul) sau la care repetarea determina un tip aparte de
unitate infractionala (infractiuni de obicei)
Data savarsirii infractiunii continuate
Infractiunea continuata se considera savarsita la momentul epuizarii , care este acela al ultimei actiuni
sau inactiuni.
Locul savarsirii infractiunii continuate
Infractiunea continuata se considera savarsita pe teritoriul tarii noastre cand toate actiunile sau
inactiunile ce o compun au avut loc pe teritoriul Romaniei , precum si cand pe acest teritoriu sau pe o
nava sau aeronava romana s-au savarsit numai una dintre actiunile sau inactiunile respective
Infractiunea continuata in stare de agravare: prezinta o gravitate mai mare decat infractiunea comisa in
forma simpla si este sanctionata mai sever
Pedeapsa pentru infractiunea continuata
Potrivit art 35 , in cazul infractiunii continuate se aplica pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea
savarsita al carei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul pedepsei inchisori sau cu 1/3 in cazul
pedepsei amenzii .
Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata
Necesitatea recalcularii se iveste atunci cand se descopera alte actiuni sau inactiuni ce intra in continul
aceleasi infractiuni impreuna cu cele deja cunoscute si sanctionate
Art 37 prevede ca atunci cand infractorul condamnat definit pt o infractiune continuata este judecat
ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni ce intra in continutul aceleiasi infractiuni , instanta tinand
seama de infractiunea savarsita in intregul ei, stabileste o pedeapsa corespunzatoare ce nu poate fi mai
usoara decat cea pronuntata anterior .
Infractiunea complexa : este infractiunea ce cuprinde in continutul sau fiecare element constitutiv ,
fiecare element circumstantial agravant, o actiune sau inactiune care constituie prin ea insasi o fapta
prevazuta de legea penala . Astfel, in continutul infractiunii de talharie, se regasesc reunite continuturile
infractiunilor de furt si de lovire sau alte violente
Forme ale infractiunii complexe
Se face distinctie intre infractiunea complexa ca infractiune tip sau ca infractiune complexa propriu-zisa
pe de-o parte, si infractiunea complexa ca varianta agravanta a unei infractiuni simple pe de alta parte.
Infractiunea complexa ca infractiune tip: este creeata prin includerea in continutul sau constitutiv a unei
actiuni sau inactiuni ce constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala ( ex: atentatul care
pune in pericol siguranta statului art 401, actele de diversiune art 403, purtarea abuziva art 233 )
Infractiunea complexa ca varianta agravanta : cuprinde in continutul sau agravat sau calificat o fapta
care este prevazuta ca infractiune de sine-statatoare.
.. noastra penala recunoaste astfel de infractiuni care in configuratia lor tipica sunt infractiuni simple dar
care in variantele lor agravante sunt infractiuni complexe ( ex uciderea din cupla poate fi infractiune
complexa )
Modalitati ale infractiunii complexe
In ambele sale forme infractiunea complexa prezinta unele modalitati a caror cunoastere este utila
pentru aplicarea corecta a dispozitiilor
In forma tip, infractiunea complexa cuprinde 2 modalitati:
Prima modalitate, consta in reunirea in continutul sau a doua infractiuni de sine-statatoare care fiind
absorbite in infractiunea nou creeata isi pierd autonomia ( ex talharia )
A doua modalitate se realizeaza prin absorbirea in continutul infractiunii complexe ca element material
a unei actiuni sau inactiuni care constituie prin ea insasi o infractiune ( ex actele de diversiune, atentatul
care pune in pericol siguranta statului )
In ceea ce priveste infractiunea complexa ca varianta agravanta
Aceasta prezinta si ea 2 modalitati:
Prima modalitate se realizeaza atunci cand infractiunea absorbita ca element circumstantial al
infractiunii absorbate este o consecinta a savarsirii faptei ce constituie elem material al infractiunii ( ex:
talharia urmata de moartea victimei )
A doua modalitate se realizeaza atunci cand infractiunea absorbita se afla in conexitate
consecventionala cu infractiunea tip ( una este savarsita in vederea realizarii celeilalte)
Structura infractiunii complexe
Infractiunea complexa prin rezultatul reunirii a doua infractiuni are o structura completa
In elementul material al acesteia regasim elementul material al infractiunii absorbite , astfel incat lipsa
unuia din elemente duce la inexistenta infractiunii complexe
Latura subiectiva se caracterizeaza prin vinovatie sub forma intentiei
Obiectul juridic este de regula dublu: unul principal vizat prin savarsirea infractiunii complexe
absorbante si altul secundar, vizat prin savarsirea infractiunii absorbite