Sunteți pe pagina 1din 5

curs 4 penal 13.03.

2014
Infractiunea complexa

Pedeapsa : spre deosebire de infractiunea continuata , infractiunea complexa nu este o stare de
agravare sau modificare intr-un fel a pedepsei, aceasta urmand sa fie aplicata in limitele speciale
prevazute de lege. Forma complexa este o chestie de individualizare legala, ci nu una de
individualizare judiciara a pedepsei. Legea a prevazut posibilitatea recalcularii pedepsei in cazul in
care infractorul condamnat definitiv pentru o infractiune complexa este judecat ulterior pentru alte
actiuni sau inactiuni care intra in continutul infractiunii complexe.
Complexitatea naturala : este creata prin absorbtia in timp natural in continutul unei infractiuni a
elementului material caracteristic altei infractiuni. Spre ex: infractiunea de omor, cuprinde in
continutul sau elementele tentativei la aceasta infractiune. In toate cazurile , este vb despre o
infractiune simpla , care cuprinde in elementul sau material , si elementul material al unei infractiuni
simple, mai putin grave.
Infractiunea progresiva : - denumirea de infractiune progresiva este data acelei infractiuni, a carei
latura obiectiva dupa ce a atins momentul consumativ corespunzator unei anumite infractiuni , se
amplifica progresiv fara interventia faptuitorului , fie prin agravarea urmarii produse , fie prin
producerea de noi urmari vatamatoare, corespunzatoare unei infractiuni mai grave . Astfel, in cazul
infractiunii de lovire sau alte violente, cu provocarea unor vatamari corporale, este posibil ca
vatamarea corporala sa se agraveze progresiv, constituind infractiunea de vatamare corporala grava ,
iar daca a produs moartea victimei, sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau
vatamare corporala cauzatoare de moarte. Infractiunile mai grave, realizate prin amplificarea
rezultatului, absorb in continutul lor infractiunile mai usoare.
Data savarsirii infractiunii progresive : -> momentul consumarii infractiunii progresive, este
momentul epuizarii rezultatului , ulterior savarsirii faptei , si determinat de incetarea oricarei evolutii a
rezultatului. Calificarea infractiunii si incadrarea juridica a faptei, se vor face in raport cu acest ultim
rezultat, si de aceea in cazul infractiunilor progresive , pentru calificarea corecta a faptei trebuie sa se
astepte epuizarea rezultatului. Tot de la data epuizarii rezultatului, se calculeaza termenul de
prescriptie al raspunderii penale, in functie de acest moment se determina legea penala incidenta, si se
stabileste incidenta unor eventuale acte de clementa. In practia judiciara s-a decis insa, ca data
savarsirii infractiunii progresive trebuie sa fie considerata data savarsirii faptei, si nu aceea a epuizarii
rezultatului ( plenul tribunalului suprem, decizia de indrumare nr 1/1987 ).
Infraciunea de obicei : - > este denumita de obicei aceea infractiune care se savarseste prin repetarea
faptei incriminate de un nr de ori suficient de mare, pentru ca din aceasta repetare sa rezulte ca
faptuitorul desfasoara activitatea infractionala respectiva , de obicei, din obijnuinta sau ca
indelednicire. Legea penala in vigoare, nu mai prevede unele infractiuni, pentru a caror existenta este
necesara savarsirea ca indeletnicire a faptei incriminate . Astfel, nu mai este incriminata, organizarea
sau ingaduirea in mod obijnuit a jocurilor de noroc intr-o casa particulara, sau in scopul realizarii de
foloase necuvenite. Nu mai sunt incriminate nici cersetoria si nici prostitutia, este insa incriminata
fapta de proxenetism.
Data savarsirii infractiunii de obicei : -> infr de obicei este o forma atipica a infractiunii, desi
datorita modului cum se realizeaza nu este susceptibil de forme incomplete, cum este tentativa, este
succeptibila de o forma atipica mai mult ca perfecta, in sensul ca se prelungeste in timp, dupa
momentul consumarii, ingloband in continuare in continutul sau noile repetari ale faptei. In felul
acesta apare si in cazul infractiunii de obicei, un moment al epuizarii faptei, de care sunt legate toate
consecintele juridice legale, si care tin de momentul consumarii. Acest moment este marcar de
savarsirea ultimei repetari, indiferent de cauza urmarii activitatii infractionale.


curs 4 penal 13.03.2014

Pluralitatea de infractiuni

Conceptul de pluralitate de infractiuni : - > termenul de pluralitate desemneaza 2 sau mai multe
infractiuni. In teoria dreptului penal, prin pluralitate de infractiuni se intelege un numar de 2 sau mai
multe infractiuni savarsite de aceeasi persoana, adica o pluralitate de infractiuni caracterizata prin
legaturi personale ( in personam ) , intre sau dintre infractiunile care o alcatuiesc . Pluralitatea de
infractiuni intereseaza in mod nemijlocit si interesat dreptul penal, datorita consecintelor pe care le
poate avea pe planul raspunderii penale a faptuitorului, al modului si mijloacelor de reactie impotriva
....
Formele pluralitatii de infractiuni : -> cele mai importante forme ale pluralitatii de infractiuni sunt
CONCURSUL DE INFRACTIUNI , RECIDIVA si PLURALITATEA INTERMEDIARA. Criteriul
de distinctie intre principalele forme ale pluralitatii de infractiuni, concursul de infractiuni si recidiva,
constituie existenta sau inexistenta unei hotarari judecatoresti definitive de condamnare, in sensul ca
pluralitatea de infractiuni constituie concurs de infractiuni atunci cand infractiunile ce o alcatuiesc au
fost savarsite mai inainte ca faptuitorul sau sa fi fost condamnat definitiv pentru una din ele, si recidiva
atunci cand dupa condamnarea definitiva pentru una sau mai multe infractiuni concurente, infractorul
savarseste din nou na sau mai multe infractiuni . In ceea ce priveste pluralitatea intermediara, aceasta
se realizeaza atunci cand o persoana, dupa ce a fost condamnata definitiv pentru una sau mai multe
infractiuni, savarseste din nou o infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul
executarii, ori in stare de evadare, si nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru existenta starii
de recidiva.
Formele pluralitatii de infractiuni in legea penala romana ; -> legea penala romana prevede in
mod explicit ca principalele forme ale pluralitatii de infractiuni, sunt concursul de infractiuni si
recidiva , consacrand in acelasi timp, si forma pluralitatii intermediare de infractiuni intre concurs si
recidiva.
Concursul de infractiuni : potrivit art 38 cod penal, concursul de infractiuni este definit ca
forma pluralitatii de infractiuni, constand in 2 sau mai multe infractiuni , savarsite de aceeasi persoana
prin actiuni sau inactiuni distincte inainte de a fi definitiv condamnata pentru una din ele.
Conditiile de existenta ale concursului de infractiuni :
a) Infractiunile sa se fi savarsite 2 sau mai multe infractiuni, oricare ar fi natura sau gravitatea acestora.
Infractiunile pot avea forma faptului consumat, sau a unei tentative pedepsibile, dupa cum pot consta
in participarea la savarsirea acestora in calitatea de autor, instigator, sau complice. Nu intereseaza
forma de vinovatie cu care sunt savarsite diferitele infractiuni care il alcatuiesc, de regula ,
infractiunile care alcatuiesc concursul sunt de natura diferita . Ex: tulburarea linistii publice si ultrajul ,
caz in care avem un concurs eterogen. Dar infractiunile pot fi si de aceeasi natura ( furt ) , caz in care
avem un concurs omogen.
b) Infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana. Identitatea subiectului activ al infractiunilor ce
alcatuiesc pluralitatea este de esenta concursului de infractiuni. Nu este necesar ca faptuitorul sa
savarseasca cele 2 sau mai multe infr in aceeasi calitate, in unele cazuri el putand avea calitatea de
instigator, autor , complice. De asemenea, unele infr pot fi comise singur, iar altele in participatie.
c) Infractiunile sa fie savarsite inainte de condamnarea definitiva a faptuitorului.
d) Infractiunile savarsite , sau cel putin 2 din ele sa poata fi supuse judecatii , adica sa aiba si sa isi
pastreze caracterul infractional, si sa poata atrage raspunderea penala a faptuitorului. Astfel daca in
legatura cu una dintre cele 2 infractiuni se constata existenta unor cauze care inlatura caracterul penal
curs 4 penal 13.03.2014
al faptei, sau daca intervine ulterior o cauza care inlatura raspunderea penala, in toate cazurile
ramanand decat o singura infractiune susceptibil ...... .nu exista infractiune.
Formele concursului de infractiuni: -> concursul de infr se prezinta in 2 forme diferite, si anume
concursul real sau material si concursul ireal de infractiune.
Concursul material : se caracterizeaza prin faptul ca cele 2 sau mai multe infr care il alcatuiesc , sunt
savarsite prin 2 sau mai multe actiuni ori inactiuni cu... , care prezinta fiecare in parte continutul unei
infractiuni de sine statatoare.
Infractiunile pot fi oricare ( concurs eterogen ) , sau de acelasi fel ( concurs omogen ) . Se savarsesc
succesiv, dar pot fi savarsite si simultan. Pot fi savarsite in acelasi loc sau in locuri diferite. Nu
intereseaza daca intre infractiunile .... exista o legatura obiectiva.
In practica, concursul de infractiuni prezinta 2 modalitati :
-concursul simplu : inre infractiunile care il compun nu exista legatura obiectiva ( inrem )
-concursul cu conexitate ( caracterizat ) : format din infractiuni intre care exista o legatura obiectiva.

Concursul real de conexitate : - > Legea penala in givoare se refera in mod explicit la concursul cu
conexitate, prevazand in art 38 alin 1 teza finala, ca exista concurs de infractiuni , chiar daca una dintre
infractiuni a fost comisa pentru savarsirea alteia ( concurs cu conexitate etiologica ) , sau pentru
ascunderea ei ( concurs cu conexitate conventionala). Faptul ca legea se refera doar la ceste 2 ale
conexitatii, nu inseamna ca doar in aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate, ci din potriva ca
legiuitorul a vrut sa precizeze tocmai contrariul, ci anume ca exista concurs de infractiuni, oricare ar fi
infractiunile reale dintre infractiunile concurente, deci oricare ar fi forma conexitatii acestora.
Precizarea pe care legiuitorul o face in legatura cu cele 2 forme ale conexitatii, are ca scop sa excluda
teoria infractionala, intre infractiunea mijloc si infr scop, teorie insusita de practica judiciara mai
veche. Potrivit acestei teori, cand o infr serveste ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (
falsificarea unui inscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o delapidare), cele 2 fapte
alcatuiesc o singura infractiune , si anume infractiunea scop in care se absoarbe pierzandu-si
autonomia infractiunea mijloc. Teoria infractiunii unice mijloc este nestiintifica pentru ca ignora
existenta a 2 infractiuni de sine statatoare, din care legiuitorul nu intelege sa faca o unitate. In practica
judiciara, teoria unitatii infractiunii mijloc-scop a fost infirmata , printr-o decizie a fostului tribunal
suprem din 1960, prin care se dadea instantelor judecatoresti indrumare, in sensul ca exista concurs
real de infractiuni si nu infractiune unica , in caz de savarsire sau acoperire prin fals a infractiunilor ce
produc paugube avutului public.
Concursul ideal sau formal de infractiuni : -> concursul de infractiuni imbraca forma concursului
ideal sau formal, atunci cand actiunea sau inactiunea savarsita de o persoana, datorita imprejurarilor in
care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, se intruneste elementele constitutive a 2 sau mai multe
infractiuni. Ceea ce caracterizeaza si diferentiaza concursul ideal de concursul real, este imprejurarea
ca cele 2 infr care il compun, NU SUNT SVARSITE PRIN TOT ATATEA ACTIUNI SAU
INACTIUNI ca in cazul concursului real, ci printr-o singura actiune sau inactiune, in care sunt
comprimate caracteristicile obiective si subiective ale acestei infractiuni. Astfel exista concurs ideal de
infractiuni atunci cand prin acelasi foc de arma a fost lovita o persoana , si ucisa o alta , savarsindu-se
astfel un omor si o vatamare corporala.
Controverse cu privire la concursul ideal de infractiuni : -> in teoria dr penal a fost sustinuta in
trecut teza, in cazul concursului ideal sau formal de infractiuni, ar exista numai aparent o pluralitate de
infractiuni, argumentandu-se ca intrucat s-a savarsit o singura actiune sau inactiune, numai in chip
ideal s-ar putea concepe o pluralitate de infractiuni, daca in realitate exista o singura infractiune.
Aceasta teza a fost pe drept cuvant combatuta, aratandu-se ca la adapostul unei aparente unitati se
ascunde o pluralitate de infractiune, fiecare cu trasaturile sale caracteristice,, in aceleasi conditii ca si
curs 4 penal 13.03.2014
la concursul real, cu singura deosebire ca elementele subiective, au fost comprimate intr-o singura
actiune sau inactiune.
Pedeapsa in cazul concursului de infractiuni: -> problema principala care se pune in cazul
concursului de infractiuni, este stabilirea pedepsei pe care infractorul trebuie sa o execute pentru
intreaga pluralitate de infractiuni, tinand seama de faptul ca pentru niciuna din infractiuni nu este
condamnat definitiv.
Sistemul cumului aritmetic sau al totalizarii : sistemul cumului aritmetic consta in stabilirea
pedepsei pentru fiecare infractiune in parte, in totalizarea pedepselor stabilite, si in obligarea
condamnatului la executarea pedepselor astfel cumulate. Se porneste de la regula necontopirii
pedepselor, condamnatul urmand sa execute tot atatea pedepse cate infractiuni a savarsit ( cvot
delictam tot poenae ) . Sistemul este prevazut si astazi, in ulele legislatii , cum ar fi legislatia penala
americana , considerand ca el corespunde ideii de entitate in conceptia retributiva care vede in
pedeapsa un echivalent al infractiunii. Sistemul este criticat de majoritatea legilatiilor, in ceea ce
priveste pedeapsa principala a inchisorii , fiindca prin aplicarea lui se ajunge la obligarea
condamnatului sa execute chiar peste 100 ani de inchisoare ceea ce inseamna ca cel condamnat nu va
putea executa niciodata in mod natural pedeapsa aplicata .
Sistemul absorbtiei;-> constituie in executarea condamnatului la cele mai grele pedepse pentru
infractiunile concurente, pedeapsa cea mai grea absorbind in totalitate celelalte pedepse ( maior
poenam absorbem .... ) . Acest sistem potrivit caruia infractorul nu raspunde in fapt decat pentru una
dintre infractiunile savarsite a fost criticat tocmai pentu acest lucru, pe ce care il creaza pentru
infractorul pe care, dupa ce a savarsit o infractiune grava, poate savarsi orice alta infractiune mai putin
grava, fiind sigur ca nu poate fi pedepsit decat pentru prima. Cu toate acestea sistemul absorbtiei este
acceptat in special cu privire la pedepsele complementare, dar si in cazul pedepselor principale, atunci
cand apare ca justificata din ratiuni de politica penala.
Sistemul bunului juridic ( contopirii pedepsei ) ; sistemul bunului juridic sau al pedepsei agravate
reuneste caracteristici ale celorlalte sisteme. El consta in stabilirea pedepsei pentru celelalte infractiuni
concurente si aplicarea celei mai grele dintre acestea, care poate fi sporita in anumite limite
asigurandu-se astfel o pedeapsa corespunzatoare intregii pluralitati de infractiuni, savarsite de
condamnat. In esenta, cumulul juridic consta in aplicarea pedepsei cele mai grele, si in agravarea
acesteia (maior poenam cum aspirationem ) . Este sistemul considerat cel mai convenabil si din acest
motiv este adoptat de majoritatea legislatiilor.
Sistemul sanctionator pentru persoana fizica : -> regulile privitoare pentru stabilirea si aplicarea
pedepsei pentru infractiunile concurente , savarsite de persoana fizica, sunt prevazute in legislatia
noastra penala prin dispoz art 39 din codul penal. Cazul in care se stabileste ..... se aplica detentiunea
pe viata. Potrivit art 39 cand s-a stabilit o pedeapsa cu detentiunea pe viata si mai multe pedepse cu
inchisoarea si amenda, se aplica pedeapsa detentiunii pe viata. Aceasta absoarbe in mod firesc toate
celelalte pedepse, avand in vedere natura si gravitatea ei.
Aplicarea pedepsei cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea: -> cand pentru infractiunile
concrente s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare se aplica pedeapsa cea mai grea la care se adauga
un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Aplicarea pedepsei cand s-au stabilit numai pedepse cu amenda: -> cand pentru infractiunile
concurente, instanta a prevazut numai pedepse cu amenda, se aplica amenda cea mai mare la care se
adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Aplicarea pedepsei cand pentru infractiuni concurente s-a stabilit o pedeapsa cu inchisoarea si o
pedeapsa cu amenda: -> cand pentru 2 infractiuni concurente instanta a stabilit pentru una pedeapsa
inchisorii , iar pentru cealalta pedeapsa amenzii , se aplica pedeapsa inchisorii , la care se adauga
intregral pedeapsa amenzii .
curs 4 penal 13.03.2014
Aplicarea pedepsei atunci cand pentru infractiunile concurente s-au stabilit mai multe pedepse
cu inchisoare si mai multe pedepse cu amenda: --> cand s-au savarsit mai multe infractiuni
concurente, iar cand pentru 2 sau mai multe din acestea, instanta a stabilit pedepse cu inchisoarea ,iar
pentru alte 2 sau mai multe infractiuni concurente a stabilit pedepse cu amenda , instanta stabileste
pedeapsa rezultanta cu inchisoarea ca si cum ar fi stabilite pedepse nu mai cu inchisoarea, apoi
stabileste pedeapsa rezultanta a amenzii, dupa regulile prevazute de art 39 alin 1 , litera C.: aplicand
pedeapsa inchisorii la care se adauga pedeapsa amenzii in totalitate.
Limitele pedepsei rezultante: -> Noul cod penal nu a mai prevazut in cazul stabilirii pedepsei
rezultante la concursul de infractiuni , a unor limite de pedeapsa. Mai mult a prevazut o cauza de
agravare, atunci cand prin adaugarea la pedeapsa cea mai mare a sporului de 1/3 din totalul celorlalte
pedepse cu inchisoarea s-ar depasi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei inchisorii, iar
pentru cel putin 1 din infractiunile concurente pedeapsa prevazuta de lege este de 20 ani sau mai mare,
posibilitatea aplicarii pedepsei detentiunii pe viata.
Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente: --> potrivit art 40 din codul penal, daca
infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica dispoz
art 39 din codul penal. Dispoz art 39 cu privire la contopire se aplica si in cazul in care dupa o hotarare
de condamnare a ramas definitiva se constata ca cel condamnat mai suferise o condamnare definitiva
pentru o infractiune concurenta, daca infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicata prin
hotararea aterioara, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile
concurente.
Examen critic al cumulului juridic : asa cum este reglementat in sistemul dr penal , sistemul
cumulului juridic este apreciat atat pe plan teoretic, el fiind o solutie intermediara intre cumulul juridic
si absorbtia , cat si pe plan practic unde permite solutionarea directa a unor probleme juridice
importante, obligand la stablirea pedepsei pentru fiecare infractiune in parte, si stabilirea pe aceasta
baza a pedepsei pe care infractorul urmeaza sa o execute pentru intreaga pluralitate de infractiuni,
sistemul permite instantei de control judiciar, sa verifice legalitatea si temeinicia , atat a pedepselor
individuale, cat si a pedepselor de ansamblu rezultate. Sistemul permite aplicarea corecta ... in special
a gratierii, care vizeaza pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente, si niciodata pedeapsa de
ansamblu care este stabilita numai in vederea executarii pedepselor. In fine , sistemul exlude de
principiu executarea pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente, de esenta sa fiind contopirea
pedepselor , cu posibilitatea agravarii nuam in scopul unei corecte individualizari a pedepsei.