Sunteți pe pagina 1din 2

Psihologie umanista

Autor: Camelia Airinei


Psihologia umanista este o abordare psihologica ce a aparut in anii 1950, ca reactie la limitarile
teoriilor psihodinamice si comportamentale in privinta unor chestiuni ca semnificatia
comportamentului si natura dezvoltarii sanatoase.

Principalii promotori ai psihologiei umaniste au fost Carl Rogers si Abraham Maslow, iar
teoriile acestora se concentreaza pe aspecteumane, cum ar fi sinele, actualizarea sinelui,
sanatatea, speranta, iubirea, creativitatea, existenta, devenirea, individualitatea si semnificatia,
adica o intelegere concreta a existentei umane.

Psihologia umanista se bazeaza pe urmatoarele convingeri:
Cel mai important aspect este prezentul, astfel incat abordarea umanista se concentreaza pe
"aici si acum", in loc sa analizeze trecutul sau sa prezica viitorul.
Pentru un psihic sanatos, omul trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile sale,
indiferent daca sunt pozitive sau negative.
Fiecare persoana este importanta si merituoasa, prin simpla sa existenta. Actiunile pot fi
negative, insa acestea nu anuleaza valoarea de fiinta umana.
Obiectivul suprem al vietii este obtinerea intelegerii si dezvoltarii personale. Individul poate fi
cu adevarat fericit doar incercand tot timpul sa fie mai bun si sa se inteleaga pe sine.

Psihologia umanista a fost definita ca o "a treia putere in psihologie", primele doua fiind
psihanaliza si perspectiva comportamentala. Acest lucru inseamna ca cele trei scoli nu se afla in
competitie, ci fiecare a contribuit la intelegerea mintii si comportamentului uman, iar psihologia
umanista a adaugat o nou dimensiune ce a creat o perspectiva holistica asupra fiintei umane.

Ceea ce deosebeste psihologia umanista de alte abordari psihologice este accentul pus mai
degraba pe semnificatia subiectiva decat pe determinism, precum si dezvoltarea pozitiva in
opozitie cu patologia. Fata de majoritatea psihologilor conform carora comportamentul uman
poate fi inteles doar de un observator impartial sau obiectiv, potrivit abordarii umaniste,
semnificatia comportamentului este personala si subiectiva - depinde de valorile morale si
intentiile fiecaruia dintre noi. Fiinta umana este privita ca fiind buna prin natura sa innascuta, iar
problemele sociale si mintale reprezinta o deviere de la aceasta natura. Omul tinde mereu sa isi
maximizeze interactiunile si creativitatea, pentru a se simti cat mai liber si mai constient de sine
si trairile sale.

Psihoterapie umanista
Psihologia umanista priveste dincolo de modelul psihologic medical si priveste persoana dintr-un
punct de vedere non-patologic. Acest lucru inseamna ca terapeutul minimalizeaza aspectele
patologice ale vietii pacientului, in favoarea aspectelor sanatoase, pozitive. Obiectivul terapiei
este ca pacientul sa aiba o constiinta de sine mai sanatoasa, adica sa obtina autorealizarea.
Psihologia umanista cuprinde mai multe abordari terapeutice; printre acestea se numara:

Teoria dezvoltarii apartinand lui Abraham Maslow - piramida lui Maslow, care stabileste
ierarhia necesitatilor si motivatiilor, plecand de la premisa ca fiecare persoana se naste cu
necesitati specifice, acestea fiind satisfacute de la baza piramidei spre varf. La baza piramidei se
afla necesitatile cele mai puternice, acestea devenind tot mai slabe si mai specifice fiecarei
persoane, spre varf.
Pe primul nivel al piramidei lui Maslow (la baza) se situeaza nevoile fiziologice primare:
respiratie, alimentatie, apa, sex, somn, homeostaza, excretie. Urmatorul nivel includenecesitatea
de a avea siguranta: a corpului, a slujbei, a resurselor, a moralitatii, a familiei, sanatatii si
proprietatii. La al treilea nivel se afla nevoile sociale: prietenie, familie si intimitate sexuala. Al
patrulea nivel include nevoia de respect: stima desine, incredere, implinire, respect fata de
ceilalti, respectul celorlalti fata de sine. Ultimul nivel al piramidei consta in necesitatea auto-
actualizarii sau autorealizarii, care se refera la moralitate, creativitate, spontaneitate,
rezolvarea problemelor, lipsa prejudecatilor, acceptarea faptelor.