Sunteți pe pagina 1din 24

1

Resursele naturale mondiale sunt limitate -- a contribui la conservarea


si refolosirea resurselor existente este mai mult decit o buna politica civica, este
exact ceea ce trebuie facut.

Dezvoltarea durabila este o strategie prin care comunitatile cauta cai
de dezvoltare economica, beneficiind de asemenea de mediul inconjurator
local sau care sa aduca beneficii calitatii vietii. A devenit un ghid important pentru
multe comunitati care au descoperit ca modurile de interpretare traditionale de
planificare si dezvoltare creeaza, mai mult decat rezolva, probleme de mediu
inconjurator sau sociale. Acolo unde interpretarile traditionale pot conduce la
aglomerare, extindere, poluare si consumul excesiv de resurse, dezvoltarea
durabila ofera solutii reale si de durata care ne consolideaza viitorul.
Dezvoltarea durabil reprezint o provocare i o prioritate n acelai timp.
O provocare, pentru ca o comunitate trebuie sa fie receptiva la transformarile si
schimbarile externe si interne care o pot afecta adaptindu-se acestor schimbari
prin actiuni si initiative strategice. O prioritate, pentru ca modul in care se
dezvolta comunitatea ii afecteaza prezentul si sansele de viitor.

Comunitatea internaional s-a reunit pentru prima dat n 1972 la Conferina de
la Stockholm privind Mediul Uman, pentru a dezbate problema mediului global
i a necesitilor de dezvoltare.
n urma conferinei au rezultat:
Declaraia de la Stockholm, coninnd 26 de principii;
Planul de Aciune pentru Mediul Uman, cu trei componente:
- programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);
- activitile pentru managementul mediului;
- msurile de sprijin.
Programul Naiunilor Unite pentru Mediu, al crui Consiliu de Conducere i
Secretariat au fost nfiinate n decembrie 1972 de Adunarea General a
Naiunilor Unite.
Fondul voluntar pentru Mediu3, nfiinat n ianuarie 1973, n conformitate cu
procedurile financiare ale Naiunuilor Unite.

Toate acestea sunt considerate a fi piatra de temelie a primului cadru
internaional pentru tratarea problemelor mediului.
Conferina a recunoscut c problemele de mediu ale rilor industrializate,
cum sunt degradarea habitatelor, toxicitatea i ploile acide nu reprezint
probleme neaprat importante pentru toate rile, adic strategiile de dezvoltare
nu ndeplinesc necesitile i prioritile rilor i comunitilor celor mai srace.
Conferina a fost ns dominat n principal de problemele de mediu i a condus
la creterea contientizrii publice n acest domeniu.
De la nfiinarea sa, n baza recomandrilor Conferinei de la Stockholm,
Programul Naiunilor Unite pentru Mediu a desfurat o serie de activiti
pentru a-i manifesta n cadrul sistemului ONU, rolul su de catalizator i
coordonator n domeniul mediului.
2
Activitile programului pot fi clasificate n dou mari grupe:
orientate pe probleme sectoriale ale factorilor de mediu: poluarea apelor, a
aerului i a solurilor (n special degradarea terenurilor);
orientate pe probleme globale: ploi acide, epuizarea stratului de ozon,
schimbrile climatice, defriarea i deertificarea, conservarea biodiversitii,
traficul internaional de produse i deeuri toxice i periculoase, protejarea
mediului n perioadele de conflict armat.
Problemele globale ale mediului au nceput s devin predominante i au creat
necesitatea iniierii unor aciuni suplimentare pentru creterea contientizrii
publice, care s determine comunitatea internaional s ia n timp util msuri
funcionale, att pe plan internaional ct i naional. Evaluarea efectelor acestor
noi probleme ale mediului a condus la recunoaterea faptului c s-a realizat un
progres prea redus n integrarea proteciei mediului n politicile i
activitile de dezvoltare, respectiv obiectivul consacrat prin principiul 13 al
declaraiei de la Rio nu a fost realizat.

In 1983,Naiunile Unite au nfiinat Comisia Mondial pentru Mediu i
Dezvoltare, cunoscut sub denumirea de Comisia Brundtland. Aceast comisie a
elaborat i publicat n 1987 documentul Viitorul nostru comun5 (Raportul
Brundtland), prin care s-a formulat cadrul care avea s stea la baza celor 40 de
capitole ale Agendei 21 i a celor 27 de principii ale Declaraiei de la Rio i care a
definit dezvoltarea durabil ca fiind dezvoltarea care ndeplinete necesitile
generaiei prezente, fr a compromite capacitatea generaiilor viitoare de a-i
ndeplini propriile necesiti.
n iunie 1992, la Rio de Janeiro s-a desfurat Conferina Naiunilor
Unite privind Mediul i Dezvoltarea, la care s-au reunit 115 de conductori ai
statelor lumii. Cu aceast ocazie, pe plan internaional, a fost recunoscut
oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economic i protecia mediului
n obiectivul de dezvoltare durabil i s-a afirmat importana, n continu
cretere, a dreptului internaional al mediului, ca mecanism de codificare i
promovare a dezvoltrii durabile.
De asemenea, n dreptul internaional al mediului s-a cristalizat un numr
de principii fundamentale pentru protecia mediului. Fiind un domeniu relativ
nou i n formare, dreptul i politica internaional n domeniul proteciei mediului
evolueaz i pe baza rezoluiilor i declaraiilor unor organizaii
internaionale, cum sunt Programul Naiunilor Unite pentru Mediu, Organizaia
Mondial a Sntii sau AgeniaInternaional a Energiei Atomice, care au jucat
un rol important n cristalizarea principiilor internaionale pentru protecia
mediului, dei de multe ori aceste principii nu sunt obligatorii. Prin repetare i
practic statal, care vizeaz ncorporarea acestor principii n sistemele
legale naionale, acestea pot deveni obligatorii.

Conceptul de Dezvoltare Durabila reprezinta o noua paradigma a
Dezvoltarii promovat in cadrul Conferintei Mondiale pentru Dezvoltare
Durabila, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro in 1992. Conferina
Naiunilor Unite asupra mediului i dezvoltrii (CNUED), ce a marcat un
3
angajament politic pentru orientarea ctre o dezvoltare durabil la nivel
global. Conceptul marcheaza o schimbare majora in abordarea problemelor
dezvoltarii umanitatii prin optiunile de asigurare a unui echilibru dinamic intre
componentele capitalului natural si sistemele socio-economice. Astfel,
dezvoltarea poate genera prosperitate, daca se regenereaza resursele si se
protejeaza mediul. Dezvoltarea durabila abordeaza conceptul calitatii vietii in
complexitate, sub aspect economic, social si de mediu, promovind ideea
echilibrului intre dezvoltarea economica, echitatea sociala, utilizarea
eficienta si conservarea mediului inconjurator. Elementul cheie al dezvoltarii
durabile il reprezinta reconcilierea intre procesul de dezvoltare si calitatea
mediului, promovarea procesului integrat de elaborare si luare a deciziilor, atit la
nivel global, cit si regional, national sau local. De asemenea, dezvoltarea
durabila depinde de distribuirea corecta a costurilor si beneficiilor dezvoltarii intre
generatii si natiuni.
Conceptul dezvoltarii durabile este unul fluid, care va evolua in timp.
Principiile majore ce caracterizeaza conceptual dezvoltrii durabile sunt
urmatoarele:
Preocuparea pentru echitate si corectitudine intre tari si intre generatii
Viziunea de lunga durata asupra dezvoltarii
Gindirea sistemica - interconexiunea intre mediu, economie si societate
Strategiile de dezvoltare durabila evidentiaza interdependenta intre local si
global, intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare, accentuind necesitatea
cooperarii in cadrul si intre sectoarele economic, social si de mediu.
Institutul pentru Comunitati Durabile a identificat urmatoarele componente ale
unei comunitati durabile:
Integritate Ecologica
Satisfacerea necesitatilor umane de baza pentru aer si apa curata, hrana
nutritiva, necontaminata
Protejarea si dezvoltarea ecosistemelor locale si regionale si a diversitatii
biologice
Conservarea apei, solului, energiei si a resurselor neregenerabile, inclusiv
utilizarea maxima a deseurilor
Aplicarea strategiilor de prevenire si a tehnologiilor moderne pentru
minimalizarea poluarii
Folosirea resurselor regenerabile in conformitate cu rata de regenerare
Securitate Economica
O baza economica diversa si financiar viabila
Reinvestirea resurselor in economia locala
4
Participarea activa a businessului local in dezvoltarea economiei
Oportunitati de angajare pentru cetateni
Instruire si educatie necesara pentru ajustarea la cerintele de angajare
pentru viitor
Responsabilitate si imputernicire
Oportunitati egale pentru toate persoanele in a participa si influenta
deciziile care le afecteaza viata
Acces la informatia cu caracter public
Un sector viabil al ONG-urilor
O atmosfera a respectului si tolerantei pentru puncte de vedere diferite,
valori si traditii
Stabilitate politica
incurajarea persoanelor de toate virstele, genurile, etnie, religie si abilitati
fizice in asumarea responsabilitatii proprii pentru procesul dezvoltarii
comunitatii
Necompromiterea dezvoltarii durabile a altor comunitati
Bunastare sociala
Servicii medicale relevante, locuinte sigure si sanatoase, institutii de
invatamint de calitate pentru totii membrii comunitatii
Securitatea asigurata
Stimularea expresiei creative prin arte
Protejarea si asigurarea spatiilor publice si a resurselor istorice
Un mediu de activitate sanatos
Adaptare la schimbari si provocari externe
Dezvoltarea durabila a comunitatilor are ca scop major eradicarea
saraciei, punind accent pe resurse, care pot fi structurate in patru
categorii:
Capitalul uman: cunostinte, abilitati, capacitati, creativitate, strategii de
adaptare
Capitalul fizic: cladiri, drumuri
Capital natural: soluri, aer, apa, plantatii forestiere
Capital social: structuri de guvernare si luare a deciziilor, comunitatea,
cultura

Definitii si principii
5
Dezvoltarea durabila nu este un concept nou. Este cea mai recenta exprimare a
unei etici foarte vechi, care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator, si
responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare.
Ca o comunitate sa fie intr-adevar durabila trebuie sa adopte o abordare in trei
directii care ia in considerare resursele economice, ale mediului inconjurator si
cele culturale. Comunitatile trebuie sa ia in considerare aceste necesitati nu
numai pe termen scurt, ci si pe termen lung.
Definitii ale Dezvoltarii Durabile
"Dezvoltarea durabila corespunde cerintelor prezentului fara sa compromita
posibilitatile generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati " - Comisia
Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator si Dezvoltare
"Prin urmare, pot spune ca pamantul apartine fiecarei generatii pe durata
existentei sale, care i se cuvine pe deplin si in intregime, nici o generatie nu
poate face datorii mai mari decat pot fi platite pe durata propriei existente"-
Thomas Jefferson, 6 Septembrie , 1789
"Durabilitatea se refera la capacitatea unei societati, ecosistem, sau orice
asemenea sistem existent de a functiona continuu intr-un viitor nedefinit fara a
ajunge la epuizarea resurselor cheie"- Robert Gilman, Presedinte Institutului
Context.
"Un efort de sustinere a comunitatii consta in adoptarea unor sisteme pe termen
lung, integrate, de dezvoltare si realizare a unei comunitati viabile prin luarea in
considerare a problememlor economice, de mediu si sociale. Alte elemente
importante ale unor astfel de eforturi sunt cultivarea unei semnificatii categorice
comunitatii si faurirea de parteneriate si intelegeri intre mandatari.
"Punctul de concentrare si marimea eforturilor durabilitatii depind de conditiile
locale, inclusiv de resurse, actiuni politice, individuale si de trasaturile
remarcabile ale comunitatii. Demersurile pentru sustinerea comunitatilor au fost
aplicate chestiunilor privind expansiunea urbana, inner-city si redezvoltarea
terenurilor brune, dezvoltarea si progresul economic, conducerea (administrarea)
ecosistemului, agriculturii, biodiversity, cladiri ecologice, conservarea energiei,
watershed management, si prevenirea poluarii.Multe dintre aceste chestiuni si
alte asemenea probleme ale comunitatii nu pot fi abordate cu usurinta prin
moduri sau elemnte traditionale in societatea noastra.
"Multi oameni considera ca este mai bine ca astfel de probleme sa fie tratate prin
metode de abordare mai cooperante si holistice, deoarece asemenea
problemem sunt confuze, multidisciplinare, multiorganizationale, cu mize multiple
si multisectoriale in natura lor - Beth E. Lachman, Critical Technologies Institute,
6
"Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A
Sourcebook," April 1997.
"Durabilitatea este doctrina de urgenta prin care dezvoltarea si progresul
economic trebuie sa aiba loc si sa se mentina de-a lungul timpului, in limitele
stabilite de ecologie in sensul cel mai larg- prin interdependenta fiintelor umane
si slujbelor lor, biosferei si legilor fizicii si chimiei care o guverneaza... Rezulta ca
protectia mediului si dezvoltarea economica sunt intr-adevar procese antagonice"
- William D. Ruckelshaus, "Toward a Sustainable World," Scientific American,
September 1989.
"Cuvantul durabil (de sustinere) are radacini in limba latina, subtenir insemnand
"a stavili/retine" sau "a sprijini de jos". O comunitate trebuie sa fie sprijinita de
jos-de catre locuitorii actuali si viitori. Unele locuri, prin combinarea specifica a
caracteristicilor fizice, culturale si poate spirituale, inspira oamenii sa aiba grij de
comunitatea lor. Acestea sunt locurile in care durabilitatea are cele mai mari
sanse de existenta (mentinere) - Muscoe Martin, "A Sustainable Community
Profile," from Places, Winter 1995.
Cea mai cunoscut i, n acelai timp, cea mai larg acceptat definiie a
dezvoltrii durabile este cea propus de Comisia mondial asupra mediului i
dezvoltrii (comisia Brundtland) n 1987: a rspunde nevoilor actuale fr a
compromite ansa generaiilor viitoare de a-i satisface propriile lor nevoi.
Conceptul de durabilitate a fost ns nsuit de ecologiti, economiti, sociologi
de manier diferit, specific, fr un efort de integrare a principiilor i
obiectivelor. Inclusiv la nivel instituional, aspectele dezvoltrii durabile snt, cel
mai adesea, reduse la aspectele de mediu, ntr-o abordare unilateral.

Dezvoltarea durabila ofera un cadru prin care comunitatile pot folosi in mod
eficient resursele, crea infrastructuri eficiente, proteja si imbunatati calitatea
vietii, crea noi activitati comerciale care sa le consolideze economia. Ne poate
ajuta sa cream comunitati sanatoase care sa poata sustine atat noua noastra
generatie, cat si pe cele care urmeaza.
Dezvoltarea durabila a comunitatii se bazeaza pe resursele locale si strategiile
de adaptare elaborate si promovate in cadrul comunitatii. Aceasta abordare vine
sa consolideze realizarile comunitatilor in domeniul dezvoltarii.
Astazi in lume sunt peste 6416 comunitati locale (municipii, orase, sate) care
elaboreaza si implementeaza strategii si planuri locale de actiuni de dezvoltare
durabila - Agenda Locala 21, recunoscind astfel importanta procesului de
planificare durabila. Acest proces a fost impulsionat de Agenda 21 - Planul
Global de Actiuni pentru Dezvoltare Durabila in secolul 21, adoptat la Rio de
Janeiro in 1992 unde a avut loc Conferina Naiunilor Unite asupra mediului
7
i dezvoltrii (CNUED), ce a marcat un angajament politic pentru orientarea
ctre o dezvoltare durabil la nivel global.
Agenda 21 reflecta consensul global si angajamentul politic la cel mai inalt nivel
privind dezvoltarea durabila.
Cele patru domenii ale Agendei 21
- Dimensiuni Sociale si Economice,
- Conservarea si managementul resurselor pentru dezvoltare
- Consolidarea rolului Grupurilor Majore,
- Mijloace de implementare - evidentiaza obiectivele si activitatile
prioritare de dezvoltare la nivel global, orientind actiunile la nivel
national si local.
A ne dezvolta durabil inseamna a aborda in complexitate problemele cu
care ne confruntam, a adopta politici integrate de solutionare a problemelor
de mediu, sociale si economice, a implica grupurile majore - autoritatile publice
locale, ONG-urile, femeile, tinerii, sectorul privat, institutiile academice - in
procesul de planificare a dezvoltarii si a luarii deciziilor.
Mandatul Agendei Locale 21 este prescris de capitolul 28, care mentioneaza
rolul important pe care autoritatile publice locale il au in procesul de dezvoltare
durabila, si anume rolul lor in elaborarea si implementarea politicilor de
dezvoltare in parteneriat cu grupurile majore ale comunitatii. Autoritatile publice
locale aplica principiile de dezvoltare durabila la nivel local prin elaborarea, in
consens cu populatia, a Agendei Locale 21, care raspunde necesitatilor si
posibilitatilor locale existente.
Agenda Locala 21 reprezinta o posibilitate excelenta pentru dezvoltarea durabila
a comunitatilor.
Agenda Locala 21 reprezinta un proces de realizare a dezvoltarii durabile la
nivel local, care are in calitate de componenta majora imbunatatirea
performantelor de durabilitate ale autoritatilor publice locale prin integrarea
durabilitatii in proiectele, planurile, politicile si activitatile lor. Initiativele de
parteneriat intre grupurile comunitatii, autoritatile publice locale, sectorul privat
reprezinta, in special la nivel local, preconditia succesului dezvoltarii durabile.
Agenda Locala 21 este pentru comunitatile locale un model de dezvoltare
durabila, testat in cele peste 113 tari in care se implementeaza. Astfel, la
capitolul realizari ale procesului AL 21, pentru localitatile din categoria tari cu
venit mediu si ridicat sunt mentionate schimbari in managementul (reducerea)
deseurilor, progres in educatia cetatenilor; pentru localitatile din categoria tari cu
venit mic sunt mentionate schimbari in mobilizarea resurselor comunitare si
sistemul educational; pentru localitatile din toate categoriile sunt mentionate
realizari in managementul apei (calitate si asigurare), constientizarea si
participarea activa a comunitatii in procesul de dezvoltare locala.
Astfel, Agenda Locala 21 ca document strategic de dezvoltare
durabila contine:
8
Un diagnostic multe-sectorial care identifica problemele prioritare,
economice, sociale si de mediu, cu care se confrunta o comunitate locala
Obiective si directii strategice de dezvoltare durabila, identificate cu
participarea grupurilor comunitatii, a sectorului privat, a tinerilor, a ONG-
urilor
Un Plan Local de Actiuni de lunga durata orientat spre realizarea
obiectivelor de dezvoltare durabila
Actiuni implementate prin consens si parteneriat intre toate sectoarele
Agenda Locala 21 ofera comunitatilor un nou mod de a planifica si realiza
Dezvoltarea, o imagine clara la ce nivel de dezvoltare se afla, care este nivelul
tintit si cum sa realizeze aceste aspiratii.
In anii 2001-2002, Consiliul International pentru Initiative Locale de Mediu
(ICLEI) a realizat un sondaj de opinie privind procesul Agenda Locala 21 la nivel
global. In comparatie cu anul 1997, cind 1812 localitati din circa 64 de tari
implementau procesul Agenda Locala 21, in anul 2002 erau angajate in proces
6416 localitati din 113 tari ale lumii. 80 la suta din aceste localitati sunt situate in
Europa, alte 28 de tari apartin continentului African.
Aceste date ne demonstreaza ca, indiferent de gradul de dezvoltare
economica, agenda de dezvoltare a unei comunitati, tari este dominata de
anumite realitati si prioritati. Acestea ne impun un alt tip de dezvoltare, una
durabila. Autoritatile publice locale, ONG-urile, cetatenii reprezinta acele structuri
ale comunitatii care pot mobiliza resursele locale existente si reorienta procesul
de dezvoltare, stabilind obiective si prioritati de dezvoltare relevante necesitatilor
si aspiratiilor locale.
Acelasi sondaj realizat de ICLEI mentioneaza ca modul in care o localitate se
dezvolta durabil il reprezinta planificarea durabila care integreaza domeniile
economic, social si de mediu.
Astfel, 61 la suta din cele 6416 localitati din procesul Agendei Locale 2
au elaborat Planuri Locale de Actiuni - Agenda Locala 21, care puncteaza:
Calea de dezvoltare durabila a comunitatii
Obiective, tinte, strategii si angajamente concrete ale APL si ale
partenerilor locali in procesul de planificare durabila la nivel local trebuie sa tinem
cont de anumite principii:
dezvoltarea durabila se realizeaza pentru cetateni si cu participarea
cetatenilor
dezvoltarea durabila are la baza o viziune de lunga durata, care este
definita prin consens, fiind produsul procesului de consultare a grupurilor
comunitatii
planificarea durabila integreaza prioritatile de mediu, economice si sociale
9
planificarea durabila trebuie sa fie incadrata in procesul bugetar, pentru a
asigura acoperire financiara strategiilor elaborate
prioritatile de dezvoltare durabila sunt identificate in baza unei analize
multilaterale a situatiei existente, prognozind riscurile posibile, examinind
interdependentele intre provocarile locale, nationale si globale
monitorizarea procesului de dezvoltare durabila in baza indicatorilor locali
de performanta
o strategie de dezvoltare durabila se elaboreaza in baza programelor si
politicilor de dezvoltare existente, incurajind convergenta,
complementaritatea si coerenta intre diferite politici existente
participarea larga a comunitatii ajuta la lansarea unor noi idei, probleme
care trebuie abordate, la identificarea capacitatilor necesare pentru
realizarea propunerilor prezentate, la dezvoltarea unui consens necesar
pentru realizarea actiunilor prioritare
strategiile locale de dezvoltare durabila se fundamenteaza pe capacitatea
si resursele locale, caci multe din strategiile existente au esuat, nefiind
implementate din cauza lipsei capacitatii si a aptitudinilor necesare pentru
realizarea lor eficienta.
Circa 59 la suta de localitati din cele 6416 au integrat Procesul Agenda
Locala 21 in managementul municipal, ceea ce inseamna:
Implicare a grupurilor comunitare in procesul de elaborare si luare a
deciziilor
Colaborare interdepartamentala in cadrul APL
Parteneriat public/privat
Un plan de actiuni in domeniul dezvoltarii
Dezvoltarea durabil a devenit n prezent un obiectiv la scar global. n baza
angajamentului luat la Rio1992 fiinele umane se afl n centrul
preocuprilor pentru dezvoltarea durabil), Uniunea European a adoptat n
ultimii ani o strategie integrat pentru a-i asuma un rol activ n eforturile
de adoptare a principiului durabilitii n politicile economice. Uniunea i
propune ca, astfel, s permit o evoluie spre o societate mai prosper i
mai just, garantnd un mediu mai curat, mai sigur, mai curat i oferind o
calitate a vieii mai bun.
Dezvoltarea durabil este n prezent acceptat ca fiind un principal obiectiv
al activitii economice i sociale. Se poate ns afirma cu certitudine c
orientarea ctre dezvoltarea durabil are implicaii majore pentru politica de
dezvoltare, politica economic i cea social.

Dezvoltarea durabil :
Viziunea antropocentric i biocentric:

n accepiunea antropocentric, principala orientare a eforturilor pentru
protecia mediului la nivel internaional trebuie s fie axat pe mbuntirea
condiiei umane:
10
n baza acestei abordri antropocentrice, protecia vieii slbatice sau
a altor resurse naturale nu reprezint un scop n sine, ci mai degrab o
necesitate pentru a asigura o calitate superioar, durabil a vieii umane.
Protecia mediului i prin extindere dreptul internaional al mediului trebuie legate
de protecia bunstrii umane, iar n acest scop, viaa slbatic i alte resurse
naturale trebuie s fie disponibile spre utilizare.
n competiie cu aceast abordare se afl cea de tip biocentric, care
valorizeaz natura n sine, protejnd-o indiferent de utilitatea sa pentru
fiinele umane. Abordarea de tip biocentric a fost adoptat n Carta Mondial
pentru Natur3, dar a fost respins la Conferina de la Rio i nu se regsete
puternic ancorat n dreptul internaional al mediului.

Integrarea economiei cu mediul:
Dezvoltarea durabil implic integrarea problemelor de protecie a mediului
i a celor sociale n toate aspectele politicii economice.
Pentru realizarea dezvoltrii durabile, protecia mediului trebuie s constituie
parte integrant a oricrui proces de dezvoltare i nu poate fi considerat n mod
izolat de acestea.
Injectarea conceptului de durabilitate n politicile de dezvoltare, are largi
implicaii la nivel macro i microeconomic.
n ceea ce privete politicile macroeconomice, orientarea ctre
dezvoltarea durabil solicit, spre exemplu, modificarea sistemelor naionale
tradiionale de contabilitate, pentru a permite o mai bun msurare a calitii
generale a vieii. Astfel de sisteme de contabilitate ar exclude din calculul PIB
eforturile de control al polurii, precum i pagubele provocate mediului prin
poluare. O abordare similar, pune accentul pe utilizarea unui set de sisteme de
contabilizare separate pentru resursele naturale, care s evidenieze n uniti,
altele dect cele monetare, starea existent a resurselor dintr-o anumit ar. n
acest fel, extracia de minereuri nu va fi reflectat numai prin creterea PIB, ci i
prin diminuarea rezervei de resurse naturale.
n ceea ce privete politicile microeconomice, orientarea ctre
dezvoltarea durabil solicit, spre exemplu, imputarea costurilor pentru pagubele
aduse mediului, productorului care a cauzat paguba5. Preul resurselor naturale
trebuie s reflecte costurile de mediu i alte costuri externe ale unei piei
necontrolate. Instrumentele bazate pe mecanisme de pia, cum sunt taxele
pentru poluare i permisele comercializabile pot fi utilizate pentru a internaliza
costurile externe, conducnd la preuri ale pieei care reflect mai bine costul real
al produciei, incluznd costurile sociale i pe cele de protecie a mediului.

Utilizarea durabil a resurselor naturale:
Rdcinile conceptului de dezoltare durabil i au originea n promovarea
utilizrii durabile a resurselor naturale. Rgimurile juridice care vizeaz
conservarea resurselor marine, viaa slbatic, protejarea habitatelor, protejarea
motenirii culturale i naturale, protecia zonei antarctice etc. au ca obiectiv
protejarea resurselor mediului global i indic o acceptare larg la nivel
internaional a utilizrii durabile a resurselor naturale.
11
Definiiile utilizrii durabile sunt variate, dar reflect conceptul de echitate ntre
generaii.



DEZVOLTAREA DURABIL - PRINCIPIU ORIZONTAL DE INTEGRARE N
UNIUNEA EUROPEAN


Prin art. 2 al Tratatului de la Maastricht, rile membre i propun ca obiectiv
general al integrrii promovarea unei dezvoltri armonioase i echilibrate a
activitilor economice n ansamblul Comunitii, o cretere durabil i non-
inflaionist respectnd mediul, un grad ridicat de convergen a performanelor
economice, un nivel ridicat de ocupare i de protecie social, creterea nivelului
i calitii vieii, coeziunea economico-social i solidaritatea ntre statele
membre. Rezult c rile membre urmresc prin procesul de integrare att
obiective tradiionale cretere, ocupare, stabilitatatea preurilor, echilibru, ct i
obiective specifice modelului dezvoltrii durabile: nivel ridicat de protecie
social, convergena performanelor economice, protecia mediului, coeziunea
economic i social, solidaritatea. Numit i optim de grad doi, modelul
reprezint un compromis ntre mecanismele concurenei i intervenii prin politici
economice aplicate la diverse niveluri, n baza principiului subsidiaritii.
Comunitatea i asum un rol n promovarea acestui model prin aplicarea de
politici comune, coordonarea i armonizarea politicilor naionale. Adoptarea
politicilor social i de mediu, ntrirea coeziunii economice i sociale in de
responsabilitatea nivelului comunitar de decizie i au devenit treptat politici
prioritare n procesul integrrii. Se poate spune c protecia social, protecia
mediului i coeziunea economico-social sunt n prezent principii orizontale de
integrare. Toate politicile europene, att cele naionale, ct i cele comunitare
sunt subordonate celor trei principii. n direcia aplicrii lor ct mai coerente i
eficace, se nscriu eforturile Comisiei europene de definire, n ultimii ani, a unei
strategii de dezvoltare durabil. Dei, pe componente economic, social, de
mediu Uniunea a adoptat politici compatibile cu principiul durabilitii, nu se
poate vorbi nc de o abordare integrat, la nivelul tuturor politicilor i aciunilor, a
celor trei coordonate ale dezvoltrii durabile. Lund in considerare ameninrile
actuale asupra dezvoltrii durabile, Uniunea i-a stabilit ca obiectiv prioritar, n
toate domeniile i la toate nivelurile de decizie aplicarea exigenelor dezvoltrii
durabile.
Consiliul european de la Helsinki (dec. 1999) a cerut Comisiei elaborarea
unei propuneri de strategii pentru asigurarea concordanei politicilor avnd drept
obiectiv o dezvoltare durabil din punct de vedere economic, social i ecologic.
Strategia ar urma s creeze premisele necesare economiei europene s devin
cea mai competitiv i dinamic, n msur s permit o cretere durabil
nsoit de o ameliorare cantitativ i calitativ a ocuprii, un grad ridicat de
coeziune social i protecie a mediului. Strategia propus de Comisie i
aprobat n 2001 include o serie de principii i aciuni n direcia integrrii
durabilitii n politicile europene;
12
- concilierea ntre condiiile creterii economice i exigenele sociale i de
mediu, prin: disocierea creterii de utilizarea resurselor, crearea pieelor
competitive pentru bunuri i servicii ecologice, optimizarea ntre instrumentele de
intervenie bazate pe reglementare i cele pe pia; creterea eficienei i
echitii n aplicarea sistemelor de intervenie; consolidarea componentei
ecologice a politicii fiscale n condiiile meninerii unui echilibru ntre eficacitate i
echitate; dezvoltarea unui sistem eficient de informare;
- integrarea gradual a considerentelor sociale i de mediu n deciziile i
comportamentele de producie i de consum. Exigenele dezvoltrii durabile nu
pot pune n pericol competitivitatea economiilor europene. Internaionalizarea
costurilor externe trebuie s se produc gradual i n baza principiului egalitii
de tratament, pentru a nu produce distorsiuni n mecanismele pieei i pentru a
permite adaptarea strategiilor de ntreprindere la noile constrngeri;
- asigurarea coerenei ansamblului politicilor economice prin definirea strategiilor
i coordonarea aciunilor la nivel comunitar. Toate politicile trebuie s-i
stabileasc drept prioritate dezvoltarea durabil. Complexitatea structurilor
comunitare de decizie i numrul mare de politici comunitare cu implicaii
concomitent economice, politice i de mediu oblig ns la o abordare
intersectorial global, n aa fel nct s se asigure maxim de eficien n
introducerea principiului durabilitii iar progresele ntr-un domeniu s nu altereze
durbilitatea ntr-un alt domeniu. n acest scop, Uniunea i-a fixat urmtoarele
coordonate ale politicilor sectoriale: lupta mpotriva srciei i a excluderii
sociale; ncetinirea tendinei de mbtrnire a populaiei; limitarea schimbrii
climatice i utilizarea unor energii i tehnologii mai curate; limitarea riscurilor
pentru sntatea public; gestionarea resurselor de o manier mai responsabil;
ameliorarea sistemelor de transport i de amenajare a teritoriului;
- dezvoltarea unor structuri de cooperare la nivel internaional care s faciliteze i
s promoveze ajutorul pentru dezvoltare n favoarea rilor srace ale lumii, s
asigure cadrul pentru aplicarea eficient a principiul durabilitii i pentru un
mediu loial n competiia internaional;
- aplicarea principiului eficacitii asupra procedurilor de integrare a
dimensiunii mediu n politicile economice i sociale. Principiul cere ca efectele
benefice ale aplicrii durabilitii s fie mai importante dect costurile antrenate;
- instituirea unui sistem de indicatori de evaluare a utilizrii i eficacitii
instrumentelor de integrare a politicilor economice, sociale i de mediu, din
perspectiva dezvoltrii durabile. Sistemul va servi n evaluarea costurilor i
beneficiilor economice, sociale i ecologice ale unei aciuni, att n interiorul, ct
i n exteriorul Comunitii.
- instituirea unui sistem de supraveghere multilateral a reformelor structurale n
domeniul dezvoltrii durabile la nivelul tuturor instituiilor europene i prin
antrenarea unor largi dezbateri la nivelul opiniei publice. Principiul dezvoltrii
durabile are, n consecin, un rol esenial n adoptarea i aplicarea politicilor de
integrare n UE.
Perspectivele impactului durabilitii asupra politicilor europene se pot ntrevedea
din analiza concluziilor Consiliului european de la Barcelona (martie, 2002),
consacrat situaiei economice, sociale i de mediu. Consiliul a reconfirmat
13
principiul european conform cruia exigenele actuale ale creterii economice nu
pot s compromit posibilitile viitoare ale creterii. Strategia dezvoltrii durabile
are, prin urmare, rolul de a asigura coerena ntre diferitele politici i obiectivele
pe termen lung ale Uniunii. n procesul decizional vor fi integrate considerentele
economice, sociale i de mediu, politicile europene fiind evaluate n baza
principiului durabilitii.


Coordonatele politicii comunitare de mediu

Moment de referin: 1972, Conferina Naiunilor Unite pentru Mediu:
Etapa I.

2 programe de aciune (73-74 i 78-82) 11 principii:
prevenirea polurii
luarea n calcul a impactului asupra mediului n orice proiect
reducerea exploatrii resurselor naturale acolo unde provoac dezechilibre
majore
dezvoltarea cercetrii
principiul poluator-pltitor
izolarea naional a efectelor de poluare
luarea n calcul i a intereselor rilor n curs de dezvoltare
externalizarea aciunilor de protecie a mediului dezvoltarea educaiei
ecologice
aplicarea subsidiaritii
armonizarea politicilor naionale cu programul Comisiei
Etapa a II a
82-87: al 3-lea program:
strategie general de protejare a mediului i resurselor naturale, cu accent pe
prevenire n loc de control;
integrarea politicilor de mediu n celelalte politici comunitare
Etapa a III a:
87-92: al 4-lea program, centrat pe integarea politicilor de mediu n
politicile sectoriale:
implementarea efectiv a politicilor existente
reglementarea impactului asupra mediului, produs de sursele de poluare
mbuntirea accesului public la informaia privind mediul
crearea de noi locuri de munc
Etapa a IV a:
1992-2000: al 5-lea program- Spre dezvoltare durabil
Elemente cheie:
meninerea calitii vieii;
meninerea accesului permanent la resursele naturale;
mpiedicarea degradrii mediului;
conservarea capacitii generaiilor viitoare de a-i satisface propriile nevoi
Principii:
integrarea politicii de mediu n politicile sectoriale
14
nlocuirea sistemelor de comand i control cu instrumente care mpart
responsabilitatea ntre diveri actori
Instrumente:
legislative impunerea unor standarde de mediu, integrarea politicilor de
mediu
n politicile sectoriale i de planificare teritorial
economice ncurajarea produciei i a utilizrii produselor i tehnologiilor ca
nu
afecteaz mediul, includerea costurilor de mediu
orizontale - informaie, educare, cercetare
financiare
Sectoare int: industria, energia, transportul, agricultura, turismul
Probleme de mediu:
schimbrile cliamtice
acidificarea i calitatea aerului;
mediul urban;
zonele de coast;
gestionarea deeurilor;
gestionarea resurselor de ap;
protecia naturii i biodiversitatea
Etapa a V a:
2001-2010, al 6-lea program Viitorul nostru, alegerea noastr
mbuntirea legislaiei de mediu existente;
mai buna integrare a politicilor de mediu n alte politici comunitare;
cooperarea cu piaa, n baza principiilor:
- consumatorii au nevoie de informaie (Schema european de ecoetichetare);
- productorii nu trebuie doar penalizai ci i premiai;
- oprirea subveniilor publice periculoase pentru mediu;
- implicarea cetenilor
mai bun planificare a teritoriului;
schimbrile climatice- stabilizarea concentraiilor de gaze;
protecia naturii i a vieii slbatice;
aciuni pentru mediu n raport cu sntatea;
protecia resurselor naturale;
gestionarea deeurilor;
implicarea internaional;
integrarea rilor candidate

Dezvoltarea durabila este forma de crestere economica care satisface
nevoile societatii n termeni de bunastare pe termen scurt, mediu si lung. Ea se
fundamenteaza pe considerentul ca dezvoltarea trebuie sa vina n ntmpinarea
nevoilor prezente fara sa puna n pericol pe cele ale generatiilor viitoare.
Necesitatea dezvoltarii durabile a societatii a fost evidentiata nca din 1992 la
Summit-ul Pamntului de la Rio de Janeiro si s-a reiterat la Summit-ul Mondial
pentru Dezvoltare Durabila de la Johannesburg n 2002.
Pentru a cuantifica si a avea o imagine corecta a dezvoltarii durabile, se impune
dezvoltarea unui sistem informational statistic n acest domeniu.
15
Abordarea unui sistem de indicatori care sa ajute la monitorizarea dezvoltarii
durabile a tarii noastre, trebuie sa porneasca de la obiectivele si tintele prevazute
n Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila, n Strategia de dezvoltare a
Romniei Orizont 2025 si alte documente programatice adoptate la nivel
national si sa fie n concordanta cu Strategia de Dezvoltare Durabila a UE
adoptata n anul 2001 la Gteborg.
Acesti indicatori trebuie sa fie consensuali si sa dea o imagine reprezentativa
celor trei dimensiuni a dezvoltarii durabile: societate, economie si mediu. n
aceeasi masura, este necesar ca acestia sa fie foarte clari, robusti si viabili din
punct de vedere statistic, sa fie obtinuti din cele mai bune surse de date, surse
care sa fie armonizate din punctul de vedere al metodologiei cu standardele
internationale, sa fie comparabili cu Statele Membre ale UE si sa ofere
comparabilitate si cu standardele internationale utilizate de Organizatia Natiunilor
Unite si OECD. n acealsi timp, acesti indicatori trebuie sa se poata obtine n timp
util si sa fie usor de revizuit, n vederea actualizarii lor.
Institutul National de Statistica a luat initiativa de a include si de a initia n
Programul Phare 2001, componenta Statistica mediului, un studiu pilot pentru
dezvoltarea unui sistem de indicatori de dezvoltare durabila. Scopul acestui
proiect este realizarea unui sistem de indicatori care sa acopere n totalitate cei
trei piloni ai dezvoltarii durabile si de a pune bazele unei largi dezbateri cu factorii
interesati n dezvoltarea acestui domeniu. La construirea indicatorilor s-a avut n
vedere un model de organizare sistematica si coerenta a datelor, adoptat de
Eurostat si Agentia Europeana de Mediu, respectiv modelul DPSIR.
Lista indicatorilor cuprinde:
- indicatori structurali cu referinta la mediu, pentru care Romnia are
obligativitate de raportare catre organismele internationale;
- indicatori care monitorizeaza atingerea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;
- indicatori care monitorizeaza atingerea obiectivelor cuprinse n Strategia de
dezvoltare a Romniei Orizont 2025.
Acest proiect reprezinta o etapa premergatoare construirii unui sistem mai
elaborat de cuantificare acelor trei domenii de dezvoltare durabila si, totodata,
poate constitui si o provocare pentru o larga dezbatere cu factorii implicati n
evidentierea dezvoltarii durabile n Romnia.

La rscrucea mileniilor II i III a devenit evident indisolubilitatea i
comensurabilitatea noiunilor de dezvoltare i securitate, strnsa
interconexiune i interdependen dialectic a acestora. Categoriile n cauz, n
esena lor, s-au pomenit a fi criteriile principale de funcionare i de existen ale
oricrui sistem social, ncepnd cu individul n parte i finisnd cu specia uman,
cu biosfera n ntregime.
De menionat n aceast ordine de idei c nu orice dezvoltare poate fi
inofensiv, neprimejdioas i multe dintre criteriile tradiionale ale progresului,
cum ar fi creterea economic sau creterea bunstrii materiale a poporului
posed granie naturale clar conturate. Cunoscuta interpretare a dezvoltrii
precum i conceperea securitii ca o ocrotire de pericole i ameninri,
independente una de alta s-au dovedit a fi insuficiente. Savanii tot mai frecvent
16
se conving c securitatea i dezvoltarea trebuie unite, fuzionate ntr-un tot ntreg,
ridicnd astfel nivelul conceptual al securitii pn la cel general tiinific sau
chiar pn la categoria filosofic de dezvoltare. Altfel spus, n tiina filosofic
apare o nou direcie filosofia securitii (sau problemele filosofice ale
securitii).
n toate rile lumii n prezent (inclusiv n Romnia) asigurarea securitii se
realizeaz prin paradigma (sau n modelul) dezvoltrii indurabile. O aa orientare
tradiional n domeniul securitii se confrunt tot mai mult cu diverse obstacole
i n principiu este lipsit de perspective, dei resursele financiare i
administrativ-organizaionale alocate n aceast direcie a activitii umane sunt
n continu cretere. n acest context este necesar a contientiza conceptual
neeficacitatea abordrii tradiionale a ideii asigurrii securitii n toate formele
sale, precum i pentru toate obiectele (omenire, biosfer, stat, socium,
personalitate) i a elabora o nou abordare teoretico-metodologic fa de
aceast problem vital extrem de important la etapa actual de dezvoltare a
societii.
Abordarea resurso-utilitarist recent practicat direcionat spre o
distrugere a niei ecologice planetare i care justific confruntarea socium-urilor
din cauza resurselor, este necesar s fie substituit cu o abordare biosferico-
ecologic, iar n perspectiv cu una biosferico-noosferic a dezvoltrii i a
asigurrii securitii globale. n locul strategiei sporirii economice (paradigma
dezvoltrii indurabile), ce cauzeaz distrugerea mediului i a tuturor formelor de
via, trebuie s vin strategia de supravieuire n comun, de protejare a omenirii
i biotei naturale, de securitate a civilizaiei i biosferei. Natura va fi analizat nu
doar ca un mediu extern i inert, care este influenat de om, dar ca o
component activ n relaia socionatural (i nu doar social), ce limiteaz
considerabil activitatea uman.
E simplu de neles principiul unei astfel de abordri: aici e vorba de
implementarea sistemelor i proceselor social-economice n natur drept
fundament firesc al activitii vitale a omenirii i asigurarea securitii celei din
urm. Societatea este un fragment esenial al naturii, chiar dac se deosebete
substanial de o mare parte a ei, i nainte de toate de cea primitiv. De fapt aici
se are n vedere dezicerea de la concepia pur social-economic, tradiional a
dezvoltrii pe viitor. Dac vom analiza natura ca obiect al cercetrii tiinifice,
atunci aceasta va fi o abordare mult mai larg i complex socionatural, i nu
doar una economic sau social-uman. Devine iniial sistemul socionatural, ce
se dezvolt n comun acord cu legile biosferice externe, n locul unui
sistem social-economic izolat de natur care se dezvolt doar dup principiile
sale interne. n acest sens, o abordare metodologic mult mai larg, adecvat
cercetrii problemelor dezvoltrii durabile i securitii globale, devine cea
socionatural i nu cea social, cum s-a menionat. Aplicarea unei metodologii
mult mai ample i sistemice n problema dezvoltrii durabile invoc concluzii
netriviale n diferite domenii. Spre exemplu, abordarea socionatural n domeniul
economic plaseaz accentul de la discuiile despre eficacitatea mecanismelor de
plan i de pia, despre alternativele proprietii private sau celei obteti spre
problema compatibilitii oricrei forme social-economice a ei cu natura. Astfel,
17
caracterul adecvat al unei sau altei forme economice pentru biosfer va
determina, mpreun cu factorii sociali, o temelie nou pentru existena i
dezvoltarea omenirii. Deoarece paradigma (modelul) dezvoltrii indurabile nu ne
poate asigura securitatea, este naintat o nou doctrin asigurarea
securitii prin dezvoltarea durabil. Teoretic prioritatea se va oferi anume
dezvoltrii durabile i nu noiunii de securitate, dat fiind faptul c doar prin cea
din urm i nc la o interpretare cu sens nvechit, nu poate fi asigurat
supravieuirea omenirii i protejarea biosferei. Unul din principiile majore ale
interconexiunii i interaciunii securitii i dezvoltrii durabile n orientarea lor
noosferic devine globalizarea procesul de asigurare a securitii, la care ne
vom referi mai detaliat n continuare.
Procesul de globalizare ce se desfoar, fr doar i poate, influeneaz
considerabil problema securitii. Devine evident c toate eforturile direcionate
spre asigurarea securitii unui obiect luat n parte stat, societate, firm,
socium, persoan .a. trebuie n acelai timp s lucreze pentru securitatea
global, adic pentru securitatea omenirii, a ntregii planete. De aici reiese c
securitatea oricrui obiect (subiect) nu poate fi asigurat pe deplin fr a asigura
securitatea planetar. Dar deoarece securitatea civilizaiei depinde de protejarea
biosferei, de durabilitatea i evoluia ei fireasc, prin urmare este necesar o
asigurare a securitii mediului natural. Cele expuse mai sus pot fi confirmate
prin exemplul securitii ecologice.
n ultimele trei decenii i mai ales dup conferina ONU de la Stockholm cu
privire la problemele mediului n toate rile s-a amplificat interesul fa de
problemele ecologice, n special rezolvarea lor pe propriile teritorii. Ca rezultat al
anumitelor succese ale unor ri (purificarea lacurilor, rurilor, atmosferei,
construcia instalaiilor de filtrare .a.) s-a dovedit c situaia ecologic global nu
doar c nu s-a ameliorat, dar chiar s-a agravat. i acest fapt s-a ntmplat atunci
cnd timp de treizeci de ani pentru rezolvarea problemelor ecologice n lume au
fost cheltuite mai mult de dou trilioane dolari SUA. Unii savani consider c
tendinele globale negative cum ar fi supranclzirea climei, epuizarea stratului
de ozon, reducerea biodiversitii, pustiirea, impurificarea resurselor acvatice,
bazinului aerian al planetei .a. s-au agravat ntr-att c suntem ameninai de o
catastrof global, mai mult probabil la mijlocul secolului al XXI-lea. O dat cu
declanarea ei, bunstarea ecologic temporar pe un teritoriu separat (ar,
regiune, ora .a.) va fi distrus de ctre un cataclism global .
Aceast afirmaie nu necesit demonstrri speciale, motivul fiind evident.
De exemplu, dac se va realiza un obiectiv ecologic local, fr un aport pozitiv
n soluionarea problemelor globale, atunci vom fi martorii unei decizii temporare
de conjunctur. Este evident c amplasarea unei fabrici (uzine) n afara
granielor urbane fr modificarea tehnologiilor i a raportului cu mediul, fr
crearea unor instalaii de purificare .a., va influena negativ situaia planetar
ecologic i nu va micora aciunea antropogen asupra biosferei, fapt fr de
care este imposibil tranziia spre o dezvoltare durabil i mai apoi la constituirea
noosferei (sferei raiunii). S analizm i o alt situaie. Dac se va iniia
activitatea unei uzine de prelucrare a gunoiului, pornind doar de la interese
meschine, atunci transformarea reziduurilor solide n form gazoas, cu
18
soluionarea doar a unei probleme ecologice locale, va agrava considerabil
starea atmosferei planetare, amplificnd efectul de ser.
Ambele exemple oferite ne demonstreaz faptul c acceptarea i realizarea
unor decizii ecologice locale nu corespunde cerinelor dezvoltrii durabile. Cauza
divergenei create este faptul c, n primul rnd, multe decizii locale pentru
asigurarea securitii ecologice pe teritorii limitate (ora, regiune, ar .a.)
contrazice intereselor planetare ale ntregii omeniri, iar, n al doilea rnd, marea
majoritate a deciziilor locale nu micoreaz presiunea antropogen general
asupra biosferei n ntregime, ba chiar o amplific.
Deoarece tranziia spre o dezvoltare durabil, spre o civilizaie noosferic
Inofensiv, este posibil doar n dimensiuni globale (inteligen i contiin
planetar, raiune i mentalitate global etc.), ntr-un regim de acord coerent al
tuturor obiectelor securitii, atunci orice decizie i aciune de asigurare (pentru
orice obiect) a ei (securitii) nu trebuie s contrazic imperativele internaional-
planetare de dezvoltare durabil. Cele afirmate se refer nu doar la securitatea
ecologic, dar i la alte forme ale ei, cum ar fi cea informaional, demografic,
economic, alimentar, energetic .a. E necesar a globaliza procesul de
asigurare a securitii, n caz contrar este imposibil rezolvarea problemei de
supravieuire a civilizaiei contemporane.
Astfel, la nceputul mileniului al III-lea asigurarea securitii statului,
societii i persoanei, a culturii umane n ntregime, depinde nu doar i nu ntr-
att de obiectul i subiectul securitii luate ca atare, ct de etapa de trecere spre
o dezvoltare durabil a omenirii n ansamblu. Cele expuse ne confirm nc o
dat, n opoziie cu tradiiile precedente, c procesele i direciile de globalizare
(informaionale, cultural-lingvistice, financiare, comerciale .a.) trebuie s lucreze
pentru o dezvoltare durabil global coerent, i nu pentru un model de civilizaie
nvechit. Cu alte cuvinte, procesul de asigurare al securitii a oricrui obiect,
inclusiv a ntregii planete, trebuie s fie globalizat i n acest context trebuie s
devin un factor major n realizarea securitii i tranziiei spre o dezvoltare
durabil.
Argumentele prezentate ne indic caracterul de sistem al asigurrii
securitii prin dezvoltarea durabil, deoarece aspectele global, regional,
naional-teritorial i local sunt unite ntr-un tot ntreg sistemic, dar pe baza unor
imperative planetare. Caracterul sinergetico-sistemic al dezvoltrii durabile se
mai manifest i prin faptul c sintetizeaz ntr-un sistem integru cel puin trei
sfere ale activitii umane: - economic, social i ecologic, astfel crend efectul
sistemic al dezvoltrii durabile necunoscut anterior. Spre deosebire de modelul
dezvoltrii indurabile, bazat pe securitatea economic (economia de pia) [6],
modelul dezvoltrii durabile este orientat prin integritatea sa sistemic spre
realizarea, cel puin, a trei scopuri comune: asigurarea eficacitii economice,
echitii sociale i a imperativelor ecologice, care n ansamblu vor purcede spre o
securitate durabil (durabilitate inofensiv) n proporii globale, bazndu-se pe un
nou model al economiei, pe modelul biosferico-noosferic.
Gandirea durabila asigura linistea generatiilor care urmeaza. Atentia acordata
resurselor, mediului inconjurator, responsabilitatii sociale sunt elementele de baza ale
dezvoltarii durabile. Poate nu ati intalnit foarte des acest concept, dar cu siguranta ati
19
observat orientarea catre reciclarea deseurilor, catre obtinerea unor combustibili sintetici
nepoluanti sau catre sursele de energie neconventionale, precum cea solara sau eoliana.
Ati auzit de statii ecologice de epurare a apei, de becuri economice, de aparate
electrocasnice clasa A, de produse ecologice, de centrale termice care functioneaza pe
baza de deseuri, de companii care sustin programe de cercetare in folosul comunitatii.
NOTE

1. A se vedea, de exemplu: Teodor N. rdea. Securitatea ca noiune
fundamental a noosferologiei // Progresul tehnico-tiinific, Bioetica i
Medicina: probleme de existen uman / Materialele Conferinei a VI-a
tiinifice internaionale. 25-26 aprilie, 2001. Red. tiinific acad., d.h..f.
Teodor N. rdea. Chiinu, 2001, p. 20-23
2. A se vedea mai detaliat: Teodor N.rdea. Natura uman i geneza
problemelor globale: aspecte sociofilosofice i metodologice // Filosofia,
Sociologia, Politica i tnra generaie / Materialele Conferinei internaionale.
8-9 octombrie 2003. Coordonator Vasile apoc. Chiinu, 2003, p. 106-112.
3. Anale tiinifice ale USMF Nicolae Testemianu din R .Moldova. Vol. 1.
Probleme medico-biologice, Farmaceutice, de Sntate public i
management. Zilele Universitii. 16-17 octombrie 2003. Ediia IV. Chiinu,
2003, p. 478-482.


Zonele urbane joac un rol important n atingerea obiectivelor Strategiei UE
pentru Dezvoltare Durabil1. In ariile urbane, dimensiunea de mediu, cea
economic i cea social interfereaz cel mai puternic2. In orae sunt
concentrate cele mai multe probleme de mediu, i tot acolo este locul unde se
regsesc cei mai multi ageni economici i cele mai multe investiii.
Patru din cinci ceteni europeni triesc n mediul urban i calitatea vieii lor este
direct influenat de starea mediului urban. O calitate nalt a mediului urban
contribuie de asemenea la atingerea prioritii Strategiei Lisabona revizuite, i
anume s facem din Europa un loc mai atractiv pentru a tri i a investi.
Atractivitatea oraelor europene va ntri potenialul de cretere i de generare
de locuri de munc, i, prin urmare, oraele sunt factori cheie pentru
implementarea Agendei Lisabona.
Exist preocupri tot mai intense privind starea mediului urban n Europa.
Provocrile de mediu cu care se confrunt oraele au consecine semnificative
pentru sntatea uman, calitatea vietii cetenilor din mediul urban i
performana economic a oraelor. Al 6-lea Program de Aciune pentru Mediu a
facut apel pentru realizarea unei Strategii Tematice pentru Mediul Urban, cu
obiectivul de a: contribui la o mai bun calitate a vieii printr-o abordare integrat
privind zonele urbane i de a contribui la un nivel mai nalt al calitii vieii i a
bunstarii sociale a cetenilor, prin asigurarea unui mediu n care nivelul polurii
nu genereaz efecte nocive asupra sntii umane i a mediului i prin
ncurajarea dezvoltrii durabile urbane.
20
Majoritatea oraelor se confrunt cu un set comun de probleme de baz, precum
calitatea sczut a aerului, naltul nivel de trafic i congestie a traficului, nivelul
crescut de zgomot ambiental, mediu construit de calitate sczut, terenuri
abandonate, emisii de gaze cu efect de ser, zone nesistematizate, generarea
de deeuri i ape uzate.
Problemele de mediu din orae sunt deosebit de complexe, deorece cauzele
sunt
interdependente. Iniiativele locale de rezolvare a unor probleme pot genera
probleme noi, n alt domeniu i pot fi n contradicie cu politicile la nivel naional
sau regional. De exemplu, politicile de mbuntire a calitii aerului prin
achiziionarea de autobuze curate pot fi subminate de creterea transportului
privat, determinat de decizii legate de utilizarea terenurilor (de ex. construirea de
parcri n zona central a oraului). Problemele calitii necorespunztoare a
mediului construit sunt deseori legate de aspectele socio-economice.
Este recunoscut la scar larg c majoritatea autoritilor locale de success
utilizeaz abordarea integrat pentru a administra mediul urban, prin adoptarea
de strategii pe termen lung i de planuri de aciune, n care sunt analizate n
detaliu legturile ntre diferite politici i responsabiliti, inclusiv legturile ntre
diferite niveluri administrative. Obligaiile impuse la nivel local, regional, naional
sau european (de ex. utilizarea terenului, zgomot, calitatea aerului) pot fi
implementate mai eficient la nivel local atunci cnd sunt integrate ntr-un cadru
local de management strategic
Zonele urbane joac un rol important att n adaptarea la efectele produse de
schimbrile climatice, ct i n reducerea emisiilor de gaze cu efect de ser.
Oraele sunt vulnerabile la consecinele schimbrilor climatice precum
inundatiile, valurile de caldur, crizele de ap mai frecvente i mai severe.
Planurile integrate de management urban ar trebui s cuprind msuri care s
vizeze limitarea riscului de mediu astfel inct oraele s fac mai bine fat unor
astfel de schimbri.
Zonele prioritare de aciune pentru autoritile locale n scopul scderii emisiilor
de gaze cu efect de ser sunt transporturile i construciile. Implementarea
Planurilor de transport urban durabil, inclusiv a msurilor specifice de promovare
a emisiilor sczute de dioxid de carbon (CO2) i a vehiculelor eficiente energetic,
vor ajuta la reducerea gazelor cu efect de ser la nivel local.
Construciile durabile mbuntesc eficiena energetic n timp ce scad
emisiile de CO2. Autoritile locale pot promova asemenea msuri prin campanii
de contientizare, prin stabilirea i aplicarea - unde este posibil unor standarde
i adoptarea celor mai bune practici pentru cldirile pe care le dein i pentru
pentru cele pe care le concesioneaz prin achiziii publice verzi. n acest context,
renovarea cldirilor are o importan seminificativ.
Crearea unor zone urbane de nalt calitate solicit o strns coordonare ntre
diverse politici i iniiative, i o mai bun cooperare ntre diverse niveluri de
administraie. Statele membre au responsabilitatea de a ajuta autoritile locale i
regionale s mbunteasc performana de mediu din oraele aflate pe
teritoriul lor. Msurile de sprijin furnizate prin intermediul acestei strategii ar trebui
s contribuie la furnizarea de ajutor pentru autoritile locale i ali actori pentru
21
identificarea msurilor potrivite situaiilor lor particulare, profitnd de avantajul
schimbului de informaii n spaiul Uniunii Europene. Ele ar mai putea contribui la
promovarea bunelor practici n probleme de managementul mediului n afara
Uniunii Europene ( de ex. Iniiativa Ora verde din cadrul Programului Naiunilor
Unite pentru Mediu).
Statele membre, autoritile locale i regionale, ca i ali actori interesai vor fi
invitai s-i fac public viziunile asupra impactului msurilor incluse n prezenta
Strategie la intervale regulate, i ca parte a unui exerciiu de sonsultare la scar
mare, care va avea loc n 2009.
Corelate cu informaiile disponibile despre performana de mediu la nivel urban,
aceste viziuni vor fi evaluate ca parte a revizuirii celui de-al aselea Plan de
Aciune pentru Mediu (Environmental Action Plan) n 2010, cnd va fi luat n
calcul necesitatea adoptrii de msuri suplimentare







Protectia mediului
Programul guvernamental respecta principalele obiective si prioritati din
Programul national de actiune pentru protectia mediului, asigurand:
protectia si conservarea naturii, a diversitatii biologice si utilizarea durabila
a componentelor acesteia pe baze stiintifice, acordandu-se atentie sporita
speciilor de flora si fauna amenintate cu disparitia, precum si celor cu
valoare economica ridicata. Se va urmari ca reconstructia ecologica a
unor sisteme deteriorate sa contribuie la asigurarea unei stari favorabile
de conservare a speciilor cu vulnerabilitate ridicata;
dezvoltarea si buna administrare a retelei nationale de arii protejate, in
acord cu strategiile, politicile si practicile puse in aplicare la nivel european
si international; realizarea programului national de masuri tehnice de
evaluare si finantare a costurilor reducerii emisiilor de gaze cu efect de
sera, in concordanta cu prevederile Conventiei Cadru pentru Schimbari
Climatice (1992) si ale Protocolului de la Kyoto (1997);
apararea impotriva calamitatilor naturale si a accidentelor, precum si
sporirea capacitatii de prevenire, control si interventie, prin realizarea unui
sistem perfectionat de monitorizare integrata a factorilor de mediu,
realizarea unui sistem informational eficient, care sa poata raspunde in
timp real unor situatii de urgenta. In acelasi timp, un accent special se va
22
pune pe dezvoltarea unor sisteme de automonitorizare la agentii
economici a caror activitate creeaza un impact deosebit asupra mediului si
care prezinta un grad sporit de risc la poluari accidentale;
protectia ecosistemului complex Dunare - Delta - Marea Neagra,
incluzand masuri de reconstructie ecologica in zona Deltei Dunarii pe
baza promovarii unor principii moderne de management durabil, inclusiv
prin controlul riguros al surselor de poluare;
ecologizarea agriculturii, folosirea rationala a potentialului agricol,
dezvoltarea rurala durabila, in vederea ameliorarii conditiilor de viata si de
mediu in tara noastra;
aplicarea ferma a legislatiei de mediu si adoptarea sistemului de norme,
standarde si reglementari compatibile cu exigentele Uniunii Europene;
descentralizarea sistemului institutional, introducerea si utilizarea
instrumentelor economice pentru protectia mediului.
Alinierea politicii si practicii de mediu la directivele Uniunii Europene, in
concordanta cu "Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe
termen mediu", se va desfasura prin:
evaluarea Capitalului Natural al Romaniei in acord cu diversitatea si
vulnerabilitatea actuala a acestuia, dezvoltarea Retelei Nationale de Arii
Protejate;
initierea masurilor de refacere a Capitalului Natural in zonele deteriorate;
dezvoltarea managementului durabil al resurselor de apa in acord cu
prevederile Conferintei de la Dublin (1992) si ale Summit-ului de la Rio de
Janeiro (1992);
realizarea programului national de amenajare si utilizare durabila a
solurilor si de combatere a eroziunii solurilor;
realizarea programului national de gestiune a deseurilor urbane si
industriale, de reciclare si refolosire a produselor si materialelor;
construirea instrumentelor financiare necesare referitoare la mediu, pentru
preluarea acquis-ului comunitar, in special in ceea ce priveste domeniul
exploatarii apei, protectiei mediului in industrie, agricultura, protectia
solului si a terenurilor degradate, protectia organica si certificarea
produselor organice;
consolidarea capacitatilor institutionale si formarea competentelor
necesare realizarii unui parteneriat intre institutiile de mediu din Romania
si cele ale Uniunii Europene, asigurandu-se astfel suportul administrativ
necesar valorificarii oportunitatilor si avantajelor majore care se ofera de
Uniunea Europeana prin strategiile si instrumentele destinate sprijinirii tarii
noastre in procesul de pregatire pentru aderare. In acelasi timp, se va
asigura descentralizarea sistemului institutional prin aplicarea
consecventa a principiului autonomiei administrative si a principiului
"poluatorul plateste". In acest context, se vor stabili competente de
protectie a mediului la nivelul comunitatilor locale reprezentate de
autoritatile locale si se vor incuraja politicile preventive de protectie a
23
mediului la nivelul agentilor economici, cu efecte in reducerea cheltuielilor
bugetare;
constituirea Fondului pentru mediu ca principal instrument in sprijinul
realizarii obiectivelor prioritare din Planul national de aderare la Uniunea
Europeana;
formarea cadrului juridic si institutional pentru facilitarea si stimularea
dialogului intre autoritati si societatea civila asupra strategiei, politicilor,
programelor si deciziilor privind mediul si dezvoltarea socio-economica a
tarii;
conservarea si dezvoltarea capitalului uman din domeniul mediului prin
imbunatatirea sistemului educational formativ si informativ, promovarea
cercetarii stiintifice si promovarea unor lucrari specifice. Crearea de noi
locuri de munca in domeniul mediului si reducerea somajului prin
reconversia fortei de munca;
un obiectiv important in vederea asigurarii unui mediu curat si sanatos, in
care siguranta fiecarui cetatean trebuie sa fie o certitudine, il constituie
realizarea unui cadru legislativ si institutional modern in domeniul
controlului activitatilor nucleare si al realizarii unui sistem sigur de gestiune
a deseurilor radioactive si de securitate a instalatiilor nucleare
dezafectate. Si in aceasta directie, un rol esential va reveni cooperarii
internationale cu organismele similare de control nuclear din alte tari si
dezvoltarii bazei de acorduri bilaterale, multilaterale si a conventiilor
internationale.
Gospodarirea rationala a apelor
Actiunile prevazute pentru acest domeniu vor avea ca efecte asigurarea unor
resurse de apa de buna calitate pentru populatie si a necesarului pentru
activitatea economica, cu deosebire pentru industrie, agricultura, modernizarea
sistemului de alarmare si avertizare a populatiei pentru situatii de risc,
declansarea unui proces investitional pentru executarea lucrarilor de aparare
impotriva inundatiilor si fenomenelor meteorologice periculoase. Principalele
masuri ale programului de guvernare vizeaza:
gospodarirea rationala, cantitativa si calitativa a apelor de suprafata si
subterane, in vederea asigurarii surselor de apa pentru diverse folosinte
prin lucrari hidrotehnice cu impact negativ minim asupra mediului;
ameliorarea calitatii apelor raurilor prin punerea in functiune a statiilor de
epurare a apelor uzate orasenesti in Bucuresti (Glina), Braila, Galati,
Tulcea; realizarea de lucrari de canalizare si statii de epurare a apelor
uzate in localitati urbane si rurale, potrivit programului de actiuni pe
perioada 2001 - 2004;
realizarea lucrarilor de alimentare cu apa a localitatilor urbane si rurale,
inclusiv prin reabilitarea statiilor de tratare a apei pentru orasele Bucuresti,
Timisoara, Iasi, Constanta, Ploiesti, Brasov, Cluj, Oradea, Baia Mare si
Bacau;
24
continuarea lucrarilor de regularizare, acumulare si amenajare a bazinelor
hidrografice (realizarea sistemelor complexe de alimentare cu apa Zetea -
Dumbraveni - Medias - Copsa Mica, Valea Prahovei - Azuga - Busteni -
Sinaia - Comarnic - Breaza, ecologizarea si regularizarea raului Sasar in
Baia Mare);
reabilitarea si protejarea litoralului romanesc al Marii Negre si a zonei
maritime aferente tarii noastre, avand in vedere prioritatile Planului
strategic national pentru reabilitarea si protejarea Marii Negre;
refacerea si conservarea litoralului si a lacurilor cu calitati terapeutice
(Techirghiol - Amara s. a.), protejarea litoralului romanesc al Marii Negre
impotriva eroziunii;
apararea impotriva inundatiilor si fenomenelor meteorologice periculoase
prin lucrari de regularizare a cursurilor de apa (inclusiv reabilitarea
digurilor de la Dunare), prin modernizarea sistemului informational pentru
avertizarea si alarmarea populatiei;
armonizarea legislatiei in domeniul apelor cu prevederile noii directive a
Parlamentului European si Consiliului Europei privind cadrul de actiune
comunitar in domeniul politicilor de ape.




Concluzii
Dezvoltarea durabila nu reprezinta un plan detaliat de actiuni, o formula pe care s-
o implementam orbeste. Nu exista o singura solutie. Solutiile difera in dependenta de
spatiu, timp, valori si resurse disponibile. Procesul de dezvoltare a comunitatilor
locale din perspectiva durabilitatii implica intii de toate, constientizarea necesitatii
planificarii dezvoltarii, a evaluarii corecte a punctelor tari si slabe ale comunitatii, a
oportunitatilor si riscurilor existente sau potentiale care vor determina pentru
comunitate actiunile prioritare de scurta si de lunga durata. O comunitate durabila se
bazeaza pe cetateni activi care participa la dezvoltarea comunitatii lor. Tocmai
aceasta reprezinta o prioritate pentru comunitatile noastre - spiritul de initiativa si
responsabilitate al locuitorilor pentru destinul comunitatii lor.

S-ar putea să vă placă și