Sunteți pe pagina 1din 3

CARACTERUL

Termenul "caracter" are mai multe sensuri. Foarte multi psihologi inteleg prin caracter
totalitatea insusirilor caracteristice (definitorii) unei persoane. Pentru ei caracterul este
modul de a fi, a simti, a reactiona al unui individ. Acesti psihologi folosesc termenul de caracter
ca fiind sinonim cu cel de personalitate. Au fost elaborate mai multe caracterologii care descriu
diferite tipuri de caracter.
Pentru psihologii din tara noastra caracterul este acea componenta a personalitatii
care cuprinde atitudinile stabile prin care omul se raporteaza la diferite aspecte ale
realitatii.
O atitudine stabila este tendinta de a actiona intr-un anumit mod in majoritatea
situatiilor de acelasi fel.
De ex. cel cu o atitudine altruista va fi dispus sa ajute oamenii necajiti in cele mai variate situatii:
ajuta batranii pe strada, da bani cersetorilor, face donatii pentru copiii de la orfelinat. Daca cineva
ofera cadouri copiilor de la orfelinat numai cu o anumita ocazie, pentru ca sa fie apreciata de cei
din jur, atunci nu este vorba despre o insusire de caracter.
Caracterul, spre deosebire de temperament, se formeaza in timpul vietii sub influenta
educatiei si autoeducatiei. Insusirile de caracter au o valoare morala, de aceea caracterul se
numeste si profilul psihomoral al persoanei.
Trasaturile de caracter, in functie de orientarea lor, pot fi clasificate in atitudini fata de
ceilalti oameni, fata de sine, fata de activitatea prestata, fata de natura, boala etc. Unele atitudini
pot fi considerate pozitive, altele negative.
a. Atitudini fata de ceilalti oameni.
Atitudinile cu valoare pozitiva sunt cele care contribuie la intelegere, colaborare intre
oameni si la evitarea conflictelor. Astfel de atitudini sunt:
- bunatate, generozitate, altruism, toleranta, rabdare, respect, recunoasterea valorii celorlalti,
tendinta de a manifesta mila, de a-i ajuta pe cei care sunt in dificultate;
- corectitudine, cinste, sinceritate;
- sociabilitate, capacitatea de a prelua conducerea grupului, de a organiza.
Atitudinile negative sunt cele care creeaza incordare, greutati in colaborare. Dintre
acestea mentionam:
- egoismul, invidia, gelozia, intoleranta;
- tendinta de a jigni, de a critica frecvent, severitatea exagerata, nepasarea fata de suferinta
celuilalt;
- tendinta de a se certa, de a fi nerabdator, neintelegator fata de greselile altora, de a nu ierta,
de a fi incapatanat, opozitionist;
- minciuna, necinstea, nesinceritatea, agresivitatea, ipocrizia;
- dorinta de a se impune, de a domina, de a fi superior, de a se afirma cu orice pret;
- influentabilitatea, tendinta de a se supune, de a se lasa dominat, umilit;
- sociabilitatea redusa, tendinta de a se izola;
- timiditatea, lasitatea, teama de oameni, neincrederea in altii, teama de a se afirma, tendinta
de a se simti frecvent jignit sau nedreptatit;
b. Atitudinea fata de sine
Atitudinea fata de sine depinde de modul in care se autocunoaste cineva.
Atitudinea fata de sine este pozitiva daca se bazeaza pe o autocunoastere realista. Dintre aceste
atitudini amintim:
- increderea in sine, demnitatea, mandria bazata pe cunoasterea propriilor calitati,
stapanirea de sine;
- modestia, care nu devine o atitudine supusa;
- exigenta fata de sine, spiritul autocritic bazat pe cunoasterea defectelor si incercarea
de a le depasi;
- respectul fata de sine si neacceptarea umilirii, injosirii;
- autonomia, independenta fata de altii;
- capacitatea de autoafirmare, autorealizare, de a pune in valoare a propriilor calitati.
Atitudinea fata de sine devine negativa daca cineva se supraapreciaza sau se
subapreciaza.
- din supraaprecierea calitatilor si nerecunoasterea defectelor rezulta atitudini ca
orgoliul, aroganta, sentimentele de superioritate;
- din subaprecierea calitatilor si supraaprecierea defectelor rezulta neincrederea in sine,
umilinta, supunerea, dependenta exagerata, sentimentele de inferioritate.
c. Atitudini fata de activitatea prestata
Atitudinile pozitive sunt cele care duc la obtinerea unor rezultate bune in activitate:
interes fata de munca, initiativa, ambitie, entuziasm, creativitate, disciplina in munca,
punctualitate, harnicie, constiinciozitate, capacitatea de a lua decizii rapide, perseverenta.
Atitudini negative sunt nepasarea, superficialitatea, neglijenta, lenea, tendinta la rutina,
tendinta de a abandona la primele greutati, lipsa ambitiei, nehotararea.

Observatii:
1. Valoarea pozitiva sau negativa a atitudinilor nu este absoluta ci depinde de situatie.
Sinceritatea in general este pozitiva, dar daca prin sinceritatea noastra jignim pe cineva, devine
negativa.
Toleranta este o insusire pozitiva, dar profesorul nu poate fi tolerant cu elevul care nu invata, este
obraznic, isi terorizeaza colegii, ii bate, fura.
2. Trasaturile de caracter nu pot fi clasificate riguros. Unele pot fi incadrate in mai multe
grupe (tendinta de dominare se manifesta in relatiile cu altii, dar deriva din autosupraapreciere).
3. Unii oameni au atitudini inconstante (harnic acasa, dar nepasator la scoala; supus fata
de sefi, ironic si dominator cu colegii si subalternii).
4. Aceeasi trasatura de caracter se exprima diferit in comportament in functie de
temperament.
Ex.: daca atitudinea fata de munca este pozitiva:
- sangvinicul sau flegmaticul lucreaza energic, perseverent, nu oboseste usor;
- colericul se entuziasmeaza repede, lucreaza cu energie, apoi oboseste, se descurajeaza, pe
urma devine din nou activ;
- melancolicul oboseste usor, face pauze.
5. Temperamentul favorizeaza formarea anumitor trasaturi de caracter: sangvinicii si
colericii in general sunt mai sociabili decat flegmaticii si melancolicii si au mai multa incredere
in sine; la ei apar mai usor tendinte de autosupraapreciere si dominare.