Imi place, ca atunci cand beau sange, sa rup carnea de pe gatul victimei mele cu dintii si sa las ca sangele

sa-mi tasneasca in gura. Imi place sa simt sangele victimei mele atingandu-mi toti dintii, buzele, limba,
gatul ce minunat mi-ar sta intr-o cada plina cu sange, la lumina lumanarilor
Multi confunda placerea cu nevoia. Sangele poate sa-ti placa, poate sa nu. Depinde mult de starea in
care te aflii, si, mai ales, de tine. Daca ai o constiinta a naibii, nu-ti va placea, caci te vei gandi la faptul ca
omori persoana respectiva. Iti va parea rau pentru ea, si gustul acela bun al sangelui nu-l vei mai simti.
Dar, va fi tot o nevoie, bineinteles. Daca ai un suflet mai putin mare, ca al meu de exemplu, iti va placea
la nebunie gustul sangelui, dar vei lua atat cat va fi nevoie. Si daca nu ai suflet deloc, ucizi fara mila zeci,
sute de oameni, numai pentru gustul sangelui. Uciderea devine din ce in ce mai mult o placere cu
trecerea anilor, devine mai mult ca o obisnuinta.