Sunteți pe pagina 1din 3

IN DULCE STIL CLASIC-ARTA POETICA

Neomodernismul este o tendinta a literaturii manifestata in anii 60 ai secolului al XX-lea,caracterizata


prin reluarea ideilor,temelor si motivelor care animau cultura romana interbelica,brutal intrerupta de
instaurarea comunismului,incepand cu 1947.Incepand cu 1960 se produce un dezghet cultural,scriitorii
redescopera poezia abstracta,intelectuala,se simte impulsul miscarii beat,hippy etc.Asa apare in literature
romana o generatie de poeti ce reuseste sa reface legatura cu valorile interbelice.Cel mai important
reprezentat al acestei noi miscari literare a fost Nichita Stanescu.Alti reprezentati au fost:Marin Sorescu,Ana
Blandiana,Leonid Dimov etc.
Nichita Stanescu,cel mai important poet al generatiei sale,debuteaza editorial in 1960 cu volumul
SENSUL IUBIRII,care anunta un poet preocupat de sensibilitatea erotica.Domina preocuparea de a-si defini
creatia,astfel incat foarte multe poeme sunt arte poetice.Opinia lui N. Stanescu si a tuturor
neomodernistilor,este ca poezia este o modalitate de cunoastere deplina a lumii.Sunt prezente mituri si
elemente mitice,abordari de mari teme poetice,lirismul devine abstract,ironic,autoironic.Limbajul este
ambiguu,metaforele sunt subtile,ermetice etc.Daca primele doua volume(1960-SENSUL IUBIRII;1964-O
VIZIUNE A SENTIMENTELOR) sunt dominate de exuberant descoperirii dragostei,a varstei juvenile,volumele
ulterioare aduc la lumina poezia filosofica,mai grava si stinsa,ce pierde din lominozitatea si domina intrebarile
asupra existentei.In 1970,apare volumul IN DULCELE STIL CLASIC,in care poetul regaseste cateva elemente de
origine clasica-ritmul,rima,melodicitatea,teme,motive etc.Revenirea la forma traditional a poemelor arata un
poet care este capabil sa stabileasca un dialog cu poezia inaintasilor.
Poemul In dulcele stil classic a fost publicat in deschiderea volumului cu acelasi nume,aparut in
1970,fiind reprezentativ pentru v iziunea noua pe care doreste sa o impuna in acest volum.Ca tip de text,este o
meditatie pe tema iubirii sau pe tema viziunii despre creatie.Limbajul ambiguu face ca acest poem sa aiba
doua chei de lectura-poem erotic sau arta poetica.
In ceea ce priveste tema,in functie de cheia de lectura,poate fi o poezie de dragoste,in care pasul tau
de domnisoara este Iubirea.Daca pasul de domnisoara este Inspiratia,atunci poemul devine o arta poetica si
exprima viziunea despre creatie.Astfel,tot textul descrie extazul pe care il produce clipa revelatiei poetice
asupra poetului.Motive ale textului sunt:piatra,frunza,pasarea,inserarea,trecerea timpului,extazul,produse de
dragoste sau de perceperea poeziei.Esentiala,este,in text,suprapunerea celor doua teme.
Din punct de vedere structural,este un poem care imbina ambiguu structura clasica(cele 5 strofe cu
monorima,ritm trohaic-asociat starilor optimiste,exuberante din prima parte) cu elementele moderne(numar
inegal de silabe,versuri ce continua idea anterioara,scrise cu minuscula,valoarea ultimului vers-
aforistica,filosofica.
La nivel compositional,textul foloseste lirismul subiectiv si introduce de la inceput ipostaza
indragostitului sau/si a Creatorului.Exista patru secvente poetice in text:
1.1,2-aparitia iubirii sau poeziei
2.3-trairea cu intensitate a clipei intalnirii
3.4-adresare directa,invocare a idealului erotic sau a muzei pentru contopire
4.Ultima strofa+versul final-revenirea la starea de contemplare,de meditatie,in absenta idealului,a
iubirii sau a inspiratiei.
Titlul poemului sugereaza intentia de revenire la temele,motivele si la tiparele poetice ale
clasicismului/traditionalismmului (stil classic).Antepunerea epitetului dulce" amintete de poezia
paoptitilor i de aceea eminescian (celebra formul dulce minune"). Acest epitet este in acelasi timp
ironic(atitudine neomodernista),dar si nostalgic,are in vedere varsta de aur a clasicismului romanesc(secolul al
XIX-lea).
Prima secven poetic se afl n opoziie cu urmtoarele, prin trecerea de la planul obiectiv,
al domnioarei - inspiraie, la cel subiectiv, al eului creator.
In prima secvena poetic, laitmotivul pasul tu de domnioar" realizeaz dispunerea gradat a
imaginarului poetic. Termenul domnioar amintete de limbajul din poezia romantic a secolului al XlX-lea.
Echivalena semantic domnioar" - poezie face trimitere la muza epocii clasice, surprins aici prin
elementul lipsit de corporalitate, pasul tau.
Singurul verb al secvenei, coboar, red ideea desprinderii succesive a ideii poetice de planul obiectiv,
iar prin timpul prezent, aciunea n derulare.
Cele patru substantive la singular sunt reprezentri ale abstraciilor (ipostazelor sentimentale) n forma
concret a elementelor cadrului natural: bolovan", frunz verde, pal", nserare-n sear", pasre
amar".Aceste metafore sugereaz sursele poeziei: duritatea regnului mineral, dintr-un
bolovan", efemeritatea vieii/ regnul vegetal, frunz verde, pal.
Momentul zilei desemnat de sintagma insolit nserare-n sear sugereaz necunoaterea, misterul,
momentul pregtitor al revelaiei, pre-creaia ca etap. Metafora ocant prin asocierea unor termeni
incompatibili, pasre amar, conoteaz mai degrab starea de suferin a poetului - pasre (ca la romantici)
dect un atribut al inspiraiei.
A doua secven surprinde momentul propriu-zis al creaiei. Efemeritatea clipei de revelaie este
sugerat prin repetiia o secund, o secund". Eul creator se manifest contemplativ eu l-am fost zrit n
und i afectiv inima ncet mi-afund". Creaia presupune reflectarea ideii artistice n contiina i fantezia
poetului (motivul undei - oglind). El poate transfigura realitatea, atribuindu-i valoarea estetic sugerat de
metafora rocat fund".
Se poate vorbi de o raportare a poetului Nichita Stnescu la poezia clasic, prin reinterpretarea mitului naterii
poeziei prin mimesis i prin revalorizarea formei verbale de secol XIX a diatezei pasive l-am fost zrit.
A treia secven red drama artistului, imposibilitatea ancorrii n starea de graie, desprinderea operei
de artist, prin invocaia elegiac a muzei: Mai rmi cu mersul tu/ parc pe timpanul meu". Poetul este redus
la condiia de victim a propriei iluzii, iar corespondentul su n plan simbolic este timpanul, organ al percepiei
cntecului poetic, prin care nu poate participa n totalitate la misterul trecerii prin lumea poeziei.
Se contureaz un portret al ndrgostitului" de iubita - poezie: blestemat i semizeu". Poetul deplnge
ineficienta simurilor omeneti, blestemat la imposibilitatea de a reine superba urm a artei. Contient de
dualitatea propriei existene (efemer i peren), semizeu", are dimensiunea nefericirii sale. Condamnat la
solitudine, el percepe viaa ca o stare de boal": Cci mi este foarte ru".
Ultima secven poetic devine o meditaie pe tema trecerii timpului, dublat de sancionarea ne-
putinei omeneti. Mesajul-sentin al strofei este acela c, n afara clipei de inspiraie a iubirii/ a creaiei
poetice, existena poetului nu-i are sensul: ...i zic,/ domnioar, mai nimic". Se confirm diferena dintre
starea poetului lipsit de puterea de creaie: Stau ntins i lung i zic i starea realului golit de esen, plsmuit
din materiale artificiale i redus la dimensiuni meschine: pe sub soarele pitic/aurit i mosaic. Falsa strlucire
a lumii nu satisface setea de absolut a creatorului, care tnjete ca un ndrgostit.

Versul final are, ca n Glossa eminescian, valoare gnomic: Pasul trece, eu rmn". Conclusiv, versul exprim
opoziia dintre tristeea poetului i trecerea urmei poeziei. Formularea lapidar ntreine ambiguitatea
semnificaiei. Poetul apare ca un simplu instrument ce vibreaz la atingerea dureroas, dar binecuvntat a
inspiraiei sau, rasturnnd sensul ntregii poezii, se plaseaz orgolios sub semnul eternitii, ca un Creator
pentru care manifestarea n act nu este dect o succesiune a clipelor de revelaie.




La nivel fonetic, sonoritatea trist, elegiac, a versurilor se realizeaz prin monorima care susine
sacadarea discursului poetic ca ntr-un bocet sau descntec.
La nivel morfosintactic, timpul prezent al unicului verb din prima secven poetic red aciunea n
derulare - coboar - i susine impresia de epic; reducerea frecvenei verbului este compensat prin plasarea
substantivului n poziii-cheie; cele patru substantive la singular sunt reprezentri ale abstraciilor n forma
concret.Tot la acest nivel,adverbul dubitativ parca sustine sugestia si ambiguitatea limbajului poetic(nu
denumeste,ci sugereaza). Conjuncia cci, specializat n exprimarea raporturilor de tip cauzal, susine
retorismul exprimri.
La nivel lexico-semantic,se remarca evitarea neologismelor,folosirea unui vocabulary
simplu,multiplicarea sensurilor cuvintelor,in functie de cheia de lectura,folosirea unor epitete alcatuite din
termini incompatibili:pasare amara,soare aurit etc.
Dpdv stylistic,se remarca prezenta metaforelor,a enumeratiilor si a epitetului.
In concluzie, Poezia In dulcele stil classic constituie o poetic a existenei i a cunoaterii. Ea
depete cadrul unei arte poetice, deoarece pentru poetul neomodemist iubirea i creaia aparin, n egal
msur, planului existenei(conditia umana) i planului cunoaterii(conditia de creator),de unde si
ambiguitatea sau ambivalent textului poetic.
Raportul poetului cu lumea i creaia este prezentat ntr-un text al crui retorism formal ascunde o alt
concepie despre art dect a clasicilor. Folosind unele cliee ale poeziei anacreontice sau romantice, Nichita
Stnescu le plaseaz n contexte noi i le confer noi sensuri.