Sunteți pe pagina 1din 30

Conf. univ. dr. Simion COSTEA

INSTITUŢIILE UE

Material didactic, culegere de texte

Definiţia UE / Ce este Uniunea Europeană? (SUBIECT) Vezi în cursul de Istoria Integrării

Definiţia integrării europene sau a construcţiei europene (SUBIECT) Care este diferenţa dintre Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European şi Consiliul Europei? Vezi în cursul de Istoria Integrării

Instituţiile Uniunii Europene

SUBIECT Consiliul European (Summitul) Reuneşte şefii de state si de guverne plus preşedintele Comisiei Europene. Există din decembrie 1974 şi a fost menţionat in Tratatul de la Maastricht. Este instituţie interguvernamentală, şi are rolul de a lua decizii majore şi a stabili direcţii de evoluţie a Uniunii Europene. Nu se confundă Consiliul European cu Consiliul Europei, nu se confundă cu Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene cu Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei. Se întruneşte la Bruxelles de 4 ori pe an plus reuniuni extraordinare de cate ori e necesar. Este prezidat de statul care deţine preşedinţia semestriala a UE. Deciziile se iau prin consens si se publica sub titlul „Concluziile Consiliului European”.

Inovaţii aduse de Tratatul de la Lisabona pentru Consiliul European Consiliul European, care are misiunea de a impulsiona elaborarea politicilor, devine oficial o instituţie a Uniunii, fără a primi însă noi atribuţii. Este creat totuşi un nou post, cel de Preşedinte al Consiliul european. Acesta este ales de Consiliul European pentru un mandat de 2,5ani, cu posibilitate de realegere (deci 5 ani poate fi ) şi va avea rolul de a asigura pregătirea şi continuitatea lucrărilor Consiliului European şi de a găsi soluții care să conducă la obţinerea consensului. Preşedintele Consiliului European nu poate ocupa alte funcții la nivel naţional. Preşedinte - Herman Van Rompuy (din decembrie 2009), fost premier al Belgiei, din Grupul EPP.

SUBIECT Consiliul de Miniştri al UEeste vocea statelor membre. Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene (the Council of the European Union, “Council of Ministers” or “Council”) este o instituţie interguvernamentala decizională formata din miniştrii de externe a ţărilor membre. Dacă se discută, probleme financiare, vin miniştrii de finanţe, pentru probleme de industrie vin miniştrii industriei. Consiliul reprezintă statele membre. Consiliul Uniunii Europene este compus din miniştri ai statelor membre, abilitaţi să angajeze prin voturile lor guvernele pe care le reprezintă. Membrii Consiliului sunt deci responsabili din punct de vedere politic în faţa parlamentului statului din care provin şi în faţa opiniei-publice. Componenţa Consiliului Uniunii variază funcţie de SUBIECTele abordate: Miniştrii Afacerilor Externe se reunesc în Consiliul Afaceri Generale, având pe ordinea de zi relaţiile externe şi probleme de politică generală, Miniştrii economiei si FINANTELOR se reunesc în cadrul Consiliul economie-finanţe ECOFIN, etc.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009 există 10 formaţiuni ale Consiliului 1 :

(Înainte de 2009, Consiliul se reunea in 9 configuraţii diferite, in funcţie de tema discutata :

1. General Affairs and External Relations CAGRE;

2. Economic and Financial Affairs ECOFIN;

3. Employment, Social Policy,

4. Health and Consumer Affairs;

5. Competitiveness;

6. Cooperation in the fields of Justice and Home Affairs (JAI sau JHA);

7. Transport, Telecommunications and Energy;

8. Agriculture and Fisheries; Environment;

9. Education, Youth and Culture.)

Sediul Consiliului se află la Bruxelles (pe Rue de la Loi, clădirea Justus Lipsius), unde acesta se reuneşte de mai multe ori pe lună (dar reuniunile se desfăşoară la Luxemburg în aprilie, iunie şi octombrie).

Atribuţiile Consiliului UE

CONSILIUL DE MINIŞTRI AL UNIUNII EUROPENE este o instituţie decizională a Uniunii Europene. In majoritatea cazurilor, Consiliul adoptă decizii în colaborare cu Parlamentul European, pe baza propunerilor Comisiei Europene. Deci Consiliul are rol co-

1 http://www.consilium.europa.eu/policies/council-configurations?lang=ro

legislativ sau co-decizional. Consiliul Uniunii Europene, denumit şi Consiliul de Miniştri, conduce activităţile Uniunii Europene, obiectivul principal fiind crearea unei pieţe unice, spaţiu fără frontiere interioare, cu cele “patru libertăţi”: libera circulaţie a bunurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor, plus susţinerea monedei unice Euro. Consiliul colegiferează şi în domeniile:

suprimarea controalelor la frontierele interioare, consolidarea frontierelor exterioare, lupta împotriva criminalităţii internaţionale şi împotriva traficului de droguri, politica în domeniul imigrării. Intră, de asemenea, în atribuţiile Consiliului UE cooperarea interguvernamentală în domeniul Politicii externe şi de securitate comună (PESC) şi în domeniul Justiţiei şi afacerilor interne (JAI). Consiliul de Miniştri adoptă mai multe tipuri de acte: regulamente, directive, decizii, recomandări şi avize. În marea majoritate a cazurilor, Consiliul adoptă decizii pe baza unei propuneri a Comisiei Europene şi în colaborare cu Parlamentul European, prin procedura legislativă ordinară -codecizie (de exemplu, în domeniul pieţei interne) 2 . sau prin procedura de consultare (de exemplu, în domeniul agriculturii, ai cooperării judiciare şi poliţieneşti şi al impozitării).

judiciare şi poliţieneşti şi al impozitării). Modul de lucru al Consiliului: Consiliul de Miniştri este

Modul de lucru al Consiliului:

Consiliul de Miniştri este principalul organ decizional (legislativ) al Uniunii Europene. Deciziile se iau în general prin consens, în unanimitate, dar se pot lua prin majoritate calificată. Deciziile sunt pregătite de COREPER (Committee of Permanent Representatives of the Member States), asistat de 150 de comitete şi grupuri de lucru (working groups) ale guvernelor. Fiecare stat membru are la Bruxelles o misiune permanentă condusă de un ambasador. Cei 27 reprezentanţi se reunesc săptămânal în Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER), pentru a pregăti lucrările Consiliului, pe baza rapoartelor grupurilor de lucru specializate, formate din experţi din fiecare stat membru.

Deciziile Consiliului sunt pregătite de o structură formată din peste 150 de grupuri de lucru working groups şi comitete la care participă delegaţi din statele membre. Aceştia soluţionează chestiuni de natură tehnică şi transmit dosarul Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi (Coreper), alcătuit din ambasadorii statelor membre pe lângă Uniunea Europeană, asigurându-se astfel coerenţa activităţii şi soluţionarea chestiunilor de natură tehnică şi politică înainte ca dosarul să fie transmis Consiliului.

Între cele 150 de comitete şi working grupuri, cele mai importante sunt:

Comitetul economic şi financiar, Comitetul politic şi de securitate - Political and Security Committee (responsabil de domeniul polit icii externe şi de securitate comune - Political and Security Committee (responsabil de domeniul politicii externe şi de securitate comune şi de asigurarea, sub autoritatea Consiliului, a supravegherii politice şi conducerii strategice a operaţiunilor de gestionare a crizelor)

şi Comitetul de coordonare, însărcinat cu pregătirea lucrărilor în domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală 3 . 3 .

Consiliul adoptă deciziile prin votul miniştrilor din statele membre. Există trei tipuri de vot, în funcţie de subiectul abordat:

2 Ibidem.

3 http://www.consilium.europa.eu/council/council-configurations?lang=en

majoritate simplă (pentru decizii de procedură), majoritate califica tă (un sistem de vot ponderat bazat pe numărul de locuitori ai statelor majoritate calificată (un sistem de vot ponderat bazat pe numărul de locuitori ai statelor membre, utilizat pentru adoptarea a numeroase decizii privind piaţa internă, afacerile economice şi comerţul)

şi unanimitate (pentru politica externă, apărare, cooperarea judiciară şi poliţienească şi impozitare) 4 . impozitare) 4 .

Preşedinţia

Consiliului şi

Înaltul

Reprezentant

Uniunii

pentru

afaceri

externe

şi

politica de securitate şi vicepreşedinte al Comisiei:

Preşedinţia Consiliului de Miniştri este asigurată în fiecare semestru de către o ţară, prin rotaţie (preşedinţia franceza in semestrul 2-iulie-decemb2008, preşedinţia belgiana in semestrul 2 iulie-decembrie 2010, Preşedinţia Daneză în ianuarie-iunie 2012). Ro va deţine preşedinţia in 2019. Preşedinţia semestrială are rolul de a organiza şi prezida reuniunile şi de a veghea la coerenţa şi la

continuitatea procesului de decizie. Se elaborează programe comune pentru cate 3 preşedinţii, deci pe câte 18 luni.

Preşedintele Consiliului Afaceri Externe este Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, Catherine Ashton (un fel de ministru de Externe). Înfiinţarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate este una dintre inovaţiile instituţionale majore ale Tratatului de la Lisabona. În consecinţă, ar trebui ca UE să vorbească pe o singură voce în Afacerile Externe. Acest Înalt Reprezentant are o triplă misiune:

Reprezentantul UE pentru politica externă şi de securitate comună (PESC) preşedinte al Consiliul „Afaceri externe” vicepreşedinte al Comisiei, cu mandat pentru relaţii externe. Responsabil pentru elaborarea politicii externe şi a politicii de apărare comună, Înaltul Reprezentantul UE Reprezentant va reprezenta Uniunea pe scena internaţională în domeniul PESC şi va fi asist Reprezentant va reprezenta Uniunea pe scena internaţională în domeniul PESC şi va fi asistat de un serviciu european pentru acţiune externă, format din funcţionari ai Consiliului, Comisiei şi serviciilor diplomatice naţionale. Înaltul Reprezentant - Catherine Ashton

In perioada 1999-2009, Secretarul general al Consiliului Uniunii Europene deţinea funcţia de Înalt Reprezentant pentru Politică externă şi de securitate comună. Primul şi singurul a fost Javier Solana, care a fost desemnat pentru această funcţie la Consiliul European de la Köln din 3-4iunie 1999).

Inovaţii aduse de Tratatul de la Lisabona pentru Consiliul de Miniştri UE (SUBIECT)

Care este noul sistem de vot în Consiliul de Miniştri, din 2014? În Consiliul de Miniştri, sistemul standard de vot va fi „votul cu majoritate calificată”. Acesta se va baza pe principiul dublei majorităţi. Pentru a fi adoptate în Consiliul de Miniştri, deciziile trebuie să fie susţinute de 55% din statele membre (în prezent, 15 din 27 de ţări ale UE), reprezentând cel puţin 65% din populaţia UE. Pentru a elimina posibilitatea ca un număr foarte mic de state membre, dintre cele mai populate, să poată bloca adoptarea unei decizii, o minoritate de blocaj trebuie să fie alcătuită din cel puţin 4 state membre. În caz contrar, se va considera că majoritatea calificată este atinsă chiar dacă nu este îndeplinit criteriul populaţiei.

4 Ibidem.

Consiliul European a convenit ca noul sistem să intre în vigoare în 2014. În primii trei ani, până în 2017, un stat membru poate cere ca un act să fie adoptat în conformitate cu majoritatea calificată, aşa cum este definită în Tratatul de la Nisa.

La cererea Poloniei, noua modalitate de calcul va fi completată de un mecanism similar „compromisului de la Ioannina”, care ar trebui să permită unui număr mic de state membre (apropiate de minoritatea de blocare) să-şi manifeste opoziţia faţă de o decizie. Într-o asemenea situație, Consiliul trebuie să facă tot ce-i va sta în putinţă pentru a obţine, într-un interval de timp rezonabil, o soluţie satisfăcătoare pentru ambele părţi.

Consiliul reprezintă guvernele statelor membre. Rolul său rămâne în mare măsură neschimbat. Consiliul va continua să împartă prerogativele legislative şi bugetare cu Parlamentul şi îşi va menţine rolul central în materie de politică externă şi de securitate comună (PESC) şi de coordonare a politicilor economice.

Vor fi luate mai mult decizii prin vot cu majoritate calificată în Consiliul de Miniştri? Da. Tratatul de la Lisabona va extinde aria de aplicare a votului cu majoritate calificată la noi domenii politice. Este în interesul Uniunii Europene simplificarea procesului de luare a deciziilor, inclusiv în domenii precum lupta împotriva schimbărilor climatice, securitatea energetică şi ajutorul umanitar de urgenţă în zonele sensibile de pe glob. Câteva dintre celelalte modificări se referă la aspecte precum iniţiativele cetăţenilor, protecţia diplomatică şi consulară şi aspectele procedurale. Votul în unanimitate se va păstra în domenii precum fiscalitatea, politica externă, apărarea şi securitatea socială, unde satele ţin la menţinerea suveranităţii lor şi deci pot bloca decizia prin veto.

Unanimitatea e o metodă blocantă, pentru că orice stat poate stopa prin veto adoptarea deciziiei. Majoritatea calificată facilitează adoptarea deciziilor.

Transparenţa acţiunilor Consiliului de Miniştri Atât parlamentele naţionale cât şi cetăţenii vor putea lua la cunoștință în mod direct de deciziile adoptate de membrii Consiliului din fiecare stat membru, întrucât toate dezbaterile şi deliberările Consiliului în domeniul legislativ vor fi publice 5 .

Iată care e importanţa acestor inovaţii. În cadrul conferinţei „Tratatul de la Lisabona: mai multă putere pentru cetăţeni”, care a avut loc la Dublin, în 2008, vicepreşedintele Comisiei Europene, Margot Wallström, a expus publicului irlandez douăsprezece motive pentru a ratifica Tratatul. 6

Thanks to the Lisbon Treaty, the EU will be able to deliver results more effectively

“6.

not only on energy and climate change but in other key policy areas too because it can take decisions more easily. This is because majority voting will become the general rule, rather than unanimity. A Union of 27 countries can literally be paralysed by the unanimity requirement, because there will almost always be one member state opposed to one or another aspect of any

given proposal.

7. However, unanimity will still be required in fields such as taxationwhich I know are

very sensitive matters for Ireland.In important areas of national sovereignty, the national veto will be kept.

6

8.

The extension of majority voting into new areas will make Europe more secure by

enabling the EU to deal more efficiently with terrorism, cross-border crime, illegal immigration and human trafficking. But EU action on these matters will be taken under the democratic control of the European Parliament, which will take the decisions jointly with the Council of Ministers.

9. The Lisbon Treaty will make EU decision-making more transparent. The Council of

Ministers will have to hold its meetings in public when enacting new EU policies or legislation. I don't know whether these meetings will make exciting television but at least any interested citizen will be able to watch his or her own Government Minister taking European decisions. It will no longer be possible to portray "Brussels" as an alien monster grabbing power from national governments! On the contrary, people will more clearly see and judge how different Ministers balance their national interests with the interests of the whole of Europe. 7

“12. Finally, the Lisbon Treaty ensures that defence remains a matter of national sovereignty, so that each Government is free to decide what forces, if any, it will commit to any particular operation. The Treaty willtherefore not compromise Ireland's neutrality (nor Sweden's).

Clearly, we live in a dangerous world, and EU governments see the need for a collective response to some security issues. For example, sending EU peacekeeping forces to some of the world's trouble spots. Chad and Darfur are cases in point, and Ireland has I believe taken a very active and honourable role in this EU action. But Ireland's Constitution states that it cannot join a common European defence arrangement unless it is approved by a separate referendum of the Irish people. So the bogeyman of a "militaristic EU" sweeping young Irish men and women off to war is a complete myth. Nothing in the Lisbon Treaty is going to touch the triple lock on the deployment of Irish peacekeepers.” 8

Facultativ -Preşedinţiile 9 :

Period

Trio

Holder

Website

2007 Jan-Jun T1

Jul-Dec

Jan-Jun

2008 Jul-Dec T2

2009 Jan-Jun

Jul-Dec

Jan-Jun T3
2010

Jul-Dec Jan-Jun 2011 Jul-Dec T4
Jul-Dec
Jan-Jun
2011
Jul-Dec T4

2012 Jan-Jun

Jul-Dec

Jan-Jun T5
2013

Jul-Dec

7

8

9 http://europa.eu/scadplus/glossary/eu_council_en.htm

2014 Jan-Jun

Jul-Dec T6

Jan-Jun
2015

Jul-Dec

2016 Jan-Jun T7

Jul-Dec

2017 Jan-Jun

Jul-Dec T8

Jan-Jun
2018

Jul-Dec

Jan-Jun T9
2019

Jul-Dec

2020 Jan-Jun

SUBIECT Ponderea voturilor în Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene În cadrul Consiliului Uniunii Europene sunt utilizate două proceduri de vot: unanimitatea şi majoritatea calificată. În perspectiva viitoarei extinderi, menţinerea unanimităţii, procedură care asigură fiecărui stat drept de veto, ar putea face să apară obstacole în luarea deciziilor în cadrul Consiliului. Majoritatea calificată are la bază un sistem de ponderare a voturilor în cadrul Consiliului Uniunii Europene, format din miniştrii statelor membre, fiecărui stat fiindu-i atribuit un anumit număr de voturi, funcţie de populaţia sa. Tratatul de la Nisa stabileşte regulile majorităţii calificate, aplicate începând din 2005:

pentru ca o decizie să fie adoptată este necesar 1) sa se reunească o majoritate de voturi 255 din 345 pentru o Uniune cu 27 de state membre, 2) ca majoritatea statelor să fi votat favorabil. 3) ca statele membre care constituie majoritatea calificată sa reprezinte cel puţin 62% din populaţia totală a Uniunii.

NUMAR TOTAL DE VOTURI IN CONSILIU-345

MAJORITATE

MINORITATEA DE BLOCAJ-91voturi

CALIFICATA

-255 voturi din totalul de 345

ROMANIA ARE 14 voturi, deci 5,5 % din voturile necesare majoritatii calificate si mai ales are 15,4% din voturile necesare pentru o minoritate de blocaj.DE BLOCAJ-91voturi CALIFICATA -255 voturi din totalul de 345 Numai 6 tari sunt mai puternic reprezentate

Numai 6 tari sunt mai puternic reprezentate ca România , anume Germania, Franţa, Anglia si Italia - au cate 29 de voturi fiecare România, anume Germania, Franţa, Anglia si Italia - au cate 29 de voturi fiecare (Germania are 80 mil. loc)

Spania si Polonia (fiecare cu aprox 40mil locuitori) - au cate 27 de voturi fiecare- au cate 29 de voturi fiecare (Germania are 80 mil. loc) România (cu 21mil loc)

România (cu 21mil loc) are 14 voturi (cu 21mil loc) are 14 voturi

20 de tari sunt mai slab reprezentate ca România , astfel: România, astfel:

Olanda cu 13 voturi (are 16 mil. loc)

Ungaria, Cehia, Grecia, Portugalia si Belgia cu cate 12 voturi fiecare (Ungaria are 10 mil. locuitori) Bulgaria, Austria, Suedia cu cate 10 voturi fiecare Danemarca, Finlanda, Lituania, Slovacia-cu cate 7 voturi fiecare Estonia, Letonia, Slovenia, Cipru cu cate 4 voturi fiecare Malta are 3 voturi

Facultativ:

In Tratatul de la NISA - Declaraţia privind pragul majorităţii calificate şi numărul de voturi al minorităţii de blocare într-o Uniune extinsă prevede Pragul majorităţii calificate 73,4%. Minoritatea de blocare într-o Uniune cu 27 de membri - 91 de voturi. cf Tratatul de la Nisa, Daca Ro se asociază cu oricare 3 state dintre cele mari (din primele 6), atunci poate bloca orice decizie a Consiliului UE. Un exemplu: Matematic, cele 14 voturi ale României plus 3x29 egal 101 voturi (deci peste 91). Dar se pot construi multe combinaţii pentru a obţine minoritatea de blocaj.

SUBIECT

Comisia Europeană-promovează interesul comun al UE Comisia Europeană de la Bruxelles este un organul executiv al UE şi reprezintă interesul general al UE, fiind o instituţie supranaţională. Comisia este compusă din 27 de membri (numiţi şi comisari), care depun jurământ de independenta, adică nu au voie sa primească ordine de la un guvern sau de la o firma. Comisia este numită pentru un mandat de 5 ani, de către Consiliul European, deci cu acordul statelor membre. Comisia (preşedintele si comisarii) este investita prin vot de către Parlamentul European, în faţa căruia răspunde. Preşedintele Comisiei este Jose Manuel Durrao Barroso (noiembrie 2004-noiemrie 2009, reales pentru mandatul 2009-2014), fost prim-ministru al Portugaliei. (Înaintea sa au fost preşedinţii J. Delors, J. Santér, R. Prodi.) Din partea României, dl Leonard Orban a fost comisar pentru multilingvism (2007-2009), iar acum dl Dacian Cioloş e comisar pentru agricultura (2009-2014). Atribuţiile Comisiei:

1) are iniţiativa legislativă (propune legile UE), 2) este gardianul Tratatelor UE (atenţionează şi dă în judecată statul infractor), 3) este managerul UE (implementează politicile UE, legislaţia UE, gestionează bugetul UE) şi negociator (reprezintă UE in negocierea tratatelor cu statele din afară, inclusiv în negocierile de aderare ale României) 10 . Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi vicepreşedinte al Comisiei Înfiinţarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate este una dintre inovaţiile instituţionale majore ale Tratatului de la Lisabona. În consecinţă, ar trebui ca UE să vorbească pe o singură voce în Afacerile Externe. Acest Înalt Reprezentant are o triplă misiune:

Reprezentantul UE pentru politica externă şi de securitate comună (PESC) preşedinte al Consiliul „Afaceri externe” vicepreşedinte al Comisiei, cu mandat pentru relaţii externe. Responsabil pentru elaborarea politicii externe şi a politicii de apărare comună, Înaltul Reprezentant va reprezenta Uniunea pe scena internaţională în domeniul PESC şi va fi asistat de asistat de

un serviciu european pentru acţiune externă, format din funcţionari ai Consiliului, Comisiei şi

serviciilor diplomatice naţionale

Înaltul Reprezentant - Catherine Ashton Catherine Margaret Ashton, Baroness Ashton of Upholland, has been appointed first High Representative for Foreign Affairs and Security Policy of the European Union (EU), a post that came into existence when the Lisbon Treaty takes effect on December 1, 2009.

11

.

COMISIA EUROPEANĂ cunoaşte o altă schimbare importantă, prin Tratatul de la Lisabona: Rolul preşedintelui Comisiei (Barroso) va fi consolidat, din moment ce acesta îi va putea obliga pe membrii colegiului (comisarii) să demisioneze. Tratatul de la Lisabona introduce o legătură directă între rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European şi alegerea candidatului la preşedinţia Comisiei 12 .

(Discuţie: Iniţial, Tratatul prevedea că, începând din 2014, numărul comisarilor va fi redus, pentru a simplifica funcţionarea Comisiei Comisarul nu va mai reprezenta un stat membru, ci două treimi din numărul de state membre. Comisarii vor fi aleşi în baza unui sistem de rotaţie egală în rândul statelor membre şi vor primi mandate de cinci ani. Prin urmare, fiecare stat membru va fi reprezentat în două din trei Comisii. Dar, în urma referendumului din Irlanda, Irlanda a obţinut menţinerea vechiului principiu 1 stat-1 comisar) 13

PARLAMENTUL EUROPEAN - este vocea cetăţenilor

Parlamentul European: sediu, atribuţii, alegere, eurodeputaţi (SUBIECT)

Sediile: la Bruxelles (Rue Wiertz) se reunesc comisiile, grupurile politice şi unele sesiuni plenare, la Strasbourg - şedinţele in plen, la Luxembourg - Secretariatul general. Parlamentul European e ales din 1979 direct de cetăţeni, prin vot universal direct. NU se confundă cu Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Spre deosebire de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, nu e format din delegaţii ale Parlamentelor naţionale. În cadrul Parlamentului European deputaţii formează grupuri parlamentare nu pe criterii etnice, ci ideologice. Nu se formează grup parlamentar francez, englez, german. În Tratatul de la Nisa se prevede ca numărul mandatelor este de 732, fiind distribuite între statele membre în funcţie de populaţia acestora. După aderarea României si Bulgariei, în perioada Ianuarie 2007-iunie 2009 au fost 785 de europarlamentari, adică 732+35+18. Pentru mandatul 2009-2014 sunt 754 în ianuarie 2012 eurodeputaţi (nr. lor a evoluat:

732 cf Trat Nisa în 2009, la 736 în 2011, iar 751 sunt prevăzuţi în Tratatul de la Lisabona), iar România are 33 de eurodeputaţi. Această evoluţie a fost decisă prin vot de PE, pentru că Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare mai târziu, în 1 decembrie 2019, deci după alegerile din iunie 2009. Pot să apară diferenţe între nr. oficial şi nr. real al deputaţilor, în funcţie de demisii, înlocuiri, perioade de tranziţie etc.

Nr. deputaţi pe ţări în ianuarie 2012:

Germania 99 UK, Franţa, Italia câte 73 Spania -53, Polonia -51, Ro -33 Olanda 26 Ungaria, Cehia, Grecia, Belgia, Portugalia - câte 22.

11 Ibidem.

12

13

Suedia 20

Austria 19

Bulgaria 18

Danemarca 13

Lux, Malta, Cipru, Estonia –câte 6

Principalele atribuţii ale Parlamentului sunt următoarele:

1) Putere legislativa: analizează propunerile Comisiei şi participă la procesul legislativ, alături de Consiliul de Miniştri; Are rol de co-legislator, co-decizie în numeroase probleme. 2) Putere bugetara: Parlamentul are competenţe bugetare, împreună cu Consiliul de Miniştri, în ceea ce priveşte votarea bugetului anual, intrarea sa în vigoare prin semnarea de către Preşedintele Parlamentului şi controlul execuţiei acestuia. 3) Puterea de control democratic asupra instituţiilor UE: confirmă prin vot numirea membrilor Comisiei, şi are dreptul de a o revoca prin moţiune de cenzura. Controlează Comisia Europeană ca pe un guvern. Europarlamentarii pot adresa întrebări scrise şi orale Comisiei si Consiliului de Miniştri. Ei pot înfiinţa şi comisii temporare de anchetă. Dar nu pot depune moţiune de cenzura contra Consiliului de Miniştri şi Consiliului European, nici să le dea in judecata. 14 Puterea Parlamentului European a crescut mereu, prin Tratatele de la Maastricht, Amsterdam, Nisa şi Lisabona. 15 Tratatul de la Lisabona sporeşte competenţele Parlamentului European din domeniul legislativ, crescând numărul domeniilor politice în care Parlamentul European trebuie să aprobe legislaţia UE alături de Consiliu, prin procedura legislativă ordinară. Noile domenii includ agricultura, energia, imigrarea, justiţia şi afacerile interne, sănătatea şi fondurile structurale. 16 . Parlamentul European reprezintă cetăţenii din Statele Membre ale Uniunii Europene. Este singura instituţie a Uniunii Europene ai cărei membri sunt aleşi in mod democratic, la fiecare 5 ani, prin vot universal direct : iunie 2009, iunie 2014 etc. Reuniunile si deliberările Parlamentului European sunt publice. Deciziile, luările de poziţie si dezbaterile parlamentare sunt publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si pe site-ul Parlamentului European, http://www.europarl.europa.eu. 17 Din 1979 membrii Parlamentului sunt aleşi prin vot universal direct fie la nivel regional (de pilda, in Belgia, Franţa, Italia, Polonia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord) fie la nivel naţional (Austria, Danemarca, Spania, Luxemburg, Republica Ceha, România). In Belgia, Grecia, Cipru si Luxemburg votul este obligatoriu. Parlamentul European este format din mai multe structuri si organisme subordonate. Astfel din structura Parlamentului European fac parte : preşedintele, deputaţii, grupurile politice, comisiile parlamentare, delegaţii, organele politice si secretariatul general.

Deputaţii. 18 Parlamentul European este alcătuit, din deputaţi aleşi în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, pentru perioada în 2009-2014. Din 1979, deputaţii sunt aleşi prin vot universal direct pentru o perioadă de 5 ani. Fiecare stat membru hotărăşte cu privire la modul de desfăşurare a alegerilor, aplicând, însă, aceleaşi reguli democratice: dreptul de vot la 18 ani, egalitatea între sexe şi votul secret. Alegerile europene respectă deja o serie de reguli comune: votul

14 Nicolae Păun, coord., Instituţiile Uniunii Europene, Cluj-Napoca, 2004. http://europa.eu/scadplus/glossary/european_parliament_en.htm

15 http://europa.eu/scadplus/glossary/european_parliament_en.htm

17 Parlamentul European, in portalul oficial al Parlamentului European

http://www.europarl.europa.eu/bucuresti/2525/buc4482eu5378.htm

18 http://www.europarl.europa.eu/parliament

universal direct, reprezentarea proporţională şi un mandat de 5 ani care se poate reînnoi. Ca regulă generală, locurile în Parlament sunt distribuite în mod proporţional cu populaţia fiecărui stat membru. Fiecare stat membru dispune de un număr fix de locuri, maximum Germania (99 acum, 96 prin aplicarea Tratatului Lisabona) şi minimum Malta (6 in viitor, prin aplicarea Trat Lisabona). Reprezentarea femeilor în Parlamentul European este în continuă creştere. În prezent, aproximativ o treime din deputaţi sunt femei. Deputaţii îşi împart timpul de lucru între Bruxelles, Strasbourg şi circumscripţiile lor electorale, după un calendar bine stabilit pe săptămâni. La Bruxelles, participă la reuniunile comisiilor parlamentare şi ale grupurilor politice (săptămânile roz si albastre), precum şi la cele 6 miniplenare. La Strasbourg, participă la 12 perioade de sesiune plenara (saptamanile roşii). În paralel cu aceste activităţi, deputaţii trebuie să aloce timp şi circumscripţiilor lor electorale (merg pe teren în saptamanile verzi). Deputaţii în Parlamentul European nu se grupează în funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de afinităţile lor politice. Aceştia îşi exercită mandatul în mod independent. Prin activitatea lor legislativă, Deputaţii în Parlamentul European, ale căror atribuţii sunt din ce în ce mai importante, influenţează toate domeniile vieţii cotidiene a cetăţenilor Uniunii:

mediul, protecţia consumatorilor, transporturile, educaţia, cultura, sănătatea etc. Tratatul de la Lisabona sporeşte competenţele Parlamentului European la nivel legislativ, bugetar şi în materie de aprobare a acordurilor internaţionale. De asemenea, Tratatul modifică şi structura Parlamentului: numărul deputaţilor europeni nu va depăşi 751 (750 plus preşedintele), iar repartizarea locurilor pe state membre se va face după principiul proporţionalităţii degresive. Altfel spus, deputaţii din ţările cu cei mai mulţi locuitori vor reprezenta un număr mai mare de cetăţeni decât deputaţii din ţările cel mai puţin populate. Tratatul mai precizează că fiecare stat membru va fi reprezentat în Parlament de minim 6 deputaţi (Malta) şi de maxim 96 (Germania).

Organizarea practică a Parlamentului European: preşedintele, grupurile politice, comisiile, delegaţiile (SUBIECT)

Preşedintele Parlamentului si funcţiile sale 19 . Preşedintele este ales pentru o perioadă de 2,5 ani, adică jumătate din legislatura parlamentară. Preşedintele reprezintă Parlamentul în relaţiile externe şi cu celelalte instituţii comunitare. În prezent preşedintele Parlamentului European este Jerzy Busek (Polonia, PPE) pentru 2,5 ani 2009-2011. Se preconizează că va fi urmat de Martin Schultz (Socialist, Germania). In 2007-2009 a fost Hans Gert Pőttering (Germania, PPE), în 2004-2007 a fost Joseph Borel Fontenelles (Spania, PSE). Asistat de 14 vicepreşedinţi, Preşedintele coordonează toate lucrările Parlamentului şi ale organelor sale constitutive (Biroul şi Conferinţa preşedinţilor), precum şi dezbaterile din şedinţele plenare. În fiecare an, se organizează 12 sesiuni plenare la Strasbourg şi alte 6 miniplenare la Bruxelles. Preşedintele se asigură de respectarea Regulamentului de procedură al Parlamentului şi garantează, prin arbitrajul său, buna desfăşurare a tuturor activităţilor PE. Preşedintele reprezintă Parlamentul în afacerile juridice şi în toate relaţiile externe. Acesta se pronunţă cu privire la toate problemele internaţionale majore şi face recomandări menite să consolideze Uniunea Europeană. În deschiderea fiecărei reuniuni a Consiliului European, Preşedintele Parlamentului prezintă punctul de vedere şi preocupările PE referitoare la punctele înscrise pe ordinea de zi. În urma adoptării de către Parlament a bugetului Uniunii Europene în a doua lectură, Preşedintele îl semnează, acesta devenind astfel operaţional. Preşedintele PE semnează, alături de Preşedintele Consiliului, toate actele legislative adoptate prin procedura legislativă ordinară (de codecizie).

Grupurile politice. 20 Deputaţii se constituie în grupuri politice; aceştia nu se grupează în funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de afinităţile lor politice. În prezent, există 7 grupuri politice în cadrul Parlamentului European 21 :

19 http://www.europarl.europa.eu/parliament

20 http://www.europarl.europa.eu/parliament

Comisiile parlamentare. 25 În vederea pregătirii şedinţelor plenare ale Parlamentului, deputaţii se constituie în comisii permanente specializate pe anumite domenii. Există 20 de comisii parlamentare. O comisie este alcătuită din 24 până la 76 de deputaţi (în 2012) şi are un preşedinte, un birou şi un secretariat. Componenţa politică a comisiilor o reflectă pe cea a şedinţei plenare. Comisiile parlamentare se reunesc o dată sau de 2 ori pe lună la Bruxelles. Dezbaterile acestora sunt publice. În cadrul comisiilor parlamentare, deputaţii elaborează, modifică şi adoptă propuneri legislative şi rapoarte din proprie iniţiativă. Deputaţii examinează propunerile Comisiei şi ale Consiliului şi, dacă este cazul, întocmesc rapoarte care sunt prezentate în cadrul şedinţelor Comisiilor parlamentare şi al şedinţelor plenare. De asemenea, Parlamentul poate constitui subcomisii şi comisii temporare pentru gestionarea unor probleme specifice, precum şi comisii de anchetă în cadrul competenţelor sale de control. Preşedinţii de comisie coordonează lucrările acestora în cadrul Conferinţei preşedinţilor de comisie 26 . Cele 20 de comisii ale Parlamentului European sunt :

1.

Comisia pentru afaceri externe AFET cu subcomisia SEDE şi subcomisia DROI

2.

Comisia pentru dezvoltare DEVE

3.

Comisia pentru comerţ internaţional

4.

Comisia pentru buget

5.

Comisia pentru control bugetar

21 http://www.europarl.europa.eu/members/expert/politicalBodies.do?language=EN

25 Ibidem

6.

Comisia pentru afaceri economice si monetare

7. Comisia pentru locuri de muncă şi probleme sociale

8. Comisia pentru mediu, sănătate publică şi securitate alimentară

9. Comisia pentru industrie, cercetare şi energie

10. Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor

11. Comisia pentru transport şi turism

12. Comisia pentru dezvoltare regională REGI

13. Comisia pentru agricultură

14. Comisia pentru pescuit

15. Comisia pentru cultură şi educaţie CULT

16. Comisia pentru probleme juridice

17. Comisia pentru libertăţi civile justiţie şi afaceri interne

18. Comisia pentru probleme constituţionale

19. Comisia pentru drepturile femeii şi egalitate de gen

20. Comisia pentru petiţii

În engleză 27 -List of committees

Standing committees

2. DEVE -Development

4. BUDG -Budgets

14. PECH -Fisheries

16. JURI -Legal Affairs

20. PETI -Petitions

Delegaţiile. 28 Delegaţiile Parlamentului European colaborează cu parlamentele ţărilor care nu fac parte din Uniunea Europeană. Delegaţiile joacă un rol important în sprijinirea extinderii influenţei Europei la nivel mondial. Există 41 de delegaţii (în 2012), fiecare fiind alcătuită din 12-70 deputaţi europeni.

28 http://www.europarl.europa.eu/parliament

Exemple de delegaţii:

Delegaţia la Comisia de cooperare parlamentară UE- Rusia Delegaţia la Comisia de cooperare parlamentară UE- Ukraina

Delegaţia la Comisia de cooperare parlamentară UE- R. Moldova, condusă de Monica Macovei în

2012

Delegaţia Parlamentului European la Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE reuneşte deputaţii în Parlamentul European şi parlamentarii din statele din Africa, Caraibe şi Pacific. Delegaţia Parlamentului European la Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană EUROMED condusă de Jerzy Buzek în 2012 Delegaţia Parlamentului European la Adunarea Parlamentară Euro-latino-americana EUROLAT condusă de Salafranca în 2012 Delegaţia Parlamentului European la Adunarea Parlamentară UE+Vecinătatea estică EURONEST condusă de Vigenin (Socialist bulgar) în 2012 29

Exemple în engleză:

Here are four joint parliamentary assemblies:

the African, Caribbean and Pacific-European Union Joint Parliamentary Assembly (ACP-EU); Here are four joint parliamentary assemblies: the Parliamentary Assembly of the Union for the

the Parliamentary Assembly of the Union for the Mediterranean (PA-UfM);Union Joint Parliamentary Assembly (ACP-EU); the Euro-Latin American Parliamentary Assembly (EuroLat);

the Euro-Latin American Parliamentary Assembly (EuroLat);Assembly of the Union for the Mediterranean (PA-UfM); the Euronest Parliamentary Assembly 3 0 . Parlamentul

the Euronest Parliamentary Assembly 3 0 . 30 .

Parlamentul lucrează în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene - 23 de limbi după aderarea României şi a Bulgariei şi după ce irlandeza a fost recunoscută ca limbă oficială a Uniunii Europene din 2007. Toate documentele din cadrul şedinţelor plenare trebuie traduse în 21 dintre aceste limbi. O excepţie parţială se aplică în cazul limbilor irlandeză şi malteză, numai anumite documente fiind traduse în aceste două limbi. Parlamentul European pune la dispoziţie, de asemenea, un serviciu de interpretare, astfel încât fiecare deputat să se poată exprima în limba sa maternă. Parlamentul European este, aşadar, cel mai mare angajator din lume de interpreţi şi traducători, aceştia reprezentând o treime din personalul instituţiei. Secretariatul General se află la Luxemburg şi la Bruxelles.

Competenţele sporite pentru Parlamentul European, prevăzute în Tratatul de la Lisabona (SUBIECT) Parlamentul European, ai cărui membri sunt aleşi prin vot universal direct o dată la cinci ani, îi reprezintă pe cetăţenii statelor membre. De la un tratat la altul, competenţele Parlamentului European au fost extinse progresiv. Tratatul de la Lisabona confirmă această evoluţie, acordând Parlamentului European competenţe sporite la nivel legislativ, bugetar şi în materie de acorduri internaţionale.

În primul rând, la nivel legislativ, procedura de co-decizie (redenumită procedură legislativă ordinară) este extinsă la mai multe domenii. Concret, aceasta înseamnă că Parlamentul va dobândi un real statut de putere legislativă, în aceeaşi măsură ca şi Consiliul, în cazul anumitor dosare în care nu a fost implicat până în prezent sau în care a fost doar consultat. Imigrarea legală, cooperarea judiciară în materie penală (Eurojust, prevenirea infracţiunilor, armonizarea legislaţiilor în domeniul penal, a infracţiunilor şi sancţiunilor), cooperarea poliţienească (Europol) şi alte câteva dispoziţii care ţin de politica comercială sau de politica agricolă comună sunt doar câteva exemple în acest sens. În acest fel, Parlamentul European va intervene, va co-legifera în aproape toate dosarele legislative.

PE are un rol bgetar mai mare, egal cu al Consiliului. Noul Parlament: are mai multă putere de decizie asupra resurselor financiare ale Uniunii. Parlamentul şi Consiliul vor avea roluri echilibrate în aprobarea bugetului general al UE şi a cadrului financiar multianual. Cele două instituţii vor stabili împreună toate cheltuielile, eliminând astfel distincţia dintre cheltuielile obligatorii (aproximativ 45% din bugetul UE), de exemplu ajutoarele agricole directe sau acordurile internaţionale, şi cheltuielile neobligatorii. În cele din urmă, tratatul de la Lisabona prevede că Parlamentul European va trebui să-şi dea avizul conform asupra tuturor acordurilor internaţionale referitoare la aspecte care ţin de procedura legislativă ordinară.

Cum funcţionează practic şedinţele plenare (SUBIECT) Şedinţele plenare reprezintă încununarea activităţii legislative efectuate în comisiile parlamentare şi în cadrul grupurilor politice. Şedinţele plenare reprezintă, de asemenea, cadrul în care reprezentanţii cetăţenilor Uniunii Europene - deputaţii europeni - participă la procesul decizional şi îşi exprimă punctul de vedere pe lângă Consiliu şi Comisie. Parlamentul European a ştiut să îşi sporească competenţele şi să dobândească rolul de colegislator, alături de Consiliu, în cazul a trei pătrimi din legislaţia comunitară. În 2012 (temporar), plenul Parlamentului numără 754 de deputaţi din 27 de state membre ale Uniunii Europene, care dezbat în 23 de limbi. Deputaţii, funcţionarii, interpreţii şi traducătorii sunt supuşi unor reguli foarte precise, pentru a asigura desfăşurarea eficientă a şedinţelor plenare.

Actorii şedinţelor plenare 31 : preşedinte, deputaţi, reprezentanţii Comisiei… Şedinţele plenare sunt prezidate de Preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek. Acesta este asistat, în această misiune, de cei 14 vicepreşedinţi, care şie ei prezidează anumite şedinţe. Deci şi prim-vicepreşedintele Pittella prezidează. Preşedintele deschide şedinţa, uneori cu un discurs sau un omagiu, în funcţie de actualitatea momentului. Parlamentul încearcă să reacţioneze la evoluţiile marilor dosare de actualitate şi nu ezită să modifice, în consecinţă, ordinea de zi, pentru a face apel la Uniunea Europeană să acţioneze. Influenţa Preşedintelui Parlamentului poate fi determinantă în aceasta privinţă.

Pe parcursul unei şedinţe, Preşedintele dă cuvântul deputaţilor şi veghează la buna desfăşurare a dezbaterilor. Acesta conduce, de asemenea, votul, supune la vot amendamentele şi rezoluţiile legislative şi proclamă rezultatele în cadrul Adunării. Autoritatea sa îi permite să impună un ritm voturilor, uneori lungi şi complexe.

Cei 754 de deputaţi europeni (în 2012) sunt repartizaţi în prezent în 7 grupuri politice, reprezentând ansamblul mişcărilor ideologice. Unii deputaţi nu aparţin niciunui grup politic şi sunt, deci, consideraţi ca fiind deputaţi neafiliaţi. Grupurile politice sunt cele care decid care sunt chestiunile ce vor fi dezbătute în plen. Acestea pot introduce amendamente la rapoartele care sunt votate. Legal, niciun deputat nu poate fi totuşi obligat de grupul său să voteze într-un anumit fel. Comisia Europeană şi Consiliul Uniunii Europene prin reprezentanţii lor, participă la şedinţele plenare, pentru a facilita colaborarea între instituţii în cadrul procesului decizional. La cererea Parlamentului European, reprezentanţii celor două instituţii fac declaraţii sau îşi prezintă activitatea, răspunzând la întrebările pe care le adresează deputaţii. Aceste dezbateri pot fi închise prin votarea unei rezoluţii.

Reunind un număr mare de participanţi, şedinţele plenare nu pot fi improvizate şi trebuie să respecte o organizare stabilită în prealabil. Ordinea de zi (Draft Agenda) este stabilită cu exactitate de Conferinţa preşedinţilor grupurilor politice.

Lucrările din şedinţele plenare 32 : Rapoarte, întrebări orale, rezoluţii Parlamentul se reuneşte în plen în fiecare lună (în afară de luna august), la Strasbourg, în cursul unei perioade de sesiune de patru zile (de luni până joi). De 6 ori pe an, PE se reuneşte şi la Bruxelles, timp de două zile (miercuri şi joi), în miniplenară. Perioada de sesiune este alcătuită, la rândul ei, din şedinţe.

Activitatea din şedinţele plenare este consacrată în special dezbaterilor şi voturilor. Acte oficiale

ale PE sunt considerate numai textele votate în şedinţă plenară şi declaraţiile scrise (Articolul 123)

care

Actele oficiale se împart în mai multe categorii, în funcţie de subiectul abordat şi procedura

legislativă utilizată:

semnăturile majorităţii deputaţilor ce alcătuiesc Parlamentul.

au

întrunit

rapoartele legislative sunt textele examinate de Parlamentul European în cadr ul diferitelor proceduri legislative comunitare: codecizia, avizul sunt textele examinate de Parlamentul European în cadrul diferitelor proceduri legislative comunitare: codecizia, avizul conform şi consultarea. Doar procedura de codecizie conferă Parlamentului rolul de legislator, pe picior de egalitate cu Consiliul Uniunii Europene. Aşadar, unele rapoarte parlamentare au mai multă importanţă ţi impact decât altele.

procedura bugetară: Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene reprezintă autoritatea bugetară a Uniunii Europene, care : Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene reprezintă autoritatea bugetară a Uniunii Europene, care stabileşte în fiecare an bugetul: cheltuielile şi veniturile UE.

rapoartele nelegislative sunt elaborate de Parlament, din proprie iniţiativă, în cadrul comisiei parlamentare competente (AFET de ex). sunt elaborate de Parlament, din proprie iniţiativă, în cadrul comisiei parlamentare competente (AFET de ex). Adoptând aceste texte, Parlamentul se adresează celorlalte instituţii şi organe europene, guvernelor naţionale şi chiar ţărilor terţe, pentru a atrage atenţia asupra unui anumit subiect şi pentru a cere o reacţie din partea acestora, pentru a rezolva o problemă. Deşi nu au valoare legislativă, aceste iniţiative au valoare politică şi se bazează pe o legitimitate parlamentară, care poate determina Comisia Europeană să formuleze propuneri 33 .

33 Ibidem.

În cursul şedinţelor plenare, Parlamentul poate să se exprime cu privire la orice chestiune pe care o consideră importantă. De asemenea, Parlamentul poate solicita Comisiei să prezinte o propunere adecvată cu privire la chestiunile pentru care PE consideră necesară elaborarea unui act comunitar. O şedinţă plenară cuprinde, de altfel, timpul afectat întrebărilor adresate Comisiei Europene sau Consiliului UE. În general, timpul afectat întrebărilor adresate Comisiei este alocat marţi, iar cel afectat întrebărilor adresate Consiliului, miercuri. Întrebările trebuie prezentate în prealabil, în scris, Preşedintelui PE, care decide cu privire la admisibilitatea acestora.

Ordinea de zi a sesiunii indică dacă declaraţiile Consiliului, Comisiei şi ale Consiliului European, întrebările orale adresate Consiliului şi Comisiei vor fi urmate de votarea unei propuneri de rezoluţie. Dezbaterile privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept pot conduce, de asemenea, la propuneri de rezoluţie. Aceste propuneri de rezoluţie (Motion for a Rezolution) sunt prezentate de o comisie, un grup politic sau de un număr de cel puţin patruzeci de deputaţi.

Procesul-verbal al fiecărei şedinţe este documentul care prezintă desfăşurarea şedinţei în cauză şi activităţile din cadrul său (documente depuse, dezbateri, voturi, numiri etc.). Rezultatele voturilor sunt, de asemenea, anexate la procesul-verbal. Acestea se publică pe site-ul www.europarl.europa.eu 34 .

Dezbaterile, speech-urile şi voturile în plenul PE 35 (SUBIECT)

Un raport parlamentar supus la vot face, în general, obiectul unei dezbateri prealabile, în cursul căreia Comisia, reprezentanţii grupurilor politice, precum şi deputaţii îşi exprimă opinia. Timpul afectat luărilor de cuvânt, adesea foarte scurt (1 minut de regulă), depinde de numărul deputaţilor care au solicitat să ia cuvântul.

Ca regulă, timpul de vorbire este de 1 minut pentru fiecare deputat. Deputatul vorbeşte de la locul său din sală, nu se deplasează la tribună. Deputatul vorbeşte în limba maternă (română, maghiară, greacă) sau în engleză. Deputatul ascultă la căşti dezbaterile în limba maternă, în engleză sau în oricare din cele 23 de limbi oficiale ale UE. Dezbaterile sunt înregistrate şi se postează video şi în scris pe site-ul PE, astfel încât cetăţeanul să poată urmări activitatea deputaţilor.

De asemenea, deputaţii primesc în mod regulat numeroase personalităţi în hemiciclu, printre care şefi de stat, primiţi în general în cadrul unei şedinţe solemne (ex Sarkozy, Dalai Lama, Joe Biden).

Votarea de la ora 12 Voturile se desfăşoară, de obicei, în jurul prânzului. Ritmul este unul rapid: deputaţii votează uneori sute de amendamente.

În timpul votării unui raport parlamentar sau a unei rezoluţii, deputaţii pot modifica textul care le este prezentat, prin votarea amendamentelor propuse. Acestea pot viza eliminarea, reformularea, înlocuirea sau completarea textului examinat. Deputaţii votează mai întâi fiecare amendament separat şi apoi textul modificat, în ansamblu.

Deputaţii votează de obicei prin ridicarea mâinii, preşedintele de şedinţă constatând majorităţile. În caz de incertitudine, acesta solicită un scrutin electronic, pentru obţinerea unor rezultate mai precise. De asemenea, deputaţii trebuie să voteze prin apel nominal, în cazul în care un grup politic sau un număr de cel puţin 40 de deputaţi au cerut acest lucru în seara precedentă votului. În acest caz, votul individual al fiecărui deputat este înregistrat pentru a fi făcut public

34 Ibidem.

ulterior, în anexa la procesul-verbal, cu excepţia cazului în care nu a fost introdusă şi o cerere de vot secret.

În plen, Parlamentul hotărăşte adesea cu majoritatea absolută a voturilor exprimate (peste 50%). Cvorumul (numărul minim de deputaţi care trebuie să fie prezenţi pentru ca rezultatul votului să fie valabil) este întrunit în cazul în care în sala de şedinţe se află o treime din membrii PE. În cazul în care Preşedintele constată, la cererea prealabilă a unui număr de cel puţin 40 de deputaţi, neîntrunirea cvorumului, votul se înscrie pe ordinea de zi a şedinţei următoare.

Comisia Europeană poate reacţiona după scrutin şi îşi poate comunica concluziile. După vot, deputaţii care doresc pot lua din nou cuvântul, pentru a proceda la explicaţiile privind votul şi pentru a face o analiză, pentru a-şi explica alegerea sau cea a grupului din care fac parte.

Competenţa legislativă a PE şi exercitarea ei practică 36 (SUBIECT) Parlamentul European împarte competenţa legislativă cu Consiliul Uniunii Europene. El are deci puterea de a adopta legi europene (directive, regulamente etc.). De asemenea, poate accepta, modifica sau respinge conţinutul legislaţiei europene.

Cum se desfăşoară, concret, procesul legislativ? Comisia Europeană, singura instituţie care are drept de iniţiativă legislativă, propane un proiect de lege. Eurodeputatul întocmeşte, în cadrul unei comisii parlamentare, un raport privind propunerea de „text legislativ” prezentată de către Comisia Europeană. Comisia parlamentară modifică prinamendamente acest raport şi îl voteză. Apoi, Parlamentul European în şedinţă plenară îşi exprimă poziţia prin amendamente şi votarea a textului. Acest proces se repetă o dată sau de mai multe ori, în funcţie de tipul de procedură şi de ajungerea sau nu la un acord cu Consiliul UE. În procesul practic de adoptare a actelor legislative, se face distincţie între procedura legislativă obişnuită (codecizia), care plasează Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul, şi procedurile legislative speciale, care se aplică doar în cazuri specifice în care Parlamentul are doar rol consultativ.

În anumite chestiuni (cum ar fi fiscalitatea), Parlamentul European nu emite decât un aviz consultativ („procedura de consultare”). În unele cazuri, Tratatul prevede că procedura de consultare este obligatorie, în temeiul bazei juridice, iar propunerea nu poate dobândi forţă de lege decât dacă Parlamentul şi-a dat avizul. În acest caz, Consiliul nu are competenţa de a lua singur o decizie 37 .

Parlamentul are competenţă de iniţiativă politică PE nu are drept de iniţiativă legislativă, dar are dreptul să ceară Comisiei Europene să vină cu iniţiative legislative. Parlamentul poate cere Comisiei să elaboreze proiecte legislative, pe care să le prezinte apoi Consiliului şi PE. Parlamentul joacă un rol real în crearea de noi texte legislative: PE dezbate programul anual de lucru al Comisiei şi indică actele care doreşte să fie adoptate 38 . Deci PE are iniţiativă politică.

Competenţele PE de control democratic asupra instituţiilor UE 39 (SUBIECT)

Parlamentul European exercită un control democratic asupra Comisiei Europene. La rândul său, Comisia, gardian al tratatelor şi organ executiv al Uniunii, lucrează în strânsă colaborare cu Parlamentul.

Preşedintele Comisiei este numit de către Consiliul European cu majoritatea calificată a voturilor. Parlamentul aprobă sau respinge prin vot numirea preşedintelui Comisiei. Ulterior, de comun acord cu Preşedintele desemnat, statele membre numesc comisarii. PE votează Colegiul comisarilor şi deci poate determina retragerea unor comisari propuşi (a fost cazul unor propuneri din partea Bulgariei sau Italiei). Parlamentul poate vota moţiune de cenzură pentru a înlătura Comisia; acesta este un instrument fundamental care poate fi exercitat de către deputaţii în Parlamentul European pentru a asigura controlul democratic la nivelul Uniunii. Parlamentul poate obliga Colegiul comisarilor în ansamblul său să demisioneze. (A fost cazul Comisiei J. Santer).

Comisia prezintă periodic Parlamentului rapoarte, cum ar fi:

Raportul anual al Comisiei privind activităţ ile Uniunii Europene ţile Uniunii Europene

Raportul anual privind execuţ ia bugetului. ţia bugetului.

Prin discutarea şi votarea acestor rapoarte, Parlamentul îşi poate exercita competenţa de control.

Comisia prezintă, explică şi îşi susţine propunerile legislative în faţa comisiilor parlamentare, fiind obligată să ţină seama de amendamentele solicitate de Parlament.

Comisia este reprezentată la toate şedinţele plenare ale Parlamentului European şi trebuie să îşi justifice politicile atunci când un deputat adresează o solicitare în acest sens.

Comisia este obligată să răspundă întrebărilor scrise şi orale ale deputaţilor.

Parlamentul are o putere de iniţiativă politică: poate solicita Comisiei să prezinte o propunere Consiliului Uniunii Europene. Parlamentul invită periodic Comisia să dezvolte politicile existente sau să iniţieze altele noi.

Care sunt activităţile practice ale unui eurodeputat? (SUBIECT)

1. Votarea Rapoartelor, a actelor legislative şi non-legislative în Comisii parlamentare şi în plen

2. Explicaţii ale votului (vote explanations), în scris, atunci când el consideră necesar

3. speech-uri în şedinţele Comisiei parlamentare sau ale Delegaţiei interparlamentare din care face parte

4. Intervenţii în şedinţă plenară, sau discursuri (debates, plenary speeches - Interventi in sedinta plenaria - Discussioni). Acestea au durata de 1 minut în majoritatea cazurilor. În zilele de luni, în şedinţele plenare, deputatul poate primi dreptul la intervenţii de 1 minut pe chestiuni politice importante. El trebuie să ceară acest drept, din timp. În restul timpului, el primeşte sau nu dreptul la cuvânt, numai pe tematica rapoartelor de pe ordinea de zi. Dacă nu primeşte dreptul la cuvânt (fiindcă cererile sunt multe din partea celor peste 732 de deputaţi), atunci deputatul poate să îşi depună speech-ul în scris (written statement) şi se înregistrează ca un discurs vorbit.

5. Propuneri de rezoluţie (Motions for resolutions- Proposte di risoluzione). Unele dintre acestea au 200 de cuvinte maxim şi se supun la vot în Comisie şi în plen.

6.

Declaraţii scrise (Written declarations - Dichiarazioni scritte). Acestea au 200 cuvinte maximum. Pentru acestea se strâng semnături, iar dacă se reuşeşte strângerea a peste 400 de semnături ale eurodeputaţilor, declaraţia reuşeşte şi prin urmare, Comisia Europeană trebuie să o pună în aplicare.

7. Rapoarte ale PE (Reports of the European Parliament). Acestea se dezbat şi se votează în comisii şi în plen. Eurodeputatul e raportor (autor, co-autor)

8. Avize ale Comisiilor (Opinions -Committee documents - Parere - Documenti delle commissioni parlamentari) 40 . Acestea reprezintă opiniile oficiale ale comisiilor parlamentare privind un subiectul în cauză. În acest caz, eurodeputatul e raportor pentru aviz.

9. Amendamente la rapoarte. Prin amendamente, eurodeputatul poate modifica acte legislative sau non-legislative (politice) ale UE.

10. Interpelări adresate Comisiei sau Consiliului (Parliamentary questions - Interrogazioni parlamentari). Deputatul le adresează în scris. Iar Comisia sau Consiliul au obligaţia de a răspunde în scris. Astfel, eurodeputatul contribuie la exercitarea atribuţiei PE de control democratic asupra Comisiei sau Consiliului.

11. Negocierile purtate cu delegaţiile naţionale, cu grupurile politice, cu alţi eurodeputaţi influenţi, cu alte instituţii UE, cu sindicate, cu ONG-uri, cu diplomaţi ai reprezentanţelor statelor la Bruxelles

12. Comunicarea cu presa, prin comunicate, interviuri

13. Întâlnirile cu cetăţenii din teritoriu (în week-end, în săptămânile verzi)

14. Organizarea vizitelor la PE a unor grupuri de vizitatori (jurnalişti, primari, tineri, militanţi)

Eurodeputaţii sunt asistaţi de consilieri în practică Fiecare eurodeputat activ are în cabinetul său 1 sau mai mulţi consilieri, policy advisori, experţi în politici UE care pregătesc dosarul problemei, discursurile deputatului, organizează întâlniri politice, răspund la întrebările deputatului, dialoghează cu diplomaţii diferitelor state şi cu funcţionarii UE pe tematica de interes pentru eurodeputat. În programul extrem de dens al PE, munca de consilier este enormă, oferind timp deputatului să se ocupe de întâlnirile politce, de negocierile politice. Rolul consilierilor este asemănător, cu cel al consilierilor (experţilor) comisarului european sau ai ministrului de externe. Istoricul Andrei Pleşu explică modul în care el, ca ministru de externe (1997-1999), era asistat de consilierii săi, de experţii săi: „Astăzi, „experţii" au luat locul personalităţilor. Ministrul participă la orice dezbatere cu un buchet de experţi aşezaţi pe scaunele din spatele lui. Când se pune o întrebare care nu e prevăzută ca atare în agendă, cineva îi strecoară în mână un bileţel „competent", iar el îl citeşte. Îmi amintesc că, ajuns ministru de Externe, mi-a fost foarte greu să mă obişnuiesc cu ideea că voi citi discursuri scrise de alţii. Meseria mea era, totuşi, să scriu! A trebuit însă, destul de curând, să accept procedura fiindcă nu poţi produce de unul singur puzderia de discursuri care ţi se cer. Nu faci faţă! Îmi permiteam, totuşi, mici intervenţii, ceea ce crea o uşoară panică printre „tehnicieni". Se temeau să nu ies din

formulistica de rigoare. Îmi scriau discursul, eu îl citeam, iar ei, în timp ce eu citeam discursul scris

de ei, luau notiţe şi, la sfârşit, mă şi felicitau sincer

» 41

Exemplul activităţii practice a unui eurodeputat, prim-vicepreşedinte al PE

Dl Gianni PITTELLA este prim vicepreşedinte al Parlamentului European, membru al Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor si Democraţilor din Parlamentul European, din partea

41 Andrei Pleşu, Am dovada existenţei lui Dumnezeu, interviu în Adevărul, 4 noiembrie 2011,

Italiei 42 . Dl Pittella este un demnitar european de top, având în vedere că Parlamentul European este astăzi instituţia co-legislativă a UE, adoptă poziţii politice în toate problemele majore care afectează Europa, Planeta sau viaţa cetăţeanului. Fiind vocea democratică a cetăţenilor UE, rolul decizional, politic şi legislativ al Parlamentului European este de o magnitudine deosebită, iar liderii săi sunt personalităţi excepţionale în politica Europei şi în relaţiile internaţionale. Parlamentul European are un rol decisiv în aprobarea bugetului UE, investeşte prin vot Comisia Europeană (executivul comunitar) sau o poate înlătura prin moţiune de cenzură, interpelează Comisia şi o supune unui control democratic. Peste 60% din legislaţia aplicată azi pe teritoriul ţărilor UE a trecut prin Parlamentul European şi aproape toate aspectele vieţii politice, şi economico-sociale intră în atenţia sa. Având în vedere atribuţiile şi densitatea incredibilă de activităţi ale înaltului for european, preşedintele şi vicepreşedinţii Parlamentului European sunt realmente lideri politici de anvergură internaţională. În nenumărate ocazii, prim-vicepreşedintele Pittella conduce lucrările Parlamentului European şi îl reprezintă în relaţie cu Guvernele, cu partenerii sociali, cu celelalte instituţii UE, cu marile grupuri politice europene.

Decernarea titlului de Doctor Honoris Causa domnului Gianni Pittella are valoare de simbol pentru România, o ţară a fostei Europe de Est, care şi-a recuperat identitatea europeană, participând la marele proiect al integrării. Omagiindu-l pe prim-vicepreşedintele Parlamentului European, Universitatea Petru Maior îşi reafirmă asumarea deplină a valorilor europene şi a principiilor care guvernează Uniunea Europeană. Această asumare este cu atât mai încărcată de semnificaţii astăzi. Când unii consideră Europa în derivă, corpul academic al Universităţii „Petru Maior”, parte a elitei intelectuale a României, face un gest simbolic de exprimare a încrederii în viitorul Uniunii Europene.

Într-un moment de criză în care, la scara continentului, euroscepticismul şi europesimismul par a reprezenta false soluţii comode, Universitatea noastră continuă să creadă cu tărie în Europa unită, în soluţiile europene şi în valorile europene, acordând onoarea cuvenită înaltului forum parlamentar european şi personalităţii excepţionale care o reprezintă.

Domnul Pittella s-a afirmat la Bruxelles şi Strasbourg ca o personalitate de forţă, capabilă concentreze energiile pentru procesul permanent de construcţie europeană. În lumina reflectoarelor, prezidând numeroase reuniuni plenare ale Parlamentului European, ca raportor, ca iniţiator de rezoluţii, de avize, de declaraţii scrise, de interpelări, ca polemist în confruntarea cu euroscepticii de stânga sau de dreapta, dar mai ales ca om al dialogului şi al construcţiei, ca bun comunicator în relaţie cu presa şi cu cetăţenii, dl Pittella este un actor politic respectat, pragmatic şi eficient.

În cercurile celor avizaţi, dl Pittella este apreciat pentru calităţile sale de negociator şi conciliator, pentru construirea consensului european transpartinic şi inter-instituţional, în numeroase dosare complexe, ca de pildă cele bugetare. În procesul decizional al construcţiei europene este crucial acest travaliu al nesfârşitelor runde de negocieri din forurile europene, cu 27 de guverne reprezentate în Consiliul de Miniştri, negocierile cu executivul european supranaţional, cu cele 7 grupuri politice, cu delegaţiile celor 27 de state în principalele grupuri politice, cu reprezentanţii sindicatelor, patronatelor, organizaţiilor neguvernamentale. Expresie a implicării şi a responsabilităţii asumate, în actuala legislatură, începută în iunie 2009, Dl Pittella s-a remarcat prin

49 de interpelări (Parliamentary questions - Interrogazioni parlamentari)

8 propuneri de rezoluţie (Motions for resolutions- Proposte di risoluzione)

2 declaraţii scrise (Written declarations - Dichiarazioni scritte)

1

aviz

(Opinions

parlamentari) 43 .

-Committee

documents

-

-

Documenti

delle

commissioni

141 de intervenţii în şedinţă plenară (debates, plenary speeches - Interventi in sedinta plenaria - Discussioni).

În legislatura anterioară (2004-2009) dl Pittella a înregistrat:

51 interpelări (Parliamentary questions)

8 propuneri de rezoluţie (Motions for resolutions)

3 Declaraţii scrise (Written declarations)

12 Rapoarte ale PE (Reports of the European Parliament)

1 Aviz (Opinion)

36 discursuri în şedinţă plenară (Speeches in plenary) 44 .

În virtutea atribuţiilor sale, Dl Pittella prezidează cu eleganţă şi profesionalism numeroase şedinţe plenare ale Parlamentului European, experienţa sa fiind remarcabilă. Deputat european din 1999, dl Pittella se află la al treilea mandat, după ce a desfăşurat o importantă activitate în calitate de consilier local şi regional. Este licenţiat în medicină şi chirurgie, specializat în medicină legală şi în medicina asigurărilor.

Principalele sale direcţii de acţiune în Parlamentul European sunt în orientate în mare măsură spre domeniile Comisiilor şi Delegaţiilor în care este membru sau membru supleant:

Comisia pentru Piaţa Internă şi Protecţia Consumatorilor, Comisia pentru Afaceri Economice şi Monetare, Delegaţia pentru Relaţiile UE cu Albania, Bosnia, Serbia, Muntenegru şi Kosovo, Adunarea Parlamentară a Uniunii pentru Mediterana 45 .

Documentele promovate de dl Pittella reliefează o viziune europeană robustă, realistă, şi consecventă, orientată mereu spre soluţii pragmatice. Dl Pittella este partizanul unei Uniuni Europene cu instituţii puternice şi eficiente, capabile să facă faţă provocărilor secolului XXI şi aşteptărilor cetăţenilor. În repetate rânduri, eurodeputatul Pittella a susţinut proiectul constituţional european 46 , Tratatul de la Lisabona şi reforma necesară a instituţiilor UE 47 . Dl Pittella a susţinut cu insistenţă alocarea de resurse bugetare suficiente pentru implementarea cu eficienţă a politicilor UE, pentru a avea o Europă „utilă, unificată şi competitivă” 48 (useful, unified and competitive). Ca raportor pentru bugetul UE pe anul 2006, dar şi cu numeroase alte ocazii, dl Pittella a pledat pentru alocarea de fonduri suficiente pentru politica de coeziune, pentru creşterea economică, pentru cercetarea ştiinţifică, educaţie, cultură şi tineret, dar şi pentru politica externă 49 .

46 Dezbatere privind viitorul Europei cu participarea prim-ministrului italian, membru al Consiliului European (dezbatere), Marţi, 22 mai 2007 – Strasbourg, http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-

47 European Council meeting (8-9 March 2007) (debate), Wednesday, 14 March 2007 Strasbourg, in

48 Policy challenges and budgetary means, Tuesday, 7 June 2005 Strasbourg,

025+DOC+XML+V0//EN&language=RO&query=INTERV&detail=2-220 Raportor buget Tuesday, 6 September 2005 Strasbourg, European Union general budget for 2006, http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-

49 Draft general budget for 2006 (Section III) - Draft general budget for 2006 (Other sections), Wednesday, 26 October 2005 Strasbourg, http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+CRE+20051026+ITEM-

Dl Pittella pledează pentru o politică europeană a cercetării puternic susţinută financiar, care să încurajeze crearea unor centre de excelenţă, parteneriatul public-privat diseminarea rezultatelor ştiinţifice, crearea de reţele pentru cooperarea între cercetători. Programul cadru 7 este un instrument important numai dacă are bugetul potrivit. În lipsa unei finanţări adecvate a cercetării, un mare număr de cercetători europeni emigrează în SUA (circa 90.ooo de europeni lucrează în America în sectorul cercetării). UE trebuie să parcurgă un drum lung pentru a-i ajunge din urmă pe principalii săi competitori. UE cheltuieşte doar 1,9% din PIB pentru cercetare, în timp ce Japonia alocă 3,1%, iar SUA 2,8%. 50

Investiţia în educaţie şi în tineret, în formarea capitalului uman, trebuie să fie o prioritate de top. Dl Pittella a susţinut insistent creşteri bugetare consistente pentru programele europene:

Socrates, Erasmus, Leonardo da vinci şi Tineret. Dl Pittella a promovat crearea de noi programe pilot, precum Erasmus pentru tinerii antreprenori şi Erasmus pentru elevii de liceu, cu vârste de 16-18 ani 51 . Dl Pittella a pledat pentru un Pact European pentru Tineret, cu scopul de a spori finaţarea pentru activităţile de pregătire profesională şi antreprenorială, învăţarea limbilor străine, accesul la piaţa muncii 52 . Finanţările pentru energiile regenerabile, pentru internetul în bandă largă, pentru întreprinderile mici şi mijlocii, pentru combaterea sărăciei –toate s-au aflat mereu în atenţia sa.

Dl Pittella a susţinut mereu o Uniune Europeană mai extinsă, în care să îşi găsească locul şi România şi cetăţenii săi. Dl Pittella s-a afirmat ca un prieten al României încă din perioada pre- aderare, susţinând traseul său european. În precedenta legislatură, dl Pittella a fost membru al Comisiilor de cooperare parlamentară UE-România şi UE-Moldova. Actualmente, dl Pittella susţine dreptul la muncă şi la libera circulaţie a cetăţenilor români şi bulgari în spaţiul UE, colaborând totodată în forurile europene cu reprezentanţii României şi Republicii Moldova 53 , în numeroase acţiuni concrete.

Dl Pittella este partizanul unei Europe unite care să devină un actor politic important în relaţiile internaţionale, pe măsura contribuţiei sale financiare, ştiut fiind că UE este cel mai mare donator din lume. "EU must be a full player, not just a payer", a declarat dl Pittella în cursul unei întâlniri din iulie 2010 cu premierul palestinian Salam Fayyad 54 .

Atent la principalele provocări geopolitice cu care se confruntă Planeta, dl Pittella exprimă poziţii clare şi curajoase, oferind soluţii bazate pe valorile europene. Astfel, în contextul complex al consecinţelor primăverii arabe şi situaţiei din Iran şi Irak, dl Pittella a iniţiat proiecte de rezoluţii care susţin drepturile omului şi protejarea comunităţilor creştine în faţa abuzurilor şi violenţelor. Dintre deputaţii care au semnat alături de dl Pittella îi menţionăm pe: Elmar Brok, Ignacio Salafranca, Ioannis Kasoulides, Joseph Daul, Mario Mauro, Doris Pack, Ria Oomen-Ruijten, Hans- Gert Pöttering, Traian Ungureanu, Hannes Swoboda, Alexander Graf Lambsdorff, Charles Tannock. Faptul că anumite proiecte de rezoluţii sunt depuse în numele principalelor grupuri politice (Socialist, Popular, Liberal, Conservator) dovedeşte încă odată că activitatea eurodeputaţilor se bazează pe negociere şi compromis, pentru susţinerea împreună a valorilor europene. Deputatul european ştie să se ridice deasupra disputelor dintre partide, pentru a urmări obiective superioare. Deputatul european trebuie să aibă viziune politică reală, care nu se opreşte la

graniţele regiunii de dezvoltare din care face parte, nici la graniţele ţării sale, nici la graniţele Europei. Viziunea sa nu se opreşte la Munţii Alpi, nici la Munţii Carpaţi, nici la Marea Mediterană, nici chiar la Oceanul Atlantic.

În acelaşi timp, reprezentanţii instituţiilor europene nu rămân undeva departe, într-un

turn de fildeş. Activitatea membrilor Parlamentului European are ca obiectiv rezolvarea unor probleme concrete pentru cetăţeni. În acest sens, dl Pittella a propus în această legislatură „Declaraţia privind necesitatea unui serviciu de urgenţă 112 accesibil”, document iniţiat în colaborare cu deputaţi din principalele grupuri politice, precum Marian-Jean Marinescu, Ádám Kósa, Eva Lichtenberger, Gesine Meissner. Declaraţia a fost adoptată recent, la 17 noiembrie 2011, întrunind semnăturile a 483 de eurodeputaţi din 736, ceea ce reprezintă un succes evident. Iniţiativa era necesară, deoarece actualmente serviciul 112 prin voce exclude milioane de persoane, cum ar fi utilizatorii cu deficienţe de auz şi de vorbire. Declaraţia solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative şi de standardizare astfel încât serviciile 112 să fie pe deplin accesibile tuturor, acordând prioritate serviciilor în limbajul semnelor care utilizează tehnologii video şi serviciilor cu conţinut sub formă de text, pentru a asigura posibilitatea utilizării acestora de către oamenii cu

deficienţe de auz şi de vorbire 55 . Desigur, prevederile acestui document se vor aplica şi la Târgu- Mureş, în beneficiul unor persoane cu dizabilităţi.

La 24 iunie 2010, într-o interpelare semnată alături de un grup de deputaţi (între care

Rovana Plumb, Iliana Malinova Iotova, Pervenche Berès, Stephen Hughes, Alejandro Cercas), dl Pittella a sugerat Comisiei Europene să încurajeze statele vest-europene să înlăture restricţiile

temporare care afectează cetăţenii români şi bulgari pe piaţa forţei de muncă din Uniunea Europeană. Documentul atrage atenţia asupra faptului că barierele în calea liberei circulaţii a lucrătorilor riscă să îi transforme pe români şi bulgari în cetăţeni europeni de mâna a doua 56 .

Dl Pittella, a luat atitudine împotriva măsurilor Guvernului Italiei vizând discriminarea

romilor, o parte dintre aceştia provenind din România. Într-o propunere de rezoluţie din iulie 2008, dl Pittella alături de alţi eurodeputaţi (între care Jan Wiersma, Kristian Vigenin, Viktória Mohácsi, Marco Cappato, Sarah Ludford, Metin Kazak, Monica Frassoni, Elly de Groen-

Kouwenhoven, Giusto Catania) crea stoparea măsurilor Guvernului italian de a realiza un recensământ al persoanelor de enie romă din Italia pe criteriul apartenenţei etnice, cu amprentarea

acestora, în special în Roma, Milano şi Napoli 57 . Documentul European critica Decretul Guvernului Italiei din 21 mai 2008, prin care “declară starea de urgenţă în ceea ce priveşte situaţia taberelor nomade din regiunile Campania, Lazio şi Lombardia 58 , în temeiul Legii nr. 225 din 24 februarie 1992 privind protecţia civilă”. Prefecţii oraşelor Roma, Milano şi Napoli erau “desemnaţi comisari pentru urgenţa reprezentată de romi”, prefecţii primind puteri extraordinare pentru aplicarea unor măsuri de expulzare a romilor din Italia. Cerând de la nivel European revizuirea acestor măsuri, documentul semnat de dl Pittella reitera opinia potrivit căreia “politicile care accentuează fenomenul de excluziune nu vor fi niciodată eficiente în combaterea criminalităţii şi nu vor contribui la prevenirea acesteia” şi la crearea unui climat de siguranţă 59 . Rezoluţia sublinia importanţa elaborării de strategii la nivelul UE şi la cel naţional, “în scopul abolirii segregării romilor în învăţământ, al asigurării accesului egal la un învăţământ de calitate pentru copiii romi (lansarea unor programe speciale de burse şi formare), al asigurării şi

55 Declaraţia privind necesitatea unui serviciu de urgenţă 112 accesibil, Autori : Marian-Jean Marinescu, Ádám Kósa, Eva Lichtenberger, Gesine Meissner, Gianni Pittella, Data adoptării : 17/11/2011, Text adoptat : P7_TA(2011)0519, Numărul de semnatari : 483 - 17/11/2011, in

58 Jurnalul Oficial al Italiei nr. 122 din 26 mai 2008.

59 Ibidem

îmbunătăţirii accesului romilor pe piaţa muncii, al asigurării accesului egal la servicii medicale şi ajutoare sociale, şi al creşterii ratei de participare a romilor la viaţa socială, economică, culturală şi politică”. 60 Prin locurile speciale acordate studenţilor de etnie romă, Universitatea „Petru Maior” răspunde unor astfel de obiective. Trebuie să remarcăm că demersurile în spirit european ale dlui Pittella s-au bucurat de succes, Strategia europeană pentru romi reprezentând astăzi o preocupare concretă a instituţiilor de la Bruxelles.

Dl Pittella pledează pentru combaterea crizei prin solidaritate şi coerenţă europeană, prin reglementarea pieţelor financiare, prin investiţii în creşterea economică, în cercetare şi în educaţie. După dezbaterile publice nesfârşite pe tema crizei, discursul său din 22 iunie 2011 are o forţă sugestivă aparte, cu impact mediatic sigur: „Europa mi se pare o echipă de fotbal care pierde cu 2-0 şi ai cărei jucători consideră că pot să recupereze scorul fără să mai paseze mingea şi încercând să marcheze singuri. Dar niciun meci nu poate fi câştigat dacă este jucat de unul singur. Nici Maradona, nici Pelé nu poate câştiga meciul împotriva acestei crize de unul singur. Criza din Grecia ar fi putut fi rezolvată într-un stadiu incipient. În schimb, am trecut mai departe şi am ajuns într-un punct foarte delicat, care trebuie abordat prin înlăturarea, odată pentru totdeauna, a invidiei dăunătoare şi a reţetelor economice falimentare.” 61

SUBIECT: Curtea Europeană de Justiţie, Tribualul, Curtea Europeană de Conturi

Curtea Europeană de Justiţie-asigură respectarea legii. Curtea Europeană de Justiţie are sediul la Luxembourg (Boulevard Konrad Adenauer) şi nu se confundă cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului de pe lângă Consiliul Europei, de la Strasbourg, nici cu Curtea de la Haga. Curtea Europeană de Justiţie numită şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene este formata din 27 judecători asistaţi de nouă avocaţi generali numiţi pentru un mandat de şase ani în urma acordului statelor membre. Curtea are două funcţii principale: să verifice compatibilitatea actelor instituţiilor europene şi ale guvernelor cu Tratatele şi, la solicitarea unei instanţe naţionale, să se pronunţe asupra interpretării sau asupra valabilităţii prevederilor dreptului comunitar. Curtea Europeană de Justiţie are puteri foarte mari, judecând litigiile dintre state, sau dintre state şi UE, obligând astfel statele să respecte Tratatele Comunitare. - Tribunalul de Primă Instanţă a fost înfiinţat în 1989 cu scopul de a consolida garanţiile judiciare acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al autorităţii judiciare, permiţând astfel Curţii de Justiţie să se concentreze asupra atribuţiei sale de bază, interpretarea uniformă a legislaţiei comunitare.

Curtea Europeană de Conturi-controlează dacă fondurile UE sunt utilizate corect. Este compusă din 27 membri numiţi pe o perioada de şase ani prin decizia unanimă a Consiliului de Miniştri, după consultarea Parlamentului European. Ea controlează veniturile şi cheltuielile Uniunii, pentru a se asigura de legalitatea şi corectitudinea acestora, şi veghează la o gestiune financiară sănătoasă. Sediul său e la Luxembourg (Rue Alcide de Gasperi). Preşedinte Hubert Weber (din 2005)

60 Ibidem

Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor (SUBIECT)

Comitetul Economic şi Social-este vocea societăţii civile - Comitetul Economic şi Social este format din 344 membri, împărţiţi în trei grupe:

patroni, lucrători şi reprezentanţi ai unor domenii de activitate (fermieri, meseriaşi, profesiuni liberale, reprezentanţi ai consumatorilor, etc.). Este consultat obligatoriu de către Comisia Europeană şi de către Consiliul Uniunii Europene în domenii de interes direct pentru cetăţeni:

agricultură, libera circulaţie a lucrătorilor, transporturi, educaţie, sănătate publică, etc. Prin Tratatul de la Amsterdam s-a introdus posibilitatea ca şi Parlamentul să consulte CES. Sediul său e la Bruxelles (Rue Belliard) Preşedinte Dimitri Dimitriadis.

Comitetul Regiunilor-este vocea administraţiilor regionale şi locale

- Comitetul Regiunilor creat prin Tratatul asupra Uniunii Europene, este format din 344 de

reprezentanţi ai autorităţilor locale şi regionale numiţi de Consiliul de Miniştri, la propunerea Statelor Membre, pentru un mandat de patru ani. Acesta este consultat de către Consiliul de Miniştri

sau de către Comisie referitor la unele domenii ce afectează interesele regionale, precum învăţământul, tineretul, cultura, sănătatea sau coeziunea economica şi socială. 62 Sediul său e la Bruxelles (Rue Belliard). Preşedinte Michel Delebarre (din 2006).

Banca Centrală Europeană şi Banca Europeană de Investiţii (SUBIECT)

Banca Centrală Europeană-administrează moneda EURO Banca Centrală Europeană a fost inaugurată pe 30 iunie 1998. De la 1 ianuarie 1999 a preluat responsabilitatea implementării politicii monetare europene definită de Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). BCE a preluat activitatea Institutului Monetar European (IME), căruia îi succede. Sediul său e la Frankfurt (Kaiserstrasse) Preşedintele BCE din 1 Nov 2011 este italianul Mario Draghi. (Înaintea lui a fost Preşedinte francezul Jean-Claude Trichet, începând nov 2003 –nov 2011.) « În primul interviu de când a devenit preşedintele BCE, pe 1 noiembrie 2011, Draghi a spus că ţările cu probleme din zona euro care renunţă la moneda unică euro se vor confrunta în continuare cu dificultăţi economice, iar referitor la restul membrilor a precizat că "nu poţi şti niciodată cum se va sfârşi". Ţările care pleacă şi îşi devalorizează moneda vor crea "o inflaţie mare" şi nu vor reuşi să scape de reformele structurale pe care oricum trebuie să le implementeze, dar dintr-o poziţie mult mai slabă, a explicat Draghi pentru Financial Times » 63 .

Banca Europeană de Investiţii-finanţează dezvoltarea economică Banca Europeană de Investiţii este instituţia financiară a Uniunii Europene. Fondurile sale finanţează proiectele prin care se materializează obiectivele UE în cadrul Uniunii precum şi în alte 120 de ţări din întreaga lume. Sediul său e la Luxembourg (Boulevard Konrad Adenauer). Preşedinte BEI-Philippe Maystadt.

- Fondul European de Investiţii este o instituţie europeană în a cărei competenţă intră

sprijinirea apariţiei, creşterii şi dezvoltării Întreprinderilor Mici şi Mijlocii. Fondul intervine în principal cu capital de risc şi instrumente de garantare provenind fie din fonduri proprii, fie de la Banca Europeană de Investiţii sau Uniunea Europeană, în baza mandatelor acordate.

62 Guvernul României, ABC-ul integrării în Uniunea Europeană, Bucureşti, 2004.

Ombudsmanul şi Agenţiile (SUBIECT) Ombudsmanul european –investighează plângerile cetăţenilor Mediatorul European (sau Ombudsman) investighează plângerile privind funcţionarea defectuoasă a instituţiilor şi a organismelor din cadrul Comunităţii Europene. Cei care pot depune plângeri sunt cetăţenii statelor membre sau care trăiesc într-un stat membru, firmele, asociaţiile sau alte organisme înregistrate oficial în Uniunea Europeană. Ombudsmanul actual este Nikiforos Diamandouros (2003-2012) 64 . Sediul său e la Strasbourg.

- Agenţiile, Fundaţiile si Centrele au fost înfiinţate pe baza deciziilor adoptate de Comisia Europeana sau de Consiliul Uniunii Europene, dar funcţionează ca organisme cu autonomie deplină. Învăţaţi doar ţteva exemple:

- Agenţia Europeană pentru Evaluarea Medicamentelor (EMEA);

- Agenţia Europeană a Mediului (EEA);

- Oficiul pentru Armonizare în Piaţa Internă (OHIM);

-Centrul European de Monitorizare a Rasismului şi Xenofobiei (EUMC);

- Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie (EAR);

- Agenţia Europeană pentru Siguranţă şi Sănătate la Locul de Muncă (OSHA);

- Autoritatea Europeană pentru Securitate Alimentară (EFSA);

- Oficiul Comunitar pentru Varietăţi Vegetale (CPVO);

- Fundaţia Europeană pentru Formare Profesională (ETF); -Centrul European pentru Formare Profesională (CEDEFOP);

- Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri (EMCDDA);

- Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă;

- Europol; Eurojust -Centrul de Traduceri pentru Instituţiile Uniunii Europene;

- EuropeAid Oficiul de Cooperare;

- Oficiul European de Lupta Contra Fraudei (OLAF). 65

Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi statele membre, după Tratatul de la Lisabona (SUBIECT)

Tratatul de la Lisabona va crea un „suprastat” european? Nu. Tratatul de la Lisabona este un tratat internaţional convenit şi ratificat de state membre suverane care sunt de acord să renunţe la o parte din suveranitatea lor în favoarea cooperării supranaţionale. Tratatul de la Lisabona confirma că Uniunea reflectă dorinţa statelor membre şi a cetăţenilor săi şi că puterile UE îi sunt date de acest ţări. 66

Tratatul schimbă natura UE, ci introduce o serie de inovaţii instituţionale majore, care vor face ca Uniunea să fie mai puternică şi mai eficientă. Acest lucru nu este în dezavantajul statelor membre. Dimpotrivă, UE completează acţiunea statelor membre atunci când acestea nu-şi pot îndeplini singure obiectivele. 67

64

65

66

67

Site UE

Teme europene, nr.8, Infoeuropa

Parlamentele naţionale vor avea un rol mai activ în afacerile europene? DA. Pentru prima dată, parlamentele naţionale sunt recunoscute ca făcând parte integrală din structura democratică a Uniunii Europene. Sunt introduse prevederi speciale destinate să ajute parlamentele naţionale să se implice mai îndeaproape în activitatea Uniunii.

În special, parlamentele naţionale vor putea acţiona în calitate de „gardieni” ai principiului de subsidiaritate. Acest principiu este destinat să garanteze faptul că deciziile sunt luate cât mai aproape de cetăţeni şi că se verifică mereu dacă acţiunea la nivel comunitar este justificată, având în vedere posibilităţile disponibile de decizie şi acţiune la nivel naţional, regional sau local. Parlamentele naţionale vor avea puterea de a influenţa deciziile încă din faza iniţială a elaborării unei propuneri, înainte ca aceasta să fie analizată în detaliu de Parlamentul European şi de Consiliul de Miniştri. 68

de Parlamentul European şi de Consiliul de Miniştri. 6 8 Cetăţenii vor putea înainta iniţiative către

Cetăţenii vor putea înainta iniţiative către instituţiile Uniunii? Da. Tratatul de la Lisabona introduce Iniţiativa cetăţenilor europeni. Noua dispoziţie privind democraţia participativă prevede că 1 milion de cetăţeni provenind dintr-un număr semnificativ de state membre pot lua iniţiativa de a invita Comisia să prezinte orice propunere adecvată referitoare la aspecte care, în opinia cetăţenilor, necesită un act legislativ al Uniunii în scopul aplicării Tratatului de la Lisabona. Detalii cu privire la această procedură vor fi stabilite prin legislaţie. Este un element de democraţie participativă, directă. 69

Tratatul de la Lisabona stabileşte o distribuţie mai clară a competenţelor între Uniune şi statele membre, ceea ce va ajuta cetăţenii să înţeleagă mai bine „cine ce face”. Pentru fiecare domeniu de activitate, Tratatul de la Lisabona precizează dacă dreptul de a acţiona revine Uniunii sau statelor membre, răspunzând, astfel, la o întrebare formulată de un mare număr de cetăţeni şi anume „cine ce face în Uniunea Europeană?”. În acest sens, Tratatul introduce o clasificare generală a competenţelor în trei categorii:

1)

Competenţele exclusive: doar Uniunea are puterea de a legifera în domenii precum uniunea vamală, politica comercială comună (acorduri internaţionale) sau concurenţa, politica

monetară pentru statele membre a căror monedă este euro

biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul (art 3 Tratat);

70

; conservarea resurselor

2)

Acţiunile de sprijin, de coordonare sau de completare:intervenţia Uniunii se limitează la susţinerea acţiunilor întreprinse de statele membre, de exemplu, prin intermediul ajutoarelor financiare. Sunt vizate domenii precum cultura, educaţia sau industria. Lista domeniilor la art 6 din Tratat :

a) protecţia sănătăţii umane;

(b) industria;

(c) cultura;

(d) turismul;

(e) educaţia, formarea profesională, tineretul şi sportul;

(f) protecţia civilă;

(g) cooperarea administrativă.

68

69

1)

Competenţele partajate acoperă celelalte domenii, printre care se numără protecţia

mediului, transporturile şi protecţia consumatorilor. Iată lista domeniilor, prevăzută la art. 4 din Tratat Lisabona

(a)

piaţa internă;

(b)

politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;

(c)

coeziunea economică, socială şi teritorială;

(d)

agricultura şi pescuitul, cu excepţia conservării resurselor biologice ale mării (unde UE are competenţe exclusive);

(e)

mediul;

(f)

protecţia consumatorului;

(g)

transporturile;

(h)

reţelele transeuropene;

(i)

energia;

(j)

spaţiul de libertate, securitate şi justiţie;

(k)

obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, numai pentru anumite

aspecte, definite în Tratat Lisabona. În domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice şi spaţiului, dar şi în domeniile cooperării pentru dezvoltare şi ajutorului umanitar, Uniunea dispune de competenţă pentru a întreprinde acţiuni şi pentru a duce o politică comună, fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect lipsirea statelor membre de posibilitatea de a-şi exercita propria competenţă.

Conform art 2 din Tratatul de la Lisabona, (2) În cazul în care tratatele atribuie Uniunii o competenţă partajată cu statele membre într-un domeniu determinat, Uniunea şi statele membre pot legifera şi adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în acest domeniu. Statele membre îşi exercită competenţa în măsura în care Uniunea nu şi-a exercitat competenţa. Statele membre îşi exercită din nou competenţa în măsura în care Uniunea a hotărât să înceteze să şi-o mai exercite. (3) Statele membre îşi coordonează politicile economice şi de ocupare a forţei de muncă în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezentul tratat, pentru definirea cărora Uniunea dispune de competenţă. (4) Uniunea este competentă, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului privind Uniunea Europeană, să definească şi să pună în aplicare o politică externă şi de securitate comună, inclusiv să definească treptat o politică de apărare comună. Deci PESC şi PESA sunt reglementate special, în altă categorie. (5) În anumite domenii şi în condiţiile prevăzute în tratate, Uniunea este competenta să întreprindă acţiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acţiunii statelor membre, fără a înlocui însă prin aceasta competenţa lor în aceste domenii.

Distribuirea puterii de legiferare între Uniunea Europeană şi statele membre se face respectând principiul subsidiarităţii 71 . Odată ce s-au alăturat Uniunii Europene, statele membre pot decide singure dacă doresc sau nu să rămână în cadrul acesteia. Tratatul de la Lisabona introduce o clauză de retragere voluntară, admiţând astfel că statele membre au în orice moment posibilitatea de a se retrage din Uniune.

Tratatul de la Lisabona îmbunătăţeşte capacitatea Parlamentului şi a Uniunii de a acţiona. Când Europa şi restul lumii întâmpină probleme precum globalizarea, schimbarea climatică, siguranţa energiei şi terorismul, niciun stat nu le poate face faţă singur. Doar acţionând într-o manieră eficientă, transparentă şi coerentă va putea Europa răspunde preocupărilor şi nevoilor

europenilor. Tratatul pregăteşte Parlamentul pentru provocările prezente şi viitoare. De asemenea, Parlamentul, ales

europenilor. Tratatul pregăteşte Parlamentul pentru provocările prezente şi viitoare. De asemenea, Parlamentul, ales direct de către cetăţeni, va avea dreptul de a revizui tratatul.

Prin Tratatul de la Lisabona, UE recunoaşte clar suveranitatea statelor şi dă mai multă putere cetăţenilor în conducerea instituţiilor UE. În cadrul conferinţei „Tratatul de la Lisabona: mai multă putere pentru cetăţeni”, care a avut loc la Dublin, vicepreşedintele Comisiei Europene, Margot Wallström, a expus publicului irlandez eurosceptic 12 motive pentru a ratifica Tratatul.

1. First, the Lisbon Treaty will make the EU more democratic. How? In the first

place,by giving more power to the people. For the first time, EU citizens will have the official right to petition the Commission to launch new initiatives. This puts real power in the hands of any citizen who can organise the support of just one million people in a significant number of EU countries.

2. The Lisbon Treaty also gives more power to members of national parliaments

including the TDs and Senators here. They will have greater powers to challenge any Commission proposal they consider goes against the principle of subsidiarity.

3. The Treaty also gives more power to Parliamentarians. The directly elected

European Parliament will increase its law-making powers, because "co-decision" will be extended into new policy areas. So European elections will become even more important in

deciding the future direction of policy-making.

4. The Lisbon Treaty will extend the rights of EU citizens by making the EU a signatory

to the European Convention on Human Rights, and by giving legal force to the EU Charter of Fundamental Rights. These include the right to life, to education, to freedom of thought, to equality before the law… and workers' rights such as the right of collective bargaining and collective action. So I don't see how anyone can claim that the Lisbon Treaty undermines the rights of workers! This is not at all the case, as I see it.

5. The Lisbon Treaty will make it easier for the EU to make policy in areas that the public

wants us to intervene: eg in areas like climate change and energy security. For the first time, these will explicitly become matters of EU responsibility. EU countries will be able to get their collective act together in cutting greenhouse gas emissions and in talking with one voice to Russia and our other suppliers of gas and oil.” 72