Stoechiometrie: Formule chimice si reactii

CHIMIE GENERALA
curs 2
an I
Proprietatile chimice descriu reactia unei substante
pentru a forma noi substante.
Unele modificari chimice sunt simple in timp ce altele sunt
complexe
Modificarile chimice permit determinarea cantitatilor
de substante consumate si produse in reactii chimice.
Reactiile chimice sunt descrise prin ecuatii chimice
Modificari chimice
Ecuatia chimica pentru formarea apei poate fi vizualizata
ca 2 molecule de hidrogen reactionand cu o molecula de
oxigen si sa formeze doua molecule de apa:
2H
2
+ O
2
2H
2
O

Ecuatii chimice
Produsi
Reactanti
Semnul (+) inseamna reactioneaza iar sageata indica
substantele produse in reactie.
Formulele chimice din partea stanga a ecuatiei sunt numite
reactanti iar cele de dupa sageata produsi.
Numarul din fata formulelor sunt coeficientii
stoechiometrici.
2Na + 2H
2
O 2NaOH + H
2








Coeficienti stoechiometrici: numerele din fata formulelor
chimice; dau raportul dintre reactanti si produsi.

Reactanti Produsi
Ecuatii chimice
Ecuatii chimice
Coeficienti si indici inclusi in formula chimica au efecte diferite
asupra compozitiei.
Ecuatii chimice
Legea conservarii maselor: in nicio reactie chimica nu se
pierde substanta
Echilibrati urmatoarele reactii:
(a) Na(s) + H
2
O(l) NaOH(aq) + H
2
(g)
(b) Al(s) + HCl(aq) AlCl
3
(aq) + H
2
(g)
(c) C
2
H
4
(g) + O
2
(g) CO
2
(g) + H
2
O(l)
Tema:
Reactii de combinare si reactii de
descompunere
In reactii de combinare reactioneaza doua sau mai multe
substante cu formare de produsi:
2Mg(s) + O
2
(g) 2MgO(s)

Mg se combina cu O
2
si formeaza 2 molecule de MgO
(compusi ionici).
Reactii de descompunere au loc atunci cand o substanta se
transforma in doua sau mai multe substante:
2NaN
3
(s) 2Na(s) + 3N
2
(g)
(reactia produsa in airbag)

NaN
3
se descompune in Na si N
2
gazos.
Reactivitatea chimica
Tabelul periodic se poate utiliza pentru a arata cum vor
reactiona elementele in reactii de combinare:
2K(s) + 2H
2
O(l) 2KOH(aq) + H
2
(g)

Toate metalele alcaline reactioneaza cu apa si formeaza
hidroxizi si hidrogen.
Daca M este un metal alcalin, se scrie:
2M(s) + 2H
2
O(l) 2MOH(aq) + H
2
(g)
Metal alcalin + apa Hidroxid + hidrogen

Ecuatia chimica indica numarul de molecule care
reactioneaza pentru formarea de produsi
Interpretare: raportul dintre numarul de moli de reactant
necesar pentru a realiza raportul dintre numarul de moli
de produs
Aceste rapoarte sunt numite rapoarte stoechiometrice
Rapoartele stoechiometrice sunt proportii ideale
Rapoartele reale a reactantilor si produsilor se masora in
laborator (in grame si se transforma in moli).
Informatii cantitative din reactii
chimice

Daca reactantii nu sunt prezenti in cantitati
stoechiometrice, la sfarsitul reactiei unii dintre acestia
sunt inca prezenti (sunt in exces).
Reactant limitativ: reactantul consumat
Reactanti limitativi
Reactanti limitativi
Randamentul reactiei

Cantitatea de produs rezultata conform stoechiometriei,
care nu ia in considerare reactivii limitativi se numeste
randament teoretic.
Reactanti limitativi
O parte din SO
2
ce se introduce in atmosfera de oxigen
si apa se transforma in H
2
SO
4
. Reactia:

2SO
2
(g) + O
2
(g) + 2H
2
O(l) 2H
2
SO
4
(aq)

Cat de mult H
2
SO
4
se poate forma din 5.0 moli SO
2
, 1.0
mol O
2
, si cantitate nelimitata de apa H
2
O?

TEMA
Reactii in apa si solutii
stoechiometrice

Solutiile amestecuri omogene de doua sau mai multe
substante:
Solut: prezent in cantitatea mai mica si este substanta
dizolvata in solvent.
Solvent: prezent in cantitatea mai mare si se
utilizeaza la dizolvarea solutului.
Exemplu: NaCl se dizolva in apa (apa= Solvent si
NaCl = Solut)
Concentratia se modifica prin utilizarea diferitelor
cantitati de solut si solvent.
Molaritate: Moli de solut per litru de solutie.

Compozitia solutiilor
Molaritatea




Cel mai utilizat mod de cuantificare a concentratiei
solutiilor in chimie.
Simbol M si se defineste ca numarul de moli de solut
dizolvat intr-un litru de solutie.
Concentratia solutiilor
Calculati molaritatea unei solutii obtinute prin dizolvarea
a 5.00 g de NaCl intr-o cantitate suficienta de apa incat sa
se formeze 0.125 L de solutie.
Tema
Solutiile sunt preparate in mod obisnuit ca solutii stoc:
Examplu: 12 M HCl
Solutiile de concentratii mai mici se prepara prin
adaugarea de solvent (ex, apa), un proces numit dilutie.
Numarul de moli este acelasi inainte sau dupa dilutie.
Moli de solut inainte de dilutie = Moli de solut dupa dilutie
Deci:
M
diluat
V
diluat
= M
concentrat
V
concentrat

sau
M
final
V
final
= M
initial
V
initial
Concentratia solutiilor diluate
Proprietati electrolitice
Solutiile apoase pot conduce electricitatea.
Capacitatea solutiilor de a conduce curentul electric
depinde de numarul de ioni din solutie.
Trei tipuri de solutii:
Electroliti puternici,
Electroliti slabi, si
Nonelectroliti.
Proprietatile generale ale solutiilor
apoase
Proprietati electrolitice
Proprietatile generale ale solutiilor
apoase
Compusi moleculari in apa

Compusi moleculari in apa (ex, CH
3
OH): nu formeaza
ioni
Daca nu exista ioni nu se transporta curentul electric.

Proprietatile generale ale solutiilor
apoase
Compusi ionici in apa

Compusii ionici disociaza in apa (NaCl).
In solutie, fiecare ion este inconjurat de molecule de apa.
Transportul de ioni prin solutie determina trecerea de
curent.
Acizii disociaza in apa (HCl).
Proprietatile generale ale solutiilor
apoase
Electroliti slabi si puternici

Electroliti puternici: disociaza complet in solutie.
Exemplu:

Electroliti slabi: produc concentratii mici de ioni la
dizolvare.
Acesti ioni exista in equilibru cu substante neionizate.
Exemplu:
Proprietatile generale ale solutiilor
apoase


Acizi substante capabile sa ionizeze in solutie si sa formeze
ioni de hidrogen (H
+
) care cresc concentratia acestora in solutie.
Exemplu, HCl disociaza in apa si formeaza ioni H
+
si Cl
-
.
Baze substante care reactioneaza sau accepta ioni H
+
.
Exemplu, OH
-
va accepta H
+
de la HCl formand H
2
O.
Saruri compusi ionici care se pot forma prin inlocuirea unuia
sau mai multor ioni de hidrogen a unui acid de catre un ion
pozitiv.
Exemplu, NaCl provine de la HCl.
Proprietatile generale ale solutiilor
apoase
Identificarea electrolitilor tari si slabi

Multe saruri sunt electroliti puternici (NaCl, CaCO
3
.
Cei mai multi acizi sunt electroliti slabi. Totusi, HCl,
HBr, HI, HNO
3
, H
2
SO
4
, HClO
3
, si HClO
4
sunt acizi
puternici.
Bazele puternice uzual sunt hidroxizi, Ca(OH)
2
, ai
metalelor alcaline si alcalino-pamantoase.

Proprietatile generale ale solutiilor
apoase
Reactii de precipitare
Reactii de schimb

Cand amestecam doua solutii si se formeaza un solid, solidul
se numeste precipitat.

Are loc dublul schimb al ionilor in solutie:
AX + BY AY + BX.
HCl + NaOH NaCl + H
2
O
Solutiile se modifica daca:
Se formeaza o sare insolubila (precipitat),
Se formeaza neelectrolit sau compus putin solubil;
Se formeaza un gaz insolubil.

Tema
Scrieti echilibrele de reactie pentru reactia dintre H
3
PO
4

si KOH.

Scrierea reactiilor chimice

Ecuatii ionice: utilizate sa descrie reactiile dintre ioni.
Ecuatia moleculara: toate speciile apar ca molecule:
HCl(aq) + NaOH(aq) H
2
O(l) + NaCl(aq)
Ecuatia ionica completa: listeaza toti ionii:
H
+
(aq) + Cl
-
(aq) + Na
+
(aq) + OH
-
(aq) H
2
O(l) + Na
+
(aq)
+ Cl
-
(aq)

Ecuatia ionica neta: listeaza doar ionii:
H
+
(aq) + OH
-
(aq) H
2
O(l)
Reactii de precipitare
Acizii cu un proton - monoprotici (ex: HCl).
Acizii cu doi protoni - diprotici(e.g., H
2
SO
4
).
Acizii cu multi protoni - poliprotici.
Reactii acid-baza
Identificarea electroliti slabi si tari

Electroliti putenici - ionici si, in general, sunt solubili in
apa

Electroliti putenici neionici dar sunt acizi tari sau baze
tari

Electroliti slabi solubili in apa si neionici, sunt acizi sau
baze slabe.

Reactii acid -baza
Reactii de neutralizare si saruri

Neutralizarea se produce la amestecarea unui acid cu o
baza:
HCl(aq) + NaOH(aq) H
2
O(l) + NaCl(aq)
Se formeaza o sare (NaCl) si apa.
Sarea = compus ionic a caror cationi provin de la o baza
iar anionul de la un acid.
Neutralizarea intre acid si hidroxid metalic produce apa si
sare.
Reactii acid-baza
Reactii acid-baza cu formare de gaz

Ionul sulfura si ionul carbonat poate reactiona cu H
+
in
mod similar ca OH
-
.
2HCl(aq) + Na
2
S(aq) H
2
S(g) + 2NaCl(aq)
2H
+
(aq) + S
2-
(aq) H
2
S(g)
HCl(aq) + NaHCO
3
(aq) NaCl(aq) + H
2
O(l) + CO
2
(g)

Reactii acid-baza
Oxidare si Reducere

Cand un metal se corodeaza el pierde electroni si
formeaza cationi:
Ca(s) +2H
+
(aq) Ca
2+
(aq) + H
2
(g)
Oxidare: atomi, molecule, ioni devin mai incarcati
pozitiv.
Oxidare pierdere de electroni.
Reducere: atom, molecula, ion devine mai putin
incarcat pozitiv.
Reducere acceptare de electroni.
Reactii de oxido-reducere
Oxidare si Reducere
Reactii de oxido-reducere
Numar de oxidare

Numar de oxidare pentru un ion: sarcina pe ion.
Numar de oxidare pentru un atom: sarcina ipotetica
avuta daca ar fi ion.
Numerele de oxidare reguli:
1. Daca atomii sunt in forma elementara numar de
oxidare zero. Ex, Cl
2
, H
2
, P
4
.
2. Pentru un ion monoatomic, sarcina ionului este starea
de oxidare.
Reactii de oxido-reducere
Numere de oxidare

3. Uzual, nemetalele au numere de oxidare negative:
a) Numarul de oxidare al O este uzual 2. Ionul
peroxid, O
2
2-
, are oxigenul cu numar de oxidare
1.
a) Numarul de oxidare al H este +1 cand se leaga de
nemetale si1 cand este legat de metale.
b) Numarul de oxidare pentru F este 1.
4. Suma numerelor de oxidare pentru atomi este sarcina
moleculei (zero pentru molecule neutre).
Reactii de oxido-reducere
Oxidarea metalelor de catre acizi si saruri

Metalele sunt oxidate de catre acizi si formeaza saruri:
Mg(s) +2HCl(aq) MgCl
2
(aq) + H
2
(g)
In reactie, 2H
+
(aq) se reduce la H
2
(g).

Metalele pot fi oxidate de alte saruri:
Fe(s) +Ni
2+
(aq) Fe
2+
(aq) + Ni(s)
Fe este oxidat la Fe
2+
si Ni
2+
este redus la Ni.
Reactii de oxido-reducere
Serii de activitate

Unele metale sunt mai usor oxidate decat altele.
Serii de activitate: o lista de metale aranjate in ordinea
descrescatoare a oxidarii.
Mai sus in seria de activitate metal mai activ.
Orice metal poate fi oxidat de ionii elementelor de sub el
Reactii de oxido-reducere
Bibliografie
1. C.D. Nenitescu, Chimie general, EDP, Bucureti, 1978.
2. D. Negoiu i col., Tratat elementar de chimie anorganic, vol.I,Ed.Tehnic, Bucureti, 1972.
3.D.F. Shriver, P.W. Atkins, C.H. Langford, Chimie Anorganica, Editura Tehnica, Bucuresti, 1998
4. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Marcel Florin Mustea, Chimie Analitic, Editura Gr.T.Popa, U.M.F.
Iai, 2003.