Sub embriologie http://www.scribd.

com/doc/44296783/EMBRIOLOGIE
1.Neurulatia
2.Derivatele crestelor neurale
3.Dezvoltarea tubului neural
4.Histogeneza tesutului nervos
5.Dezvoltarea rombencefalului
6.Devoltarea cerebelului
7.Dezvoltarea mezencefalului
8.Dezvoltarea emisferelor cerebrale
9.Dezvoltarea diencefalului
10.Dezvoltarea maduvei spinarii
11.Dezvoltarea ochiului
12.Dezvoltarea urechii
13.Dezvoltarea hipofizei
14.Dezvoltarea pancreasului
15.Dezvoltarea gl. Tiroida, paratiroida si timus
16.Dezvoltarea gonadelor








SUB 1:
Neurulatia
Gastrulatia este urmata incepand din zilele 22-24 de o noua perioada evolutiva neurulatia.
In cadrul neurulatie continua cresterea discului embrionar mai intai in sens cranio-caudal si acesta
ajunge la 1,5-2cm lungime apoi si in latime mai ales in jumatatea cefalica si discul ia aspect piriform.
Aria discului embrionar apare impartita in 3 zone:
Zona mediana, cu nodulul Hense in centru, prelungirea cefalica si linia primitiva extinse spre cei doi
poli.
Zonele laterale in care a aparut al treilea strat celular: Mezoblastul la marginile discului
embrionar acesta se continua cu mezoblastul extraembrionar.
In ziua 19 20 dispare linia primitiva si in locul sau se intinde notocondrul, deasupra
notocondrului celulele ectoblastului prolifereaza si dau nastere unei placi celulare mediane
longitudinale, placa neurala.
Placa neurala se infunda in discul embrionar sub forma unui sant, santul neural fiind delimitat de
doua buze.
Mezoblastul paraxial incepe sa se fragmentize si el in blocuri celulare, care raman legate de
somitele pedinculilor somitici, dar numai pe o intindere limitata.
-mezoblastul lateral incepe sa se cliveze dinspre pedinculi somitici spre marginile discului embrionar
in doua lame: dorsala care se orienteaza spre endoplast:
lamele poarta numele de pleure, somato-pleura si respectiv splanhno-pleure: fanta dintre ele se
largeste si devine celom intra-embrionar.
Mezoblastul situat inaintea membrane faringiene, la polul cefalic al discului se evagineaza sub
forma unei placi celulare numite placa cardiac. Din vezicula vitelina se formeaza o prelungire care
patrunde in pedincolul de fixare al discului embrionar denumita alantodis.
In acelasi timp datorita cresterii discului embrionar in sens cranio caudal medio lateral si dorso
ventral se modifica si forma sa din disc se transforma in para apoi in piscot si mai apoi marginile
sale se apropie una de alta pe fata ventral discul devenind un tub cilindric curbat, cu
extremitatile orientate una spre cealalta pe fata ventral. Masele celulare diferentiate din cele trei
straturi de celule ale discului embrionar vor evolua si fiecare va participa la formarea
structuriilor viitorului fat.


Sub2:
Derivatele crestelor neuronale:
Dupa ziua a 22-a lama celulara se imparte in doua aglomerari celulare dorso-laterale, crestele
neurale. Separatia incepe la nivelul mezencefalului si evolueaza atat caranial cat si caudal. Evolutia
crestelor neurale se caracterizeaza prin procese histologice intense, elemetele celulare rezultate
avand un potential migrator si inducator , migrarea este directionata spre tinte de proteinele
fibrilare ale matricei extracelulare. Migrarea celulelor cu origine in crestele neurale se realizeaza sub
forma de unde care preced, sunt concomitente sau urmeaza inchiderii tubului neural constituind
unul dintre procesele cele mai dinamice ale neurulatie.
Din crestele neurale iau nastere:
-neuronii senzitivi ai ganglionilor spinali.
-majoritatea neuronilor senzitivi ai ganglionilor precum si micro-ganglioni de pe traiectul nervilor
craniei V, VII,VIII,IX,X.
-ganglionii vegetative
-celule SIF ale ganglionilor simpatici.
-sistemul nervos enteric
-celule receptoriale senzoriale
-celule Schwann si celule satelite perisomatice ale ganglionilor periferici somatici si vegetative.
-majoritatea elementelor celulare ale leptomeningelui.
-celule sistemului APUD diseminate in endodermal respirator si digestive.
-celule parafoliculare calcitonin-secretante ale glandei tiroide, rezultate din cuplarea materialului
tireoglosal cu corpul ultimo-brahial.
-feocromocitele medulosuparenale.
-paraganglionii.
-paraneuronii.
-cellule de tip I din structurile glomice (corpusculul carotidian, glomusul jugular, timpanic, etc.)
-melanoblastele din intregul organism.


Sub 3:
Dezvoltarea tubului neural.
La inceputul saptamanii a 3 a a embriogenezei ectoblastul situate deasupra procesului cordal se
hipertrofiaza formand placa neuronala . Aceasta are un segment proximal mai evazat , placa
cerebrala si altul distal ingust, placa spinal.
Placa neurala este sediul unuei activitatii mitotice intense multiplicarea celulara avand drept
consencinta aparitia santului neural. Acesta se infunda pe toata lungimea sa si ramane limitat de
restul ectodermului prin doua margini proeminente, placile neurale. Ele prezinta un versant
ventromedial neural si altul dorso-lateral neuroectodermic.
Inchiderea tubului neural se realizeaza prin fuziunea PLACILOR NEURALE PE LINIA MEDIANA. ACEST
PROCES incepe in ziua a 22 a la nivelul primelor 5 somite cervicale si evoluleaza atat cranial cat si
caudal. La inceputul saptamani a 4-a tubul neural primitive comunica larg cu cavitatea amniotica
prin doua orificii sitate la extremitati, neuroporul anterior si neuroporul posterior.
Neurulatia continua prin definitivarea fuziunii si diminuarea progresiva a celor doua orificii.
Neuroporul anterior se inchide in ziua a 25 a iar cel posterior doua zile mai tarziu. In acesta faza a
dezvoltarii, zona mediana dorsala a embrionului prezinta doua regiuni cu structura diferita:
Zona proximala , neurala situate intre nodulul primitive si placa procordala unde diferentierea este
marcata de invaginarea in stra unicelular.
Zona distala situate intre membrane cloacala si nodulul primitive care apartine liniei primitive a
crei histogeneza se caracterizeaza prin multiplicarea pluristratificata a epiblastului care fuzioneaza
materialul migrator al mezodermului nesegmentat.
Dupa ziua a 20 a linia primitive dispare si ectoblastul situate deasupra eminentei caudale
prolifereaza sub forma neuroectoblastului secundar, care va forma portiunea terminal a tubului
neural corespunzatoare ultimelor segmente sacrate si celui coccigian.
Inchiderea definitive a tubului neural prin fuzionarea marginilor sale are drept consecinta
refacerea ectodermului supradiacent si formarea materialului neuroectoblastic migrator din versatul
extern al placilor neurale. Acesta se dispune sub forma unei lame celulare unice situate sub
ectoblast, dorsal fata de tubul neural. Tubul neural primitive este format dintr-un epiteliu cilindric
pseudostratificatr ale carui cellule se intend de la lumenul tubului neural pana la suprafata
acestuia.



SUB 4:
Histogeneza tesutului nervos
Atat neuronii cat si celule gliale se formeaza prin proliferarea celulelor stratului neuroepitelial care
tapeteaza canalul neural. Proliferarea initiala a celulelor neuroepiteliale genereaza neuroblasti care
migreaza spre zona de manta (corpii neuronilor de culoare cenusie) prelungirile neuronilor migreaza in
zona marginala (invelite de mielina avand culoare alb-galbuie).
Coloanele bazale contin neuroni motori, somatici si viscerali, coloanele alare contin neuroni
senzitivi, neuroni de asociatie care fac sinapsa cu fibrele eferente la nivelul neuronilor senzitivi ai
ganglionilor de pe traseul radacini posterioare.
Axonul unui neuron de asociatie poate face sinapsa cu neuroni motori de aceiasi parte sau de parte
opusa a maduvei sau pot avea un traiect ascendant spre creier.
Dupa formarea neuronior, stratul neuroepitelial continua sa genereze celulele gliale ale
tubului neural: astrocite fibrilare si neuroplasmtice, oligodendroglia, microglii.
La nastere stratul neuroepitelial pierde capacitatea de neuro generza, devina strat periependimar.
Zona de manta devine substanta cenusie, zona marginala devine substanta alba.













Sub5:
Dezvoltarea rombencefalului:
Ca urmare a aparitie curburii pontine peretii tubului neural din regiunea metencefal se
deplaseaza posterior si dinauntru inafara ca o carte ce se deschide:
Lama dorsala se intinde si se subtiaza devenind panza coroida a ventriculului4:
Lamele alare se situeaza dorso-lateral, lamele bazale pastreaza positia ventral.
Cranial de flexura pontina, la nivelul metencefalului, marginile dorsale ale placii alare constituie
buzele romboide, buzele romboide plorifereaza, acopera tavanul ventriculului 4 alcatuiesc vermisul
cerebelos.
Emisferele cerebeloase.
Lama dorsala consta in principal din ependim, este acoperita de un strat bine vascularizat al pie
mater.
De fiecare parte a liniei mediane piamater si ependimul formeaza o zona de structure fine,
digitiforme, ce se proiecteaza in ventricuului 4 zona plexurilor coroide specializata in secretia de
lichid cefalorahidian incepand cu luna a3 a i.u.
Lichidul cerebrospinal circula permanent prin canalul central al maduvei spinarii si ventriculii
creierului si de asemenea prin spatial subarahnoidian, dupa care este drenat in sinusurile durei mater.
Trece in spatial subarahnoidian pe calea a trei orifice ce se deschid in acoperisul ventriculului 4, o
deschizatura mediana si doua deschizaturi laterale.










6 DEZVOLTAREA CEREBELULUI.
Cerebelul se dezvolta pe seama buzelor romboide ale placi alare de la nivelul metencefalului,
incepand cu saptamana a 6 a i.u. si continua dupa nastere. La finele saptamani a 6-a buzele romboide
metencefalice formeaza 2 placi cerebeloase. In luna a 2-a i.u. portiunile craniale ale buzelor
romboide se unesc pe linia mediana, formand un primordiu unic ce acopera ventriculul IV.
In mijlocul luni a-3-a i.u. primordiul vermisului proemina dorsal.
Fisura postero-laterala separa o portiune caudala constand intr-o pereche de lobi floculo-
nodulari. De o portiune mai mare, situate cranial, ce consta intr-o ingrosare mediana denumita vermis
si doua emisfere cerebeloase. Vermisul si emisferele cerebeloase se pliaza transversal. Portiunea
craniala creste mai rapid decat lobii flocculus si nodulus, pe care ii acopera.
Fisura primara se adanceste la finele luni a 3 a are loc divizarea vermisului si a emisferelor
cerebeloase in anterior(cranial) si unu mijlociu (caudal). Lobii sunt divizati in continuare in lobuli prin
aparitia fisurilor secundara si prepiramidala. Suprafata lubuliilor este fisurata intro serie de girusuri
transverse denumite lame. Procesul de formare de noi girusurii continua toata viata i.u. determinand
dezvoltarea cortexului cerebelos.
Substanta cenusie a cerebelului este dispusa atat la exterior sub forma unui strat denumit scoarta
cerebeloasa cat si in interior sub forma a patru grupe de nuclei pereche:
:fastigial
:Globos
:Emboliform
:Dintat
Toate eferentele la scoarta cerebrala sunt retransmise prin acesti nuclei.








SUB 7:
Dezvoltarea mezencefalului.
Mezencefalul reprezinta singura vezicula cerebrala primitive care nu sufera modificari
esentiale fata de aspectul initial al tubului neural. Cavitatea sa limitata cu santul evident, se
reduce formand apeductul cerebral. Din placa alara se va dezvolta lama tectala. La nivelul
acestuia apare mai intai un sant transversal, care separa coliculii inferiori de cei superiori. Cresterea
dorsala a coliculiilor determina aparitia bratului vertical al santului cruciform.
Histogenetic placiile alare sunt caracterizate prin numeroase unde mitotice care realizeaza
aspectul cortical, stratificat al structurilor definitive. Prin fenomenul de migrare bazala materialul
provenit din placa alara formeaza nucleul rosu si substanta neagra. Placa bazala formeaza nuclei
mtorii somatici ai nervilor III si IV si nucleul motor vegetative Edinger-Westphal. Fibrele cortico-
spinale si cortico-pontine formeaza crus cerebri (bazinul mezencefalic).

















Sub8.
Telencefalul d natere emisferelor cerebrale, comisurilor emisferelor cerebrale, comisurilori
creieruluii creierului olfactiv.
Cresterea veziculelor telencefalice incepe in saptamana a6a i-.u in special in sens caudal si dorsal duce
la aparitia lobului temporal care acopera peretii laterali ai diencefalului.in luna a3a veziculele
cerebrale viitoarele emisfere cerebrale se extend si acopera mezencefalul iar in luna a5a acopera
cerebelul.
Vezicula telencefalica in dezvoltarea sa denereaza emisferele cerebrale comisurile, bulbi si tracturile
olfactive.

SUB 9:
Dezvoltarea Diencefalului.
Intr-o etapa precoce imediat succesiva inchiderii neroporului anterior, din peretlee lateral al
prozencefalului se formeaza vezicula si pedunculul optic. Acesta ramane sub santul emisferic care
delimiteaza telencefalul de diencefal.
Structurile diencefalice se formaza exclusive pe seama placii alare. Anterosuperior apare
proeminenta nucleului thalamic, separate de cea hipotalamica prin santul hipotalamic ce uneste
orificiul interventricular cu apeductul mezencefalic. Dorsal se dezvolta epitalamusul separate prin
sulculs dorsalis de polul posterior al talamusului. Cei doi nuclei talamici se dezvolta considerabil
ingusteaza lumenul tubului neural diencefalic transformadu-l intr-o fanta si uneori fuzioneaza
tangential la nivelul comisurii intertalamice. Polul posterior al talamusului se insinueaza intre
epitalamus care este situate dorso-medial si metatalamus care se deplaseaza dorso-caudal si
lateral.
Materialul placii alare situate sub santul hipotalamic formeaza posterior corpii mamilarii, iar
anterior caudal fata de chiasma optica se evagineaza sub forma influndibulului din care va lua
nastere neurohipofiza. Materialul neuroblastic din peretii laterali ai infundibului formeaza restu
structurilor hipotalamice.





SUB 10:
Dezvoltarea maduvei spinale.
Aparitia continua a neuroblastilor in mantaua peretelui lateral a tubului neural
determina aparitia unei zone ventral mai groase, placa bazala si a unei zone dorsale mai subtiri
placa alara.
Acestea sunt separate pe fata lor interna de santul present de-a lungul intregului tub
neural. Placile bazale sunt unite ventral prin placa fundamental, iar cele alare sunt unite dorsal prin
placa tecala, ambele find, inguste, exclusive gliogenetice. Ele sunt slab reprezentate la embrionul
uman. Placa bazala contine neuroni motori si caror axoni strabat stratul marginal si membrane
limitanta externa formand radacinile ventral ale nervilor spinali. Ei se conecteaza fie cu musculatur
cheletala fie cu neuroni vegetative postganglionari alcatuind eferenta periferica destinata
efectorilor.
Placa alara contine neuroni ai caror axoni nu parasesc nevraxul. Ei se numesc neuroni centrali si
pot fi comisurali, homolaterali si de asociatie. Axoni neuronilor comisurali traverseaza placa bazala
catre stratul marginal contralateral , cei ai neuronilor homolaterali raman in tractul marginal de
aceiasi parte iar cei ai neuronilor de ascoieatie nu parasesc mantaua . Proliferarea neuroblastica si
maturarea neuronala continua pana la epuizarea cantitativa a stratului epindimal care ramane
reprezentat de un singur strat de cellule ependimale cilindrice inalte. Ele limiteaza lumenul tubului
neural ingustat sub forma canalului central.
In urma acestor proliferari mantaua se ingroasa considerabil formand substanta cenusie a
maduvei spinarii. Stratul marginal este invadat de axoni ascendenti si descendenti de origine
medulara sau central care se vor mieliniza formand substanta alba. Placile alare se extend
catre linia mediana pre si post-ependimara, formand comisura cenusie.
In zona placii fundamentale, ele raman separate de un sant bine reprezentat si in stratul marginal
care va devein santul median ventral al maduvei. La nivelul stratului marginal cordoanele dorsale
vor fi limitate median de invaginarea membranei limitate externe sub forma septului median
dorsal. Placile bazale se dezvolta in special la nivelul emergentei radacinilor nervilor ce vor forma
plexurile brahiale si lombr.







11.Dezvoltarea ochiului:
La embrionare uman primul semn care indica formarea globilor ocular apare in ziua 22 sub forma
unei perechi de santuri superficiale situate pe partile laterale ale prozencefalului. Dupa inchiderea
tubului neural cele doua santuri formeaza doua evaginatii ale prozencefalului, denumite vezicule
optice. Aceste vezicule vin ulterior in contact cu ectodermal de suprafata si induc la nivelul acestuia
modificarile necesare pentru formarea cristalinului. La scurt timp dupa aceea fiecare vezicula
optica invagineaza si formeaza o structura cu perete dublu , cupa optica. Cele doua straturi, intern si
extern ale peretelui acestei cupe sunt separate initial printr-un lumen denumit spatiu
intraretinian, insa aceasta dispare rapid si cele doua straturi se unesc. Invaginarea nu este limitata la
partea central a cupei optice , si implica si o portiune din suprafata inferioara a veziculei optice.
Care corespunde viitoarei fisuri coroide. Aceasta fisura permite patrunderea arterei hialoide in
camera ocular interna. In saptamana a saptea marginile fisurii coroide fuzioneaza iar in partea
anterioara a cupei optice se formeaza o deschidere rotunda.
In paralel cu aceaste evenimente celulele ectodermul de suprafata care au venit in contact cu
vezicula optica incep sa se alungeasca si formeaza placoda cristaliana. Aceasta placoda invagineaza
ulterior si formeaza vezicula cristaliana, care acum este pozitionata in dreptul deschiderii cupei optice.
Stratul extern al cupei optice care cntine mici granule de pigment, este denumit stratul pigmentar
al retinei. Dezvoltarea stratului intern al cupei optice este mai complicata. La scurt timp dupa
formarea veziculei cristaliniene celulele din peretele posterior se alungesc anterior si formeaza
fibre lungi care ocupa treptat lumenul veziculei. La sfarsitul saptamani a saptea aceste fibre
cristaline primare vin in contact cu peretele anterior al veziculei cristaliniene. Insa cresterea
cristaloinului nu se finalizeaza in acest stadiu deoarece fibre cristaliene noi secundare sunt adaugate
continu in regiunea central .
La sfarsitul saptamanii a cinea primordiul globului ocular este inconjurat complet de tesut
mezenchimal lax. In scurt timp acest tesut se diferentiaza si formeaza un strat intern similar cu
pia mater si un strat extern asemanator durei mater. Ulterior stratul intern devine bogat
vascularizat si pigmentat si este denumit coroida: stratul extern formeaza sclera si se continua cu
dura mater dispusa in jurul nervului optic.
Legatura dintre cupa optica si creier este asigurata de pediculul optic care prezinta pe suprafata
ventral un sant denumit fisura coroida. In saptamana a saptea fisura coroida se inchide, iar in
interiorul pedinculului optic se formeaza un canal ingus. In urma acestor procese pediculul optic se
transforma in nerv optic. In partea central contine un segment din artera hialoida, denumita
ulterior artera central a retinei. Nervul optic este inconjurat la exterior de doua straturi- pia
mater si arahnoida pe de o parte si dura mater pe de alta parte cu care se continua coroida si
respective sclera.

Sub 12:
Dezvoltarea urechii:
Primul semn care indica dezvultarea urechilor apare in ziua 22 sub forma unor ingrosari ale
ectodermului de pe fetele laterale ale rombencefalului. Aceste ingrosari denumite placode otice,
invagineaza rapid si formeaza vezicule otice sau auditive. In etapele mai avansate ale dezvoltarii
fiecare vezicula se imparte in o component ventrala care da nastere sacului si ductului cohlear
si o component dorsala din care se formeaza utricula, canalele semicirculare si ductul
endolimfatic. Aceste structure epiteliale formeaza impreuna labirintul membranos. In saptamana
a sasea de dezvoltare la polul inferior al saculei se formeaza o structura tubulara proeminenta.
Aceasta evaginatie denumita ductul cohlear. La scurt timpu tesutul cartilaginous. In saptamana a
zecea acest tesut cartilaginous sufera un process de vacuolizare in urma caruia se formeaza doua
spatii perilimfatice scala vestibulara si scala timpanica. Canalele semicirculare apar in saptamana a
sasea de dezvoltare sub forma unor evaginatii aplatizate ale portiunii utriculare a veziculei otice.
















Sub 13:
Dezvoltarea hipofizei.
Este concomitanta cu aparitia si dezvoltarea infundibulului diencefalic. Aceasta determina
invaginarea ectodermului plafonului gurii primitive sub forma pungiile lui Rathke, care creste
dorsal catre infundibul, pierde conexiunile cu stomodeumul si formeaza adenohipofiza, in timp ce
partea cea mai distala a infundibulului se formeaza neurohipofiza din materialul placii alare situate
sub santul hipotalamic care formeaza posterior corpii mamilarii, iar anterior, caudal fata de
chiasma optica se evagineaza sub forma influndibulului din care va lua nastere neurohipofiza.



















Sub 14:
Dezvoltarea Pancreasului.
Dezvoltarea pancreasului este in stransa legatura cu cea a duodenului si a ficatului. Pancreasul apare sub
forma a doi muguri, proveniti din ansa duodenala:
-Unu ventral comun cu mugurele hepatobiliar si altul dorsal.
Mugurele ventral este concentrate in jurul ductului pancreatic al lui Wirsung, el are conexiuni
intime si se dezvolta impreuna cu ductul coledoc, la inceput in mezoduodenul ventral , dupa care,
data cu rasturnarea si rotatia ansei duodenale evolueaza posterior si se uneste cu al doilea
mugure pancreatic. Mugurele pancreatic dorsal este concentrat in jurul ductului lui Santorini care
este captat apoi de ductul Wirsung.
Evolutia filo-genetica a pancreasului explica anomaliile care pot sa apara la acest organ , dintre care
doua sunt mai importante:
Pancreasul divizat( caracterizat prin separarea elementelor derivate din mugurele pancreatic ventral
).
Si pancreasul inelar care inconjoara partea descendenta a duodenului atat pe fata sa ventral
cat si pe cea dorsala , putand duce chiar la ocluzia acestuia. De remarcat faptul ca se descriu si
diverse forme de pancreasurii accesorii sau supramunerare, plasate fie in grosimea mezourilor
gastrice, intestinale sau chiar in mucoasa stomacului si a duodenului.
Anatomie functionala , este o glanda amfiorina constituita la periferie dintr-o capsula si din
parenchimu glandular la interior. Capsula este o foita conjunctiva intrarita de peritoneul parietal
posterior si de fasciile de acolare preduodenopancreatice supra si submezocolice iar posterior de
fasciile de acolare retrodoudenopancreatice.
Pancreasul glandular este alcatuit din doua elemente endocrine si exocrine.
Inervatia este vegetative provenita din plexul celiac, in special din nodulii semilunari si mezenterici
superiori, acolo unde sosesc filetele nervilor splanhnici mari si ale vagului drept.
Vascularizatie provenita din trunchiul celiac si din artera mezenterica superioara.





SUB 15:
.Dezvoltarea gl. Tiroida, paratiroida si timus.
In regiunea anterioara subhioidiana a gatului se gaseste in loja viscerala un complex glandular
tiroparotiroidian.
Glanda tiroida este o glanda cu secretie interna. Ea se dezvolta din partea anterioara sau respiratorie a
faringelui, printr-un mugure median si doi muguri laterali. Mugurele median apare ca un fund de sac,
nepereche, median la nivelul celui de al doilea sac brachial. Ulterior acest fund de sac se
transforma intr-o vezicula, a carei cavitate este umpluta prin proliferarea tesutului glandular. Mugurii
laterali sunt pereche si se dezvolta din al 4 lea buzunar branhial , fuzioneaza cu mugurele median
lund intr-o mica masura parte la formarea corpului tiroid. Mugurele median ramane in legatura cu
punctul de origine care corespunde bazei limbi si este reprezentat de foramen cecum. Segmental
de unire intre foramen cecum si glanda este reprezentat de canalul tireoglos al lui His, care coboara
prin septul lingual , trece retrohioidian si se continua cu un ligament care il duce pana la varful
piramidei.
In mod normal acest canal dispare in a treia luna embrionara. Atat pe seama segmentului sau
lingual cat si la nivelul hioidului se pot dezvolta tiroide accesori.
Glanda are aspectul literei H cu ramurile verticale oblice inauntru si cu ramura orizontala aproape
mediana se numeste istm si partile laterale se numesc lobi.
Glandele paratiroide. Sunt mici corpusculi glandulari asezati in teaca peritiroidiana, care la inceput
au fost confundati cu mici lobi tiroidieni, desi de obicei sunt in numar de 4 , ele pot varia intre doua
si sapte . Paratiroidele superioare se dezvolta din din al IV-lea buzunar brahial. Paratiroidele
inferioarese dezvolta din al III lea buzunar branhial impreuna cu timusul si in dezvoltarea
coboara cu timusul astfel se aseeaza inferior parotidelor dezvoltate din al IV lea buzunar. In mod
normal gasim patru paratiroide doua superioare si doua inferioare se gasesc si parotide accesori
Timusul este o glanda ce secretie interna si functiune limfoida. El se dezvolta inainte traheii avand
un segment in mediastinul anterior si unu cervical. Apare din a 2 a luna a vietii embrionare si e
vizibil pe embrionul de 6 mm. Originea timusului se gasesc 2 mugurii timici pereche ce iau nastere
din al III lea buzunar brahial , alaturii de paratiroida inferioara. Dupa alaturara celor doi
muguri se dezvolta un organ epitelial care ulterior devine limfoid. Este o glanda cu rol in crestere si
maximul ei de dezvoltare se gaseste cam la varsta de 14-15 ani pentru ca dupa varsat de 20 de ani
sa fie in mare parte involuat, transformaduse intr-o masa grasoasa in care mai pot fi evidentiate
insulele glandulare ca nu dispar insa nici la adanci batraneti. La nou nascut timusul apare ca un
organ lobat format din doi lobi, oarecum separate, dar uniti la partea mijlocie printr-un ist