n 1986, AT&T transmite un debit de 1,7 Gbps printr-o fibr folosit iniial la 400 Mbps.

Anul
1987 nseamn prima amplificare optic folosind fibre dopate cu erbium (EDFA) folosind 1550
nm.
Preocupri pentru transmisiile solitonice au aprut nc din 1973 cnd Hasegawa i Tappert au
avut ideia de a folosi efectul Kerr (neliniaritatea fibrei optice) pentru a compensa dispersia fibrei
n fereastra a treia (1550 nm) unde atenuarea este minim. Lucrarea lor a fost stimulat de
articolele scrise de Zakharov i Shabat care au artat ca ecuaia Schrodinger neliniar (NLS) care
descrie propagarea unui puls optic printr-o fibr dispersiv n prezena neliniaritii Kerr poate fi
integrat (prin metoda mprtierii inverse) i pot fi gsite soluii adic solitoni.
Solitonii sunt o soluie pentru dispersie dar nu i pentru atenuare.Hasegawa propune ns o
amplificare Raman idee pus n practic n 1988 de Mollenauer i Smith. Cum distanele pe care
pot fi folsii solitonii nu pot fi orict de mari din cauza atenurii, Gordon i Hauss studiaz
efectele unei amplificri Raman distribuite. Apariia amplificatoarelor cu fibre dopate (de ex.
EDFA, unde doparea se face cu Erbiu) a reprezentat o etap important n dezvoltarea
comunicaiilor optice i, n particular a deschis noi perspective asupra transmisiunilor solitonice
n anul 1991 Nakazawa, Kimura i Suzuki demonstreaz transmisii solitonice
transoceanice.Peste doi ani, n 1993 Linn Mollenauer de Bell Labs. transmite pe solitoni
10Gbps pe o distan de 20000 km.