Nicolae Danet Curs An 2004

ANALIZ
A NUMERIC
A
Cu aplicatii rezolvate n Mathcad
Nicolae Danet
Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
Catedra de Matematica
Octombrie, 2004
ii
Cuprins
Prefata la editia electronica v
Prefata editiei tiparite n 2002 vii
1 INTERPOLAREA FUNC TIILOR 1
1.1 Interpolare polinomiala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.1 Polinomul de interpolare Lagrange . . . . . . . . . . . . . 4
1.1.2 Algoritmul lui Aitken . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.1.3 Diferente divizate.
Polinomul Newton cu diferente divizate . . . . . . . . . . . 15
1.1.4 Diferente nite.
Polinomul Newton cu diferente nite . . . . . . . . . . . . 25
1.1.5 Evaluarea erorii n interpolarea polinomiala . . . . . . . . 31
1.2 Polinoamele Bernstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.3 Curbe Bzier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
1.4 Problema aproxim arii functiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
1.5 Interpolare Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
1.6 Interpolare polinomiala pe portiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
1.7 Functii spline cubice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
1.8 Functii B-spline cubice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
2 DERIVARE NUMERIC
A 65
2.1 Derivare bazat a pe polinomul Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . 66
2.2 Derivare bazat a pe polinomul Newton . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3 INTEGRARE NUMERIC
A 77
3.1 Formula trapezelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3.2 Formula lui Simpson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
3.3 Formula Newton-Ctes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
3.4 Formula lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
3.5 Calculul integralelor duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
3.6 Calculul integralelor improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
iii
iv CUPRINS
4 INTEGRAREA ECUA TIILOR DIFEREN TIALE 115
4.1 Teorema de existenta si unicitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
4.2 Metoda Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
4.3 Metoda Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
4.4 Metode de tip Runge-Kutta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
4.5 Metode multipas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
4.6 Metoda Adams-Bashforth-Moulton . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5 SISTEME DE ECUA TII LINIARE 139
5.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
5.2 Metode de descompune LU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
5.3 Metoda Crout . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
5.4 Matrice pozitiv denite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
5.5 Descompunerea Cholesky . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
5.6 Sisteme tridiagonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
5.7 Metoda lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
5.8 Norme pentru vectori si matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
5.9 Numarul de conditionare al unei matrice . . . . . . . . . . . . . . 173
5.10 Contractii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
5.11 Metoda aproximatiilor succesive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
6 SISTEME DE ECUA TII NELINIARE 193
6.1 Metoda aproximatiilor succesive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
6.2 Metoda lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
7 PROBLEME CU CONDI TII LA LIMIT
A 209
7.1 Metoda diferentelor nite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210
7.2 Metoda colocatiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
7.3 Metoda lui Galerkin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
8 ECUA TII CU DERIVATE PAR TIALE 221
8.1 Ecuatia caldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
8.2 Ecuatia corzii vibrante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
8.3 Ecuatia Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 238
Prefata la editia electronica
Prezenta versiune electronica reproduce continutul p artii nti a cartii tiparite
Analiza numerica - Cu aplicatii rezolvate n Mathcad, care a aparut n anul
2002 la editura Matrix Rom Bucuresti. La ea am adaugat dou a noi sectiuni:
Polinoamele Bernstein si Curbe Bzier, iar alte sectiuni au fost completate
cu unele metode noi pe care le-am dezvoltat pe baza calculul simbolic si numeric
din Mathcad. Asa au aparut: calculul matriceal al diferentelor divizate (sub-
sectiunea 1.1.3) si al diferetelor nite (subsectiunea 1.1.4); calculul integralelor
duble pe domenii oarecare folosind formula lui Simpson sau formula lui Gauss
(sectiunea 3.5). Alte metode numerice au primit o abordare nou a corespunz a-
toare posibilitatilor oferite de mediul Mathcad (a se vedea, de exemplu, modul
de obtinere a formulei lui Gauss pentru calculul unei integrale simple din secti-
unea 3.4). Pentru toate aceste completari teoretice am elaborat si noi programe
Mathcad.
n cursul anului 2003, folosind sierele Mathcad care au stat la baza tip aririi
partii a doua a lucrarii mentionate mai sus si noile siere create pentru com-
pletarile facute, am realizat o carte electronic a n Mathcad
1
intitulata
Analiza numerica - Probleme rezolvate cu Mathcad. Aceasta a fost folosita
n cursul anului universitar 2003-2004 n cadrul aplicatiilor practice aferente
cursului de Analiza numerica pe care l-am predat studentilor din anul doi de
la Facultatea C ai Ferate, Drumuri si Poduri din cadrul Universitatii Tehnice
de Constructii Bucuresti.
Publicarea cartii electronice Analiza numerica - Probleme rezolvate cu Math-
cad se face n dou a variante. Una este varianta originara n Mathcad, care are
toate calitatile unei carti electronice, dar care nu poate folosita dect n mediul
Mathcad 2001 sau n variantele ulterioare ale acestuia. Pentru cei care nu dis-
pund de Mathcad se ofera o varianta n limbajul HTML, care ilustreaza modul n
care se poate folosi mediul Mathcad pentru rezolvarea unor probleme de analiza
numeric a.
1
Avantajele utiliz arii cartilor electronice scrise cu Mathcad sunt prezentate n lucrarea au-
torului Crearea si utilizarea c artilor electronice n Mathcad, aparuta n lucrarile simpozionului
Tehnologii educationale pe platforme electronice n nv atamntul ingineresc, 9-10 mai 2003,
Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti, Editura Conspress, Bucuresti, 2003, p.301-312.
Lucrarea se a a pe acest CD n catalogul Lucrari.
v
vi PREFA T
A LA EDI TIA ELECTRONIC
A
Pentru ntelegerea algoritmilor care au fost implementati n Mathcad am con-
siderat necesar publicarea pe acelasi CD si a partii teoretice corespunzatoare.
Acesta apare n mod compact, sub forma de sierului de fata, sau fragmentat
corespunz ator ecarui algoritm. Accesarea fragmentului care corespunde unui
algoritm se face din cartea electronic a dnd clic pe cuvintele cheie subliniate.
Octombrie 2004 Nicolae D anet
ndanet@cfdp.utcb.ro
Prefata editiei tiparite n 2002
Cui se adreseaz a aceasta carte?
Lucrarea de fata este un text introductiv n ceea ce se numeste, de regul a,
Analiza numeric a n programa de studii a viitorilor ingineri. Ea are ca punct
de plecare cursul cu acelasi nume predat de autor ncepnd cu anul 1996 la
Facultatea de Cai Ferate, Drumuri si Poduri din cadrul Universitatii Tehnice
de Constructii Bucuresti. Cartea se adreseaza tuturor celor care vor sa utilizeze
metode numerice n rezolvarea unor probleme de matematic a, dar n primul rnd
studentilor din anul doi de studii din universit atile tehnice.
Ce contine?
n lucrare sunt descrise metode numerice pentru rezolvarea unor probleme din
urmatoarele domenii:
1. Interpolarea functiilor
2. Derivare numeric a
3. Integrare numerica
4. Integrarea ecuatiilor diferentiale
5. Sisteme de ecuatii liniare
6. Sisteme de ecuatii neliniare
7. Probleme cu conditii la limita
8. Ecuatii cu derivate partiale
Continutul n detaliu al ec arui capitol se poate vedea la Cuprins.
Diversitatea capitolelor abordate provine din necesitatea de a respecta princi-
palele directii ale programei analitice.
Stuctura lucrarii
Lucrarea este mpartita n doua p arti. n prima parte sunt prezentate as-
pectele teoretice ale rezolv arii problemelor abordate si sunt date exemple simple
pentru ntelegerea algoritmilor folositi. La sfrsitul ecarei sectiuni sunt pro-
puse cteva probleme de rezolvat pe baza cunostintelor din sectiunea respectiv a.
Modelele de rezolvare sunt prezentate n sierele Mathcad
2
ale caror nume sunt
indicate la sfrsitul ecarei sectiuni.
2
Mathcad este marca nregistrata a rmei MathSoft, Inc., 101 Main Street, Cambridge, MA
02142, USA, http://www.mathcad.com.
vii
viii PREFA TA EDI TIEI TIP
ARITE N 2002
Partea a doua contine un numar de 49 programe Mathcad care ilustreaza
algoritmii prezentati n prima parte.
De ce Mathcad?
Pentru rezolvarea aplicatiilor numerice s-a ales pachetul de programe Mathcad
din dou a motive esentiale.
Primul motiv este cel didactic: n Mathcad formulele matematice se scriu cu
mare usurint a, la fel cum se scriu pe tabla sau pe foaia de hrtie. Aceasta faci-
litate face ca Mathcad-ul sa poat a nvatat din mers, o dat a cu cunostintele
de Analiz a numerica, n cele 28 de ore dedicate activitatilor practice la aceasta
disciplina.
Al doilea motiv este cel economic: o licenta pentru folosirea Mathcad-ului
are un cost mult mai mic n comparatie cu cel al altor pachete de programe de
calcul numeric. Aceste doua argumente au prevalat n fata celor de performanta
de calcul.
Dupa experienta autorului, majoritatea programelor Mathcad prezentate n
partea a doua a cartii pot realizate de studenti concomitent cu nvatarea uti-
lizarii Mathcad-ului. O minim a introducere n principiile de lucru cu Mathcad
este totusi binevenita. n cadrul Facultatii de Cai Ferate, Drumuri si Poduri
ea este facuta n anul nti de studii, la cursul de Utilizarea calculatoarelor,
prin patru-cinci cursuri consacrate principiilor generale de lucru n Mathcad si a
utilizarii posibilitatilor grace ale acestuia.
Conventii folosite n sierele Mathcad
Pentru claritatea programelor Mathcad
3
n ecare dintre acestea au fost intro-
duse multiple zone de text explicativ asupra calculelor care urmeaza a se efectua.
n economia unui program zonele de text au numai un rol explicativ. Ele nu con-
tribuie cu nimic la partea de calcul si de aceea pot lipsi. Pentru a distinge zonele
de text de cele de calcul textele au fost scrise cu caractere italice.
Cele 49 de programe Mathcad acopera majoritatea tipurilor de probleme a
c aror prezentare teoretica a fost facut a n prima parte a c atii. Cu mici modic ari
evidente ele pot rezolva ntreaga clasa de probleme pentru care au fost create. n
subsolul paginii ecarui sier Mathcad apare numele s au cu care este mentionat
n textul din partea nti.
Mathcad-ul a fost folosit pentru realizarea pas cu pas a algoritmilor descrisi
n prima parte a lucrarii si nu ca o cutie neagra. De cele mai multe ori
s-au folosit instructiuni elementare pentru rezolvarea problemelor. S-a ales aceasta
cale, n detrimentul folosirii unei singure functii Mathcad care putea realiza ace-
lasi lucru, deoarece s-a urmarit n primul rnd ntelegerea algoritmului folosit.
S-a considerat c a cine ntelege algoritmul descris pe larg v-a capabil apoi sa
3
Pentru realizarea programelor din aceasta carte se recomanda folosirea versiunii Mathcad
2000 sau 2001. Un sier creat cu Mathcad 2001 nu este deschis de Mathcad 2000, cu exceptia
cazului n care a fost salvat cu optiunea de Mathcad 2000.
ix
constate singur, folosind Help-ul programului, ca acel algoritm se putea face n
Mathcad folosind un numat redus de instructiuni.
Analiza numerica azi
Pe ntreaga durat a de elaborare a acestei lucrari autorul si-a pus multe pro-
bleme (unele nerezolvate nca) despre cum trebuie predata aceasta disciplina
matematica ast azi, cnd calculatorul personal a devenit o realitate cotidian a.
Iata unele dintre ele.
Din multimea de algoritmi consacrati rezolvarii unei clase de probleme, care
au fost creati n decursul timpului, la diferite stagii de cunoastere teoretic a si de
dezvoltarea a tehnicii de calcul, care algoritmi trebuie predati astazi? Cei simplu
de nteles, dar uneori neperformanti n procesul de calcul, sau cei mai performanti
numeric, dar cteodata mai dicil de nteles?
Cum trebuie folosite pachetele de programe de calcul ca Mathcad-ul sau altele
similare lui? Ca o cutie neagra? nvatndu-i pe studenti ca pentru rezolvarea
acestei probleme se foloseste comanda aceasta, ca datele de intrare se scriu astfel
iar datele de iesire se citesc astfel? Sau este mai bine ca sa se fac a o rezolvare
pas cu pas, cu un control al calculului la ecare etapa, pentru a ntelege mai bine
cum lucreaza algoritmul respectiv si apoi trecerea la rezolvarea compacta folosind
maximul de performanta al programului respectiv? Dar este timp pentru acest
mod de abordare?
Autorul consider a ca astazi predarea separat a a metodelor numerice de cele
analitice nu se mai justica. Tratarea unitara este mai adecvata si mai eco-
nomica ca timp. Trebuie renuntat la modul traditional de a scoate rezolvarea
numeric a a unei probleme de la o disciplin a si amnata predarea ei un an sau
un an si jumatate pna se ajunge la Analiza numeric a cnd, de regula, tre-
buie reluate premizele teoretice. Metodele numerice trebuie predate la ecare
disciplina matematic a nsotite de rezolvarea lor concreta cu ajutorul unui pachet
de programe de calcul. n locul unei lucrarii ca Analiza numerica cu Math-
cad ar trebui sa apara Algebra liniara cu Mathcad sau Ecuatii diferentiale cu
Mathcad, etc.
Cum poate mbunatatita aceasta editie?
Constient de o serie de nempliniri ale aceste lucrarii, autorul si propune
corectarea lor ntr-o viitoare editie. Cteva din dezideratele editiei viitoare ar :
a) o analiza teoretica mai amanuntita a tuturor tipurilor de erorii care apar n
procesele de calcul; b) cresterea num arului de exemple care nsotesc prezentarea
teoretic a; c) alegerea unor exemple practice concrete, adevarate studii de caz pen-
tru clasa de probleme a c aror rezolvare teoretica a fost prezentata; d) includerea
unor indicatii si a raspunsurilor la problemele propuse (desi acestea se pot re-
zolva usor folosind sierul Mathcad indicat ca model la sfrsitul ec arei sectiuni)
pentru a face lucrarea mai accesibila celor interesati de a o folosi ca manual de
autoinstruire.
x PREFA TA EDI TIEI TIP
ARITE N 2002
Realizarea tehnica a lucrarii
Lucrare a fost realizata n ntregime de autor. Textul primei parti a fost
tehnoredactat n LaTeX. Desenele au fost create n Mathcad si ncorporate apoi
n text. Prin urmare, toate desenele sunt create pe baza unor formule matematice
si nu desenate artistic. Partea a doua este scrisa n ntregime n Mathcad.
Pentru tiparirea lucrarii s-au folosit fonduri din contractul de grant 45181/2000,
cod CNFIS 68.
August 2002 Nicolae Danet
ndanet@fx.ro
Capitolul 1
INTERPOLAREA
FUNC TIILOR
Ce nseamna a interpola o functie?
Se dau n+1 numere reale distincte, x
0
< x
1
< < x
n
; situate ntr-un interval
[a; b]; numite puncte de interpolare sau noduri, si valorile n aceste puncte ale unei
functii f :
f(x
0
) = f
0
; f(x
1
) = f
1
; : : : ; f(x
n
) = f
n
:
Functia f este necunoscuta. Se cunosc doar valorile sale n punctele de interpo-
lare.
Problema interpol arii functiei f const a n a determina o functie F, numita
functie de interpolare, care sa satisfaca urmatoarele conditii:
a) n punctele de interpolare x
i
functia F ia aceleasi valori ca si functia f; i.e.,
F(x
0
) = f
0
; F(x
1
) = f
1
; : : : ; F(x
n
) = f
n
:
b) F apartine unei clase de functii date.
A apartine unei clase de functii date nseamn a, de exemplu:
1) F este o functie polinomiala pe intervalul [a; b], i.e.,
F(x) = a
0
+a
1
x + + a
m
x
m
; x 2 [a; b];
unde m este un numar natural si a
0
; a
1
; : : : ; a
m
sunt constante reale. n acest
caz interpolarea se numeste interpolare polinomiala. Daca not am cu P([a; b])
multimea functiilor polinomiale denite pe [a; b]; atunci aceasta conditie se scrie
simbolic sub forma F 2 P([a; b]):
2) F este o functie continu a pe intervalul [a; b]; i.e.,
F 2 C([a; b]) = ff : [a; b] ! R j f continu a pe [a; b]g:
1
2 CAPITOLUL 1. INTERPOLAREA FUNC TIILOR
3) F este o functie de clas a C
1
pe intervalul [a; b]; i.e.,
F 2 C
1
([a; b]) = ff : [a; b] !R j f derivabila cu derivata continua [a; b]g:
La ce serveste functia de interpolare?
Functia de interpolare F se foloseste pentru a aproxima valorile functiei ne-
cunoscute f n puncte x diferite de punctele de interpolare x
0
; x
1
; : : : ; x
n
; i.e.,
f(x)
= F(x); x 6= x
i
:
Punctele M
i
(x
i
; f
i
); i = 0; 1; : : : ; n; se numesc datele problemei de interpolare sau
punctele suport ale problemei de interpolare (x
i
abscisele suport, f
i
ordonatele
suport).
Punctele suport ale problemei de interpolare
Interpretarea geometrica a problemei de interpolare
Din punct de vedere geometric, a interpola o functie f nseamna a determina
o curba de ecuatie y = F(x); numit a curba de interpolare, care sa treaca prin
punctele suport M
i
(x
i
; f
i
); i = 0; 1; : : : ; n; si care sa apartin a unei anumite clase
de curbe.
Curba de interpolare
1.1. INTERPOLARE POLINOMIAL
A 3
Pusa sub form a generala problema interpolarii unei functii poate sa nu aiba
solutie, s a aiba o singura solutie sau mai multe. n continuare ne vom ocupa de
interpolarea polinomial a.
1.1 Interpolare polinomiala
Se considera n+1 numere reale distincte, x
0
< x
1
< < x
n
; numite puncte
de interpolare sau noduri, si valorile n aceste puncte ale unei functii f :
f(x
0
) = f
0
; f(x
1
) = f
1
; : : : ; f(x
n
) = f
n
:
Prin interpolare polinomiala se ntelege determinarea unui polinom
P(x) = a
0
+a
1
x + a
2
x
2
+ + a
m
x
m
;
care n punctele de interpolare x
0
< x
1
< < x
n
sa ia valorile f
0
; f
1
; : : : ; f
n
:
Mai precis,
P(x
i
) = f
i
; i = 0; 1; : : : ; n: (1.1)
n mod resc se pun ntrebarile: Exista un astfel de polinom? Care este
gradul sau? Daca exista, este unic? Cu ce formula se determina P(x) n functie
de datele problemei de interpolare? Toate aceste ntrebari vor primi raspuns n
cele ce urmeaza.
Polinomul P(x) depinde de m + 1 parametrii independenti a
0
; a
1
; : : : ; a
m
:
Deoarece conditiile (1.1) sunt n num ar de n + 1, este natural sa consideram
m = n pentru a avea un numar de parametrii egal cu numarul de conditii.
Teorema urmatoare arata c a problema interpolarii polinomiale are solutie
unica.
Teorema 1.1.1 (de existenta si unicitate a polinomului de interpolare) Date
n + 1 puncte de interpolare x
0
< x
1
< < x
n
si n + 1 valori f
0
; f
1
; : : : ; f
n
;
exista un unic polinom P
n
(x); de grad mai mic sau egal cu n; astfel nct
P
n
(x
i
) = f
i
; i = 0; 1; : : : ; n:
Demonstratie. A determina polinomul
P
n
(x) = a
0
+ a
1
x +a
2
x
2
+ + a
n
x
n
astfel nct acesta sa verice conditiile P
n
(x
i
) = f
i
; i = 0; 1; : : : ; n; revine la a
determina coecientii a
0
; a
1
; : : : ; a
n
din sistemul de ecuatii
8
>
>
<
>
>
:
a
0
+a
1
x
0
+a
2
x
2
0
+ + a
n
x
n
0
= f
0
;
a
0
+a
1
x
1
+a
2
x
2
1
+ + a
n
x
n
1
= f
1
;
......................................................
a
0
+a
1
x
n
+a
2
x
2
n
+ +a
n
x
n
n
= f
n
:
(1.2)
Sistemul (1.2) este un sistem liniar de n + 1 ecuatii cu n + 1 necunoscute
a
0
; a
1
; : : : ; a
n
, care are determinantul de tip Vandermonde
=
1 x
0
x
2
0
: : : x
n
0
1 x
1
x
2
1
: : : x
n
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 x
n
x
2
n
x
n
n
=
Y
0j<in
(x
i
x
j
):
Deoarece punctele x
i
sunt distincte, 6= 0 si, n baza teoremei lui Cramer,
sistemul (1.2) are solutie unic a. Aceasta demonstreaz a existenta si unicitatea
polinomului de interpolare care satisface conditiile din enuntul teoremei.
Teorema de mai sus este folosit a ndeosebi pentru partea sa de unicitate.
Metoda de determinare a polinomului de interpolare bazata pe rezolvarea sis-
temului (1.2) nu este folosita n practica. n cele ce urmeaz a, vom determina
diferite forme ale polinomului de interpolare folosind alte procedee dect re-
zolvarea sistemului (1.2). n baza teoremei anterioare toate aceste polinoame
coincid.
1.1.1 Polinomul de interpolare Lagrange
Vom nota cu P
n
([a; b]) multimea tuturor functiilor polinomiale cu coecienti
reali de grad mai mic sau egal cu n denite pe intervalul [a; b]; i.e.,
P
n
([a; b]) = fP : [a; b] !R j P(x) = a
0
+ a
1
x + + a
n
x
n
; a
0
; a
1
; : : : ; a
n
2 Rg:
n scopul determin arii unui polinom P 2 P
n
([a; b]) care s a satisfac a conditiile
P(x
i
) = f
i
; i = 0; 1; : : : ; n; (1.3)
rezolvam n prima etapa o problema de interpolare mai simpla dect problema
generala.
Etapa 1: Determinarea polinoamelor fundamentale Lagrange
Date punctele de interpolare x
0
< x
1
< < x
n
; pentru ecare i = 0; 1; : : : ; n;
se determin a un polinom L
i
1
2 P
n
([a; b]); astfel nct
L
i
(x
0
) = = L
i
(x
i1
) = L
i
(x
i+1
) = = L
i
(x
n
) = 0; (1.4)
L
i
(x
i
) = 1:
1
Notatia completa a polinomului ar L
n;i
; pentru a pune n evidenta c a acesta depinde si
de n: Pentru simplicarea notatiei vom scrie doar L
i
:
A 5
Conditiile anterioare arata ca polinomul cautat, L
i
(x); se anuleaza n punctele
x
0
; : : : ; x
i1
; x
i+1
; : : : ; x
n
. Prin urmare, conform teoremei lui Bzout, L
i
(x) se
divide cu produsul (x x
0
) (x x
i1
)(x x
i+1
) (x x
n
): (n cazul i = 0
punctele sunt x
1
; x
2
; : : : ; x
n
: Vom folosi aceasta conventie peste tot n cele ce
urmeaza.) Cum acest produs este un polinom de gradul n iar L
i
(x) trebuie s a e
un polinom de grad maxim n, rezulta ca L
i
(x) are forma
L
i
(x) = c
i
(x x
0
) (x x
i1
)(x x
i+1
) (x x
n
) = c
i
n
Y
j=0
j6=i
(x x
j
);
unde c
i
este o constanta. Conditia L
i
(x
i
) = 1 permite determinarea constantei
c
i
; si anume
c
i
=
1
(x
i
x
0
) (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) (x
i
x
n
)
=
1
Q
n
j=0
j6=i
(x
i
x
j
)
:
Prin urmare, polinomul special cautat care verica conditiile (1.4) este
L
i
(x) =
(x x
0
) (x x
i1
)(x x
i+1
) (x x
n
)
(x
i
x
0
) (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) (x
i
x
n
)
; (1.5)
sau
L
i
(x) =
n
Y
j=0
j6=i
x x
j
x
i
x
j
:
Polinoamele L
i
(x), i = 0; 1; : : : ; n; se numesc polinoamele fundamentale Lagrange.
Etapa 2: Determinarea polinomului Lagrange
Pentru rezolvarea problemei generale de interpolare consider am polinomul
P
n
(x) de forma
P
n
(x) = f
0
L
0
(x) + f
1
L
1
(x) + + f
n
L
n
(x); (1.6)
unde L
0
(x); L
1
(x); : : : ; L
n
(x) sunt polinoamele fundamentale Lagrange determi-
nate n etapa nti.
P
n
(x) este un polinom de grad cel mult n deoarece ecare polinom L
i
(x) are
gradul n; dar, dup a efectuarea sumei, este posibil sa se obtin a coecientul lui x
n
egal cu zero. n plus, P
n
(x) satisface conditiile de interpolare (1.3). ntr-adev ar,
P
n
(x
j
) =
n
X
i=0
f
i
L
i
(x
j
) =
n
X
i=0
f
i
ij
= f
j
; j = 0; 1; : : : ; n:
n baza unicitatii polinomului de interpolare data de teorema 1.1.1 acesta este
polinomul cautat.
nlocuind polinoamele fundamentale Lagrange L
i
(x) n relatia (1.6) obtinem
P
n
(x) =
n
X
i=0
f
i
(x x
0
) (x x
i1
)(x x
i+1
) (x x
n
)
(x
i
x
0
) (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) (x
i
x
n
)
; (1.7)
sau, sub o forma util a n programele de calcul,
P
n
(x) =
n
X
i=0
f
i
0
B
B
@
n
Y
j=0
j6=i
x x
j
x
i
x
j
1
C
C
A
: (1.8)
Polinomul de interpolare dat de formulele (1.7) sau (1.8) se numeste polinomul
de interpolare Lagrange sau, pe scurt, polinomul Lagrange.
Observatia 1.1.2 Dupa cum se poate observa cu usurinta din formula (1.7),
coecientul lui x
n
din polinomul Lagrange P
n
(x) este dat de formula
a
n
=
n
X
i=0
f
i
(x
i
x
0
) (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) (x
i
x
n
)
:
Vom utiliza aceasta exprimare a coecientului a
n
putin mai trziu, cnd vom
introduce notiunea de diferenta divizata.
Observatia 1.1.3 Pentru o scriere mai simpla a polinoamelor fundamentale de
interpolare Lagrange (1.5), consider am polinomul
w(x) = (x x
0
)(x x
1
) (x x
n
);
numit polinomul punctelor de interpolare sau polinomul nodurilor. Derivata aces-
tui polinom are expresia
w(x) = (x x
1
)(x x
2
) (x x
n
) +
+(x x
0
)(x x
2
) (x x
n
) +
+(x x
0
) (x x
i1
)(x x
i+1
) (x x
n
) +
+(x x
0
)(x x
1
) (x x
n1
):
Calculata n x = x
i
aceasta suma se reduce la un singur termen si anume
w
0
(x
i
) = (x
i
x
0
) (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) (x
i
x
n
):
A 7
Cu aceste notatii polinoamele fundamentale (1.5) se scriu sub forma
L
i
(x) =
w(x)
(x x
i
) w
0
(x
i
)
:
Atunci polinomul Lagrange are expresia
P
n
(x) = w(x)
n
X
i=0
f
i
1
(x x
i
)w
0
(x
i
)
: (1.9)
Exemplul 1.1.4 n cazul n = 1 polinomul Lagrange are forma
P
1
(x) = f
0
x x
1
x
0
x
1
+ f
1
x x
0
x
1
x
0
;
iar curba de interpolare y = P
1
(x) reprezinta dreapta care trece prin punctele
suport M
0
(x
0
; f
0
); M
1
(x
1
; f
1
): n gura de mai jos este reprezentat polinomul
Lagrange care trece prin punctele suport M
0
(2,1) si M
1
(4,5).
0 2 4 6
2
4
6
Polinom Lagrange de gradul unu
Exemplul 1.1.5 n cazul n = 2 polinomul Lagrange are expresia
P
2
(x) = f
0
(x x
1
)(x x
2
)
(x
0
x
1
)(x
0
x
2
)
+ f
1
(x x
0
)(x x
2
)
(x
1
x
0
)(x
1
x
2
)
+ f
2
(x x
0
)(x x
1
)
(x
2
x
0
)(x
2
x
1
)
;
iar curba de interpolare y = P
2
(x) reprezinta parabola care trece prin punctele
suport M
0
(x
0
; y
0
); M
1
(x
1
; y
1
); M
2
(x
2
; y
2
): De exemplu, polinomul de interpolare
Lagrange care trece prin punctele M
0
(1; 2); M
1
(2; 5); M
2
(4; 3) are expresia
P
2
(x) = 2
(x 2)(x 4)
(1 2)(1 4)
+5
(x 1)(x 4)
(2 1)(2 4)
+ 3
(x 1)(x 2)
(4 1)(4 2)
=
4
3
x
2
+ 7x
11
3
:
Valoarea sa n x = 3 este P
2
(3) =
16
3
: Reprezentarea graca a acestui polinom
este dat a n gura de mai jos. Micul patrat de pe curb a reprezinta valoarea
polinomului n x = 3:
0 1 2 3 4 5
2
4
6
Polinom Lagrange de gradul doi
ntr-o problema de interpolare ne intereseaz a de cele mai multe ori valoarea
polinomului ntr-un punct x si mai putin expresia n sine a polinomului de inter-
polare. De aceea calculele se fac sub forma prezentata n exemplu urmator.
Exemplul 1.1.6 Se da functia f(x) prin tabelul
x
i
: 1 2 4
f
i
: 2 5 3
: Se cere
valoarea polinomului de interpolare Lagrange n punctul x = 3:
Conform tabelului dat punctele de interpolare sunt x
0
= 1; x
1
= 2; x
2
= 4; iar
valorile functiei n aceste puncte sunt f
0
= 2;f
1
= 5;f
3
= 4: Calcul am mai nti
polinoamele fundamentale Lagrange n x = 3 :
L
0
(x) =
(x x
1
)(x x
2
)
(x
0
x
1
)(x
0
x
2
)
; L
0
(3) =
(3 2)(3 4)
(1 2)(1 4)
=
1
3
;
L
1
(x) =
(x x
0
)(x x
2
)
(x
1
x
0
)(x
1
x
2
)
; L
1
(3) ==
(3 1)(3 4)
(2 1)(2 4)
= 1;
L
2
(x) =
(x x
0
)(x x
1
)
(x
2
x
0
)(x
2
x
1
)
; L
2
(3) ==
(3 1)(3 2)
(4 1)(4 2)
=
1
3
:
Polinomul de interpolare Lagrange n cazul n = 2 este
P
2
(x) = f
0
L
0
(x) + f
1
L
1
(x) +f
2
L
2
(x):
A 9
Pentru x = 3 obtinem
P
2
(3) = 2 L
0
(3) +5 L
1
(3) + 3 L
2
(3) = 2 (
1
3
) + 5 1 +3
1
3
=
16
3
:
Avantajele folosirii polinomului de interpolare sub forma lui Lagrange sunt:
a) Punctele de interpolare x
0
< x
1
< < x
n
sunt arbitrare. (Nu trebuie sa
e echidistante cum se cere n alte metode de interpolare.)
b) n expresia polinomului Lagrange valorile functiei f
0
; f
1
; : : : ; f
n
apar ex-
plicit sub forma liniara. (A se vedea formulele (1.6), (1.7), (1.8), (1.9).) De
aceea utilizarea polinomului de interpolare sub forma lui Lagrange este recoman-
data atunci cnd se rezolva mai multe probleme de interpolare pentru aceleasi
noduri, dar cu seturi diferite de valori pentru functie.
Dezavantajele utilizarii polinomului Lagrange:
a) Constructia polinomului Lagrange necesita utilizarea tuturor punctelor de
interpolare, ceea ce poate un impediment major n cazul n care n are valori
mari. De aceea, n practica, pentru valori mari ale lui n, se prefera alte forme ale
polinomului de interpolare dect forma lui Lagrange.
b) Nu exista o relatie explicita ntre dou a polinoame Lagrange de grade succe-
sive. ( O relatie exista totusi, dar nu explicita si mai greu de utilizat. Mai precis,
daca notam cu P
01:::n
(x) polinomul Lagrange construit folosind toate nodurile
x
0
; x
1
; : : : ; x
n
; cu P
12:::n
(x) polinomul Lagrange construit folosind nodurile
x
1
; x
2
; : : : ; x
n
; si cu P
01:::n1
(x) polinomul Lagrange construit folosind nodurile
x
0
; x
1
; : : : ; x
n1
; atunci ntre cele trei polinoame exista relatia
P
01:::n
(x) =
(x x
0
)P
12:::n
(x) (x x
n
)P
01:::n1
(x)
x
n
x
0
data de Propozitia 1.1.12. Pentru modul n care se poate folosi aceasta relatie
pentru determinarea polinomului Lagrange a se vedea sectiunea 1.1.2)
Cazul punctelor de interpolare echidistante
Polinomul de interpolare Lagrange este important din punct de vedere teoretic
deoarece sta la baza obtinerii altor metode numerice. De exemplu, este folosit
pentru obtinerea formulelor de integrare si derivare numerica. n aceste cazuri
punctele de interpolare sunt, de regula, echidistante. Ce nseamna aceasta? Se
considera un interval [a; b] al axei reale pe care-l partim n n parti egale cu ajutorul
punctele de diviziune a = x
0
< x
1
< x
2
< : : : < x
n
= b: Lungimea unui interval
al diviziunii, numit a pasul diviziunii, este egala cu h =
b a
n
: Cu aceast a notatie
punctele diviziunii se scriu sub forma
x
i
= x
0
+ ih; i = 0; 1; : : : ; n:
Efectu am schimbarea de variabila t =
x x
0
h
, de unde rezulta x = x
0
+ th:
(t indic a pozitia relativa a lui x fata de x
0
: De exemplu, daca t = 2, x este
punctul x
2
; iar daca t = 2; 5; x este punctul situat la mijlocul distantei dintre x
2
si x
3
:) Folosind variabila t avem
x x
j
= (t j)h;
x
i
x
j
= (i j)h:
Atunci polinoamele fundamentale Lagrange (1.5), dupa amplicarea cu x x
i
,
capata forma
L
i
(x) =
(x x
0
) (x x
i1
)(x x
i
)(x x
i+1
) (x x
n
)
(x
i
x
0
) (x
i
x
i1
)(x x
i
)(x
i
x
i+1
) (x
i
x
n
)
=
t(t 1) (t n)h
n+1
i(i 1) 1 (t i) (1)(2) (i n)h
n+1
= (1)
ni
t(t 1) (t n)
i!(n i)!(t i)
:
n consecinta, expresia polinomului Lagrange n cazul punctelor de interpolare
echidistante este
P
n
(x) =
n
X
i=0
(1)
ni
f
i
i!(n i)!
t(t 1) (t n)
(t i)
; (1.10)
sau, ntr-o forma utila pentru programele de calcul,
P
n
(x) =
n
Y
j=0
(t j)
!
n
X
i=0
(1)
ni
f
i
i!(n i)!(t i)
; (1.11)
unde t =
x x
0
h
:
Datele problemei de interpolare vor introduse n programele de calcul sub
forma unor vectori care au drept componente punctele de interpolare, respectiv
valorile functie f n aceste puncte. n acest scop vom nota cu x vectorul care are
componentele x
0
; x
1
; : : : ; x
n
si cu f vectorul de componete f
0
; f
1
; : : : ; f
n
: Deci
x =
2
6
6
6
4
x
0
x
1
.
.
.
x
n
3
7
7
7
5
; f =
2
6
6
6
4
f
0
f
1
.
.
.
f
n
3
7
7
7
5
:
De multe ori, pentru a realiza o economie de spatiu, vom scrie vectorii sub forma
transpusa x = (x
0
; x
1
; : : : ; x
n
)
T
; f = (f
0
; f
1
; : : : ; f
n
)
T
:
A 11
Punctul n care se calculeaza polinomul de interpolare va notat cu z: Aceasta
schimbare de notatie se impune datorita faptului ca s-a notat cu x vectorul
punctelor de interpolare. n cazul n care se cere calcularea valorilor polino-
mului de interpolare n mai multe puncte z
0
; z
1
; : : : ; z
m
aceste date se introduc
sub forma unui vector z = (z
0
; z
1
; : : : ; z
m
)
T
:
Exercitiul 1.1.7 Fie x vectorul punctelor de interpolare si f vectorul valorilor
unei functii n aceste puncte
x =
2
6
6
6
6
6
6
4
11
13
14
18
19
21
3
7
7
7
7
7
7
5
; f =
2
6
6
6
6
6
6
4
1342
2210
2758
5850
6878
9282
3
7
7
7
7
7
7
5
:
Folosind polinomul de interpolare Lagrange, determinati valoarea functiei f n
punctul z = 15:
Exercitiul 1.1.8 Fie x vectorul punctelor de interpolare
x = (0; 05; 0; 15; 0; 20; 0; 25; 0; 35; 0; 40; 0; 50; 0; 55)
T
si f vectorul valorilor unei functii n aceste puncte
f = (0; 9512; 0; 8607; 0; 8187; 0; 7788; 0; 7047; 0; 6703; 0; 6065; 0; 5769)
T
:
Calculati f(0; 45).
Exercitiul 1.1.9 Fie x vectorul punctelor de interpolare
x = (1; 50; 1; 54; 1; 56; 1; 60; 1; 63; 1; 70)
T
si f vectorul valorilor unei functii n aceste puncte
f = (3; 873; 3; 924; 3; 950; 4; 000; 4; 087; 4; 123)
T
:
Folosind polinomul de interpolare Lagrange, determinati valorile functiei date n
punctele:
a) 1; 52; b) 1; 55; c) 1; 58; d) 1; 61; e) 1; 67.
Exercitiul 1.1.10 n tabelul de mai jos se dau valorile unei functii f n punctele
de interpolare x
i
, i = 0; 1; : : : ; 6:
x
i
2; 0 2; 3 2; 5 3; 0 3; 5 3; 8 4; 0
f
i
5; 848 6; 127 6; 300 6; 694 7; 047 7; 243 7; 368
Folosind polinomul de interpolare Lagrange calculati valorile functiei n punctele
a) 2; 22; b) 2; 41; c) 2; 78; d) 3; 34; e) 3; 75; f) 3; 88:
Exercitiul 1.1.11 Functile f si g sunt date mai jos indicndu-se punctele de
interpolare n vectorul x si valorile corespunzatoare ale acestor functii n vectorii
f, respectiv g:
x =
2
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4
0; 00
0; 05
0; 10
0; 15
0; 20
0; 25
0; 30
0; 35
0; 40
0; 45
0; 50
3
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5
; f =
2
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4
0; 28081
0; 31270
0; 34549
0; 37904
0; 41318
0; 44774
0; 48255
0; 51745
0; 55226
0; 58682
0; 62096
3
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5
; x =
2
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4
1; 50
1; 51
1; 52
1; 53
1; 54
1; 55
1; 56
1; 57
1; 58
1; 59
1; 60
3
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5
; g =
2
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4
0; 51183
0; 50624
0; 50064
0; 49503
0; 48940
0; 48376
0; 47811
0; 47245
0; 46678
0; 46110
0; 45540
3
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5
Folosind polinomul lui Lagrange pentru noduri echidistante calculati:
1) Valorile functiei f n punctele: a) 0; 01928; b) 0; 01392; c) 0; 02475;
d) 0; 02713; e) 0; 47113; f) 0; 47531; g) 0; 48398; h) 0; 48675.
2) Valorile functiei g n punctele: a) 1; 50911; b) 1; 50820; c) 1; 50253;
d) 1; 50192; e) 1; 59513; f) 1; 59575; g) 1; 59514; h) 1; 59728.
Exemple de probleme de interpolare Lagrange rezolvate cu Mathcad sunt
prezentate n sierul Interpolare Lagrange.mcd.
1.1.2 Algoritmul lui Aitken
n cazul interpol arii cu un numar mare de puncte se poate ncerca mai nti
rezolvarea problemei cu un num ar redus de puncte de interpolare si apoi obtinerea
solutiei pentru problema generala. Un dezavantaj major al polinomului Lagrange
este absenta unei relatii explicite ntre polinoamele obtinute atunci cnd se trece
de la n 1 la n puncte de interpolare. O relatie totusi exista si aceasta va
studiata n continuare.
Fie (x
i
; f
i
); i = 0; 1; : : : ; n; o multime de puncte suport pentru o problem a de
interpolare polinomiala. Notam cu P
i
0
i
1
:::i
k
(x) acel polinom de grad cel mult k
care satisface conditiile
P
i
0
i
1
:::i
k
(x
i
j
) = f
i
j
; j = 0; 1; : : : ; k:
Propozitia 1.1.12 Polinoamele P
i0i1:::i
k
(x) satisfac relatia de recurenta:
P
i0i1:::i
k
(x) =
1
x
i
k
x
i0
P
i
0
i
2
:::i
k1
(x) x
i
0
x
P
i1i2:::i
k
(x) x
i
k
x
; (1.12)
A 13
unde s-a notat
P
i
(x) = f
i
: (1.13)
Demonstratie. Pentru a demonstra (1.12), not am cu Q(x) polinomul din mem-
brul drept al acestei relatii si demonstram ca el satisface conditiile din denitia
polinomului de interpolare P
i0i1:::i
k
(x):
Evident, Q(x) are gradul mai mic sau egal cu k: Conform denitiilor poli-
noamelor P
i
0
i
1
:::i
k1
(x) si P
i
1
i
2
:::i
k
(x) avem
Q(x
i
0
) = P
i
0
i
1
:::i
k1
(x
i
0
) = f
i
0
;
Q(x
ik
) = P
i1i2:::ik
(x
ik
) = f
ik
;
Q(x
ij
) =
1
x
i
k
x
i
0
f
i
j
x
i
0
x
i
j
f
ij
x
i
k
x
ij
= f
ij
; j = 1; 2; : : : ; k 1:
Atunci, n baza unicit atii polinomului de interpolare (teorema 1.1.1),
Q(x) = P
i
0
i
1
:::i
k
(x):
n practica ne intereseaz a, de regula, valoarea polinomului de interpolare
ntr-un anumit punct x si mai putin expresia analitica n sine a polinomului. De
aceea, pe baza relatiilor de mai sus, se construiste un algoritm pentru calculul
valorii polinomului Lagrange n punctul x; numit algoritmul lui Aitken.
Date punctele suport (x
i
; f
i
); i = 0; 1; : : : ; n; ale unei probleme de interpolare,
pentru determinarea valorii P
n
(x) se calculeaza succesiv:
P
i;i+1
(x) =
1
x
i+1
x
i
f
i
x
i
x
f
i+1
x
i+1
x
; i = 0; 1; : : : ; n 1;
P
i;i+1;i+2
(x) =
1
x
i+2
x
i
P
i;i+1
(x) x
i
x
P
i+1;i+2
(x) x
i+2
x
; i = 0; 1; : : : ; n 2;
P
i;i+1;i+2;i+3
(x) =
1
x
i+3
x
i
P
i;i+1;i+2
(x) x
i
x
P
i+1;i+2;i+3
(x) x
i+3
x
;
i = 0; 1; : : : ; n 3, etc.
Valoarea polinomului de interpolare Lagrange n punctul x este atunci
P
n
(x) = P
01:::n
(x) =
1
x
n
x
0
P
01:::n1
(x) x
0
x
P
12:::n
(x) x
n
x
:
Pentru sistematizarea calculelor se construieste tabelul
x
i
f
i
x
i
x P
i1;i
(x) P
i2;i1;i
(x) P
i3;i2;i1;i
(x) : : :
x
0
f
0
x
0
x
x
1
f
1
x
1
x P
01
(x)
x
2
f
2
x
2
x P
12
(x) P
012
(x)
x
3
f
3
x
3
x P
23
(x) P
123
(x) P
0123
(x) : : :
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
unde
P
01
(x) =
1
x
1
x
0
f
0
x
0
x
f
1
x
1
x
;
P
12
(x) =
1
x
2
x
1
f
1
x
1
x
f
2
x
2
x
;
P
23
(x) =
1
x
3
x
2
f
2
x
2
x
f
3
x
3
x
;
P
012
(x) =
1
x
2
x
0
P
01
(x) x
0
x
P
12
(x) x
2
x
;
P
123
(x) =
1
x
3
x
1
P
12
(x) x
1
x
P
23
(x) x
3
x
;
P
0123
(x) =
1
x
3
x
0
P
012
(x) x
0
x
P
123
(x) x
3
x
; etc.
Exemplul 1.1.13 Se considera functia f(x) data prin tabelul
x
i
: 1 0 2 4
f
i
: 5 1 3 1
Pentru calculul valorii polinomului Lagrange n x = 3 vom folosii algoritmul
Aitken. Pe baza formulelor de mai sus, construim tabelul
x
i
f
i
x
i
3 P
i1;i
(x) P
i2;i1;i
(x) P
i3;i2;i1;i
(x)
1 5 4
0 1 3 19
2 3 1 5 13
4 1 1 2
11
4
24
5
Valoarea polinomului n x = 3 este
24
5
:
A 15
1.1.3 Diferente divizate.
Polinomul Newton cu diferente divizate
Fie (x
i
; f
i
); i = 0; 1; : : : ; n, punctele suport ale unei probleme de interpo-
lare polinomiala. Se numesc diferente divizate de ordinul nti ale functiei f n
nodurile x
i
; x
i+1
si se noteaza cu f[x
i
; x
i+1
] expresiile
f[x
i
; x
i+1
] =
f
i+1
f
i
x
i+1
x
i
; i = 0; 1; : : : ; n 1:
Cu ajutorul diferentelor divizate de ordinul nti se denesc diferentele divizate
de ordinul doi ale functiei f n nodurile x
i
; x
i+1
; x
i+2
prin relatiile
f[x
i
; x
i+1
; x
i+2
] =
f[x
i+1
; x
i+2
] f[x
i
; x
i+1
]
x
i+2
x
i
; i = 0; 1; : : : ; n 2:
n general, diferentele divizate de ordinul k (k 2) ale functiei f n nodurile
x
i
; x
i+1
; : : : ; x
i+k1;
x
i+k
(k +1 noduri) se denesc prin relatia de recurent a
f[x
i
; x
i+1
; : : : ; x
i+k1
; x
i+k
] =
f[x
i+1
; : : : ; x
i+k
] f[x
i
; : : : ; x
i+k1
]
x
i+k
x
i
;
i = 0; 1; : : : ; n k:
Pentru ca formula de mai sus s a se poata scrie si pentru k = 1 se face conventia ca
prin diferente divizate de ordin zero, notate f[x
i
]; s a se nteleaga valorile functiei
f n nodurile x
i
; adica
f[x
i
] = f
i
:
Ce reprezinta diferenta divizata de ordinul n?
Rezultatul urmator pune n evidenta legatura dintre diferentele divizate
denite mai sus si coecientii polinomului Lagrange. Faptul ca sunt considerate
toate nodurile x
0
; x
1
; : : : ; x
n
nu este o limitare a generalitatii deoarece oricare
alte noduri ar luate ele pot numerotate astfel.
Propozitia 1.1.14 Diferenta divizata de ordinul n a functiei f n nodurile
x
0
; x
1
; : : : ; x
n
este egala cu coecientul lui x
n
din polinomul de interpolare La-
grange. Mai precis, avem egalitatea
f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
] =
n
X
i=0
f
i
(x
i
x
0
) (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) (x
i
x
n
)
: (1.14)
Demonstratie. Vom demonstra formula (1.14) prin inductie matematic a dupa
n: Pentru n = 0 formula este adev arata, deoarece ambii membrii sunt egali cu f
0
:
Pentru n = 1 avem
f[x
0
; x
1
] =
f
1
f
0
x
1
x
0
=
f
0
x
0
x
1
+
f
1
x
1
x
0
:
Deoarece polinomul Lagrange de gradul unu construit cu punctele suport (x
0
; f
0
)
si (x
1
; f
1
) are expresia
P
1
(x) = f
0
x x
1
x
0
x
1
+ f
1
x x
0
x
1
x
0
=
f
0
x
0
x
1
+
f
1
x
1
x
0
x +
f
0
x
1
f
1
x
0
x
1
x
0
;
rezult a c a formula (1.14) este adevarat a si n acest caz.
Presupunem formula (1.14) adevarata pentru n si demonstram ca r amne
adevarata pentru n + 1. Conform denitiei avem egalitatea
f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n+1
] =
f[x
1
; : : : ; x
n+1
] f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
]
x
n+1
x
0
:
Atunci, folosind ipoteza de inductie avem
f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n+1
]
=
1
x
n+1
x
0
"
n+1
X
i=1
f
i
(x
i
x
1
) (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) (x
i
x
n+1
)
n
X
i=0
f
i
(x
i
x
0
) (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) (x
i
x
n
)
#
:
Regrupnd termenii putem scrie
f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n+1
]
=
1
x
n+1
x
0
"
n
X
i=1
f
i
(x
i
x
1
) (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) (x
i
x
n
)
1
x
i
x
n+1

1
x
i
x
0
+
+
f
n+1
(x
n+1
x
1
) (x
n+1
x
i1
)(x
n+1
x
i+1
) (x
n+1
x
n
)
f
0
(x
0
x
1
) (x
0
x
i1
)(x
0
x
i+1
) (x
0
x
n
)
:
A 17
n nal obtinem
f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n+1
]
=
f
0
(x
0
x
1
) (x
0
x
i1
)(x
0
x
i+1
) (x
0
x
n
)(x
0
x
n+1
)
+
n
X
i=1
f
i
(x
i
x
0
) (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) (x
i
x
n+1
)
+
+
f
n+1
(x
n+1
x
0
)(x
n+1
x
1
) (x
n+1
x
i1
)(x
n+1
x
i+1
) (x
n+1
x
n
)
=
n+1
X
i=0
f
i
(x
i
x
0
) (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) (x
i
x
n+1
)
:
Corolarul 1.1.15 Diferentele divizate sunt invariante la o permutare a
nodurilor.
Demonstratie. Dac a x
i0
; x
i1
; : : : ; x
in
este o permutare a punctelor de interpo-
lare x
0
; x
1
; : : : ; x
n
; atunci are loc egalitatea
n
X
i=0
f
i
Q
n
j=0
j6=i
(x
i
x
j
)
=
n
X
k=0
f
i
k
Q
n
j=0
j6=k
(x
ik
x
ij
)
;
deoarece suma a doua este numai o rearanjare a primei sume. Prin urmare
f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
] = f[x
i0
; x
i1
; : : : ; x
in
];
ceea ce nseamna ca diferenta divizata nu se modica daca se face o permutare a
punctelor de interpolare.
Polinomul de interpolare sub forma lui Newton
Principalul inconvenient al folosirii polinomului de interpolare sub forma lui
Lagrange este lipsa unei relatii explicite ntre doua polinoamele de interpolare de
grade succesive. O astfel de relatie este util a pentru alegerea gradului optim al
polinomului de interpolare utilizat pentru realizarea aproximatiei dorite.
Fie (x
i
; f
i
); i = 0; 1; : : : ; n, punctele suport ale unei probleme de interpolare
polinomiala. Notam cu P
n
(x) = P
01:::n
(x) polinomulul de interpolare construit
folosind toate cele n + 1 noduri date x
0
; x
1
; : : : ; x
n
si cu P
n1
(x) = P
01:::n1
(x)
polinomul construit numai cu nodurile x
0
; x
1
; : : : ; x
n1
: Conform proprietatilor
ecarui polinom de interpolare avem
P
n
(x
i
) = P
n1
(x
i
) = f
i
; i = 0; 1; : : : ; n 1;
P
n
(x
n
) = f
n
:
Fie C(x) factorul de corectie necesar pentru a avea o relatie de forma
P
n
(x) = P
n1
(x) + C(x): (1.15)
C(x) este un polinom de grad mai mic sau egal cu n; deoarece grad(P
n
) n si
grad(P
n1
) n1. Mai mult dect att, coecientul lui x
n
din polinomul C(x)
este acelasi cu coecientul lui x
n
din polinomul P
n
(x). n plus, C(x) se anuleaza
n punctele x
0
; x
1
; : : : ; x
n1
; pentru c a ambele polinoame P
n
(x) si P
n1
(x) iau
aceleasi valori n aceste noduri. ntr-adevar,
C(x
i
) = P
n
(x
i
) P
n1
(x
i
) = f
i
f
i
= 0; i = 0; 1; : : : ; n 1:
Prin urmare, polinomul C(x) de grad cel mult n se divide cu produsul
(x x
0
)(x x
1
) (x x
n1
) care este un polinom de grad n: Exist a atunci
un numar real c astfel nct
C(x) = c(x x
0
)(x x
1
) (x x
n1
):
(Constanta c este unica si se determina din conditia P
n
(x
n
) = f
n
: Relatia (1.15)
implica c =
f
n
P
n1
(x
n
)
(x
n
x
0
)(x
n
x
1
) (x
n
x
n1
)
; dar aceasta exprimare pentru c
nu este utila n cele ce urmeaza.) Conform celor observate anterior, coecientul
lui x
n
din polinomul C(x) este egal cu a
n
; coecientul lui x
n
din polinomul de
interpolare P
n
(x): Deci c = a
n
: Deoarece polinomul de interpolare este unic putem
considera pentru P
n
(x) forma lui Lagrange. n baza propozitiei 1.1.14, coecientul
a
n
este egal cu diferenta divizata asociata functiei f si nodurilor x
0
; x
1
; : : : ; x
n
.
Prin urmare,
c = f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
]:
Atunci egalitatea (1.15) se scrie sub forma
P
n
(x) = P
n1
(x) + f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
](x x
0
)(x x
1
) (x x
n1
): (1.16)
Relatia (1.16) obtinuta mai sus arata leg atura dintre polinoamele de interpolare
P
n
(x) si P
n1
(x) construite folosind nodurile x
0
; x
1
; : : : ; x
n1
; respectiv
x
0
; x
1
; : : : ; x
n1
; x
n
:
Folosind relatia (1.16) putem obtine o alt a expresie analitica pentru polino-
mul de interpolare P
n
(x): Pentru aceasta scriem relatia (1.16) pentru n egal cu
1; 2; : : : ; n1; n: Avem
A 19
P
1
(x) = P
0
(x) + f[x
0
; x
1
](x x
0
)
P
2
(x) = P
1
(x) + f[x
0
; x
1
; x
2
](x x
0
)(x x
1
)
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
P
n1
(x) = P
n2
(x) + f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n1
](x x
0
)(x x
1
) (x x
n2
)
P
n
(x) = P
n1
(x) + f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
](x x
0
)(x x
1
) (x x
n1
):
Daca adun am relatiile de mai sus, reducem termenii asemenea si tinem seama ca
P
0
(x) = f
0
; obtinem
P
n
(x) = f
0
+f[x
0
; x
1
](x x
0
) + f[x
0
; x
1
; x
2
](x x
0
)(x x
1
) +
(1.17)
+f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
](x x
0
)(x x
1
) (x x
n1
):
Aceasta este expresia polinomului de interpolare sub forma lui Newton cu
diferente divizate.
Notatia diferentei divizate de ordinul k sub forma f[x
i
; x
i+1
; : : : ; x
i+k
] are
avantajul ca pune n evidenta nodurile care intervin n calculul ei, dar este prea
lunga pentru a folosita n mod curent n programele de calcul. De aceea vom
prefera notatia
Dkf
i
= f[x
i
; x
i+1
; : : : ; x
i+k
]; i = 0; 1; : : : ; n k:
Cu aceste notatii formulele pentru calculul diferentelor divizate devin:
D1f
i
=
f
i+1
f
i
x
i+1
x
i
; i = 0; 1; : : : ; n1;
D2f
i
=
D1f
i+1
D1f
i
x
i+2
x
i
; i = 0; 1; : : : ; n2;
D3f
i
=
D2f
i+1
D2f
i
x
i+3
x
i
; i = 0; 1; : : : ; n3;
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Dkf
i
=
D(k 1)f
i+1
D(k 1)f
i
x
i+k
x
i
; i = 0; 1; : : : ; n k:
Pentru ca formula generala sa functioneze si pentru k = 1 folosim conventia
D0f
i
= f
i
:
Algoritm pentru calculul diferentelor divizate si a valorii
polinomului Newton ntr-un punct
Date de intrare:
x =
2
6
6
6
4
x
0
x
1
.
.
.
x
n
3
7
7
7
5
; f =
2
6
6
6
4
f
0
f
1
.
.
.
f
n
3
7
7
7
5
; z,
unde:
x este vectorul punctelor de interpolare.
f este vectorul valorilor functiei n aceste puncte. Pentru simplicarea notatiei
vom scrie de multe ori n acest text vectorii sub forma transpusa
x = (x
0
; x
1
; : : : ; x
n
)
T
; respectiv f = (f
0
; f
1
; : : : ; f
n
)
T
:
z este punctul n care se calculeaza polinomul Newton. (Aceasta schimbare
de notatie se impune datorita faptului ca s-a notat cu x vectorul punctelor de in-
terpolare.) n cazul n care se cere calcularea valorilor polinomului de interpolare
n mai multe puncte z
0
; z
1
; : : : ; z
m
aceste date se introduc sub forma unui vector
z = (z
0
; z
1
; : : : ; z
m
)
T
:
Se calculeaz a:
D1f = (D1f
0
; D1f
1
; : : : ; D1f
n1
)
T
; vectorul diferentelor divizate de ordinul
nti ale carui componentele D1f
i
sunt date de relatiile
D1f
i
=
f
i+1
f
i
x
i+1
x
i
; i = 0; 1; : : : ; n 1:
D2f = (D2f
0
; D2f
1
; : : : ; D2f
n2
)
T
, vectorul diferentelor divizate de ordinul doi,
unde
D2f
i
=
D1f
i+1
D1f
i
x
i+2
x
i
; i = 0; 1; : : : ; n 2:
n general,
Dkf = (Dkf
0
; Dkf
1
; : : : ; Dkf
nk
)
T
este vectorul diferentelor divizate de ordinul k, unde
Dkf
i
=
D(k 1)f
i+1
D(k 1)f
i
x
i+k
x
i
; i = 0; 1; : : : ; nk:
Procedeul se continua pn a cnd diferentele divizate devin practic constante.
(La etapa urmatoare diferentele ar practic zero.) n acest fel se stabileste
A 21
gradul polinomului de interpolare Newton care se foloseste pentru rezolvarea
problemei respective.
Cu aceste notatii, expresia polinomului de interpolare Newton de gradul k cu
diferente divizate este
P
k
(x) = f
0
+ D1f
0
(x x
0
) +D2f
0
(x x
0
)(x x
1
) + : : :
+Dkf
0
(x x
0
)(x x
1
) : : : (x x
k1
);
unde k n este acel numar natural pentru care diferentele divizate devin prac-
tic constante. Pentru utilizare n programele de calcul formula de mai sus se
scrie sub forma
P
k
(x) = f
0
+
k
X
i=1
Dif
0
i1
Y
j=0
(x x
j
)
!
:
Avantajele folosirii polinomului de interpolare sub forma lui Newton sunt:
a) Exista o relatie explicita ntre polinoamele de interpolare Newton de grade
succesive.
b) Se poate realiza o buna interpolare folosind mai putine puncte de interpo-
lare dect numarul total de puncte.
Exemplul 1.1.16 Fie x vectorul punctelor de interpolare si f vectorul valorilor
functiei n aceste puncte, unde
x =
2
6
6
6
6
6
6
4
x
0
x
1
x
2
x
3
x
4
x
5
3
7
7
7
7
7
7
5
=
2
6
6
6
6
6
6
4
0
0; 2
0; 3
0; 4
0; 7
0; 9
3
7
7
7
7
7
7
5
; f =
2
6
6
6
6
6
6
4
f
0
f
1
f
2
f
3
f
4
f
5
3
7
7
7
7
7
7
5
=
2
6
6
6
6
6
6
4
132; 651
148; 877
157; 464
166; 375
195; 112
216; 000
3
7
7
7
7
7
7
5
Calculati valoarea functiei n punctul z = 0; 35:
Pentru a stabili gradul polinomului Newton care va folosit pentru rezolvarea
problemei se calculeaza diferentele divizate ale functiei f pna cnd acestea devin
practic constante.
Diferentele divizate de ordinul nti:
D1f
0
=
f
1
f
0
x
1
x
0
=
148; 877 132; 651
0; 2 0
= 81; 13
D1f
1
=
f
2
f
1
x
2
x
1
=
157; 464 148; 877
0; 3 0; 2
= 85; 87
D1f
2
=
f
3
f
2
x
3
x
2
=
166; 375 157; 464
0; 4 0; 3
= 89; 11
D1f
3
=
f
4
f
3
x
4
x
3
=
195; 112 166; 375
0; 7 0; 4
= 95; 79
D1f
4
=
f
5
f
4
x
5
x
4
=
216; 000 195; 112
0; 9 0; 7
= 104; 44
Diferentele divizate de ordinul doi
D2f
0
=
D1f
1
D1f
0
x
2
x
0
=
85; 87 81; 13
0; 3 0
=15,8
D2f
1
=
D1f
2
D1f
1
x
3
x
1
=
89; 11 85; 87
0; 4 0; 2
=16,2
D2f
2
=
D1f
3
D1f
2
x
4
x
2
=
95; 79 89; 11
0; 7 0; 3
=16,7
D2f
3
=
D1f
4
D1f
3
x
5
x
3
=
104; 44 95; 79
0; 9 0; 4
=17,3
Diferentele divizate de ordinul trei
D3f
0
=
D2f
1
D2f
0
x
3
x
0
=
16; 2 15; 8
0; 4 0
=1
D3f
1
=
D2f
2
D2f
1
x
4
x
1
=
16; 7 16; 2
0; 7 0; 2
=1
D3f
2
=
D2f
3
D2f
2
x
5
x
2
=
17; 3 16; 7
0; 9 0; 3
=1
Deoarece diferentele divizate de ordinul trei sunt constante, polinomul de
interpolare sub forma lui Newton cu diferente divizate are forma
A 23
P(z) = f
0
+D1f
0
(z x
0
) + D2f
0
(z x
0
)(z x
1
)
+D3f
0
(z x
0
)(z x
1
)(z x
2
):
Atunci valoarea functiei f n z = 0; 35 se aproximeaz a cu valoarea polinomului
Newton
P(0; 35) = 132; 651 + 81; 13 (0; 35 0) +15; 8 (0; 35 0) (0; 35 0; 2)
+1 (0; 35 0) (0; 35 0; 2) (0; 35 0; 3)
= 161; 616
O constructie matriceala a diferentelor divizate
Scrierea polinomului de interpolare sub forma lui Lagrange este simpla, dar
are dezavantajul ca la ad augarea unui nod nu se pot utiliza rezultatele anterioare
si tot procesul de calcul trebuie reluat de la capat. Pentru a se nlatura acest
neajuns, n locul bazei Lagrange L = fL
n;0
; L
n;1
; : : : ; L
n;n
g a spatiului P
n
[a; b]
se foloseste baza Newton, N = fN
n;0
; N
n;1
; : : : ; N
n;n
g; formata din urmatoarele
polinoame
8
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
:
N
n;0
(x) = 1;
N
n;1
(x) = x x
0
;
N
n;2
(x) = (x x
0
)(x x
1
);
.
.
.
N
n;n
(x) = (x x
0
)(x x
1
) (x x
n1
):
Pentru simplicarea notatiei vom scrie polinoamele bazei Newton sub forma
N
n;0
(x) = 1;
N
n;i
(x) =
Q
i1
k=0
(x x
k
); i = 1; 2; : : : ; n:
n baza Newton polinomul de interpolare P
n
(x) se scrie sub forma
P
n
(x) = d
0
N
n;0
(x) + d
1
N
n;1
(x) + + d
n
N
n;n
(x);
unde coecientii d
i
sunt diferentele divizate de ordinul i n nodurile x
0
; x
1
; : : : ; x
i
,
i.e. d
i
= f[x
0
; x
1
; : : : ; x
i
]; i = 0; 1; : : : ; n:
Constructia diferenetelor divizate n mod recursiv este adecvata mai mult
calculului manual. Evident, acest proces recursiv poate scris ntr-un limbaj de
programare, dar scrierea programului poate ridica de multe ori probleme utiliza-
torului obisnuit care este interesat numai de folosirea polinomului Newton. De
aceea, n cele ce urmeaza, vom propune o metoda matriceala de constructie a
diferentelor divizate.
Se observa mai nti ca functiile bazei Newton n nodurile de interpolare
satisfac urm atoarele relatii:
N
n;0
(x
j
) = 1; j = 0; 1; : : : ; n;
si, pentru i = 1; 2; : : : ; n
N
n;i
(x
j
) =

0; j = 0; 1; : : : ; i 1;
Q
i1
k=0
(x
j
x
k
); j = i; i +1; : : : ; n:
Transpusa matricei formata cu aceste elemente o not am cu N si o numim matricea
Newton. Deci
N = [N
n;i
(x
j
)]
T
;
sau, scrisa dezvoltat,
N =
2
6
6
6
6
6
4
1 0 0 0
1 x
1
x
0
0 0
1 x
2
x
0
(x
2
x
0
)(x
2
x
1
) 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 x
n
x
0
(x
n
x
0
)(x
n
x
1
) (x
n
x
0
) (x
n
x
n1
)
3
7
7
7
7
7
5
Determinantul acestei matrice este egal cu produsul elementelor de pe diagonala
principala,
det(N) =
Y
0jin
(x
i
x
j
) 6= 0;
ceea ca arata ca N este o matrice inversabila. Inversa matricei N este
2
6
6
6
6
6
6
4
1 0 0 0 0
1
x
0
x
1
1
x
1
x
0
0 0 0
1
(x0x1)(x0x2)
1
(x1x0)(x1x2)
1
(x2x0)(x2x1)
0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
Q
n
j=0
j6=0
(x
0
x
j
)
1
Q
n
j=0
j6=1
(x
1
x
j
)
1
Q
n
j=0
j6=2
(x
2
x
j
)
1
Q
n
j=0
j6=3
(x
3
x
j
)

1
Q
n
j=0
j6=n
(x
n
x
j
)
3
7
7
7
7
7
7
5
(Folosind calculul simbolic din Mathcad se poate determina inversa matricei New-
ton pn a la ordinul patru inclusiv).
Not am cu f vectorul valorilor functiei n noduri, i.e., f = (f
0
; f
1
; : : : ; f
n
)
T
si cu
d vectorul ale c arui componente sunt diferentele divizate d
0
= f[x
0
];
A 25
d
1
= f[x
0
; x
1
]; d
2
= f[x
0
; x
1
; x
2
]; : : : ; d
n
= f[x
0
; x
1
; x
2
: : : x
n
]: Deoarece, conform
propozitiei 1.1.14, diferentele divizate se pot calcula pe baza formulei
f[x
0
; x
1
; : : : ; x
k
] =
k
X
i=0
f
i
Q
k
j=0
j6=i
(x
i
x
j
)
; k = 0; 1; : : : ; n;
avem egalitatea
d = N
1
f:
Pentru constructia polinomului Newton cu diferente divizate folosind Matcad
a se vedea sierul Interpolare Newton diferente divizate.mcd.
1.1.4 Diferente nite.
Polinomul Newton cu diferente nite
Daca functia f(x) este cunoscuta numai prin valorile sale f
i
= f(x
i
) ntr-un
sistem de puncte echidistante x
0
< x
1
< : : : < x
n
; denite de relatiile x
i
= x
0
+ih;
i = 0; 1; : : : ; n; cu h > 0; atunci n locul diferentelor divizate se folosesc diferentele
nite al c aror calcul este mai simplu.
Se numesc diferen te nite (progresive) de ordinul nti si se noteaz a cu 1f
i
expresiile
1f
i
= f
i+1
f
i
; i = 0; 1; : : : ; n 1:
Diferen tele nite de ordinul doi se denesc prin relatiile
2f
i
= 1f
i+1
1f
i
; i = 0; 1; : : : ; n 2:
n general, pentru k num ar natural, 2 k n, diferen tele nite de ordinul k se
denesc prin formulele de recurenta
kf
i
= (k 1)f
i+1
(k 1)f
i
; i = 0; 1; : : : ; n k: (1.18)
Prin conventie, diferentele nite de ordinul zero sunt egale cu valorile functiei n
noduri, deci
0f
i
= f
i
; i = 0; 1; : : : ; n:
Calculul diferentelor nite se face recursiv, pe baza relatiilor de mai sus, pna
cnd acestea devin practic constante.
Ce relatie exista ntre diferentele nite si diferentele divizate?
Dupa cum este de asteptat, ntre diferentele nite si diferentele divizate exista
o anumita relatie care este pusa n evidenta n lema ce urmeaza.
Lema 1.1.17 ntre diferenta divizata Dkf
i
si diferenta nita kf
i
are loc relatia
Dkf
i
=
kf
i
k! h
k
: (1.19)
Demonstratie. Demonstratia se face prin inductie dup a k. Daca k = 0;
egalitatea (1.19) este evidenta, ambii membrii ind egali cu f
i
: Pentru k = 1
egalitatea (1.19) este de asemenea adevarat a pe baza denitiilor
D1f
i
=
f
i+1
f
i
x
i+1
x
i
=
1f
i
h
:
Presupunem formula (1.19) adevarat a pentru k si o demonstram pentru k +1.
Folosind relatiile de recurenta din denitia diferentelor divizate, respectiv a celor
nite, obtinem
D(k + 1)f
i
=
Dkf
i+1
Dkf
i
x
i+k+1
x
i
=
1
(k + 1)h
kf
i+1
k! h
k

kf
i
k! h
k
=
1
(k + 1)! h
k+1
(kf
i+1
kf
i
)
=
(k + 1)f
i
(k + 1)! h
k+1
:
Polinomul de interpolare Newton cu diferente nite
Polinomul de interpolare sub forma lui Newton cu diferente nite se obtine
din cel cu diferente divizate (1.17) folosind relatiile anterioare dintre diferentele
divizate si cele nite. Pentru aceasta, la fel ca n cazul polinomului Lagrange
pentru noduri echidistante, se noteaza cu t =
x x
0
h
: Folosind aceasta notatie
avem
x x
j
= (t j)h; j = 0; 1; : : : n;
(x x
0
)(x x
1
) (x x
k
) = t(t 1) (t k)h
k+1
:
nlocuind diferentele divizate cu cele nite n formula (1.17) si folosind relatiile
de mai sus obtinem expresia polinomului Newton cu diferente nite
P
n
(x) = f
0
+ 1f
0
t +
2f
0
2!
t (t 1) + +
nf
0
n!
t(t 1) (t n +1);
(1.20)
A 27
unde t =
x x
0
h
:
Pentru retinerea cu usurint a a acestei formule, se noteaza
C
k
t
=
t(t 1) (t k + 1)
k!
:
Daca t este un numar natural si t k; C
k
t
reprezint a num arul combinarilor de t
elemente luate cte k: n general, C
k
t
este doar o notatie pentru o formula care are
aceeasi expresie cu aceea a combin arilor. Cu aceasta notatie polinomul Newton
cu diferente nite se scrie sub forma usor de retinut
P
n
(x) = f
0
+ C
1
t
1f
0
+ C
2
t
2f
0
+ + C
n
t
nf
0
; (1.21)
unde t =
x x
0
h
:
Algoritm pentru calculul diferentelor nite si a valorii
polinomului Newton ntr-un punct
Date de intrare:
x = (x
0
; x
1
; : : : ; x
n
)
T
; vectorul punctelor de interpolare.
f = (f
0
; f
1
; : : : ; f
n
)
T
; vectorul valorilor functiei n punctele de interpolare.
z; punctul n care se calculeaza polinomul Newton. n cazul n care se cere
calcularea valorilor polinomului de interpolare n mai multe puncte z
0
; z
1
; : : : ; z
m
aceste date se introduc sub forma unui vector z = (z
0
; z
1
; : : : ; z
m
)
T
:
h; pasul retelei de puncte echidistante.
Se calculeaza:
1f = (1f
1
; 1f
2
; : : : ; 1f
n1
)
T
; vectorul diferentelor nite de ordinul nti
ale c arui componentele 1f
i
sunt date de relatiile
1f
i
= f
i+1
f
i
; i = 0; 1; : : : ; n 1:
2f = (2f
1
; 2f
2
; : : : ; 2f
n2
)
T
; vectorul diferentelor nite de ordinul doi,
unde
2f
i
= 1f
i+1
1f
i
; i = 0; 1; : : : ; n 2:
n general, kf = (kf
0
; kf
1
; : : : ; kf
nk
)
T
; este vectorul diferentelor -
nite de ordinul k, unde
kf
i
= (k 1)f
i+1
(k 1)f
i
; i = 0; 1; : : : ; n k:
Procedeul se continua pna cnd diferentele nite devin practic constante.
n acest fel se stabileste gradul polinomului de interpolare Newton cu diferente
nite care se foloste pentru rezolvarea problemei respective.
Se determin a noua variabila: t =
z x
0
h
:
Cu notatiile de mai sus, expresia polinomului de interpolare Newton cu difer-
ente nite este
P
k
(t) = f
0
+1f
0
t +
2f
0
2!
t(t 1) +
3f
0
3!
t(t 1)(t 2) +: : :
+
kf
0
k!
t(t 1) (t k +1);
unde k n este acel numar natural pentru care diferentele nite de ordinul k
sunt practic constante. Pentru utilizare n programele de calcul formula de mai
sus se scrie sub forma
P
k
(t) = f
0
+
k
X
i=1
if
0
i!

"
i1
Y
j=0
(t j)
#!
:
Exemplul 1.1.18 Fie x vectorul punctelor de interpolare si f vectorul valorilor
functiei n aceste puncte, unde
x =
2
6
6
6
6
4
x
0
x
1
x
2
x
3
x
4
3
7
7
7
7
5
=
2
6
6
6
6
4
3; 50
3; 55
3; 60
3; 65
3; 70
3
7
7
7
7
5
; f =
2
6
6
6
6
4
f
0
f
1
f
2
f
3
f
4
3
7
7
7
7
5
=
2
6
6
6
6
4
33; 115
34; 813
36; 598
38; 475
40; 447
3
7
7
7
7
5
Calculati valoarea functiei n punctul z = 3; 57:
Examinnd datele problemei de interpolare se observa c a nodurile sunt echidis-
tante. Se alege pentru aproximarea valorii functiei n punctul dat folosirea poli-
nomului Newton cu diferente nite deoarece acestea sunt mai usor de calculat
dect diferentele divizate.
Diferentele nite de ordinul nti:
1f
0
= f
1
f
0
= 34; 813 33; 115 = 1; 698
1f
1
= f
2
f
1
= 36; 598 34; 813 = 1; 785
1f
2
= f
3
f
2
= 38; 475 36; 598 = 1; 877
1f
3
= f
4
f
3
= 40; 447 38; 475 = 1; 972
Diferentele nite de ordinul doi:
A 29
2f
0
= 1f
1
1f
0
= 1; 785 1; 698 = 0; 087
2f
1
= 1f
2
1f
1
= 1; 877 1; 785 = 0; 092
2f
2
= 1f
3
1f
2
= 1; 972 1; 877 = 0; 095
Diferentele nite de ordinul trei:
3f
0
= 2f
1
2f
0
= 0; 092 0; 087 = 0; 005
3f
1
= 2f
2
2f
1
= 0; 095 0; 092 = 0; 003
Deoarece diferentele nite de ordinul trei sunt practic constante, pentru
calculul valorii aproximative a functiei f n punctul dat se poate folosi polinomul
Newton de gradul trei
P
3
(z) = f
0
+ 1f
0
t + 2f
0
t(t 1)
2!
+3f
0
t(t 1)(t 2)
3!
;
unde
t =
z x
0
h
=
3; 57 3; 50
0; 5
= 1; 4:
Atunci f(3; 57) se aproximeaza cu
P
3
(3; 57) = 33; 115 +1; 698 1; 4 + 0; 087
1; 4 (1; 4 1)
2
+
+0; 005
1; 4 (1; 4 1) (1; 4 2)
6
= 35; 516
O constructie matriceala a diferentelor nite
Polinomul Newton cu diferente divizate se scrie sub forma
P
n
(x) = d
0
N
n;0
(x) + d
1
N
n;1
(x) + + d
n
N
n;n
(x);
unde fN
n;0
; N
n;1
; : : : ; N
n;n
g este baza Newton a spatiului P
n
[a; b] formata din
polinoamele
8
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
:
N
n;0
(x) = 1;
N
n;1
(x) = x x
0
;
N
n;2
(x) = (x x
0
)(x x
1
);
.
.
.
N
n;n
(x) = (x x
0
)(x x
1
) (x x
n1
);
iar coecientii d
i
sunt diferentele divizate de ordinul i n nodurile x
0
; x
1
; : : : ; x
i
,
i.e., d
i
= f[x
0
; x
1
; : : : ; x
i
]; i = 0; 1; : : : ; n: Dupa cum s-a demonstrat n cadrul
lemei 1.1.17, daca nodurile sunt echidistante, avem egalit atiile
d
i
= f[x
0
; x
1
; : : : ; x
i
] =
if
0
i!h
i
; i = 0; 1; : : : ; n:
Efectund schimbarea de variabila t =
x x
0
h
; functiile bazei Newton (pentru
i = 1; 2; : : : ; n) capata forma
N
i
(x) =
Q
i1
k=0
(x x
k
) = h
i
Q
i1
k=0
(t k); i = 1; 2; : : : ; n:
Notam
~
N
n;0
(t) = 1;
~
N
i
(t) =
Q
i1
k=0
(t k); i = 1; 2; : : : ; n;
Cu aceste notatii polinomul Newton cu diferente divizate devine
P
n
(x) = d
0
+
n
P
i=1
d
i
N
n;i
(x) = 0f
0
+
n
P
i=1
if
0
i!h
i
h
i
~
N
n;i
(t):
Daca notam
i
=
if
0
i!
; i = 0; 1; : : : ; n; obtinem expresia polinomului Newton cu
diferente nite
P
n
(t) =
0
+
n
P
i=1
i
~
N
n;i
(t);
sau
P
n
(t) =
0
+
1
t +
2
t(t 1) +
3
t(t 1)(t 2) + +
n
t(t 1) (t n + 1):
(1.22)
Pentru calculul coecientilor
i
; i = 0; 1; : : : ; n; procedeam la fel ca n cazul
diferentelor divizate. Denim matricea Newton
~
N =
h
~
N
n;i
(j)
i
T
;
unde
~
N
n;0
(j) = 1; j = 0; 1; : : : ; n;
iar pentru i = 1; 2; : : : ; n
~
N
n;i
(j) =
0; j = 0; 1; : : : ; i 1;
Q
i1
k=0
(j k) = A
i
j
; j = i; i + 1; : : : ; n:
A 31
(A
i
j
= j(j 1)(j 2) (j i + 1) nseamn a aranjamente de j luate cte i). n
acest caz, matricea Newton este o matrice numerica care arata astfel
~
N =
2
6
6
6
6
6
6
6
4
1 0 0 0 0
1 1! 0 0 0
1 A
1
2
2! 0 0
1 A
1
3
A
2
3
3! 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 A
1
n
A
2
n
A
3
n
n!
3
7
7
7
7
7
7
7
5
Fie = (
0
;
0
; : : : ;
n
)
T
vectorul coecientiilor polinomului Newton scris sub
forma (1.22) si f = (f
0
; f
1
; : : : ; f
n
)
T
vectorul valorilor functiei. Cu aceste notatii
avem egalitatea
=
~
N
1
f:
Pentru constructia polinomului Newton cu diferente nite folosind Mathcad
a se vedea sierul Interpolare Newton diferente nite.mcd.
1.1.5 Evaluarea erorii n interpolarea polinomiala
Fie f o functie data si f
i
= f(x
i
) valorile sale n punctele de interpolare
a < x
0
< x
1
< : : : < x
n
< b: Exista atunci un unic polinom de interpolare de
grad cel mult n; notat P
n
(x), care satisface conditiile
P
n
(x
i
) = f
i
; i = 0; 1; : : : ; n:
n punctele x; diferite de punctele de interpolare x
i
; vom aproxima valoarea
functiei f(x) cu P
n
(x): Pentru a stabili ct de buna este aceasta aproximare,
notam
E
n
(f; x) = f(x) P
n
(x):
E
n
(f; x) este eroarea care se face atunci cnd n locul valorii functiei f(x) se
foloseste valoarea data de polinomul de interpolare P
n
(x):
Evaluarea erorii cu ajutorul diferentelor divizate
Folosind polinomul de interpolare sub forma lui Newton cu diferente divizate
se poate obtine o formula pentru evaluarea erorii de interpolare fara a impune
conditii asupra functiei f:
Teorema 1.1.19 Eroarea care se face cnd se nlocuie ste valoarea func tiei f(x)
cu valoarea P
n
(x) dat a de polinomul de interpolare Newton cu diferente divizate
este data de formula
E
n
(f; x) = f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
; x](x x
0
)(x x
1
) (x x
n1
)(x x
n
)
| {z }
polinomul nodurilor
: (1.23)
Demonstratie. Fie t un numar real diferit de punctele de interpolare
x
0
; x
1
; : : : ; x
n
: Scriem polinomul Newton cu diferente divizate pentru nodurile
x
0
; x
1
; : : : ; x
n
si t :
P
n+1
(x) = f
0
+ f[x
0
; x
1
](x x
0
) +f[x
0
; x
1
; x
2
](x x
0
)(x x
1
) +
+f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
](x x
0
)(x x
1
) (x x
n1
)
+f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
; t](x x
0
)(x x
1
) (x x
n1
)(x x
n
):
Tinnd seama de relatia de recurent a dintre polinoamele Newton, formula de mai
sus se scrie sub forma
P
n+1
(x) = P
n
(x) + f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
; t](x x
0
)(x x
1
) (x x
n1
)(x x
n
):
Daca n aceasta relatie i dam lui x valoarea t si tinem seama c a P
n+1
(t) = f(t)
(pentru ca t este un nod cu ajutorul caruia s-a construit polinomul P
n+1
(x)) avem
egalitatea
f(t) P
n
(t) = f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
; t](t x
0
)(t x
1
) (t x
n1
)(t x
n
):
nlocuind n formula de mai sus pe t cu x obtinem
E
n
(f; x) = f(x) P
n
(x)
= f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
; x](x x
0
)(x x
1
) (x x
n1
)(x x
n
)
si teorema este demonstrat a.
Evaluarea erorii cu ajutorul derivatelor
Vom nota cu C
n+1
([a; b]) multimea functiilor reale denite pe intervalul [a; b]
care au derivate continue pe [a; b] pn a la ordinul n + 1 inclusiv. Se spune ca
functia f este de clasa C
n+1
pe intervalul [a; b] daca f 2 C
n+1
([a; b]):
n cazul n care functia f este de clasa C
n+1
pe intervalul [a; b] se obtine pentru
eroarea de interpolare o formula n expresia caruia apare derivata de ordinul n+1:
Teorema 1.1.20 Daca f 2 C
n+1
([a; b]); atunci, pentru orice x 2 [a; b]; exist a un
punct 2 (a; b) (care depinde de x si n) astfel nct are loc egalitatea
E
n
(f; x) = f(x) P
n
(x) =
f
(n+1)
()
(n +1)!
(x x
0
)(x x
1
) : : : (x x
n
): (1.24)
A 33
Demonstratie. Dac a x este egal cu unul din punctele de interpolare, egalitatea
din enunt este adevarata deoarece ambii membrii sunt egali cu zero.
Vom demonstra formula (1.24) pentru x 6= x
i
: Pentru aceasta consideram
functia auxiliar a F : [a; b] ! R denita prin formula
F(t) =
w(t) E
n
(f; t)
w(x) E
n
(f; x)
; t 2 [a; b];
unde w(x) = (x x
0
)(x x
1
) : : : (x x
n
) este polinomul nodurilor. Deoarece
w(x
i
) = E
n
(f; x
i
) = 0; rezult a F(x
i
) = 0; i = 0; 1; : : : ; n: n plus, F(x) = 0; deci
F(t) are cel putin n+2 r adacini distincte n intervalul [a; b]si anume x
0
; x
1
; : : : ; x
n
;
x: n baza teoremei lui Rolle, aplicat a succesiv, F
0
(t) are cel putin n+1 rad acini
distincte n (a; b); F
00
(t) are cel putin n; si asa mai departe. n nal, F
(n+1)
(t) are
cel putin o radacina 2 (a; b). Deci F
(n+1)
() = 0: Deoarece derivata de ordinul
n + 1 a functiei F este
F
(n+1)
(t) =
(n+ 1)! f
(n+1)
(t)
w(x) E
n
(f; x)
;
obtinem
(n +1)! f
(n+1)
()
w(x) E
n
(f; x)
= 0;
de unde rezulta expresia erorii
E
n
(f; x) =
f
(n+1)
()
(n + 1)!
w(x):
Teorema este demonstrat a.
Pentru f 2 C([a; b]) notam cu kfk norma uniforma a functiei f, i.e.,
kfk = max
x2[a;b]
j f(x) j :
Cu aceasta notatie obtinem pentru valoarea absolut a a erorii calculat n punctul
x o evaluare pusa n evidenta n corolarul de mai jos.
Corolarul 1.1.21 Daca f 2 C
n+1
([a; b]); atunci
j E
n
(f; x) j
j (x x
0
)(x x
1
) : : : (x x
n
) j
(n + 1)!
kf
(n+1)
k; (1.25)
pentru orice x 2 [a; b]:
S a notam acum cu h = max
0in
(x
i+1
x
i
): Se poate demonstra ca, pentru orice
x 2 [x
0
; x
n
]; are loc inegalitatea
j (x x
0
)(x x
1
) : : : (x x
n
) j
n!h
n+1
4
:
(Se utilizeaza faptul ca dac a x 2 [x
i
; x
i+1
]; atunci este adevarata inegalitatea
j(x x
i
)(x x
i+1
)j
(x
i
x
i+1
)
2
4

h
2
4
:
Aceasta rezulta folosind maximul functiei de gradul doi x
2
(x
i
+x
i+1
)x+x
i
x
i+1
:)
Folosind aceasta estimare n formula (1.25) obtinem pentru estimarea erorii
fornula
kf P
n
k
kf
(n+1)
kh
n+1
4(n+ 1)
care arata ca eroarea scade odata cu h:
Tinnd seama de denitia normei uniforme, inegalitatea (1.25) poate scrisa
sub forma
kf P
n
k
kwk
(n + 1)!
kf
(n+1)
k: (1.26)
Aceasta formula arata ca eroarea de interpolare E
n
(f; x) va minim a pe tot
intervalul [a; b] atunci cnd polinomul nodurilor w(x) are norma uniforma cea mai
mica. Apare astfel problema: care sunt punctele de interpolare x
0
; x
1
; : : : ; x
n
din
intervalul [a; b] pentru care norma uniforma a polinomului w(x) este minima?
Rezolvarea acestei probleme se face cu ajutorul polinoamelor Cebsev de speta
nti care vor studiate ulterior. Rezultatul care se poate demonstra este enuntat
n teorema de mai jos.
Teorema 1.1.22 Fie x
0
; x
1
; : : : ; x
n
puncte distincte din intervalul [a; b]: Poli-
nomul nodurilor w(x) = (x x
0
)(x x
1
) (x x
n
) are cea mai mica norma
uniform a pe [a; b] atunci cnd nodurile x
k
sunt date de formulele
x
k
=
b +a
2
+
b a
2
cos
(2k +1)
2(n +1)
; k = 1; 2; : : : ; n:
n acest caz, evaluarea erorii de interpolare pentru o functie f 2 C
n+1
([a; b]) este
data de formula
kf P
n
k
(b a)
n+1
2
2n+1
(n + 1)!
kf
(n+1)
k:
A 35
Exemplul 1.1.23 Pentru a vedea cu ce precizie se calculeaza
p
115 daca se
considera punctele de interpolare x
0
= 100; x
1
= 121; x
2
= 144; consideram
functia f(x) =
p
x si calculam deriatele sale
f
0
(x) =
1
2
x
1
2
; f
00
(x) =
1
4
x
2
3
; f
000
(x) =
3
8
x
5
2
; f
(4)
(x) =
15
16
x
7
2
:
Deoarece f
(4)
(x) < 0; pentru orice x 2 [100; 144]; f
000
(x) este strict descresc a-
toare pe [100; 144]. n consecint a, f
000
(x) si atinge valoarea maxima pe intervalul
[100; 144] n x = 100: Prin urmare
kf
000
k = max
x2[100;144]
j f
000
(x) j=
3
8
1
p
100
5
=
3
8
10
5
:
n baza formulei (1.25) avem
j
p
115 P
2
(115) j
j (115 100)(115 121)(115 144) j
3!

3
8
10
5
= 0; 0016:
Polinomul Lagrange de gradul doi calculat n punctul x = 115 este
P
2
(115) = 10
(115 121)(115 144)
(100 121)(100 144)
+ 11
(115 100)(115 144)
(121 100)(121 144)
+12
(115 100)(115 121)
(144 100)(144 121)
= 10; 72275:
Atunci
p
115 ' P
2
(115) = 10; 72275; unde, conform estim arii facute anterior pen-
tru eroare, doar primele doua zecimale sunt exacte. Pentru comparatie calculam
p
115 folosind Mathcad. Valoarea obtinuta este
p
115 = 10; 72381:
Relatia dintre diferentele divizate, nite si derivatele functiei
n cazul n care functia f 2 C
n+1
([a; b]), comparnd formula erorii dat a de
(1.23) cu formula (1.24), obtinem
f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
; x] =
f
(n+1)
()
(n+ 1)!
; 2 (a; b): (1.27)
Din cele de mai sus rezult a c a este adev arata urmatoarea propozitie.
Propozitia 1.1.24 Dac a f 2 C
n
([a; b]) si x
0
< x
1
< : : : < x
n
sunt puncte din
intervalul [a; b]; atunci
f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
] =
f
(n)
()
n!
; 2 (a; b): (1.28)
Formula (1.28) arata legatura dintre diferentele divizate si derivatele functiei
f; n cazul unei functii f de clasa C
n
pe intervalul [a; b]: Ea se numeste formula
de medie pentru diferentele divizate.
n conditiile propozitiei de mai sus, daca punctele de interpolare sunt echidis-
tante, n baza formulei (1.19), care stabileste legatura dintre diferentele divizate
si cele nite, obtinem o relatie ntre derivatele de ordinul n si diferentele nite de
ordinul n ale functiei f
f
(n)
() =
nf
0
h
n
; 2 (a; b): (1.29)
Observatia 1.1.25 Fie f o functie continua pe intervalul nchis [x
0
; x
1
] si deri-
vabila pe intervalul deschis (x
0
; x
1
): Pentru n = 1 formula (1.28) conduce la
f[x
0
; x
1
] = f
0
(); 2 (x
0
; x
1
): (1.30)
Pe de alta parte, conform denitie diferentei divizate, avem
f[x
0
; x
1
] =
f(x
1
) f(x
0
)
x
1
x
0
:
Din cele doua egalit atii de mai sus rezult a c a exista 2 (x
0
; x
1
) astfel ca
f(x
1
) f(x
0
)
x
1
x
0
= f
0
():
Aceasta egalitate nu este altceva dect formula de medie dat a de teorema lui
Lagrange. Prin urmare, formula (1.28) generalizeaza acest rezultat clasic, de
unde provine si denumirea ei de formula de medie pentru diferentele divizate.
1.2 Polinoamele Bernstein
n acest a sectiune vom introduce polinoamele Bernstein pe intervalul [0; 1],
vom studia unele propriet ati ale acestora si utilizarea lor n teoria interpolarii.
Polinoamele
B
n;i
(t) = C
i
n
(1 t)
ni
t
i
; i = 0; 1; : : : ; n; t 2 [0; 1];
se numesc polinoamele Bernstein. Ele apar n mod natural n dezvoltarea bino-
miala
1 = ((1 t) + t)
n
=
n
P
i=0
C
i
n
(1 t)
ni
t
i
:
Polinoamele Bernstein au urmatoarele proprietati:
1.2. POLINOAMELE BERNSTEIN 37
1. B
n;i
(t) 0; 8t 2 [0; 1]:
2.
P
n
i=0
B
n;i
(t) = 1; 8t 2 [0; 1]:
3. B
n;i
(t) = B
n;ni
(1 t).
4. Polinoamele Berstein satisfac urmatoarea relatie de recurent a
B
n;i
(t) = (1 t)B
n1;i
(t) + tB
n1;i1
(t):
ntr-adevar, folosind relatia cunoscuta dintre combinari C
i
n
= C
i
n1
+C
i1
n1
avem
B
n;i
(t) = C
i
n
(1 t)
ni
t
i
= C
i
n1
(1 t)
ni
t
i
+ C
i1
n1
(1 t)
ni
t
i
= (1 t)C
i
n1
(1 t)
n1i
t
i
+tC
i1
n1
(1 t)
ni
t
= (1 t)B
n1;i
(t) + tB
n1;i1
(t):
5. Polinomul Bernstein B
n;i
(t) are pe t = 0 ca r adacina de ordinul i si pe t = 1
ca r adacin a de ordinul ni:
6. Polinomul Bernstein B
n;i
(t) are un singur punct de maxim n punctul de
abscis a t =
i
n
: Armatia rezulta imediat din expresia derivatei
B
0
n;i
(t) = C
i
n
(1 t)
n1i
t
i1
(nt + i):
7. Multimea polinoamelor Bernstein fB
n;0
; B
n;1
; : : : ; B
n;n
g formeaz a o baza a
spatiului P
n
[0; 1]:
Polinoamele Bernstein de gradul trei
Polinoamele Bernstein pe un interval oarecare [a; b] sunt
b
B
n;i
(x) = B
n;i
(
x a
b a
) =
C
i
n
(b a)
n
(b x)
ni
(x a)
i
; x 2 [a; b]:
Deoarece ele formeaz a o baza a spatiului P
n
[a; b] orice polinom care aparatine
acestui spatiu se scrie ca o combinatie liniara unica a polinamelor Bernstein
P
n
(x) = b
0
b
B
n;0
(x) + b
1
b
B
n;1
(x) + + b
n
b
B
n;n
(x); x 2 [a; b]:
Coecientii b
0
; b
1
; : : : :b
n
se numesc coecientii Bzier ai polinomului P
n
(x):
Fie (x
j
; f
j
), j = 0; 1; : : : ; n; punctele suport ale unei probleme de interpolare,
unde a = x
0
< x
1
< < x
n
= b: Pentru determinarea coecientilor Bzier
punem conditiile de interpolare P
n
(x
j
) = f
j
si obtinem sistemul liniar de n + 1
ecuatii cu n + 1 necunoscute b
0
; b
1
; : : : ; b
n
8
>
>
>
<
>
>
>
:
b
0
b
B
n;0
(x
0
) + b
1
b
B
n;1
(x
0
) + + b
n
b
B
n;n
(x
0
) = f
0;
b
0
b
B
n;0
(x
1
) + b
1
b
B
n;1
(x
1
) + +b
n
b
B
n;n
(x
1
) = f
1
;

b
0
b
B
n;0
(x
n
) + b
1
b
B
n;1
(x
n
) + +b
n
b
B
n;n
(x
n
) = f
n
;
pe care-l scriem sub forma matriceal a
2
6
6
6
4
b
B
n;0
(x
0
)
b
B
n;1
(x
0
)
b
B
n;n
(x
0
)
b
B
n;0
(x
1
)
b
B
n;1
(x
1
)
b
B
n;n
(x
1
)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
b
B
n;0
(x
n
)
b
B
n;1
(x
n
)
b
B
n;n
(x
n
)
3
7
7
7
5
2
6
6
6
4
b
0
b
1
.
.
.
b
n
3
7
7
7
5
=
2
6
6
6
4
f
0
f
1
.
.
.
f
n
3
7
7
7
5
:
Notam b = (b
0
; b
1
; : : : ; b
n
)
T
; vectorul coecientilor Bezier, f = (f
0
; f
1
; : : : ; f
n
)
T
;
vectorul valorilor functiei si B matricea sistemului. Se observa ca
B =
h
b
B
n;i
(x
j
)
i
T
:
Matricea B se numeste matricea Bernstein. Cu aceste notatii, pentru deter-
minarea vectorului coecientiilor Bzier avem egalitatea
b = B
1
f:
1.3. CURBE BZIER 39
1.3 Curbe Bzier
ncepem aceasta sectiune prin a stabili notatiile folosite.
Un punct P din R
2
de coordonate (x; y) va scris sub forma P =

x
y
; sau
P = (x; y)
T
: Curbele plane din R
2
vor denite prin ecuatiile lor parametrice
x = x(t)
y = y(t)
; t 2 I;
unde I este un interval al axei reale. Folosind notatiile
r =
x
y
, r(t) =
x(t)
y(t)
;
putem scrie ecuatia unei curbe plane sub forma r = r(t); t 2 I:
Pentru ntelegerea ideilor care stau la baza constructiei curbelor Bzier n-
cepem prin prezentarea urmatorului exemplu.
Exemplul 1.3.1 Fie P
0
; P
1
; P
2
; P
3
patru puncte din R
2
si t un parametru real.
Denim curbele plane
r
1;0
(t) = (1 t)P
0
+ tP
1;
r
1;1
(t) = (1 t)P
1
+ tP
2
;
r
1;2
(t) = (1 t)P
2
+ tP
3
:
r
1;0
(t) reprezinta dreapta care trece prin punctele P
0
si P
1
; r
1;1
(t) reprezinta
dreapta ce trece prin punctele P
1
si P
2
; iar r
1;2
(t) reprezint a dreapta care trece
prin punctele P
2
si P
3
: Pentru t 2 [0; 1] se obtin segmentele de dreapta care au
capetele n aceste puncte. Cele trei segmente formeaza o linie poligonala care
trece prin cele patru puncte date.
Continu am procedeul de constructie de mai sus si denim recursiv curbele
plane
r
2;0
(t) = (1 t)r
1;0
(t) + tr
1;1
(t);
r
2;1
(t) = (1 t)r
1;1
(t) + tr
1;2
(t):
Aceaste curbe sunt parabole care, scrise n raport de punctele initiale, au urm a-
toarele ecuatii
r
2;0
(t) = (1 t)
2
P
0
+ 2(1 t)tP
1
+ t
2
P
2
;
r
2;1
(t) = (1 t)
2
P
1
+ 2(1 t)tP
2
+ t
2
P
3
:
Pentru t 2 [0; 1] prima reprezimnt a un arc de parabola care uneste punctele P
0
si P
2
; iar a doua reprezinta arcul de parabola ce uneste punctele P
1
si P
3
:
Denim n continuare, n acelasi stil, curba plan a
r
3;0
(t) = (1 t)r
2;0
(t) +tr
2;1
(t); t 2 [0; 1]:
n functie de punctele initiale, ecuatia acestei curbe se scrie sub forma
r
3;0
(t) = (1 t)
3
P
0
+3(1 t)
2
tP
1
+ 3(1 t)t
2
P
2
+ t
3
P
3
:
Dupa cum se observa din denitiile de mai sus, curbele de la pasul doi sunt
scrise n functie de polinoamele Bernstein de gradul doi
B
2;0
(t) = (1 t)
2
; B
2;1
(t) = 2(1 t)t; B
2;2
(t) = t
2
;
iar curba de la pasul trei este scrisa n functie de polinoamele Bernstein de gradul
trei
B
3;0
(t) = (1 t)
3
; B
3;1
(t) = 3(1 t)
2
t; B
3;2
(t) = 3(1 t)t
2
; B
3;3
(t) = t
3
:
Toat a constructia de mai sus este ilustrat a grac n gura urmatoare:
Trecem acum la prezentarea considerentelor generale.
Fie P
0
;P
1
; : : :; P
n
, n + 1 puncte din R
2
: Pentru uniformizarea scrierii notam
r
0;i
(t) = P
i
; i = 0; 1; : : : ; n: Denim apoi recursiv
r
k;i
(t) = (1 t)r
k1;i
(t) + tr
k1;i+1
(t);
pentru k = 1; 2; : : : ; n si i = 0; 1; : : : ; n k:
1.3. CURBE BZIER 41
Denitia 1.3.2 Curbele r
k;i
(t) se numesc curbe Bzier partiale de ordinul k:
Punctele P
i
; : : :; P
i+k
; care apar n denitia curbei r
k;i
(t); se numesc punctele de
control ale curbei Bzier partiale r
k;i
(t):
Curba nala r
n
(t) = r
n;0
(t) 2 P
n
[0; 1] se nume ste curba Bzier. Punctele
P
0
;P
1
; : : :; P
n
se numesc punctele de control ale curbei, iar poligonul denit de
punctele P
0
;P
1
; : : :; P
n
se nume ste poligonul de control al curbei Bzier r
n
(t):
Proprietati ale curbelor Bzier:
Curbele Bzier sunt situate n acoperirea convexa a punctelor lor de con-
trol. Acest fapt rezulta din modul de constructie al curbelor Bzier ca o
combinatie convex a a curbelor Bzier de grad mai mic.
Curba Bzier nala r
n
(t) uneste punctul P
0
cu punctul P
n
; deoarece r
n
(0) =
P
0
si r
n
(1) = P
n
:
Curbele Bzier si polinoamele Bernstein
Dupa cum s-a observat n exemplul 1.3.1, curbele Bzier pot denite cu
ajutorul polinoamelor Bernstein. Scopul teoremei care urmeaza este de a arata
ca aceasta este o proprietate general a a curbelor Bzier.
Teorema 1.3.3 Curbele Bzier partiale de ordinul k; r
k;i
(t); se scriu n raport
de polinoamele Bernstein sub forma
r
k;i
(t) =
k
X
j=0
P
i+j
B
k;j
(t);
unde k = 0; 1; 2; : : : ; n si i = 0; 1; : : : ; n k:
n particular, pentru i = 0 si k = n; se obtine relatia pe care o veric a curba
Bzier nal a
r
n
(t) =
n
X
j=0
P
j
B
n;j
(t):
Demonstratia este elementara si se face prin metoda inductiei matematice.
Proprietati:
Deoarece
P
n
j=0
B
n;j
(t) = 1; valorile polinoamelor Bernstein sunt coordonate
baricentrice pentru r
n
(t):
Tinnd seama c a, n plus, B
n;j
(t) 0; rezulta ca r
n
(t) se aa n combinatia
convexa al punctelor de control P
0
;P
1
; : : :; P
n
: (Acest fapt a fost remarcat
si mai sus, deoarece rezulta imediat din modul de constructie recursiva a
curbelor Bzier.)
1.4 Problema aproximarii functiilor
Fie f : [a; b] ! R o functie de clasa C
1
pe [a; b] (aceasta nseamna
c a f este de clasa C
n
pe intervalul [a; b]; pentru orice numar natural n) si e
a = x
0
< x
1
< : : : < x
n
= b o diviziune a intervalului [a; b] formata din puncte
echidistante x
i
= x
0
+ih; i = 0; 1; : : : ; n; unde h =
b a
n
: Consideram polinomul
de interpolare P
n
(x) care satsiface conditiile P(x
i
) = f(x
i
); i = 0; 1; : : : ; n: Se
pune atunci ntrebarea reasca: daca n ! 1; polinoamele P
n
aproximeaz a din
ce n ce mai bine functia f? Mai precis, P
n
(x) ! f(x) pentru un punct x din
intervalul [a; b], x diferit de noduri. Sau, mai mult, sirul de polinoame (P
n
)
n1
tinde la functia f n raport cu norma uniforma? Aceasta ar nseamna ca
kf P
n
k = max
x2[a;b]
j f(x) P
n
(x) j ! 0; pentru n !1:
Raspunsul este: nu ntotdeauna. Exista functii sucient de simple pentru care
convergenta nu are loc. Enumeram mai jos cteva exemple celebre.
Exemplul 1.4.1 Exemplul lui S.N.Bernstein. Fie functia f(x) = jxj; x 2
[1; 1]; si punctele de interpolare echidistante x
(n)
i
= 1 +
2i
n
; i = 0; 1; : : : ; n: S.
N. Bernstein a demonstrat ca lim
n!1
P
n
(x) 6= f(x) pentru x = 2 f1; 0; 1g:
Se ntmpla acest lucru pentru ca functia modul nu este derivabila n
origine? Raspunsul este nu. Exista si functii indenit derivabile pentru care
sirul (P
n
(x))
n1
nu converge la f(x): Un astfel de exemplu a fost dat de Carl
Runge.
Exemplul 1.4.2 Exemplul lui Carl Runge. Functia
f(x) =
1
1 + x
2
; x 2 [5; 5];
este de clasa C
1
pe intervalul [5; 5]. Se considera nodurile echidistante
x
(n)
i
= 5 +
10i
n
; i = 0; 1; : : : ; n;
si se construiesc polinoamele de interpolare P
n
(x): Se poate demonstra c a
lim
n!1
P
n
(x) = f(x); daca jxj c;
lim
n!1
P
n
(x) 6= f(x); daca c < jxj < 5;
unde c
= 3:6334:
1.5. INTERPOLARE HERMITE 43
n desenul de mai jos curba continua reprezint a gracul functiei f(x) =
1
1 + x
2
pe intervalul [5; 5]; iar curba punctat a este gracul polinomului de interpolare
Lagrange P
15
(x): Se observa ca daca ne apropiem de capatele intervalului [5; 5]
gracul polinomului de interpolare se departeaza de gracul functiei interpolate.
4 2 0 2 4
0.5
0.5
1
1.5
2
1
1 x
2
+
P z ( )
x z ,
Mai mult dect att, S. N. Berstein a aratat ca pentru orice sistem de puncte
de interpolare x
(n)
i
; i = 0; 1; : : : ; n; din intervalul [a; b]; date anterior, exista o
functie continua f : [a; b] ! R astfel nct sirul polinoamelor de interpolare
(P
n
)
n1
care interpoleaza functia f n aceste noduri nu converge uniform la f pe
[a; b]:
1.5 Interpolare Hermite
Problema interpolarii Hermite consta n a determina un polinom P(x) care sa
interpoleze functia f(x) si, n plus, derivatele polinomului P
(k)
(x) sa interpoleze
derivatele functiei f
(k)
(x):
n cele ce urmeaza vom rezolva cea mai simpla problema de interpolare
Hermite. Date numerele reale x
0
< x
1
< : : : < x
n
si valorile functiei f(x) si ale
derivatei sale f
0
(x) n aceste puncte, i.e.,
f
i
= f(x
i
); f
0
i
= f
0
(x
i
); i = 0; 1; : : : ; n;
s a se determine un polinom P(x) care veric a conditiile Hermite
P(x
i
) = f
i
; P
0
(x
i
) = f
0
i
i = 0; 1; : : : ; n: (1.31)
Deoarece avem 2n + 2 conditii vom cauta polinomul P(x) de gradul 2n + 1;
P(x) = a
0
+ a
1
x + + a
2n+1
x
2n+1
;
ceea ce nseamna determinarea a 2n + 2 parametrii a
0
; a
1
; : : : ; a
2n+1
:
Pentru demonstrarea existentei si unicitatii unui polinom P(x) care verica
conditiile de mai sus vom folosi o tehnic a asemanatoare cu aceea utilizat a la
constructia polinomului Lagrange.
Dupa cum se stie, polinomul Lagrange care verica conditiile P(x
i
) = f
i
;
i = 0; 1; : : : ; n; are expresia
P
n
(x) =
n
X
i=0
f
i
L
i
(x);
unde L
i
(x) sunt polinoamele fundamentale Lagrange
L
i
(x) =
(x x
0
) (x x
i1
)(x x
i+1
) (x x
n
)
(x
i
x
0
) (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) (x
i
x
n
)
; i = 0; 1; : : : ; n;
care satisfac conditiile: L
i
(x
i
) = 1 si L
i
(x
j
) = 0 pentru j = 0; 1; : : : ; n;
j 6= i: Pentru simplicarea scrierii vom nota produsul de la numitorul polino-
mului fundamental Lagrange
Q
n
j=0
j6=i
(x
i
x
j
) cu
i
: Atunci
Q
n
j=0
j6=i
(xx
j
) =
i
L
i
(x):
Vom c auta polinomul P(x) care sa satisfac a conditiile Hermite (1.31) sub
forma
P(x) =
n
X
i=0
f
i
a
i
(x) +
n
X
i=0
f
0
i
b
i
(x); (1.32)
unde a
i
(x) si b
i
(x) sunt polinoame de grad 2n +1 care verica conditiile
a
i
(x
j
) =
1 dac a j = i
0 dac a j 6= i
; a
0
i
(x
j
) = 0; i; j = 0; 1; : : : ; n;
b
i
(x
j
) = 0; b
0
i
(x
j
) =
1 daca j = i
0 daca j 6= i
i; j = 0; 1; : : : ; n:
Deoarece pentru j = 0; 1; : : : ; n; j 6= i; avem a
i
(x
j
) = a
0
i
(x
j
) = 0; nodurile
x
j
sunt radacini duble ale polinomului a
i
(x); deci a
i
(x) se divide cu produsul
Q
n
j=0
j6=i
(x x
j
)
2
: Cum acest produs este un polinom de gradul 2n; iar a
i
(x) are
gradul 2n+ 1; rezult a c a polinoamele a
i
(x) trebuie sa e de forma
a
i
(x) = [A
i
(x x
i
) + B
i
]
n
Y
j=0
j6=i
(x x
j
)
2
;
unde A
i
si B
i
sunt dou a constante care se determin a din conditiile ramase
a
i
(x
i
) = 1; a
0
i
(x
i
) = 0: (1.33)
Polinomul de gradul unu a fost scris sub forma A
i
(x x
i
) +B
i
pentru usurinta
calculelor n continuare. Scriem polinomul a
i
(x) folosind polinoamele Lagrange
fundamentaale
a
i
(x) =
2
i
[A
i
(x x
i
) + B
i
] [L
i
(x)]
2
si calculam derivata
a
0
i
(x) =
2
i

A
i
[L
i
(x)]
2
+ [A
i
(x x
i
) + B
i
] 2L
i
(x)L
0
i
(x)
:
Folosind conditiile (1.33) determin am constantele A
i
si B
i
:
a
i
(x
i
) = 1 )
2
i
B
i
= 1 ) B
i
=
1
2
i
;
a
0
i
(x
i
) = 0 )
2
i
[A
i
+B
i
2L
0
i
(x
i
)] = 0 ) A
i
= B
i
2L
0
i
(x
i
) =
2
2
i
L
0
i
(x
i
):
Obtinem astfel pentru a
i
(x) expresia
a
i
(x) = [1 2(x x
i
)L
0
i
(x
i
)] [L
i
(x)]
2
:
Un rationament analog cu cel de mai sus arata c a polinoamele b
i
(x) trebuie
s a e de forma
b
i
(x) =
2
i
[C
i
(x x
i
) + D
i
] [L
i
(x)]
2
:
Atunci derivata are expresia
b
0
i
(x) =
2
i

C
i
[L
i
(x)]
2
+ [C
i
(x x
i
) + D
i
] 2L
i
(x)L
0
i
(x)
:
Constantele C
i
si D
i
se determina din conditiile
b
i
(x
i
) = 0 ) D
i
= 0;
b
0
i
(x
i
) = 1 )
2
i
C
i
= 1 )C
i
=
1
2
i
:
Atunci
b
i
(x) = (x x
i
) [L
i
(x)]
2
:
Vom numi polinoamele a
i
(x) si b
i
(x) polinoame fundamentale Hermite.
Introducem aceste polinoame n formula (1.32). Obtinem astfel un polinom
care veric a conditiile de interpolare (1.31), numit polinomul Hermite si notat cu
H
2n+1
(x). Expresia acestui polinom este
H
2n+1
(x) =
n
X
i=0
f
i
[1 2 (x x
i
)L
0
i
(x
i
)] [L
i
(x)]
2
+
n
X
i=0
f
0
i
(x x
i
) [L
i
(x)]
2
:
(1.34)
Pentru demonstrarea unicitatii acestui polinom presupunem ca ar mai ex-
ista un polinom Q
2n+1
(x) de grad 2n + 1 care veric a conditiile Hermite
(1.31). Notam R(x) = H
2n+1
(x) Q
2n+1
(x) si observam ca R(x
i
) = R
0
(x
i
) = 0;
i = 0; 1; : : : ; n: Aceasta nseamna ca polinomul R(x) de grad 2n + 1 are n+ 1
r adacini duble, x
0
; x
1
; : : : ; x
n
; ceea ce nseamna n total 2n + 2 rad acini. Acest
lucru nu este posibil dect daca R(x) este polinomul identic nul. Deci R(x) 0;
ceea ce nseamna H
2n+1
(x) Q
2n+1
(x). Prin urmare H
2n+1
(x) este unicul poli-
nom de grad 2n + 1 care veric a conditiile Hermite (1.31).
Exemplul 1.5.1 Pentru n = 1 problema de interpolare Hermite are urm atoarea
formulare: sa se determine un polinom de grad cel mult trei care veric a conditiile
P(x
0
) = f
0
; P(x
1
) = f
1
; P
0
(x
0
) = f
0
0
; P
0
(x
1
) = f
0
1
:
n acest caz, polinoamele fundamentale Lagrange si derivatele lor sunt
L
0
(x) =
x x
1
x
0
x
1
; L
1
(x) =
x x
0
x
1
x
0
:
L
0
0
(x) =
1
x
0
x
1
; L
0
1
(x) =
1
x
1
x
0
:
Formula (1.34) devine
H
3
(x) = f
0
[1 2(x x
0
)L
0
0
(x
0
)] [L
0
(x)]
2
+f
1
[1 2(x x
1
)L
0
1
(x
1
)] [L
1
(x)]
2
+f
0
0
(x x
0
) [L
0
(x)]
2
+ f
0
1
(x x
1
) [L
1
(x)]
2
;
de unde, prin nlocuirea polinoamelor fundamentale Lagrange si a derivatele aces-
tora cu expresiile lor, rezulta
H
3
(x) = f
0
1 2
x x
0
x
0
x
1
x x
1
x
0
x
1
2
+ f
1
1 2
x x
1
x
1
x
0
x x
0
x
1
x
0
2
+f
0
0
(x x
0
)
x x
1
x
0
x
1
2
+ f
0
1
(x x
1
)
x x
0
x
1
x
0
2
:
Expresia polinomului Hermite cu diferente divizate
Dupa cum se vede din exemplul anterior determinarea polinomului Hermite,
chiar pentru un numar mic de noduri, este o operatie anevoioas a. Pentru a
obtine o expresie a polinomului Hermite mai convenabila pentru calcule, pornind
de la nodurile distincte x
0
< x
1
< : : : < x
n
, denim un nou sir de noduri
z
0
; z
1
; : : : ; z
2n+1
prin
z
0
= z
1
= x
0
; z
2
= z
3
= x
1
; : : : z
2n
= z
2n+1
= x
n
:
Scriem apoi formal polinomul de interpolare pentru functia f(x) cu nodurile
z
0
; z
1
; : : : ; z
2n+1
folosind forma lui Newton cu diferente divizate.
P
2n+1
(x) = f(z
0
) +f[z
0
; z
1
](x z
0
) + f[z
0
; z
1
; z
2
](x z
0
)(x z
1
) +
+f[z
0
; z
1
; z
2
; z
3
](x z
0
)(x z
1
)(x z
2
)
(1.35)
+f[z
0
; z
1
; z
2
; z
3
; z
4
](x z
0
)(x z
1
)(x z
2
)(x z
3
) +
+f[z
0
; z
1
; : : : ; z
2n+1
](x z
0
)(x z
1
) (x z
2n
):
Deoarece nodurile z
2i
si z
2i+1
sunt egale cu x
i
; diferentele divizate f[z
2i
; z
2i+1
] nu se
pot deni prin formula cunoscuta f[z
2i
; z
2i+1
] =
f
2i+1
f
2i
z
2i+1
z
2i
. Relatia
f[x
i
; x
i+1
] = f
0
(), unde 2 (x
i
; x
i+1
); obtinuta n observatia 1.1.25, sugereaza ca
o nlocuire rezonabila pentru valoarea diferentei divizate de acest tip ar valoarea
initiala a derivatei n nodul x
i
: Deci, vom deni
f[z
2i
; z
2i+1
] = f
0
(z
2i
) = f
0
(x
i
) = f
0
i
:
Prin urmare, la constructia diferentelor divizate de ordinul nti vom folosi datele
de intrare f
0
0
;f
0
1
; : : : ;f
0
n
n locul diferentelor divizate
f[z
0
; z
1
]; f[z
2
; z
3
]; : : : ; f[z
2n
; z
2n+1
]:
Celelalte diferente divizate se vor calcula prin procedeul obisniut.
Expresia polinomului P
2n+1
(x) data de relatia (1.35) se scrie sub forma
H
2n+1
(x) = f(x
0
) + f[x
0
; x
0
](x x
0
) +f[x
0
; x
0
; x
1
](x x
0
)
2
+
+f[x
0
; x
0
; x
1
; x
1
](x x
0
)
2
(x x
1
) +
(1.36)
+f[x
0
; x
0
; x
1
; x
1
; x
2
](x x
0
)
2
(x x
1
)
2
+
+f[x
0
; x
0
; : : : ; x
n
; x
n
](x x
0
)
2
(x x
n1
)
2
(x x
n
);
unde pentru calculul diferentelor divizate de ordinul unu s-au folosit valorile date
pentru derivata
f[x
0
; x
0
] = f
0
0
; f[x
1
; x
1
] = f
0
1
; : : : f[x
n
; x
n
] = f
0
n
:
Evident, acesta este un polinom de grad 2n + 1: Folosind proprietatile de
derivabilitate ale diferentelor divizate se poate demonstra ca acesta este polinomul
de interpolare Hermite, ceea ce justica notatia folosit a pentru el, H
2n+1
(x); n
loc de P
2n+1
(x):
Aceast a metoda de constructie a polinomului Hermite are avantajul ca permite
obtinerea unei formule pentru eroarea de interpolare. Deoarece formula erorii de
interpolare n cazul polinomului (1.35) este
f(x) P
2n+1
(x) = f[z
0
; z
1
; : : : ; z
2n
; x](x z
0
)(x z
1
) (x z
2n1
)(x z
2n
);
pentru eroarea din interpolarea Hermite se obtine formula
f(x) H
2n+1
(x) = f[x
0
; x
0
; : : : ; x
n
; x
n
; x](x x
0
)
2
(x x
n
)
2
:
Se poate demnonstra c a daca functia f este de clasa C
2n
formula erorii are
expresia
f(x) H
2n+1
(x) =
f
(2n)
()
(2n)!
(x x
0
)
2
(x x
n
)
2
:
Exemplul 1.5.2 Revenim acum la problema de interpolare din exemplul 1.5.1
si construim polinomul Hermite pe baza formulei (1.36). Avem
H
3
(x) = f(x
0
) + f[x
0
; x
0
](x x
0
) +f[x
0
; x
0
; x
1
](x x
0
)
2
+
(1.37)
+f[x
0
; x
0
; x
1
; x
1
](x x
0
)
2
(x x
1
);
unde
f[x
0
; x
0
] = f
0
0
; f[x
0
; x
1
] =
f
1
f
0
x
1
x
0
; f[x
1
; x
1
] = f
0
1
;
f[x
0
; x
0
; x
1
] =
f[x
0
; x
1
] f[x
0
; x
0
]
x
1
x
0
;
f[x
0
; x
1
; x
1
] =
f[x
1
; x
1
] f[x
0
; x
1
]
x
1
x
0
;
f[x
0
; x
0
; x
1
; x
1
] =
f[x
0
; x
1
; x
1
] f[x
0
; x
0
; x
1
]
x
1
x
0
:
Formula erorii este
f(x) H
3
(x) = f[x
0
; x
0
; x
1
; x
1
; x](x x
0
)
2
(x x
1
)
2
=
f
(4)
()
4!
(x x
0
)
2
(x x
1
)
2
; 2 (x
0
; x
1
):
Deoarece functia de gradul al doilea (x x
0
)(x x
1
) are valoarea minima
(x
0
x
1
)
2
4
; avem (x x
0
)
2
(x x
1
)
2
(x
0
x
1
)
4
16
: Obtinem atunci pentru esti-
marea erorii inegalitatea
max
x
1
xx
2
jf(x) H
3
(x)j
(x
1
x
0
)
4
384
max
x
0
xx
1
f
(4)
(x)
:
Exemplul 1.5.3 n acest exemplu vom construi polinomul Hermite care verica
conditiile
P(2) = 3; P
0
(2) = 1;
P(4) = 5; P
0
(4) = 1:
Avem x
0
= 2; x
1
= 4; f
0
= 3; f
1
= 5; f
0
0
= 1; f
0
1
= 1: Pentru diferentele divizate
vom folosi notatiile
Df01 : : : n = f[x
0
; x
1
; : : : ; x
n
]:
Atunci
Df00 = f
0
0
= 1; Df11 = f
0
1
= 1:
Celelalte diferente divizate sunt
Df01 =
f
1
f
0
x
1
x
0
=
5 3
4 2
= 1;
Df001 =
Df01 Df00
x
1
x
0
=
1 1
4 2
= 0;
Df011 =
Df11 Df01
x
1
x
0
=
1 1
4 2
= 1;
Df0011 =
Df011 Df001
x
1
x
0
=
1 0
4 2
=
1
2
:
Cu notatiile de mai sus, formula (1.37) se scrie sub forma
H
3
(x) = f
0
+Df00 (x x
0
) +Df001 (x x
0
)
2
+ Df0011 (x x
0
)
2
(x x
1
):
Un calcul elementar ne arata ca
H
3
(x) = 9 9x + 4x
2
1
2
x
3
:
Exercitiul 1.5.4 Valorile cunoscute ale functiei f(x) si ale derivatei sale f
0
(x)
n punctele x
i
sunt date n tabelul de mai jos
x
i
: 1; 3 1; 6 1; 9
f
i
: 0; 6200860 0; 4554022 0; 2818186
f
0
i
: 0; 5220232 0; 5698959 0; 5811571
a) Folosind polinomul Hermite scris n functie de polinoamele Hermite fundamen-
tale calculati o valoare aproximativ a pentru f(1; 5):
b) Rezolvati aceeasi problema ca mai sus folosind de aceast a data expresia poli-
nomului Hermite cu diferente divizate.
Exercitiul 1.5.5 Valorile cunoscute ale functie f(x) si ale derivatei sale f
0
(x)
n nodurile x
i
sunt date n tabelul de mai jos
x
i
: 0 0; 8 1; 6 2; 4 3; 1
f
i
: 0 0; 574 1; 599 1; 621 0; 129
f
0
i
: 0 1; 275 0; 953 1; 094 3; 056
a) Folosind toate aceste date calculati valoarea functiei f(x) n punctele
a) 1; 3: b) 2: c) 2; 7:
b) Reprezentati grac punctele (x
i
; f
i
), polinomul de interpolare folosit si valorile
functiei calculate n punctele indicate.
Pentru constructia polinoamelor Hermite sub diferite forme folosind Mathcad
a se vedea sierul Interpolare Hermite.mcd.
1.6 Interpolare polinomial a pe portiuni
Fie a = x
0
< x
1
< : : : < x
n
= b o diviziune a intervalului [a; b] si e
f
i
= f(x
i
); i = 0; 1; : : : ; n; valorile unei functii n aceste puncte. Dupa cum am
vazut n sectiunile anterioare, pentru a calcula valorile functiei f(x) n puncte
x diferite de nodurile x
i
se determina polinomul de interpolare P
n
(x) si se uti-
lizeaza aproximarea f(x)

= P
n
(x): Daca n are valori mari, aceasta constructie
este greoaie, iar efortul de calcul nu este r aspl atit ntotdeauna de o crestere spec-
taculoasa a preciziei. De aceea, n locul construirii unor polinoame de interpolare
de grad mare pe ntregul interval [a; b] se prefera interpolarea pe por tiuni. Aceasta
nseamna ca se mparte intervalul [a; b] ntr-un numar nit de subintervale si pe
ecare dintre acestea se construieste un polinom de interpolare de grad mai mic.
Pentru a realiza aceasta constructie se mparte numarul total de noduri n n
grupe de cte k (evident, acest procedeu necesita ca n sa e multiplu de k; i.e.,
A PE POR TIUNI 51
n = km) si se construieste cte un polinom de interpolare pentru ecare grupa
de k noduri. Se obtine n acest fel o functie S
k
(x) de forma
S
k
(x) =
8
>
>
>
>
<
>
>
>
>
:
a
00
+a
10
x + +a
k0
x
k
; x 2 [x
0
; x
k
];
a
01
+a
11
x + +a
k1
x
k
; x 2 [x
k
; x
2k
];

a
0(m1)
+ a
1(m1)
x + + a
k(m1)
x
k
; x 2 [x
(m1)k
; x
km
];
unde a
lj
(l = 0; 1; : : : ; k; j = 0; 1; : : : ; m 1) sunt constante reale care se de-
termin a din conditiile S
k
(x
i
) = f
i
; i = 0; 1; : : : ; n: Indicele k din numele functiei
S
k
(x) desemneaza gradul maxim al ecarui polinom partial. Se observa c a avem
(k + 1)m = km + m = (n + 1) + (m 1) parametrii a
lj
si numai n + 1 conditii
S
k
(x
i
) = f
i
: Cele m1 conditii de care mai avem avem nevoie sunt cele de la fron-
tiera intervalelor partiale S
k
(x
k
) = f
k
; S
k
(x
2k
) = f
2k
; : : : ; S
k
(x
(m1)k
) = f
(m1)k
care se folosesec de dou a ori.
Functia S
k
(x) care, pentru x 2 [x
jk
; x
(j+1)k
], j = 0; 1; : : : ; m1; are expresia
S
k
(x) = a
0j
+a
1j
x + + a
kj
x
k
;
se scrie de multe ori sub forma matriceala
S
k
(x) = [a
0j
; a
1j
; : : : ; a
kj
]
T
2
6
6
6
4
1
x
.
.
.
x
k
3
7
7
7
5
mai usor de manevrat n programele de calcul.
Interpolare Lagrange pe portiuni
Dac a k = 1; gracul functiei S
1
(x) este linia poligonala care uneste punctele
M
i
(x
i
; f
i
); i = 0; 1; : : : ; n: Polinoamele Lagrange de gradul nti pe portiuni sunt
P
1;i
(x) = f
i
x x
i+1
x
i
x
i+1
+f
i+1
x x
i
x
i+1
x
i
; x 2 [x
i
; x
i+1
];
unde i = 0; 1; : : : ; n 1:
0 2 4 6 8 10
1
2
3
4
5
Exemplu de polinom Lagrange de gradul unu pe portiuni
Dac a k = 2; functia S
2
(x) este o functie de gradul al doilea pe portiuni
S
2
(x) = a
0j
+ a
1j
x +a
2j
x
2
; x 2 [x
2j
; x
2j+2
];
unde j = 0; 1; : : : ; m1 si n = 2m: Pe ecare interval [x
2j
; x
2j+2
] gracul functiei
S
2
(x) este un arc de parabola.
Polinoamele Lagrange de gradul doi pe portiuni sunt
P
2;j
(x) = f
2j
(x x
2j+1
)(x x
2j+2
)
(x
2j
x
2j+1
)(x
2j
x
2j+2
)
+f
2j+1
(x x
2j
)(x x
2j+2
)
(x
2j+1
x
2j
)(x
2j+1
x
2j+2
)
+f
2j+2
(x x
2j
)(x x
2j+1
)
(x
2j+2
x
2j
)(x
2j+2
x
2j+1
)
;
unde x 2 [x
2j
; x
2j+2
]; iar j = 0; 1; : : : ; m1:
0 2 4 6 8 10
2
4
6
Exemplu de polinom Lagrange de gradul doi pe portiuni
A PE POR TIUNI 53
L as am ca exercitiu scrierea polinoamelor de gradul trei pe portiuni. Un ex-
emplu de astfel de polinom este dat n gura de mai jos.
0 2 4 6 8 10
2
4
6
Exemplu de polinom Lagrange de gradul trei pe portiuni
Interpolare Hermite pe portiuni
Dac a pe lnga valorile functiei f(x) se cunosc si valorile derivatei n nodurile
x
i
; f
0
i
= f
0
(x
i
); i = 0; 1; : : : ; n; atunci pe ecare interval [x
i
; x
i+1
] se poate construi
polinomul Hermite n locul polinomului Lagrange.
Expresia polinomului Hermite pe portiuni este
H
3;i
(x) = f
i
1 2
x x
i
x
i
x
i+1
x x
i+1
x
i
x
i+1
2
+f
i+1
1 2
x x
i+1
x
i+1
x
i
x x
i
x
i+1
x
i
2
+f
0
i
(x x
i
)
x x
i+1
x
i
x
i+1
2
+ f
0
i+1
(x x
i+1
)
x x
i
x
i+1
x
i
2
;
unde x 2 [x
i
; x
i+1
]; i = 0; 1; : : : ; n1:
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1
2
3
4
5
Exemplu de polinom Hermite de gradul trei pe portiuni
Exemple de constructie si reprezentare graca a polinoamelor Lagrange pe
portiuni de gradele un, doi si trei se pot vedea n sierele Mathcad Interpolare
Lagrange pe portiuni 1.mcd, Interpolare Lagrange pe portiuni 2.mcd,
Interpolare Lagrange pe portiuni 3.mcd.
1.7 Functii spline cubice
Principalul inconvenient al interpolarii Lagrange pe portiuni este absenta
derivabilit atii functiei astfel construite n capetele intervalelor de diviziune. Folosi-
rea interpol arii Hermite pe portiuni elimina acest inconvenient permitnd con-
struirea unei functii de clasa C
1
pe intervalul [x
0
; x
n
]; dar aplicarea acestui pro-
cedeu necesita cunoasterea valorilor derivatei n punctele de interpolare, ceea ce
nu este ntotdeauna posibil.
n aceasta sectiune vom studia constructia unui tip de functie polinomiala pe
portiuni, care este de clasa C
2
pe intervalul [x
0
; x
n
], pentru a carui constructie nu
sunt necesare informatii asupra valorilor derivatei, cu exceptia eventual a valorilor
n capetelor intervalului pe care se face interpolarea.
Fie a = x
0
< x
1
< : : : < x
n
= b o diviziune a intervalului [a; b] si f(x) o
functie denita pe [a; b] pentru care cunoastem numai valorile sale n punctele
x
i
; f
i
= f
i
(x
i
); i = 0; 1; : : : ; n: Ne propunem s a aproxim am functia f(x) cu o
categorie aparte de functii numite functii spline
2
cubice.
Denitia 1.7.1 Se nume ste functie spline cubic a o functie S : [a; b] ! R care
are propriet atile:
1) S este de clasa C
2
pe [a; b] (i.e, S; S
0
, S
00
sunt functii continue pe [a; b]).
2
Se citeste splain.
1.7. FUNC TII SPLINE CUBICE 55
2) Pe ecare subinterval [x
i
; x
i+1
], i = 0; 1; : : : ; n 1; S(x) este un polinom
de gradul trei
3
.
Problema interpolarii cubice pe portiuni consta n a determina o functie
spline cubica denit a pe [a; b] care verica conditiile
S(x
i
) = f
i
; i = 0; 1; : : : ; n: (1.38)
Conform denitiei functiei spline cubice, pe ecare interval partial [x
i
; x
i+1
],
i = 0; : : : ; n 1; functia S(x) are forma
S(x) = a
i
+ b
i
x + c
i
x
2
+d
i
x
3
:
Aceasta nseamna ca pentru determinarea functiei S(x) este necesar a deter-
minarea a 4n constante reale fa
i
; b
i
; c
i
; d
i
g; i = 0; 1; : : : ; n 1: n acest scop
dispunem de n+1 conditii de interpolare date de (1.38), la care se adauga 3(n1)
conditii de continuitate
S(x
i
0) = S(x
i
+0);
S
0
(x
i
0) = S
0
(x
i
+ 0);
S
00
(x
i
0) = S
00
(x
i
+ 0);
n nodurile x
1
< x
2
< < x
n1
din interiorul intervalului [a; b]: n total avem
n + 1 + 3(n 1) = 4n 2 conditii mixte pentru determinarea a 4n parametrii.
n scopul obtinerii unei singure functii spline care sa verice conditiile (1.38) se
impun dou a conditii suplimentare. Daca se cunosc valorile derivatei functiei f n
capetele intervalului [a; b]; f
0
(x
0
) = f
0
0
si f
0
(x
n
) = f
0
n
; atunci se impun conditiile
S
0
(x
0
) = f
0
0
; S
0
(x
n
) = f
0
n
: (1.39)
numite conditiile de xare la capete. n cazul n care nu se cunosc aceste valori
se impun, de regula, conditiile
S
00
(x
0
) = 0; S
00
(x
n
) = 0; (1.40)
numite conditii naturale.
Teorema 1.7.2 Exista o singur a functie spline cubica S(x) care veric a conditi-
ile de interpolare
S(x
i
) = f
i
; i = 0; 1; : : : ; n;
completate cu condi tiile de xare la capete
S
0
(x
0
) = f
0
0
; S
0
(x
n
) = f
0
n
:
3
Grad trei nseamna cel mult trei si nu exact trei, adica coecientul lui x
3
poate si
zero.
Demonstratie. Pentru constructia functiei S(x) se introduc notatiile
m
i
= S
00
(x
i
); i = 0; 1; : : : ; n;
h
i
= x
i+1
x
i
; i = 0; 1; : : : ; n 1:
De remarcat c a valorile h
i
sunt cunoscute deoarece nodurile x
i
sunt date, pe cnd
m
i
sunt necunoscute indca functia S(x) este necunoscuta.
Demonstratia se face n doua etape. n etapa nti se determin a expresia
functiei spline cubice S(x) n functie de necunoscutele m
i
; iar n etapa a doua se
arata cum pot determinate constantele m
i
prin rezolarea unui sistem de ecuatii
liniare.
Etapa nti: determinarea functiei spline cubice S(x)
Deoarece S(x) este un polinom de gradul trei pe intervalul [x
i
; x
i+1
]; S
00
(x)
este un polinom de gradul unu pe acest interval care satisface conditiile
S
00
(x
i
) = m
i
; S
00
(x
i+1
) = m
i+1
:
Atunci, pentru x 2 [x
i
; x
i+1
]; i = 0; 1; : : : ; n1; S
00
(x) are forma data de polino-
mul Lagrange de gradul unu
S
00
(x) = m
i
x
i+1
x
h
i
+ m
i+1
x x
i
h
i
:
Functia S
00
(x) astfel determinata este continua pe [a; b], deci satisface una din
conditiile pe care trebuie sa le ndeplineasca o functie spline cubica conform
denitiei.
Integrnd de doua ori expresia lui S
00
(x) obtinem
S(x) = m
i
(x
i+1
x)
3
6h
i
+ m
i+1
(x x
i
)
3
6h
i
+ A
i
x
i+1
x
h
i
+ B
i
x x
i
h
i
;
unde A
i
si B
i
sunt constante de integrare care se determina din conditiile de
interpolare
S(x
i
) = f
i
; S(x
i+1
) = f
i+1
:
Introducnd x = x
i
si x = x
i+1
n expresia lui S(x) obtinem
A
i
= f
i
m
i
h
2
i
6
; B
i
= f
i+1
m
i+1
h
2
i
6
:
Prin urmare, forma nal a a functiei spline cubice S(x) este
S(x) = m
i
(x
i+1
x)
3
6h
i
+ m
i+1
(x x
i
)
3
6h
i
+ (1.41)
+
f
i
m
i
h
2
i
6
x
i+1
x
h
i
+
f
i+1
m
i+1
h
2
i
6
x x
i
h
i
;
unde x 2 [x
i
; x
i+1
]; i = 0; 1; : : : ; n 1: Astfel determinata, S(x) este o functie
continu a
4
pe intervalul [a; b] si satisface conditiile de interpolare S(x
i
) = f
i
;
i = 0; 1; : : : ; n:
Etapa a doua: determinarea constantelor m
i
= S
00
(x
i
)
Pentru determinare constantelor m
0
; : : : ; m
n
se impun conditiile ca derivata
S
0
(x) s a e continua n nodurile x
1
; : : : ; x
n1
din interiorul intervalului [a; b]; i.e.,
S
0
(x
i
0) = S
0
(x
i
+ 0); i = 1; : : : ; n 1: (1.42)
Deoarece pentru x 2 [x
i
; x
i+1
] derivata S
0
(x) are expresia
S
0
(x) = m
i
(x
i+1
x)
2
2h
i
+ m
i+1
(x x
i
)
2
2h
i
+
f
i+1
f
i
h
i

m
i+1
m
i
6
h
i
; (1.43)
iar pentru x 2 [x
i1
; x
i
] este
S
0
(x) = m
i1
(x
i
x)
2
2h
i1
+ m
i
(x x
i1
)
2
2h
i1
+
f
i
f
i1
h
i1

m
i
m
i1
6
h
i1
; (1.44)
conditiile de continuitate (1.42) conduc la egalitatile
m
i
h
i1
2
+
f
i
f
i1
h
i1

m
i
m
i1
6
h
i1
= m
i
h
i
2
+
f
i+1
f
i
h
i

m
i+1
m
i
6
h
i
:
Dup a o rearanjare a termenilor se obtine
h
i1
6
m
i1
+
h
i1
+ h
i
3
m
i
+
h
i
6
m
i+1
=
f
i+1
f
i
h
i

f
i
f
i1
h
i1
; (1.45)
unde i = 1; : : : ; n 1: Pentru a simplica scrierea membrului drept al ecuati-
ilor (1.45) se observa c a raportul
f
i+1
f
i
h
i
=
f
i+1
f
i
x
i+1
x
i
nu este altceva dect
diferenta divizata de ordinul nti a functiei f n nodul x
i
pe care o vom nota cu
D1f
i
=
f
i+1
f
i
h
i
: Analog avem D1f
i1
=
f
i
f
i1
h
i1
: Cu aceste notatii ecuatiile
(1.45) se scriu sub forma
h
i1
6
m
i1
+
h
i1
+h
i
3
m
i
+
h
i
6
m
i+1
= D1f
i
D1f
i1
; i = 1; : : : ; n 1:
Dup a mp artirea acestor ecuatii cu
h
i1
+ h
i
3
; obtinem
h
i1
h
i1
+ h
i
m
i1
+ 2m
i
+
h
i
h
i1
+ h
i
m
i+1
=
6
h
i1
+h
i
(D1f
i
D1f
i1
) ; (1.46)
4
Se verica cu usurinta ca S(x
i
0) = S(x
i
+ 0); i = 1; : : : ; n 1:
Introducem notatiile
8
>
>
>
<
>
>
>
:
b
i
=
h
i1
h
i1
+h
i
; c
i
=
h
i
h
i1
+ h
i
; i = 1; : : : ; n 1;
d
i
=
6
h
i1
+ h
i
(D1f
i
D1f
i1
) ; i = 1; : : : ; n 1:
De remarcat ca b
i
> 0; c
i
> 0; b
i
+ c
i
= 1: Atunci ecuatiile (1.46) se scriu sub
forma
b
i
m
i1
+ 2m
i
+ c
i
m
i+1
= d
i
; i = 1; : : : ; n 1: (1.47)
Aceste ecuatii formeaz a un sistem de n1 ecuatii cu n+1 necunoscute m
0
; : : : ; m
n
:
Celelate doua ecuatii necesare pentru obtinerea unui sistem de n + 1 ecuatii cu
n+1 necunoscute se obtin din conditiile de xare impuse la capetele intervalului
[a; b]: Conditia impus a la capatul din stnga, S
0
(x
0
) = f
0
0
; implic a
h
0
3
m
0
+
h
0
6
m
1
=
f
1
f
0
h
0
f
0
0
;
sau
2m
0
+m
1
=
6
h
0
f
1
f
0
h
0
f
0
0
: (1.48)
Analog, din conditia impusa la cap atul din dreapta, S
0
(x
n
) = f
0
n
; se obtine
h
n1
6
m
n1
+
h
n1
3
m
n
= f
0
n
f
n
f
n1
h
n1
;
sau
m
n1
+ 2m
n
=
6
h
n1
f
0
n
f
n
f
n1
h
n1
: (1.49)
Pentru simplicarea scrierii n ecuatiile (1.48) si (1.49) introducem notatiile
8
>
>
>
<
>
>
>
:
d
0
=
6
h
0
f1f0
h
0
f
0
0
=
6
h
0
(D1f
0
f
0
0
) ;
d
n
=
6
h
n1
f
0
n
fnfn1
hn1
=
6
h
n1
(f
0
n
D1f
n1
) :
Atunci ecuatiile (1.48) si (1.49) cap ata forma
2m
0
+m
1
= d
0
; (1.50)
2m
0
+m
1
= d
n
: (1.51)
Ecuatiile (1.47) mpreuna cu cele doua ecuatii de mai sus formeaza un sistem de
n + 1 ecuatii cu n +1 necunoscute m
0
; m
1
; : : : ; m
n
: Acesta are forma
8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
:
2m
0
+ c
0
m
1
= d
0
;
b
1
m
0
+ 2m
1
+ c
1
m
2
= d
1
;
b
2
m
1
+ 2m
2
+ c
2
m
3
= d
2
;
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
b
n1
m
n2
+ 2m
n1
+ c
n1
m
n
= d
n1
;
b
n
m
n1
+ 2m
n
= d
n
;
n care s-a notat c
0
= 1 si b
n
= 1 pentru uniformizarea scrierii. n form a ma-
triceala, avem
2
6
6
6
6
6
6
6
4
2 c
0
0 0 0
b
1
2 c
1
0 0
0 b
2
2 c
2
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 b
n1
2 c
n1
0 0 0 b
n
2
3
7
7
7
7
7
7
7
5
2
6
6
6
6
6
6
6
4
m
0
m
1
m
2
.
.
.
m
n1
m
n
3
7
7
7
7
7
7
7
5
=
2
6
6
6
6
6
6
6
4
d
0
d
1
d
2
.
.
.
d
n1
d
n
3
7
7
7
7
7
7
7
5
Daca notam cu A matricea acestui sistem, cu m = (m
0
; m
1
; : : : m
n
)
T
vectorul ne-
cunoscutelor si cu d = (d
0
; d
1
; : : : ; d
n
)
T
vectorul termenilor liberi, atunci sistemul
se scrie sub forma
Am = d: (1.52)
Pentru a demonstra ca acest sistem are solutie unic a vom arata mai nti ca
matricea A are proprietatea
Az = w ) max
1in
jz
i
j max
1in
jw
i
j (1.53)
pentru orice pereche de vectori z = (z
0
; : : : ; z
n
)
T
; w = (w
0
; : : : w
n
)
T
2 R
n+1
:
ntr-adevar, e k indicele pentru care jz
k
j = max
1in
jz
i
j: Din egalitatea Az = w;
obtinem
b
k
z
k1
+2z
k
+c
k
z
k+1
= w
k
; (b
0
= 0; c
n
= 0):
Conform denitiei indicelui k si tinnd seama ca b
k
+ c
k
= 1; obtinem
max
1in
jw
i
j jw
k
j 2jz
k
j b
k
jz
k1
j c
k
jz
k+1
j
2jz
k
j b
k
jz
k
j c
k
jz
k
j
= (2 b
k
c
k
)jz
k
j = max
1in
jz
i
j:
Presupunem acum ca matricea A ar singulara. Atunci sistemul omogen Az = 0
ar avea o solutie nenula z 6= 0: Dar atunci, conform inegalitatii (1.53), obtinem
contradictia
0 < max
1in
jz
i
j 0:
Prin urmare, matricea A este nesingular a si sistemul (1.52) are solutie unic a.
Pentru c a matricea A este tridiagonala determinarea solutiei sistemului (1.52)
se face, de regula, printr-o descompunere LU a matricei asa cum se arata n
sectiunea 5.6.
Teorema 1.7.3 Exist a o singura functie spline cubic a S(x) care verica conditi-
ile de interpolare
S(x
i
) = f
i
; i = 0; 1; : : : ; n;
completate cu conditiile naturale la capete
S
00
(x
0
) = 0; S
00
(x
n
) = 0:
Demonstratie. n cazul n care functia spline cubica verica la capete conditiile
naturale (1.40), avem
m
0
= S
00
(x
0
) = 0; m
n
= S
00
(x
n
) = 0:
Atunci cele n 1 ecuatii (1.47) sunt suciente pentru a determina cele n 1
necunoscute m
1
; : : : ; m
n1
: Dar, dac a notam
c
0
= 0; d
0
= 0; b
n
= 0; d
n
= 0;
obtinem pentru determinarea constantelor m
0
; : : : ; m
n
acelasi sistem ca cel din
demonstratia teoremei (1.7.2).
Exercitiul 1.7.4 Valorile cunoscute ale functiei f(x) n nodurile x
i
sunt date n
tabelul de mai jos
x
i
: 0; 1 0; 2 0; 3 0; 4
f
i
: 0; 62049958 0; 28398668 0; 00660095 0; 24842440
Determinati functia spline cubica S(x) care veric a conditiile
S(x
i
) = f
i
; i = 0; 1; 2; 3;
si, n plus, n nodurile extreme, satisface conditiile naturale la capete
S
00
(x
0
) = S
00
(x
3
) = 0:
Pentru constructia unei functii spline cubice prin metoda descris a n aceasta
sectiune a se vedea sierul Mathcad Interpolare cu functii spline.mcd
1.8. FUNC TII B-SPLINE CUBICE 61
1.8 Functii B-spline cubice
n aceasta sectiune consideram o diviziune : a = x
0
< x
1
< : : : < x
n
= b
a intervalului [a; b] format a din puncte echidistante x
i
= x
0
+ ih; i = 0; 1; : : : :n;
unde h =
b a
n
si ne propunem sa determin am o functie spline cubica S(x) care
s a verice urmatoarele conditii de interpolare:
S(x
i
) = f(x
i
); i = 0; 1; : : : ; n;
S
0
(x
0
) = f
0
(x
0
);
S
0
(x
n
) = f
0
(x
n
):
n acest scop introducem nc a sase noduri suplimentare x
3
; x
2
; x
1
; x
n+1
;
x
n+2
; x
n+1
: Obtinem astfel diviziunea largita
x
3
< x
2
< x
1
< x
0
< : : : < x
n
< x
n+1
< x
n+2
< x
n+3
:
Denim apoi functiile
B
i
(x) =
1
h
3
8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
:
(x x
i2
)
3
; daca x 2 [x
i2
; x
i1
];
h
3
+ 3h
2
(x x
i1
) + 3h(x x
i1
)
2
3(x x
i1
)
3
;
dac a x 2 [x
i1
; x
i
];
h
3
+ 3h
2
(x
i+1
x) + 3h(x
i+1
x)
2
3(x
i+1
x)
3
;
dac a x 2 [x
i
; x
i+1
];
(x
i+2
x)
3
; daca x 2 [x
i+1
; x
i+2
];
0; n rest.
unde i = 1; 0; : : : ; n; n+ 1:
Functiile B
i
(x) au urmatoarele proprietati:
a) B
i
(x) sunt functii de clasa C
2
pe toat a axa reala.
b) B
i
(x
j
) =
8
<
:
4 dac a j = i
1 dac a j = i 1 sau j = i + 1
0 dac a j = i 2 sau j = i + 2
c) B
i
(x) = 0 pentru orice x x
i2
sau x x
i+2
:
d) B
i
(x) sunt polinoame de gradul trei pe ecare subinterval [x
i
; x
i+1
]:
Valorile functiilor B
i
(x); i = 1; 0; : : : ; n + 1; si a derivatelor lor n nodurile
diviziunii sunt date n tabelul de mai jos
x
i2
x
i1
x
i
x
i+1
x
i+2
B
i
(x) 0 1 4 1 0
B
0
i
(x) 0
3
h
0
3
h
0
B
00
i
(x) 0
6
h
2

12
h
2
6
h
2
0
Notamcu B = fB
1
; B
0
; : : : ; B
n;
B
n+1
g si e B
3
() spatiul vectorial generat de B:
Multimea B ind liniar independent a pe [a; b]; rezult a c a B
3
() este un spatiu
vectorial de dimensiune (n + 3): Cu aceste notati putem enunta si demonstra
urmatoarea teorem a.
Teorema 1.8.1 Exist a o unica functie spline cubica S(x) apartinnd spatiului
B
3
() care verica conditiile de interpolare
S(x
i
) = f(x
i
); i = 0; 1; : : : ; n;
S
0
(x
0
) = f
0
(x
0
); (1.54)
S
0
(x
n
) = f
0
(x
n
):
Demonstratie. Fie S(x) o functie apartinnd spatiului B
3
(): Atunci S(x) se
scrie sub forma
S(x) = c
1
B
1
(x) +c
0
B
0
(x) + + c
n
B
n
(x) +c
n+1
B
n+1
(x): (1.55)
Pentru determinarea constantelor c
i
; i = 1; 0; : : : ; n + 1 se impun conditiile de
interpolare (1.54)
S
0
(x
0
) = c
1
B
0
1
(x
0
) + c
0
B
0
0
(x
0
) + +c
n
B
0
n
(x
0
) + c
n+1
B
0
n+1
(x
0
) = f
0
(x
0
)
S(x
i
) = c
1
B
1
(x
i
) + c
0
B
0
(x
i
) + + c
n
B
n
(x
i
) + c
n+1
B
n+1
(x
i
) = f(x
i
);
0 i n;
S
0
(x
n
) = c
1
B
0
1
(x
n
) + c
0
B
0
0
(x
n
) + + c
n
B
0
n
(x
n
) +c
n+1
B
0
n+1
(x
n
) = f
0
(x
n
):
Tinnd seama de valorile date n tabelul anterior obtinem un sistem de n + 3
ecutii liniare cu n + 3 necunoscute c
1
; c
0
; : : : ; c
n
; c
n+1
: Daca notam:
c = (c
1
; c
0
; c
1
; : : : ; c
n
; c
n+1
)
T
; vectorul necunoscutelor,
f = (f
0
(x
0
);f (x
0
) ;f(x
1
); : : : ;f(x
n
);f
0
(x
n
))
T
; vectorul termenilor liberi,
A; matricea sistemului, unde
A =
2
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4
3
h
0
3
h
0 0 0 0 0 0
1 4 1 0 0 0 0 0 0
0 1 4 1 0 0 0 0 0
0 0 1 4 1 0 0 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 0 0 0 1 4 1
0 0 0 0 0 0
3
h
0
3
h
3
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5
;
atunci sistemul de mai sus se scrie sub forma matriceala Ac = f: Deoarece ma-
tricea A este diagonal dominata cu proprietatea de dominare diagonala strict a,
1.8. FUNC TII B-SPLINE CUBICE 63
cu exceptia primei si a ultimei linii, conform teoremei lui Gershgorin, A este
nesingulara. Deci sistemul Ac = f are solutie unica si teorema este demonstrat a.
Teorema de mai sus arma existenta si unicitatea unei functii S(x) din spatiul
B
3
() care veric a conditiile (1.54). Ea are marele avantaj ca furnizeaz a si o
metoda numerica pentru calculul functiei S(x): Mai precis, S(x) este data de
formula
S(x) = c
1
B
1
(x) + c
0
B
0
(x) + +c
n
B
n
(x) +c
n+1
B
n+1
(x):
n care coecientii c
i
sunt solutia sistemului Ac = f:
Capitolul 2
DERIVARE NUMERIC
A
Metodele de derivare numerica sunt folosite, de regula, pentru urmatoarele
dou a categorii de probleme:
1. Calculul derivatelor functiilor date sub forma unui tabel. Aceasta nseamna
ca nu se cunoaste expresia analitic a a functiei f(x); se cunosc numai valorile sale
f
i
= f(x
i
) n punctele distimcte x
i
; i = 0; 1; : : : ; n:
2. Obtinerea unor formule de calcul aproximativ pentru derivate, formule nece-
sare rezolvarii numerice a ecuatiilor diferentiale ordinare sau cu derivate partiale.
Dat a o functie f(x) prin valorile sale n punctele distincte x
i
, f
i
= f(x
i
);
i = 0; 1; : : : ; n; se cere sa se calculeze valorile derivatelor f
0
(x); f
00
(x); : : : ntr-un
punct x; care poate diferit de nodurile x
i
sau egal cu unul dintre ele. n acest
scop, se aproximeaza valorile functiei f(x) cu valorile polinomului de interpo-
lare P
n
(x) construit folosind punctele suport (x
i
; f
i
); iar valorile derivatelor se
aproximeaz a cu derivatele polinomului de interpolare
f(x)
= P
n
(x); f
0
(x)
= P
0
n
(x); f
00
(x)
= P
00
n
(x); : : :
Dac a notam cu
E
n
(f; x) = f(x) P
n
(x)
eroarea de trunchiere din formula de interpolare n punctul x si cu
E
n
(f
0
; x) = f
0
(x) P
0
n
(x)
eroarea de trunchiere din formula derivatei n acelasi punct x, se observa atunci
ca
(E
n
(f; x))
0
= (f(x) P
n
(x))
0
= f
0
(x) P
0
n
(x) = E
n
(f
0
; x):
Prin urmare, eroarea de trunchiere din formula derivatei este derivata erorii de
trunchiere din formula functiei.
65
66 CAPITOLUL 2. DERIVARE NUMERIC
A
2.1 Derivare bazata pe polinomul Lagrange
Derivata functiei f(x) n punctul x
0
este denita de formula
f
0
(x
0
) = lim
h!0
f(x
0
+h) f(x
0
)
h
;
de unde, pentru h sucient de mic, obtinem formula pentru aproximarea derivatei
f
0
(x
0
)
=
f(x
0
+ h) f(x
0
)
h
:
Daca ne intereseaz a care este eroarea care se face n aproximarea de mai sus
atunci trebuie procedat asa cum se arat a n continuare.
Pentru aproximarea derivatei f
0
(x
0
) presupunem c a f 2 C
3
([a; b]) si
x
0
2 (a; b): Consideram apoi un punct x
1
= x
0
+h, cu h 6= 0 dar sucient de mic
pentru ca x
1
2 [a; b]: Aproxim am functia f(x) cu ajutorul polinomului Lagrange
de gradul nti corespunzator nodurilor x
0
si x
1
scriind explicit si formula erorii
f(x) = f(x
0
)
x x
1
x
0
x
1
+f(x
1
)
x x
0
x
1
x
0
+
f
00
((x))
2
(x x
0
)(x x
1
);
unde (x) este un punct care depinde de x situat n intervalul (a; b): Derivnd
relatia de mai sus obtinem
f
0
(x) =
f(x
1
) f(x
0
)
h
+
d
dx
f
00
((x))
2
(x x
0
)(x x
1
)
=
f(x
0
+ h) f(x
0
)
h
+
d
dx
f
00
((x))
2
(x x
0
)(x x
1
)
+
f
00
((x))
2
[2(x x
0
) h] :
Relatia anterioara arata ca daca x este un punct situat ntre x
0
si x
1
= x
0
+ h;
cu h sucient de mic, atunci derivata f
0
(x) se poate aproxima pe baza formulei
f
0
(x)
=
f(x
0
+ h) f(x
0
)
h
:
Dicultatea utilizarii acestei formule este imposibilitatea estimarii erorii deoarece
nu avem informatii asupra derivatei
d
dx
f
00
((x))
2
=
1
2
f
000
((x))
0
(x): n cazul
n care x = x
0
; factorul care nmuleste aceasta derivata este nul si formula devine
f
0
(x
0
) =
f(x
0
+ h) f(x
0
)
h

h
2
f
00
(
0
): (2.1)
2.1. DERIVARE BAZAT
A PE POLINOMUL LAGRANGE 67
Aceasta formula arata c a pentru valori mici ale lui h derivata n punctul x
0
poate
aproximata cu raportul
f(x
0
+ h) f(x
0
)
h
: Estimarea erorii de trunchiere din
calculul derivatei este data de formula
f
0
(x
0
)
f(x
0
+ h) f(x
0
)
h
jhj
2
max
x2[a;b]
jf
00
(x)j :
Pentru a obtine formule mai generale pentru calcul aproximativ al derivatei
consideram punctele de interpolare x
0
< x
1
< : : : < x
n
dintr-un interval [a; b];
f
i
= f(x
i
); i = 0; 1; : : : ; n; valorile functiei n aceste puncte si presupunem ca
f 2 C
n+2
([a; b]): Atunci, pentru orice punct x din intervalul [a; b]; are loc egali-
tatea
f(x) =
n
X
i=0
f
i
L
i
(x) +
(x x
0
) (x x
n
)
(n +1)!
f
(n+1)
((x)); (2.2)
unde (x) este un punct care depinde de x situat n intervalul (a; b); iar L
i
(x)
sunt polinoamele fundamentale Lagrange
L
i
(x) =
Y
n
j=0
j6=i
x x
j
x
i
x
j
; i = 0; 1; : : : ; n:
Derivnd relatia (2.2) obtinem pentru calculul derivatei f
0
(x) formula
f
0
(x) =
n
X
i=0
f
i
L
0
i
(x) +
d
dx
(x x
0
) (x x
n
)
(n +1)!
f
(n+1)
((x))
+
(x x
0
) (x x
n
)
(n + 1)!

d
dx
f
(n+1)
((x))
:
Ca si mai sus, dicultatea utilizarii acestei formule consta n estimarea erorii de
trunchiere facute atunci cnd se foloseste pentru aproximarea derivatei relatia
f
0
(x)
=
n
X
i=0
f
i
L
0
i
(x):
Dac a x este egal cu unul dintre punctele de interpolare x
k
; atunci coecientul
A
derivatei
d
dx
f
(n+1)
((x))
este nul si formula devine

1
f
0
(x
k
) =
n
X
i=0
f
i
L
0
i
(x
k
) +
f
(n+1)
((x
k
))
(n + 1)!

Y
n
j=0
j6=k
(x
k
x
j
):
Formula de mai sus se numeste formula celor (n + 1) puncte deoarece apro-
ximarea derivatei se face, ca si n cazul polinomului Lagrange, cu o combinatie
liniara explicita de n+1 valori ale functiei f
0
; f
1
; : : : ; f
n
: Cele mai utilizate formule
sunt cele cu 3 si 5 puncte.
Formule de derivare numerica cu trei puncte
Deducem la nceput formulele de derivare cu trei puncte stabilind la ecare
caz n parte si eroarea de trunchiere care se face. Pentru n = 2 formula (2.2)
devine
f(x) = f
0
L
0
(x) + f
1
L
1
(x) + f
2
L
2
(x) +
f
(3)
((x))
3!
(x x
0
)(x x
1
)(x x
2
);
de unde, prin derivare, rezult a
f
0
(x) = f
0
L
0
0
(x) +f
1
L
0
1
(x) +f
2
L
0
2
(x) +
+
d
dx
f
(3)
((x))
3!
(x x
0
)(x x
1
)(x x
2
)
+
f
(3)
((x))
3!

d
dx
[(x x
0
)(x x
1
)(x x
2
)] :
Daca x este egal cu unul dintre nodurile x
k
; k = 0; 1; 2; obtinem
f
0
(x
k
) = f
0
L
0
0
(x
k
) + f
1
L
0
1
(x
k
) + f
2
L
0
2
(x
k
) + (2.3)
f
(3)
(
k
)
3!

d
dx
[(x x
0
)(x x
1
)(x x
2
)] j
x=x
k
:
1
Calculul derivatei polinomului nodurilor w(x) se face astfel
d
dx
w(x) =
d
dx
"
(x x
k
)
Y
n
j=0
j6=k
(x x
j
)
#
=
n
Y
j=0
j6=k
(x x
j
) + (x x
k
)
d
dx
"
Y
n
j=0
j6=k
(x x
j
)
#
:
Pentru x = x
k
se obtine
d
dx
w(x) j
x=x
k
=
Q
n
j=0
j6=k
(x
k
x
j
):
2.1. DERIVARE BAZAT
Notatia
k
indica faptul c a acest punct depinde de nodul x
k
n care se calculeaza
derivata. Deoarece
L
0
(x) =
(x x
1
)(x x
2
)
(x
0
x
1
)(x
0
x
2
)
; avem L
0
0
(x) =
2x x
1
x
2
(x
0
x
1
)(x
0
x
2
)
:
Analog,
L
0
1
(x) =
2x x
0
x
2
(x
1
x
0
)(x
1
x
2
)
si L
0
2
(x) =
2x x
0
x
1
(x
2
x
0
)(x
2
x
1
)
:
Atunci formula (2.3) devine
f
0
(x
k
) = f
0
2x
k
x
1
x
2
(x
0
x
1
)(x
0
x
2
)
+ f
1
2x
k
x
0
x
2
(x
1
x
0
)(x
1
x
2
)
+ (2.4)
+f
2
2x
k
x
0
x
1
(x
2
x
0
)(x
2
x
1
)
+
1
6
f
(3)
(
k
)
Y
2
j=0
j6=k
(x
k
x
j
):
Cele trei formule (2.4) sunt utilizate n special n cazul nodurilor echidistante
x
0
; x
1
= x
0
+ h; x
2
= x
0
+2h; unde h 6= 0; dar nu neaparat pozitiv. n acest caz
ele devin
f
0
(x
0
) =
3f(x
0
) +4f(x
0
+ h) f(x
0
+ 2h)
2h
+
1
3
h
2
f
(3)
(
0
);
f
0
(x
0
+ h) =
f(x
0
) + f(x
0
+ 2h)
2h

1
6
h
2
f
(3)
(
1
); (2.5)
f
0
(x
0
+ 2h) =
f(x
0
) 4f(x
0
+h) +3f(x
0
+ 2h)
2h
+
1
3
h
2
f
(3)
(
2
):
Daca nlocuim pe x
0
+ h cu x
0
n formula a doua si pe x
0
+ 2h cu x
0
n formula
a treia obtinem pentru f
0
(x
0
) urmatoarele trei formule
f
0
(x
0
) =
3f(x
0
) +4f(x
0
+ h) f(x
0
+ 2h)
2h
+
1
3
h
2
f
(3)
(
0
);
f
0
(x
0
) =
f(x
0
h) + f(x
0
+ h)
2h

1
6
h
2
f
(3)
(
1
);
f
0
(x
0
) =
f(x
0
2h) 4f(x
0
h) + 3f(x
0
)
2h
+
1
3
h
2
f
(3)
(
2
):
Deoarece cea de a treia formula se poate obtine din prima prin simpla nlocuire
a lui h cu h avem de fapt numai dou a formule
f
0
(x
0
) =
3f(x
0
) + 4f(x
0
+h) f(x
0
+ 2h)
2h
+
1
3
h
2
f
(3)
(
0
); (2.6)
A
unde
0
este un punct ntre x
0
si x
0
+ 2h; si
f
0
(x
0
) =
f(x
0
h) + f(x
0
+ h)
2h

1
6
h
2
f
(3)
(
1
); (2.7)
n care punctul
1
este ntre x
0
h si x
0
+ h:
Examinnd ultimile doua formule obtinute se observa ca eroarea n formula
(2.7) este aproximativ jum atate din eroarea din formula (2.6). Acest lucru se
ntmpla datorit a faptului c a formula (2.7) foloseste date situate n ambele p arti
ale lui x
0
; pe cnd formula (2.6) utilizeaz a date situate numai ntr-o singura parte
a lui x
0
: De remarcat, n plus, ca formula (2.7) utilizeaz a valorile functiei f(x)
numai n doua puncte, pe cnd n formula (2.6) se folosesc valorile functiei n
trei puncte. Aceasta observatie arat a de ce se prefer a, atunci cnd este posibil,
folosirea formulei simetrice (2.7) pentru calculul aproximativ al derivatei.
Dac a not am f
0
k
= f
0
(x
k
) si E
0
k
= E
0
(f; x
k
); k = 0; 1; 2; formulele (2.5) se pot
scrie sub forma de mai jos, cu erorile respective scrise n dreptul ecareia
f
0
0
=
1
2h
(3f
0
+4f
1
f
2
) E
0
0
=
1
3
h
2
f
(3)
(
0
);
f
0
1
=
1
2h
(f
0
+ f
2
) E
0
1
=
1
6
h
2
f
(3)
(
1
);
f
0
2
=
1
2h
(f
0
4f
1
+ 3f
2
) E
0
2
=
1
3
h
2
f
(3)
(
2
):
Dam mai jos, fara demonstratie, formulele de derivare pentru patru si cinci
puncte de interpolare. Cititorul interesat le poate verica cu usurinta, ind un
exercitiu util pentru ntelegerea metodelor de derivare numerica.
Formule de derivare numerica cu patru puncte
Pentru n = 3, cnd avem patru puncte de interpolare x
0
; x
1
; x
2
; x
3
; n baza
formulei (2.3), se obtine
f
0
0
=
1
6h
(11f
0
+ 18f
1
9f
2
+ 2f
3
) E
0
0
=
1
4
h
3
f
(4)
(
0
);
f
0
1
=
1
6h
(2f
0
3f
1
+ 6f
2
f
3
) E
0
1
=
1
12
h
3
f
(4)
(
1
);
f
0
2
=
1
6h
(f
0
6f
1
+3f
2
+2f
3
) E
0
2
=
1
12
h
3
f
(4)
(
2
);
f
0
3
=
1
6h
(2f
0
+9f
1
18f
2
+11f
3
) E
0
3
=
1
4
h
3
f
(4)
(
3
):
2.1. DERIVARE BAZAT
Formule de derivare numerica cu cinci puncte
Pentru n = 4, cnd punctele de interpolare sunt x
0
; x
1
; x
2
; x
3
; x
4
; n baza
formulei (2.3), obtinem
f
0
0
=
1
12h
(25f
0
+48f
1
36f
2
+16f
3
3f
4
) E
0
0
=
1
4
h
4
f
(5)
(
0
);
f
0
1
=
1
12h
(3f
0
10f
1
+ 18f
2
6f
3
+ f
4
) E
0
1
=
1
20
h
4
f
(5)
(
1
);
f
0
2
=
1
12h
(f
0
8f
1
+ 8f
3
f
4
) E
0
2
=
1
30
h
4
f
(5)
(
2
);
f
0
3
=
1
12h
(f
0
+ 6f
1
18f
2
+ 10f
3
+ 3f
4
) E
0
3
=
1
20
h
4
f
(5)
(
3
);
f
0
4
=
1
12h
(3f
0
16f
1
+36f
2
48f
3
+ 25f
4
) E
0
4
=
1
4
h
4
f
(5)
(
4
):
Dupa cum se poate observa din tabelul de mai sus, formula cu 5 noduri care
are cea mai mica eroare este formula a treia. nlocuind pe x
0
+2h cu x
0
n acesta
formul a obtinem
f
0
(x
0
) =
1
12h
[f(x
0
2h) 8f(x
0
h) + 8f(x
0
+ h) f(x
0
+ 2h)] +
h
4
30
f
(5)
():
O alt a formula cu 5 puncte, util a mai ales n interpolarea cu functii spline
cubice, este prima formula
f
0
(x
0
) =
1
12h
[25f(x
0
) +48f(x
0
+ h) 36f(x
0
+ 2h)
+16f(x
0
+ 3h) 3f(x
0
+ 4h)] +
h
4
5
f
(5)
();
unde este un punct situat ntre x
0
si x
0
+ 4h: Formula se foloseste pentru
aproximarea derivatei f
0
(x
0
) n capatul din stnga cnd h > 0 sau n capatul din
dreapta cnd h < 0:
O formula pentru calculul aproximativ al derivatei a doua
Aproximarea derivatelor de ordin superior se poate face folosind procedeul
descris mai sus pentru derivatele de ordinul unu. Deoarece calculele sunt destul
de plictisitoare n acest caz, vom prezenta o alt a metoda pentru obtinerea unei
formule de calcul aproximativ a derivatei a doua.
A
Folosind formula Taylor dezvolt am functia f(x) n jurul punctului x
0
n x
0
+h
si x
0
h:
f(x
0
+ h) = f(x
0
) + f
0
(x
0
)h +
1
2!
f
00
(x
0
)h
2
+
1
3!
f
000
(x
0
)h
3
+
1
4!
f
(4)
(
1
)h
4
si
f(x
0
h) = f(x
0
) f
0
(x
0
)h +
1
2!
f
00
(x
0
)h
2
1
3!
f
000
(x
0
)h
3
+
1
4!
f
(4)
(
2
)h
4
;
unde x
0
h <
2
< x
0
<
1
< x
0
+ h: Adunnd cele doua relatii obtinem
f(x
0
+ h) + f(x
0
h) = 2f(x
0
) + f
00
(x
0
)h
2
+
1
24
[f
(4)
(
1
) + f
(4)
(
2
)]h
4
;
de unde rezult a c a
f
00
(x
0
) =
f(x
0
h) 2f(x
0
) + f(x
0
+ h)
h
2

1
24
[f
(4)
(
1
) + f
(4)
(
2
)]h
2
:
Presupunem ca f
(4)
(x) este continua pe [x
0
h; x
0
+ h]: Deoarece
1
2
[f
(4)
(
1
) +
f
(4)
(
2
)] este un numar cuprins ntre f
(4)
(
1
)si f
(4)
(
2
); n baza proprietati lui
Darboux pentru functii continue, exista un num ar cuprins ntre
1
si
2
; deci n
intervalul (x
0
h; x
0
+ h); astfel nct f
(4)
() =
1
2
[f
(4)
(
1
) + f
(4)
(
2
)]: Se obtine
astfel pentru derivata a doua f
00
(x
0
) formula de calcul
f
00
(x
0
) =
f(x
0
h) 2f(x
0
) +f(x
0
+ h)
h
2

1
12
f
(4)
()h
2
; (2.8)
unde 2 (x
0
h; x
0
+h):
Exercitiul 2.1.1 Valorile cunoscute ale functiei f(x) n nodurile x
i
sunt date n
tabelul de mai jos
x
i
: 0 5 10 15 20
f
i
: 311 481 659 846 1044
Calculati derivatele de ordinul unu si doi ale functiei f(x) n punctele z = 0 si
z = 8:
Exercitiul 2.1.2 Folosind cele mai adecvate formule cu trei puncte pentru cal-
culul aproximativ al derivatei completati tabelele de mai jos
a)
x f(x) f
0
(x)
1; 1 9; 02501
1; 2 11; 02318
1; 3 13; 46374
1; 4 16; 44465
b)
x f(x) f
0
(x)
8; 1 16; 94410
8; 3 17; 56492
8; 5 18; 19056
8; 7 18; 82091
2.2. DERIVARE BAZAT
A PE POLINOMUL NEWTON 73
Exercitiul 2.1.3 Despre functia f(x) se cunosc urmatoarele date
x 0; 2 0; 4 0; 6 0; 8 1
f(x) 0; 9798652 0; 9177710 0; 8080348 0; 6386093 0; 3843735
Folosind toate formulele adecvate calculati valorile aproximative pentru:
a) f
0
(0; 4) si f
00
(0; 4): b) f
0
(0; 6) si f
00
(0; 6):
Utilizarea formulelor pentru calcul aproximativ al derivatelor de ordinul un si
doi este exemplicat a n sierul Mathcad Derivare Lagrange.mcd.
2.2 Derivare bazata pe polinomul Newton
Daca pentru polinomul de interpolare se foloseste forma lui Newton cu
diferente divizate
P
k
(x) = f
0
+
k
X
i=1
f[x
0
; x
1
; : : : x
i
]
i1
Y
j=0
(x x
j
)
!
;
unde k n este ordinul la care diferentele divizate devin constante, atunci pentru
calculul derivatei se obtine formula
f
0
(x)
= P
0
k
(x) =
k
X
i=1
f[x
0
; x
1
; : : : x
i
]
d
dx
i1
Y
j=0
(x x
j
)
!
: (2.9)
In cazul folosirii polinomului Newton eroarea de trunchiere la calculul functiei
este
E(f; x) = f(x) P
k
(x) = f[x
0
; x
1
; : : : ; x
k
; x]w(x);
unde w(x) desemneaza polinomul nodurilor,i.e., w(x) = (xx
0
) (xx
k
). Prin
derivare se obtine eroarea de trunchiere din calculul derivatei
E(f
0
; x) = f[x
0
; x
1
; : : : ; x
k
; x; x]w(x) +f[x
0
; x
1
; : : : ; x
k
; x]
d
dx
w(x)
=
f
(k+2)
(
1
)
(k +2)!
w(x) +
f
(k+1)
(
1
)
(k + 1)!
d
dx
w(x):
Dicultatea folosirii formulei de mai sus consta n estimarea derivatelor pe care
le contine.
A
Exemplul 2.2.1 n cazul k = 3 polinomul Newton cu diferente divizate are
expresia
P
3
(x) = f
0
+f[x
0
; x
1
](x x
0
) + f[x
0
; x
1
; x
2
](x x
0
)(x x
1
) +
+f[x
0
; x
1
; x
2
; x
3
](x x
0
)(x x
1
)(x x
2
):
Formula pentru calculul derivatei nti este
f
0
(x)

= P
0
3
(x) = f[x
0
; x
1
] + f[x
0
; x
1
; x
2
](2x x
0
x
1
) +
+f[x
0
; x
1
; x
2
; x
3
][3x
2
2x(x
0
+ x
1
+ x
2
) + x
0
x
1
+ x
1
x
2
+ x
2
x
0
];
de unde se obtine pentru derivata de ordinul doi formula
f
00
(x)
= P
00
3
(x) = 2f[x
0
; x
1
; x
2
] +f[x
0
; x
1
; x
2
; x
3
][6x 2(x
0
+ x
1
+x
2
)]:
Cazul punctelor de interpolare echidistante
Dac a punctele de interpolare sunt echidistante, x
i
= x
0
+ ih, h > 0;
i = 0; 1; : : : ; n; putem calcula derivatele f
0
(x); f
00
(x); x 2 [a; b]; nlocuind functia
f(x) cu polinomul de interpolare Newton cu diferente nite P
k
(x); unde k n
este ordinul la care diferentele nite devin constante.
Avem
f(x)

= f
0
+ 1f
0
t +
2f
0
2!
t(t 1) +
3f
0
3!
t(t 1)(t 2) +
+
4f
0
4!
t(t 1)(t 2)(t 3) +: : :
unde t =
x x
0
h
: Dupa desfacerea parantezelor, obtinem
f(x)

= f
0
+1f
0
t +
2f
0
2!
(t
2
t) +
3f
0
3!
(t
3
3t
2
+2t) +
+
4f
0
4!
(t
4
6t
3
+11t
2
6t) +: : :
Folosind regula de derivare a functiilor compuse avem
P
0
k
(x) =
dP
k
dx
(x) =
dP
k
dt
(t)
dt
dx
(x) =
1
h
dP
k
dt
(t):
Atunci formula pentru calculul aproximativ al derivatei de ordinul nti cu aju-
torul diferentelor nite este
f
0
(x)

=
1
h
1f
0
+
2f
0
2
(2t 1) +
3f
0
6
(3t
2
6t +2)+
+
4f
0
12
(2t
3
9t
2
+11t 3) + : : :
: (2.10)
2.2. DERIVARE BAZAT
A PE POLINOMUL NEWTON 75
n mod analog, deoarece
P
00
k
(x) =
d
2
P
k
dx
2
(x) =
1
h
2
d
2
P
k
dt
2
(t);
obtinem pentru calculul derivatei de ordinul doi urmatoarea formula
f
00
(x)
=
1
h
2
2f
0
+ 3f
0
(t 1) +
4f
0
12
(6t
2
18t + 11) +
: (2.11)
De regula, pentru calculul derivatelor f
0
(x); f
00
(x) ntr-un punct x 2 [a; b] se
ia ca punct x
0
acel nod x
i
care este cel mai apropiat de x: Procednd ca mai sus
se pot obtine formule de derivare numerica pentru derivatele de orice ordin.
Calculul derivatelor n punctele de interpolare x
i
n punctele de interpolare x
i
formulele de derivare numerica devin mult mai
simple. Deoarece orice nod x
i
poate considerat ca nod initial determinam
formula pentru nodul x
0
caruia i corespunde t = 0: Atunci formulele (2.10) si
(2.11) capata forma mai simpla
f
0
(x
0
)
=
1
h
1f
0
2f
0
2
+
3f
0
3

4f
0
4
+
5f
0
5

(2.12)
si
f
00
(x
0
)
=
1
h
2
2f
0
3f
0
+
11
12
4f
0
5
6
5f
0
+
: (2.13)
Dac a n formulele de mai sus se retine numai primul termen, se reg asesc
dou a formule simple pentru aproximarea derivatelor de ordinul unu, respectiv
doi, formule care au fost obtinute si n sectiunea anterioara.
f
0
(x
0
)

=
1f
0
h
=
f(x
0
+ h) f(x
0
)
h
;
f
00
(x
0
)

=
2f
0
h
2
=
f(x
0
+ 2h) 2f(x
0
+ h) + f(x
0
)
h
2
:
Evaluarea erorii n derivarea Newton pentru cazul nodurilor
echidistante
Fie P
k
(x) polinomul de interpolare Newton care contine diferentele nite
1f
0
; 2f
0
; : : : ; kf
0
si e
E(f; x) = f(x) P
k
(x)
A
eroarea de trunchiere care se face la calculul functiei. Atunci eroarea de trunchiere
de la calculul derivatei este derivata erorii de la calculul functiei
E(f
0
; x) = f
0
(x) P
0
k
(x) = (E(f; x))
0
:
Confotm teoremei (1.1.20), pentru f(x) functie de clas a C
k+1
pe intervalul [a; b];
eroarea de trunchiere la calculul functiei este dat a de relatia
E(f; x) =
f
(k+1)
()
(k + 1)!
(x x
0
)(x x
1
) (x x
k
) =
=
h
k+1
f
(k+1)
()
(k + 1)!
t(t 1) (t k); (2.14)
unde 2 (a; b): Vom presupune, n plus, ca f(x) este de clasa C
k+2
pe intervalul
[a; b]. Derivnd expresia de mai sus, obtinem
E(f
0
; x) =
dE
dt
(t)
dt
dx
(x) =
1
h
h
k+1
(k + 1)!
d
dt
[t(t 1) (t k)] f
(k+1)
()+
+t(t 1) (t k)
d
dt
f
(k+1)
()
:
Dar
d
dt
[t(t 1) (t k)] = (t 1) (t k) +t
d
dt
[(t 1) (t k)] :
Daca x = x
0
; atunci t = 0; deci
d
dt
[t(t 1) (t k)]
t=0
= (1)
k
k!:
Prin urmare, eroarea de trunchiere de la calculul derivatei n punctul x
0
este data
de formula
E(f
0
; x
0
) = (1)
k
h
k
k +1
f
(k+1)
(): (2.15)
n practic a, deoarece derivata f
(k+1)
() se estimeaza greu, pentru h sucient
de mic se aproximeaza valoarea acestei derivate cu ajutorul diferentelor nite de
ordinul k + 1 pe baza relatiei
f
(k+1)
()
=
(k + 1)f
0
h
k+1
:
n consecinta, eroarea care se face la calculul derivatei de ordinul k n nodul x
0
se poate estima pe baza formulei
E(f
0
; x
0
)
=
(1)
k
h

(k + 1)f
0
k +1
:
Pentru folosirea formulelor de derivare mumerica bazate pe polinomul Newton
a se vedea sierul Mathcad Derivare Newton. mcd
Capitolul 3
INTEGRARE NUMERIC
A
Daca f : [a; b] ! R este o functie continua pe intervalul [a; b] si F este o
primitiv a a sa (i.e., F este o functie derivabila pe [a; b]si F
0
(x) = f(x);
8x 2 [a; b]), atunci integrala functiei f pe intervalul [a; b] se calculeaza cu ajutorul
formulei Leibniz-Newton
b
Z
a
f(x)dx = F(b) F(a):
De multe ori n aplicatiile practice folosirea formulei Leibniz-Newton este di-
cil a sau chiar imposibila. Iata cteva dintre aceste cazuri:
a) Functia f este dat a sub forma unui tabel, caz n care nici nu se poate pune
problema determin arii primitivei F:
b) Primitiva functiei f nu se poate exprima ca o combinatie de functii ele-
mentare, asa cum este cazul functiei f(x) = e
x
2
:
c) Expresia functiei de integrat f(x) este complicata si primitiva sa se cal-
culeaza greu.
d) Expresia primitivei F(x) este complicata, ceea ce impune calculul aproxi-
mativ al valorilor F(a) si F(b):
De aceea pentru calculul integralelor se folosesc metode numerice care permit
determinarea valorii aproximative a integralei.
Principiul general pentru calculul aproximativ al integralei unei functii de o
variabila
R
b
a
f(x)dx consta n a nlocui functia f(x) cu o functie '(x); mai simpl a,
care aproximeaza functia f(x) pe [a; b]: Functia '(x) trebuie aleasa astfel nct
calculul integralei
R
b
a
'(x)dx sa e elementar. De obicei '(x) este un polinom de
interpolare. Se admite atunci c a
b
Z
a
f(x)dx
=
b
Z
a
'(x)dx: (3.1)
77
78 CAPITOLUL 3. INTEGRARE NUMERIC
A
n cazul cnd functia f(x) este data analitic, trebuie evaluata si eroarea f acuta
n formula (3.1), adica
E(f) =
b
Z
a
[f(x) '(x)]dx:
Dac a x
0
< x
1
< < x
n
este o multime de puncte distincte din intervalul
[a; b]; atunci functia f(x) se poate scrie ca suma dintre polinomul de interpolare
Lagrange corespunzator acestor puncte si eroarea de trunchiere facuta, i.e.,
f(x) =
n
X
i=0
f(x
i
)L
i
(x) +
f
(n+1)
((x))
(n+ 1)!
w(x);
unde (x) este un punct din intervalul (a; b), iar w(x) este polinomul nodurilor
w(x) = (x x
0
)(x x
1
) (x x
n
): ntegrnd aceasta expresie a functiei f(x)
pe intervalul [a; b]; obtinem
Z
b
a
f(x)dx =
n
X
i=0
f(x
i
)
Z
b
a
L
i
(x)dx +
1
(n +1)!
Z
b
a
f
(n+1)
((x))w(x)dx:
Daca notam cu
c
i
=
Z
b
a
L
i
(x)dx; i = 0; 1; : : : ; n;
obtinem pentru calculul aproximativ al integralei
R
b
a
f(x)dx formula
Z
b
a
f(x)dx
=
n
X
i=0
c
i
f(x
i
);
numita formula de cuadratura. Eroarea de trunchiere din aceasta formul a este
data de relatia
E
n
(f) =
1
(n +1)!
Z
b
a
f
(n+1)
((x))w(x)dx:
n continuare vom nota cu I(f) =
R
b
a
f(x)dx valoarea exacta a integralei si cu
I
n
(f) =
R
b
a
P
n
(x)dx valoarea aproximativa a integralei, unde P
n
(x) este polinomul
de interpolare care aproximeaza functia f(x) pe intervalul [a; b]:
nainte de a discuta cazul general al formulelor de cuadratur a vom considera
cazurile elementare care se obtin cnd se folosesc polinoamele Lagrange de gradul
unu sau de gradul doi cu noduri echidistante. Folosirea polinomului de gradul
unu conduce la obtinerea formulei trapezelor, iar utilizarea polinomului de gradul
doi permite obtinerea formulei lui Simpson.
3.1. FORMULA TRAPEZELOR 79
3.1 Formula trapezelor
Formula trapezelor se obtine aproximnd functia f(x) pe intervalul [a; b]
cu dreapta care trece prin punctele A(a; f(a)); B(b; f(b)); deci cu polinomul de
interpolare de gradul unu care trece prin aceste puncte
P
1
(x) = f(a)
x b
a b
+f(b)
x a
b a
:
Atunci
I
1
(f) =
b
Z
a
P
1
(x)dx =
f(b)
b a
b
Z
a
(x a)dx
f(a)
b a
b
Z
a
(x b)dx
=
f(b)
b a
(x a)
2
2
b
a
f(a)
b a
(x b)
2
2
b
a
=
b a
2
[f(a) + f(b)]:
Obtinem astfel formula trapezelor
b
Z
a
f(x)dx
= I
1
(f) = (b a)
f(a) + f(b)
2
: (3.2)
Formula (3.2) poart a numele de formula trapezelor deoarece, daca functia
f(x) este pozitiva pe [a; b];
b
Z
a
f(x)dx este aproximat a cu aria unui trapez, asa
cum se vede n gura de mai jos.
Interpretarea geometrica a formulei trapezelor
Pentru a determina eroarea din formula (3.2) presupunem ca functia f(x)
este de clas a C
2
pe intervalul [a; b] si folosim formula erorii de la polinomul de
interpolare Newton cu diferente divizate
f(x) P
1
(x) = (x a)(x b)f[a; b; x]:
A
Atunci eroarea de trunchiere din formula (3.2) este
E
T
(f) = I(f) I
1
(f) =
b
Z
a
(x a)(x b)f[a; b; x]dx:
Folosind formula de medie
1
pentru integrala denita, avem
E
T
(f) = f[a; b; ]
b
Z
a
(x a)(x b)dx;
unde 2 [a; b]: Deoarece f 2 C
2
([a; b]); utiliznd relatia (1.28), care da legatura
dintre diferentele divizate si derivatele functiei f(x); putem nlocui diferenta di-
vizata f[a; b; x] cu derivata
f
00
()
2
, unde 2 (a; b): Obtinem astfel expresia erorii
sub forma
E
T
(f) =
f
00
()
2!
(b a)
3
6
=
(b a)
3
12
f
00
(); 2 (a; b): (3.3)
n consecint a, formula trapezelor cu rest este
b
Z
a
f(x)dx = (b a)
f(a) + f(b)
2

(b a)
3
12
f
00
(); 2 (a; b): (3.4)
Deoarece eroarea n formula trapezelor depinde de f
00
(x); rezulta c a aceasta
formula este exacta atunci cnd se aplic a pentru functii care au derivata de ordinul
doi identic nul a pe [a; b]; deci pentru polinoame de grad cel mult unu.
Formula trapezelor n cazul general
Dac a lungimea intervalului [a; b] este mare, se mparte intervalul n n subin-
tervale prin punctele de diviziune
a = x
0
< x
1
< : : : < x
i
< x
i+1
< < x
n
= b
si se aplic a formula (3.4) pe ecare subinterval [x
i
; x
i+1
]: Avem
b
Z
a
f(x)dx =
n1
X
i=0
xi+1
Z
x
i
f(x)dx
=
n1
X
i=0
(x
i+1
x
i
)
f(x
i
) +f(x
i+1
)
2
| {z }
In(f)
n1
X
i=0
(x
i+1
x
i
)
3
12
f
00
(
i
);
| {z }
ET (f)
1
Daca f si g sunt doua functii continue pe [a; b] si g 0, atunci exist a 2 [a; b] astfel ca
R
b
a
f(x)g(x)dx = f()
R
b
a
g(x)dx:
3.1. FORMULA TRAPEZELOR 81
unde
i
2 (x
i
; x
i+1
); i = 0; 1; : : : ; n 1:
De regul a, formula trapezelor se aplica mpartind intervalul [a; b] n n parti
egale. Fie h =
b a
n
lungimea unui astfel de interval partial. Punctele de divi-
ziune sunt x
i
= a+ih; i = 0; 1; : : : ; n: Deci h = x
i+1
x
i
: Obtinem astfel formula
trapezelor n cazul general
I
n
(f) =
h
2
n1
X
i=0
[f(x
i
) +f(x
i+1
)]
=
h
2
[f(x
0
) +2(f(x
1
) + + f(x
n1
)) + f(x
n
)] :
Folosind notatiile f
i
= f(x
i
); putem scrie formula trapezelor sub forma
I
n
(f) = h
f
0
+ f
n
2
+ (f
1
+f
2
+ +f
n1
)
: (3.5)
Eroarea care se face la calculul integralei cnd se foloseste formula generala a
trapezelor este
E
T
(f) =
n1
X
i=0
h
3
12
f
00
(
i
)
=
h
3
n
12
"
1
n
n1
X
i=0
f
00
(
i
)
#
:
Se observa ca
m
2
= min
x2[a;b]
f
00
(x)
1
n
n1
X
i=0
f
00
(
i
) max
x2[a;b]
f
00
(x) = M
2
:
Deoarece f
00
(x) este o functie continua pe [a; b] ea ia toate valorile din intervalul
[m
2
; M
2
]: Prin urmare, exist a un punct 2 [a; b] pentru care
f
00
() =
1
n
n1
X
i=0
f
00
(
i
):
Obtinem astfel expresia erorii din formula generala a trapezelor
E
T
(f) =
(b a)h
2
12
f
00
(); 2 [a; b]:
Prin urmare, formula generala a trapezelor cu rest este
b
Z
a
f(x)dx = h
"
f(a) +f(b)
2
+
n1
X
i=1
f(a + ih)
#
(b a)h
2
12
f
00
();
unde h =
b a
n
; iar 2 [a; b]:
A
Exemplul 3.1.1 n acest exemplu vom calcula valoarea integralei
1
R
0
e
x
2
dx
folosind formula generala a trapezelor pentru n = 10 si vom estima eroarea de
calcul facuta. ncepem cu estimarea erorii. Calculam derivata de ordinul doi care
apare n formula restului, f
00
(x) = 2(2x
2
1)e
x
2
: Pe intervalul [0; 1] modulul
derivatei a doua este
j f
00
(x) j= 2e
x
2
j2x
2
1j =
8
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
:
2e
x
2
(1 2x
2
); x 2
"
0;
p
2
2
#
;
2e
x
2
(2x
2
1); x 2
p
2
2
; 1
#
:
Acesta si atinge maximul n x = 0 si are valoarea maxim a egal a cu 2. Atunci
avem
j E
T
(f) j
b a
12
h
2
max
x2[0;1]
jf
00
(x)j =
1
12
(0; 1)
2
2 = 0; 0017 < 0; 002:
Pentru a nlatura efectul erorilor de rotunjire asupra preciziei calculului vom
lucra cu o zecimala n plus, adic a vom folosi patru zecimale. Tabelul cu valorile
functiei f(x) = e
x
2
este dat mai jos.
i x
i
f(x
i
) i x
i
f(x
i
)
0 0 1; 0000 6 0; 6 0; 6977
1 0; 1 0; 9900 7 0; 7 0; 6126
2 0; 2 0; 9608 8 0; 8 0; 5273
3 0; 3 0; 9139 9 0; 9 0; 4449
4 0; 4 0; 8521 10 1; 0 0; 3679
5 0; 5 0; 7788
Folosind formula trapezelor obtinem
1
Z
0
e
x
2
dx

= h
"
f(x
0
) +f(x
10
)
2
+
9
X
i=1
f(x
i
)
#
= 0; 1
1; 0000 +0; 3679

2
+0; 9900 +0; 9608 + 0; 9139 + 0; 8521
+0; 7788 + 0; 6977 + 0; 6126 +0; 5273 + 0; 4449]
= 0; 1 7; 4620 = 0; 7462:
Rezultatul nal rotunjit la trei zecimale este
1
R
0
e
x
2
dx
= 0; 746:
3.2. FORMULA LUI SIMPSON 83
Exercitiul 3.1.2 Folosind formula generala a trapezelor calculati valorile inte-
gralelor de mai jos cu o precizie de 10
5
:
a)
1
Z
0
cos(x
2
)dx; b)
2
Z
0
x
2
e
x
2
dx; c)
3=8
Z
0
tgxdx; d)
Z
0
x
2
cos xdx;
Exercitiul 3.1.3 Se considera functia f(x) dat a prin tabelul
x
i
: 0 0; 1 0; 2 0; 3 0; 4 0; 5 0; 6 0; 7 0; 8 0; 9 1
f
i
: 1 0; 75 0; 69 0; 64 0; 61 0; 58 0; 56 0; 54 0; 52 0; 51 0; 5
Calculati valoarea integralei
R
1
0
f(x)dx folosind formula general a a trapezelor.
Pentru calculul integralei unei functii de o variabil a folosind formula generala
a trapezelor a se vedea sierul Mathcad Integrala simpla Trapez.mcd.
3.2 Formula lui Simpson
Formula pentru calculul aproximativ al integralei care se obtine nlocuind
functia de integrat cu polinomul Lagrange de gradul doi se numeste formula lui
Simpson. Pentru a obtine aceasta formula se mparte intervalul [a; b] n doua
parti egale prin punctele de diviziune x
0
= a; x
1
=
a +b
2
; x
2
= b: Dac a notam
h =
b a
2
; atunci x
1
= x
0
+ h si x
2
= x
0
+ 2h: Formula lui Simpson se obtine
aproximnd functia f(x) pe intervalul [a; b] cu parabola care trece prin punctele
A(x
0
; f(x
0
)); B(x
1
; f(x
1
)); C(x
2
; f(x
2
)); unde x
1
=
a +b
2
este mijlocul interva-
lului [a; b]: Parabola are expresia data de polinomul de interpolare Lagrange de
gradul doi
P
2
(x) = f(x
0
)
(x x
1
)(x x
2
)
(x
0
x
1
)(x
0
x
2
)
+f(x
1
)
(x x
0
)(x x
2
)
(x
1
x
0
)(x
1
x
2
)
+f(x
2
)
(x x
0
)(x x
1
)
(x
2
x
0
)(x
2
x
1
)
:
A
Interpretarea geometrica a formulei lui Simpson
Deoarece nodurile sunt echidistante vom folosi expresia polinomului Lagrange
pentru acest caz. Fie t =
x x
0
h
: Atunci x x
0
= th; x x
1
= (t 1)h;
x x
2
= (t 2)h: Polinomul Lagrange devine
P
2
(x) = f(x
0
)
(t 1)(t 2)
2
f(x
1
) t(t 2) + f(x
2
)
t(t 1)
2
:
Un calcul simplu arat a c a
b
Z
a
P
2
(x)dx = h
2
Z
0
P
2
(t)dt = h
2
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4
f(x
0
)
2
2
Z
0
(t 1)(t 2)dt
| {z }
2
3
f(x
1
)
2
Z
0
t(t 2)dt
| {z }
4
3
+
f(x
2
)
2
2
Z
0
t(t 1)dt
| {z }
2
3
3
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5
Obtienem astfel formula lui Simpson
I
2
(f) =
h
3
[f(x
0
) +4f(x
1
) +f(x
2
)] ; h =
b a
2
: (3.6)
Eroarea de trunchiere din formula lui Simpson este data de formula
E
S
(f) =
1
6
Z
x2
x0
f
(3)
((x))(x x
0
)(x x
1
)(x x
2
)dx:
Daca presupunem c a f 2 C
4
([a; b]); se poate demonstra ca expresia erorii din
formula lui Simpson este de forma
E
S
(f) =
h
5
90
f
(4)
(); 2 (a; b):
Prin urmare, formula lui Simpson cu rest este
b
Z
a
f(x)dx =
h
3
[f(x
0
) +4f(x
1
) + f(x
2
)]
h
5
90
f
(4)
(); (3.7)
unde h =
b a
2
, iar 2 (a; b):
Deoarece n expresia erorii apare derivata de ordinul patru, formula lui Simp-
son da rezultate exacte dac a se aplica pentru polinoame de grad cel mult trei.
Formula lui Simpson n cazul general
Formula lui Simpson n cazul general se obtine mp artind intervalul [a; b]
ntr-un numar par de puncte echidistante
a = x
0
< x
1
< x
2
< < x
2i
< x
2i+1
< x
2i+2
< < x
2n
= b;
unde x
i
= x
0
+ ih; i = 0; 1; : : : ; 2n; h =
b a
2n
: Aplicnd formula lui Simpson cu
rest data de relatia (3.7) pe ecare subinterval de forma [x
2i
; x
2i+2
] avem
I(f) =
b
Z
a
f(x)dx =
n1
X
i=0
x
2i+2
Z
x
2i
f(x)dx
=
h
3
n1
X
i=0
[f(x
2i
) + 4f(x
2i+1
) + f(x
2i+2
)]
| {z }
In(f)
n1
X
i=0
h
5
90
f
(4)
(
i
)
| {z }
E
S
(f)
;
unde
i
2 (x
2i
; x
2i+2
); i = 0; 1; : : : ; n: Valoarea aproximativa a integralei este
I
2n
(f) =
h
3
[f(x
0
) + 4f(x
1
) + f(x
2
)
+ f(x
2
) + 4f(x
3
) + f(x
4
)
+ f(x
4
) + 4f(x
5
) + f(x
6
)
::: ::::::: ::: ::::::: ::: :::::::
+ f(x
2n2
) + 4f(x
2n1
) + f(x
2n
) ]
A
sau
I
2n
(f) =
h
3
[ f(x
0
) +f(x
2n
) + 2 (f(x
2
) + f(x
4
) + +f(x
2n2
))
+ 4(f(x
1
) + f(x
3
) + + f(x
2n1
)) ] :
Pentru a retine cu usurinta aceasta formula observam ca
f(x
2
) + f(x
4
) + + f(x
2n2
)
este suma valorilor functiei n nodurile pare din interiorul intervalului [a; b]. De
aceea o vom nota S
par
: Analog, se observa ca
f(x
1
) + f(x
3
) + + f(x
2n1
)
este suma valorilor functiei n nodurile impare din interiorul intervalului [a; b] si
o vom nota S
impar
: n sfrsit, f(x
0
) si f(x
2n
) sunt valorile functiei la capetele
intervalului [a; b]: Atunci formula lui Simpson n cazul general se poate scrie sub
forma
I
2n
(f) =
h
3
[f(x
0
) + f(x
2n
) + 2S
par
+4S
impar
]:
Procednd la fel ca la formula trapezelor obtinem forma erorii n formula lui
Simpson
E
S
(f) =
n1
X
i=0
h
5
90
f
(4)
(
i
) =
h
5
n
90

1
n
n1
X
i=0
f
(4)
(
i
)
| {z }
f
(4)
(); 2[a;b]
=
(b a)h
4
180
f
(4)
(); 2 [a; b]:
Deci, formula lui Simpson generala cu rest este
b
Z
a
f(x)dx =
h
3
"
f(x
0
) +f(x
2n
) +2
n1
X
i=1
f(x
2i
) +4
n1
X
i=0
f(x
2i+1
)
#
(b a)h
4
180
f
(4)
();
unde h =
b a
2n
si 2 [a; b]:
Se observa ca restul din formula lui Simpson depinde de h
4
pe cnd restul din
formula trapezelor depinde de h
2
: Aceasta arata ca utilizarea formulei lui Simpson
duce la obtinerea unei mai bune aproximari a valorii integralei
R
b
a
f(x)dx dect
daca s-ar folosi formula trapezelor. Prezenta derivatei de ordinul patru n formula
erorii arat a ca formula lui Simpson este exacta pentru polinoame de grad maxim
trei.
1
R
0
e
x
2
dx
folosind formula lui Simpson generala pentru n = 10 si vom estima eroarea de
calcul facuta.
Pentru a putea face estimarea erorii determinam mai nti derivata de ordinul
patru a functiei f(x) = e
x
2
: Aceasta este f
(4)
(x) = 4(4x
4
+ 12x
2
+ 3)e
x
2
: Ea si
atinge maximul pe intervalul [0; 1] n punctul x = 1: Deci max
x2[0;1]
jf
(4)
(x)j = 76 e:
Atunci
jE
S
(f)j
b a
180
h
4
max
x2[0;1]
jf
(4)
(x)j =
1
180
0; 1
4
76 2; 7183 = 0; 000115:
Tabelul cu valorile functiei f(x) = e
x
2
este
i x
i
f(x
i
) i x
i
f(x
i
)
0 0 1; 0000 6 0; 6 1; 4333
1 0; 1 1; 0101 7 0; 7 1; 6323
2 0; 2 1; 0408 8 0; 8 1; 8965
3 0; 3 1; 0942 9 0; 9 2; 2479
4 0; 4 1; 1735 10 1; 0 2; 7189
5 0; 5 1; 2840
Folosind formula lui Simpson obtinem
1
Z
0
e
x
2
dx

=
h
3
[f
0
+f
10
+2(f
2
+f
4
+ f
6
+ f
8
) + 4(f
1
+f
3
+f
5
+ f
7
+ f
9
)]
=
0; 1
3
[3; 7189 + 2 5; 5441 + 4 7; 2685] = 1; 46268:
Rezultatul nal rotunjit la patru zecimale este
1
R
0
e
x
2
dx
= 1; 4627:
Exercitiul 3.2.2 Folosind formula lui Simpson generala calculati valorile inte-
gralelor de mai jos cu o precizie de 10
5
:
a)
1
Z
0
sin(x
2
)dx; b)
2
Z
1
x (ln x)
2
dx; c)
2
Z
0
e
2x
sin3xdx; d)
2;75
Z
0;25
(arctgx)
2
dx:
Exercitiul 3.2.3 Calculati valoarea integralei
R
1
0
f(x)dx folosind formula lui
Simpson general a pentru functia f(x) data prin tabelul
x
i
: 0 0; 1 0; 2 0; 3 0; 4 0; 5 0; 6 0; 7 0; 8 0; 9 1
f
i
: 1 0; 75 0; 69 0; 64 0; 61 0; 58 0; 56 0; 54 0; 52 0; 51 0; 5
Pentru calculul integralei unei functii de o variabila folosind formula lui Simp-
son generala a se vedea sierul Mathcad Integrala simpla Simpson.mcd.
A
3.3 Formula Newton-Ctes
Formula trapezelor si formula lui Simpson, care au fost tratate n ama-
nuntime n sectiunile anterioare, sunt cazuri particulare ale formulei generale
Newton-Ctes. Aceasta formul a se obtine nlocuind expresia functiei f(x) cu un
polinom de interpolare P
n
(x) si lund
R
b
a
P
n
(x)dx ca valoare aproximativ a pentru
R
b
a
f(x)dx:
Fie f : [a; b] 7! R o functie continua pe intervalul [a; b]: Pentru calculul
integralei
R
b
a
f(x)dx se mparte intervalul [a; b] n n p arti egale prin punctele de
diviziune a = x
0
< x
1
< < x
n
= b; unde x
i
= a + ih; i = 0; 1; : : : n; iar
h =
b a
n
: Fie f
i
= f(x
i
) si e P
n
(x) polinomul de interpolare de grad cel mult
n care satisface conditiile P
n
(x
i
) = f
i
; i = 0; 1; : : : ; n: Acest polinom scris sub
forma lui Lagrange pentru noduri echidistante are expresia
P
n
(x) =
n
X
i=0
(1)
ni
f
i
i!(n i)!

t(t 1) (t n)
(t i)
; unde t =
x x
0
h
:
Pentru a calcula integrala
b
Z
a
P
n
(x)dx se face mai nti schimbarea de variabila
x = x
0
+ th; ceea ce conduce la egalitatea
b
Z
a
P
n
(x)dx = h
n
Z
0
P
n
(t)dt:
Atunci
b
Z
a
P
n
(x)dx = h
n
X
i=0
f
i
(1)
ni
i!(n i)!
n
Z
0
t(t 1) (t n)
(t i)
dt
| {z }
A
i
= h
n
X
i=0
f
i
A
i
;
unde s-a notat cu
A
i
=
(1)
ni
i!(n i)!
n
Z
0
t(t 1) (t n)
t i
dt:
n consecint a, pentru orice numar natural n, obtinem formula Newton-Cotes
Z
b
a
f(x)dx

=
b
Z
a
P
n
(x)dx = h
n
X
i=0
f
i
A
i
; (3.8)
3.3. FORMULA NEWTON-CTES 89
unde f
i
= f(a +ih); i = 0; 1; : : : :n; iar h =
b a
n
:
Coecientii A
i
, i = 0; 1; : : : ; n; depind numai de n si nu depind nici de functia
f de sub integral a si nici de capetele a si b ale intervalului pe care se calculeaz a in-
tegrala. Pentru ca se obtin prin integrarea unui polinom A
i
sunt numere rationale
si au proprietatea ca
n
X
i=0
A
i
= n:
(Acest lucru rezult a din formula (3.8) aplicata functiei f(x) 1 pentru care
P
n
(x) 1:) Ei au fost calculati si exista tabele n care sunt trecuti. Daca notam
H
i
=
A
i
n
si tinem seama c a h =
b a
n
; atunci formula Newton-Ctes (3.8) devine
b
Z
a
P
n
(x)dx = (b a)
n
X
i=0
f
i
H
i
;
unde
H
i
=
1
n

(1)
ni
i!(n i)!
n
Z
0
t(t 1) (t n +1)
(t i)
dt; i = 0; 1; : : : ; n: (3.9)
H
i
se numesc coecienti Newton-Ctes. Ei sunt numere rationale cu propri-
etatea ca
P
n
i=0
H
i
= 1:
Formula Newton-Ctes (3.8) n cazul n = 1 este formula trapezelor (3.2), iar
n cazul n = 2 este formula lui Simpson (3.6). Pentru n = 3 se obtine formula
lui Newton sau formula celor 3 optimi
I
3
(f) =
3h
8
(f
0
+ 3f
1
+ 3f
2
+ f
3
) ; (3.10)
unde h =
b a
3
:
Formula lui Newton generala este
I
3n
(f) =
3h
8
[f
0
+ f
3n
+ 2 (f
3
+ f
6
+ + f
3n3
)
+ 3 (f
1
+ f
2
+f
4
+f
5
+ f
3n2
+f
3n1
)] ;
unde h =
b a
3n
: Aceasta nseamna ca pentru aplicarea formulei lui Newton in-
tervalul [a; b] trebuie mpartit n 3n p arti egale. Se poate demonstra c a eroarea
din formula lui Newton este
E
N
(f) =
3nh
5
80
f
(4)
() =
(b a)h
4
80
f
(4)
(); 2 (a; b):
A
n general, eroarea din formula Newton-Ctes poate exprimata sub forma
E
n
(f) = Kh
p+1
f
(p+1)
(); 2 (a; b)
unde p si K depind numai de n si nu depind de f:
Dam mai jos tabelul coecientilor Newton-Ctes pna la n = 8: Pentru co-
moditatea scrierii am notat coecientii H
i
=
^
H
i
N
: Atunci
P
n
i=0
^
H
i
= N:
n
^
H
0
^
H
1
^
H
2
^
H
3
^
H
4
^
H
5
^
H
6
^
H
7
^
H
8
N
1 1 1 2
2 1 4 1 6
3 1 3 3 1 8
4 7 32 12 32 7 90
5 19 75 50 50 75 19 288
6 41 216 27 272 27 216 41 840
7 751 3577 1323 2989 2989 1323 3577 751 17280
8 989 5888 928 10496 4540 10496 928 5888 989 28350
Se observa ca pentru valori mai mari ale lui n unii coecienti Newton-Ctes
sunt negativi. Formulele corespunz atoare sunt nepotrivite pentru calcul numeric
datorita reducerilor de termeni care pot avea loc n formula (3.8). De regula
se folosesc formulele pentru n = 1; 2; 3 pe intervale partiale: Formula generala
pe ntreg intervalul [a; b] se obtine apoi sumnd rezultatele obtinute pe ecare
interval partial:
0;6
R
0
1
1 + x
dx
folosind formula lui Newton (3.10) (formula celor trei optimi) pentru h = 0; 1 si
vom estima eroarea facuta.
ncepem cu estimarea erorii. Pentru aceasta se determina mai nti derivata
de ordinul patru a functiei f(x) =
1
1 + x
. Aceasta este f
(4)
(x) =
24
(1 + x)
5
: Pe
intervalul [0; 0; 6] aceasta derivata si atinge valoarea maxim a n x = 0: Deci
max
x2[0;1]
jf
(4)
(x)j = 24. Atunci
jE
N
(f)j
(b a)
80
h
4
max
x2[0;1]
jf
(4)
(x)j =
0; 6
80
0; 1
4
24 = 0; 000018:
3.4. FORMULA LUI GAUSS 91
Tabelul cu valorile functiei f(x) =
1
1 + x
este
i x
i
f(x
i
) i x
i
f(x
i
)
0 0 1; 00000 4 0; 4 0; 71429
1 0; 1 0; 90909 5 0; 5 0; 66667
2 0; 2 0; 83333 6 0; 6 0; 62500
3 0; 3 0; 76923
Aplicam acum formula celor trei optimi pentru calculul acestei integrale.
0;6
Z
0
1
1 + x
dx

=
3h
8
[(f
0
+ 3f
1
+ 3f
2
+ f
3
) +(f
3
+ 3f
4
+ 3f
5
+ f
6
)]
=
3h
8
[f
0
+ f
6
+ 2f
3
+ 3 (f
1
+ f
2
+ f
4
+f
5
)]
=
3
8
0; 1 (1; 62500 +2 0; 76923 + 3 3; 12338)
= 0; 47001:
Exercitiul 3.3.2 Calculati valorile integralelor de mai jos folosind formula lui
Newton mpartind intervalul de integrat n m = 3n parti egale.
a)
1;6
Z
0;1
dx
p
x
2
+ 2
; m = 30; b)
4
Z
1
ln
x +1
x
2
+1
dx; m = 30; c)
12
Z
6
e
x
2
dx; m = 60:
3.4 Formula lui Gauss
Formulele de cuadratur a Newton-Ctes folosesc valorile functiei de integrat
calculate n puncte echidistante. Spre deosebire de acest tip de formule, n for-
mulele Gauss se aleg punctele n care se calculeaza functia ntr-un mod optim
pentru ca eroarea de trunchiere din calculul integralei sa e minima. Vom studia
mai nti cum se aproximeaza prin formula lui Gauss
R
1
1
f(x)dx si vom extinde
apoi metoda pentru calculul integralei pe orice interval [a; b]:
Formula lui Gauss pentru calculul integralei
1
Z
1
f(x)dx
Fie f : [1; 1] !R o functie continua pe intervalul [1; 1]:
A
Formularea problemei. S a se determine punctele x
1
; x
2
; : : : ; x
n
din in-
tervalul [1; 1] si coecientii c
1
; c
2
; : : : ; c
n
astfel nct urm atoarea formula de
cuadratura
1
Z
1
f(x)dx
=
n
X
i=1
c
i
f(x
i
) (3.11)
sa e exacta pentru orice polinom de grad m, ct mai mare posibil.
Determinarea gradului polinoamului. Deoarece avem de determinat 2n
constante x
1
; x
2
; : : : ; x
n
; c
1
; c
2
; : : : ; c
n
; iar un polinom de gradul 2n 1
P(x) = a
0
+a
1
x + a
2
x
2
+ + a
2n1
x
2n1
are 2n coecienti, este evident ca gradul maxim cerut mai sus trebuie sa e 2n1:
O prima observatie care duce la simplicarea problemei pusa mai sus este
enuntata n propozitia care urmeaza.
Propozitia 3.4.1 n formula de cuadratura (3.11) avem egalitate pentru orice
polinom de gradul 2n 1 daca si numai dac a avem egalitate pentru polinoamele
de baza 1; x; x
2
; : : : ; x
2n1
:
Demonstratie. Necesitatea este evidenta.
Sucienta. Presupunem ca egalitatea (3.11) are loc pentru orice polinom x
k
;
k = 0; 1; : : : ; 2n1: Aceasta nseamna ca s-au determinat punctele x
1
; x
2
; : : : ; x
n
din intervalul [1; 1] si coecientii c
1
; c
2
; : : : ; c
n
astfel ct au loc relatiile
1
Z
1
x
k
dx =
n
X
i=1
c
i
x
k
i
; k = 0; 1; : : : ; 2n 1: (3.12)
Fie P(x) =
2n1
X
k=0
a
k
x
k
un polinom oarecare de gradul 2n 1: Atunci avem
1
Z
1
P(x)dx =
2n1
X
k=0
a
k
1
Z
1
x
k
dx =
2n1
X
k=0
a
k
n
X
i=1
c
i
x
k
i
!
=
n
X
i=1
c
i
2n1
X
k=0
a
k
x
k
i
!
=
n
X
i=1
c
i
P (x
i
) :
Propozitia este demonstrata.
Deoarece
1
Z
1
x
k
dx =
x
k+1
k + 1
1
1
=
1 (1)
k+1
k + 1
=
(
0 pentru k impar,
2
k + 1
pentru k par,
n baza relatiilor (3.12) se ajunge la concluzia ca pentru rezolvarea problemei
propuse este sucient sa se determine punctele x
1
; x
2
; : : : ; x
n
din intevalul [1; 1]
si constantele c
1
; c
2
; : : : ; c
n
astfel nct acestea sa satisfac a sistemul de 2n ecuatii
cu 2n necunoscute de mai jos
8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
:
c
1
+ c
2
+ + c
n
= 2;
c
1
x
1
+ c
2
x
2
+ + c
n
x
n
= 0;
c
1
x
2
1
+ c
2
x
2
2
+ + c
n
x
2
n
=
2
3
;
c
1
x
3
1
+ c
2
x
3
2
+ + c
n
x
3
n
= 0;
::::::::: ::: :::::::: ::: ::: ::: ::::::::: ::: :::::
c
1
x
2n2
1
+ c
2
x
2n2
2
+ + c
n
x
2n2
n
=
2
2n 1
;
c
1
x
2n1
1
+ c
1
x
2n1
2
+ + c
n
x
2n1
n
= 0:
(3.13)
Sistemul (3.13) este un sistem neliniar si rezolvarea sa este dicil a. De aceea pen-
tru determinarea solutiei se aplica urmatorul articiu. Se considera polinoamele
f
k
(x) = x
k
P
n
(x); k = 0; 1; : : : ; n 1;
unde P
n
(x) este polinomul Legendre de gradul n:
Reamintim ca polinomul Legendre de gradul n este denit de relatia
P
n
(x) =
1
2
n
n!
d
n
dx
n
(x
2
1)
n
:
Primele cinci polinoame Legendre sunt
P
0
(x) = 1; P
1
(x) = x; P
2
(x) =
3
2
x
2
1
2
;
P
3
(x) =
5
2
x
3
3
2
x si P
4
(x) =
35
8
x
4
15
4
x
2
+
3
8
:
Polinoamele Legendre P
n
(x) au urmatoarele proprietati:
a) Pentru ecare n; polinomul P
n
(x) este un polinom de gradul n:
b) P
n
(x) are n rad acini reale, distincte, simetrice fata de origine, situate n
intervalul (1; 1):
c)
1
Z
1
Q
k
(x)P
n
(x)dx = 0; pentru orice polinom Q
k
(x) de grad k < n: Aceasta
nseamna ca polinomul Legendre de grad n este ortogonal pe orice polinom de
grad strict mai mic dect n:
Deoarece f
k
(x) = x
k
P
n
(x) sunt polinoame de grad cel mult 2n1; ele trebuie
s a verice formula de cuadratura (3.11), prin urmare
1
Z
1
x
k
P
n
(x)dx =
n
X
i=1
c
i
x
k
i
P
n
(x
i
); k = 0; 1; : : : ; n1:
A
Proprietatea de ortogonalitate a polinoamelor Legendre asigur a faptul ca mem-
brul stng este nul, deci
1
Z
1
x
k
P
n
(x)dx = 0; k = 0; 1; : : : ; n 1:
Rezulta atunci ca punctele x
1
; x
2
; : : : ; x
n
din intervalul (1; 1) si constantele
c
1
; c
2
; : : : ; c
n
veric a relatiile
n
X
i=1
c
i
x
k
i
P
n
(x
i
) = 0; k = 0; 1; : : : ; n 1: (3.14)
Daca impunem conditiile ca
P
n
(x
i
) = 0; i = 1; 2; : : : ; n;
adica punctele cautate x
1
; x
2
; : : : ; x
n
sunt zerourile din intervalul (1; 1) ale poli-
nomului Legendre de gradul n, atunci egalit atiile (3.14) au loc oricare ar con-
stantele c
i
:
Deoarece x
1
; x
2
; : : : ; x
n
; zerourile polinomului Legendre P
n
(x) sunt distincte,
din primele n ecuatii ale sistemului (3.13) se obtin constantele c
i
; i = 1; 2; : : : ; n:
Sistemul are solutie unic a deoarece determinantul sau este de tip Vandermonde.
Formula (3.11) n care nodurile x
i
sunt solutiile reale si distincte din intervalul
(-1,1) ale polinomului Legendre de gradul n, iar constantele c
i
se determina din
primele n ecuatii ale sistemului (3.13) se numeste formula lui Gauss.
Exemplul 3.4.2 Determinarea formulei lui Gauss pentru n = 3:
Polinomul Legendre de gradul trei este
P
3
(x) =
1
2
(5x
3
3x)
si are radacinile x
1
=
r
3
5
= 0:77459667; x
2
= 0; x
3
=
r
3
5
= 0:77459667:
Coecienti c
1
; c
2
; c
3
se determina din sistemul
8
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
:
c
1
+ c
2
+ c
3
= 2;
r
3
5
c
1
+
r
3
5
c
3
= 0;
3
5
c
1
+
3
5
c
3
=
2
3
:
Solutia acestuia este: c
1
= c
3
=
5
9
= 0; 77777778; c
2
=
8
9
= 0; 888888889:
n consecinta, formula lui Gauss pentru n = 3 este
1
Z
1
f(x)dx =
5
9
f
r
3
5
!
+
8
9
f(0) +
5
9
f
r
3
5
!
:
Folosirea formulei lui Gauss de ordinul n necesit a cunoasterea valorilor
r adacinilor polinomului Legendre de gradul n si a coecientilor c
1
; c
2
; : : : ; c
n
care
apar n formula. Acestia au fost calculati si exista tabele unde pot gasiti. Dam
mai jos aceste valori pentru n = 2; 3; 4; 5:
n Radacinile r
n;i
Coecientii c
n;i
2 0; 577 350 2692: : : 1
0; 577 350 2692 : : : 1
3 0; 774 596 6692: : :
5
9
0
8
9
0; 774 596 6692 : : :
5
9
4 0; 861 136 3116: : : 0; 347 854 8451: : :
0; 339 981 0436: : : 0; 652 145 1549: : :
0; 339 981 0436 : : : 0; 652 145 1549: : :
0; 861 136 3116 : : : 0; 347 854 8451: : :
5 0; 906 179 8459: : : 0; 236 926 8850: : :
0; 538 469 3101: : : 0; 478 628 6705: : :
0 0; 568 888 8889: : :
0; 538 469 3101 : : : 0; 478 628 6705: : :
0; 906 179 8459 : : : 0; 236 926 8850: : :
Formula lui Gauss pentru calculul integralei
b
Z
a
f(x)dx
Pentru a transfera calculul integralei de pe intervalul [a; b] pe intervalul [1; 1]
efectuam schimbarea de variabila x =
b + a
2
+
b a
2
t: Obtinem
b
Z
a
f(x)dx =
b a
2
1
Z
1
f

b + a
2
+
b a
2
t
dt:
A
Aplicnd ultimei integrale formula lui Gauss, avem
b
Z
a
f(x)dx =
b a
2
n
X
i=1
c
i
f(x
i
);
unde x
i
=
b + a
2
+
b a
2
t
i
; i = 1; 2; : : : ; n; cu t
i
zerourile din intervalul (1; 1)
ale polinomului Legendre P
n
(t):
Exercitiul 3.4.3 Calculati integralele de mai jos folosind formula lui Gauss pen-
tru n = 3: Comparati rezultatele obtinute cu valorile exacte ale integraleor.
a)
1;5
Z
1
x
2
ln xdx; b)
=4
Z
0
e
3x
sin 2xdx; c)
1
Z
0
x
2
e
x
dx; d)
=4
Z
0
(cos x)
2
dx:
Exercitiul 3.4.4 Calculati integralele de la exercitiul anterior folosind formulele
Gauss pentru n = 4; respectiv pentru n = 5:
Calculul integralelor cu ajutorul formulelor Gauss cu trei sau patru noduri
este prezentat n sierele Mathcad Integrala simpla Gauss 3.mcd, respectiv
Integrala simpla Gauss 4. mcd.
Un mod mult mai simplu de a determina coecientii formulei lui Gauss, n
loc de a rezolva sistemul (3.13), este dat de urmatoarea teorema ([2], p. 225).
Teorema 3.4.5 Fie x
1
; x
2
; : : : ; x
n
radacinile polinomului Legendre de gradul n;
notat P
n
(x), si c
i
constantele denite prin
c
i
=
1
Z
1
n
Y
j=1;j6=i
x x
j
x
i
x
j
!
dx; i = 1; 2; : : : ; n: (3.15)
(Constantele c
i
se obtin prin integrarea pe intervalul [1; 1] a polinoamelor
Lagrange fundamentale construite cu ajutorul radacinilor polinomului Legendre
P
n
(x):)
Atunci, pentru orice polinom P(x) de grad cel mult 2n1 are loc egalitatea
1
Z
1
P(x)dx =
n
X
i=1
c
i
P(x
i
):
ceea ce nseamna ca formula de cuadratura
1
Z
1
f(x)dx
=
n
X
i=1
c
i
f(x
i
)
este exacta pentru orice polinom de grad cel mult 2n 1:
Demonstratie. Consideram mai nti cazul unui polinom R(x) de grad n1:
Acesta poate scris sub forma polinomului Lagrange de grad n 1 folosind
nodurile x
1
; x
2
; : : : ; x
n
:
R(x) =
n
X
i=1
n
Y
j=1;j6=i
x x
j
x
i
x
j
!
R(x
i
):
Reprezentarea este exact a deoarece n formula erorii apare derivata de ordinul n
a polinomului R(x); derivata care este egal a cu zero pentru ca R(x) are gdadul
n 1: Atunci
1
Z
1
R(x)dx =
1
Z
1
"
n
X
i=1
n
Y
j=1;j6=i
x x
j
x
i
x
j
!
R(x
i
)
#
dx
=
n
X
i=1
2
4
1
Z
1
n
Y
j=1;j6=i
x x
j
x
i
x
j
!
dx
3
5
R(x
i
) =
n
X
i=1
c
i
R(x
i
):
Prin urmare teorema este adevarat a pentru polinoamele de grad n 1:
Fie acum P(x) un polinom de grad 2n 1: mpartim acest polinom la
polinomul Legendre de gradul n, P
n
(x): Conform teoremei de mp artire cu rest
exista doua polinoame de grad cel mul n1; Q(x) si R(x); astfel nct
P(x) = Q(x)P
n
(x) + R(x):
Folosim acum propriet atile polinoamelor Legendre. Deoarece polinomul Q(x) are
gradul n1; conform proprietatii c) a polinoamelor ortogonale, rezult a
1
Z
1
Q(x)P
n
(x)dx = 0:
Pentru ca x
i
sunt rad acinile polinomului Legendre P
n
(x); pentru ecare
i = 1; 2; : : : ; n; avem
P(x
i
) = Q(x
i
)P
n
(x
i
) + R(x
i
) = R(x
i
):
Cum R(x) este un polinom de grad n1; conform primei parti a demonstratiei,
are loc egalitatea
1
Z
1
R(x)dx =
n
X
i=1
c
i
R(x
i
):
A
Utiliznd toate aceste fapte obtinem
1
Z
1
P(x)dx =
1
Z
1
[Q(x)P
n
(x) + R(x)] dx
=
1
Z
1
R(x)dx =
n
X
i=1
c
i
R(x
i
) =
n
X
i=1
c
i
P(x
i
):
Teorema este demonstrata.
Formulele (3.15) dau solutia sistemului (3.13) sub forma unor integrale. Acest
mod de calcul este mult simplu de aplicat n Mathcad dect rezolvarea unui sistem
neliniar.
3.5 Calculul integralelor duble
Fie D un domeniu plan marginit de dreptele verticale x = a; x = b (a < b)
si curbele continue y = '(x); y = (x); '(x) (x); 8x 2 [a; b]; care satisface
urmatoarea conditie: paralela la axa Oy dusa printr-un punct interior oarecare
al domeniului D intersecteaz a frontiera domeniului n cel mult doua pucte. Un
astfel de domeniu plan va numit domeniu regulat dup a axa Oy:
Domeniu plan regulat dupa axa Oy
Fie f : D R
2
! R o functie continua pe domeniul D: Pentru calculul
integralei duble
RR
D
f(x; y)dxdy se aplic a formula de reducere a intergalei duble
la calculul a doua integrale de o variabil a
ZZ
D
f(x; y)dxdy =
b
Z
a
0
B
@
(x)
Z
'(x)
f(x; y)dy
1
C
Adx =
b
Z
a
F(x)dx;
3.5. CALCULUL INTEGRALELOR DUBLE 99
unde s-a notat
F(x) =
(x)
Z
'(x)
f(x; y)dy:
Aplicnd integralei simple din membrul drept o formula de cuadratura, obtinem
ZZ
D
f(x; y)dxdy
=
n
X
i=1
A
i
F(x
i
);
unde A
i
sunt constante iar x
i
sunt puncte din intervalul [a; b], i = 1; 2; : : : ; n:
La rndul lor, integralele F(x
i
) =
(xi)
Z
'(x
i
)
f(x
i
; y)dy se calculeaz a cu ajutorul unei
formule de cuadratura, care poate aceeasi ca la primul pas sau alta. Prin urmare
F(x
i
)
=
mi
X
j=1
B
ij
f(x
i
; y
i;j
); i = 1; 2; : : : ; n;
unde B
ij
sunt constante, iar y
i;j
sunt puncte din intervalul ['(x
i
); (x
i
)]: Obtinem
astfel o formula pentru calculul aproximativ al integralelor duble de forma
ZZ
D
f(x; y)dxdy

=
n
X
i=1
m
i
X
j=1
A
i
B
ij
f(x
i
; y
i;j
):
numita formula de cubatura.
Formula trapezelor bidimensionala pentru un domeniu
dreptunghiular
Vom stabili formula trapezelor bidimensionala pentru cazul n care domeniul
D este un dreptunghi cu laturile paralele ca axele de coordonate, i.e.,
D = [a; b] [c; d] = f(x; y) j a x b; c y dg:
c
d
a b
Exemplu de domeniu dreptunghiular
A
n acest scop, mp artim intervalul [a; b] n m parti egale de lungime h =
b a
m
prin punctele de diviziune x
i
= a +ih; i = 0; 1; : : : ; m. n mod analog, mp artim
intervalul [c; d] n n parti egale de lungime k =
d c
n
prin punctele de diviziune
y
j
= c + jk; j = 0; 1; : : : ; n: n felul acesta domeniul D este mpartit n m n
subdomenii D
ij
= [x
i
; x
i+1
] [y
j
; y
j+1
]; i = 0; 1; : : : m 1; j = 0; 1; : : : ; n 1:
Pentru simplicarea scrierii vom nota f
ij
= f(x
i
; y
j
):
Folosind proprietatea de aditivitate a integralei duble n raport cu domeniul
de integrare avem
ZZ
D
f(x; y)dxdy =
m1
X
i=0
n1
X
j=0
ZZ
Dij
f(x; y)dxdy:
Calculul integralelor duble
ZZ
Dij
f(x; y)dxdy pe domeniile partiale D
ij
se face
folosind formula trapezelor de doua ori conform procedeului descris n sectiunea
introductiv a.
ZZ
Dij
f(x; y)dxdy =
x
i+1
Z
x
i
0
B
@
y
j+1
Z
y
j
f(x; y)dy
1
C
A
dx
=
x
i+1
Z
xi
F(x
i
)dx
=
h
2
(F(x
i
) + F(x
i+1
))
=
h
2
0
B
@
y
j+1
Z
yj
f(x
i
; y)dy +
y
j+1
Z
yj
f(x
i+1
; y)dy
1
C
A
=
h
2
k
2
[f(x
i
; y
j
) + f(x
i
; y
j+1
) + f(x
i+1
; y
j
) + f(x
i+1
; y
j+1
)]
=
hk
4
(f
i;j
+f
i;j+1
+ f
i+1;j
+ f
i+1;j+1
) :
Obtinem n acest fel formula trapezelor bidimensional a.
ZZ
D
f(x; y)dxdy
=
hk
4
m1
X
i=0
n1
X
j=0
(f
i;j
+f
i;j+1
+ f
i+1;j
+ f
i+1;j+1
) :
Formula de mai sus poate scrisa si sub forma
ZZ
D
f(x; y)dxdy

=
hk
4
[f
00
+ f
m0
+f
0n
+f
mn
+
+2
m1
X
i=0
f
i0
+
m1
X
i=0
f
in
+
n1
X
j=0
f
0j
+
n1
X
j=0
f
mj
!
+
+4
m1
X
i=0
n1
X
j=0
f
ij
#
;
sau
ZZ
D
f(x; y)dxdy
=
hk
4
m1
X
i=0
n1
X
j=0
ij
f
ij
unde coecientii
ij
sunt dati de matricea
2
6
6
6
6
6
4
1 2 2 2 1
2 4 4 4 2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
2 4 4 4 2
1 2 2 2 1
3
7
7
7
7
7
5
:
Aceasta scriere arat a c a n formula trapezelor bidimensional a valorile functiei
la capetele domeniului dreptunghiular D apar n sum a cu ponderea 1, valorile
functiei calculate n punctele de pe frontiera domeniului D si care nu sunt capete
apar cu ponderea 2, pe cnd toate celelalte valori ale functiei calculate n punctele
interioare domeniului D au ponderea 4.
Formula lui Simpson bidimensionala pentru un domeniu
dreptunghiular
Ca si n cazul formulei trapezelor bidimensionale vom stabili formula lui Simp-
son bidimensionala pentru cazul unui domeniu D de form a dreptunghiulara
D = [a; b] [c; d] = f(x; y) j a x b; c y dg:
De aceasta data vom mp arti intervalul [a; b] ntr-un num ar par de parti egale,
2m; ecare de lungime h =
b a
2m
; prin punctele de diviziune x
i
= a + ih;
i = 0; 1; : : : ; 2m. Analog se mparte intervalul [c; d] tot ntr-un numar par de parti
egale, 2n; ecare de lungime k =
d c
2n
; prin punctele de diviziune y
j
= c + jk;
A
j = 0; 1; : : : ; 2n: Consideram domeniul D mp artit n mn subdomenii de forma
D
ij
= [x
2i
; x
2i+2
] [y
2j
; y
2j+2
]; i = 0; 1; : : : m 1; j = 0; 1; : : : ; n 1: Pentru
simplicarea scrierii vom utiliza notatia f
ij
= f(x
i
; y
j
):
Folosind proprietatea de aditivitate a integralei duble n raport cu domeniul
de integrare avem
ZZ
D
f(x; y)dxdy =
m1
X
i=0
n1
X
j=0
ZZ
D
ij
f(x; y)dxdy:
Calculul integralelor duble
ZZ
D
ij
f(x; y)dxdy pe domeniile partiale D
ij
se face
folosind formula lui Simpsomde doua ori conform procedeului descris n sectiunea
introductiv a. Mai nti avem
ZZ
D
ij
f(x; y)dxdy =
x
2i+2
Z
x2i
0
B
@
y
2j+2
Z
y2j
f(x; y)dy
1
C
Adx
=
x2i+2
Z
x
2i
F(x)dx
=
h
3
(F(x
2i
) + 4F(x
2i+1
) +F(x
2i+2
)):
Pentru calculul valorilor functiei F(x) n punctele x
2i
; x
2i+1
; x
2i+2
se aplica din
nou formula lui Simpson.
F(x
2i
) =
y2j+2
Z
y2j
f(x
2i
; y)dy
=
k
3
(f(x
2i
; y
2j
) + 4f(x
2i
; y
2j+1
) + f(x
2i
; y
2j+2
)) ;
F(x
2i+1
) =
y
2j+2
Z
y
2j
f(x
2i+1
; y)dy
=
k
3
(f(x
2i+1
; y
2j
) + 4f(x
2i+1
; y
2j+1
) + f(x
2i+1
; y
2j+2
)) ;
F(x
2i+2
) =
y
2j+2
Z
y
2j
f(x
2i+2
; y)dy
=
k
3
(f(x
2i+2
; y
2j
) + 4f(x
2i+2
; y
2j+1
) + f(x
2i+2
; y
2j+2
)) :
Atunci
ZZ
D
f(x; y)dxdy
=
h
3
m1
X
i=0
n1
X
j=0
(F(x
2i
) +4F(x
2i+1
) + F(x
2i+2
))
=
hk
9
m1
X
i=0
n1
X
j=0
(f
2i;2j
+ 4f
2i;2j+1
+ f
2i;2j+2
+4f
2i+1;2j
+ 16f
2i+1;2j+1
+ 4f
2i+1;2j+2
+f
2i+2;2j
+ 4f
2i+2;2j+1
+f
2i+2;2j+2
):
Obtinem astfel formula lui Simpson bidimensionala
ZZ
D
f(x; y)dxdy

=
hk
9
m1
X
i=0
n1
X
j=0
[f
2i;2j
+ f
2i+2;2j
+f
2i;2j+2
+ f
2i+2;2j+2
+4(f
2i;2j+1
+ f
2i+1;2j
+ f
2i+1;2j+2
+ f
2i+2;2j+1
)
+16f
2i+1;2j+1
]:
Se poate demonstra ([2], p. 232) c a eroarea din formula lui Simpson bidimen-
sional a este data de formula
E(f) =
(b a)(d c)
180
h
4
@
4
f
@x
4
(
1
;
1
) + k
4
@
4
f
@y
4
(
2
;
2
)
;
unde (
1
;
1
) si
2
;
2
) sunt puncte din domeniul D:
Exercitiul 3.5.1 Calculati valorile integralelor de mai jos folosind formula trapezelor
bidimensionala, respectiv formula lui Simpson bidimensionala.
a)
ZZ
D
xy
2
dxdy; unde D = f(x; y) 2 R
2
j 2; 1 x 2; 5; 1; 2 y 1; 4g:
b)
ZZ
D
(x
2
+
p
y)dxdy; unde D = f(x; y) 2 R
2
j 1 x 1; 5; 0 y 2g:
c)
ZZ
D
lnxydxdy; unde D = f(x; y) 2 R
2
j 1 x e; 1 y eg:
d)
ZZ
D
(y sinx +x cosy)dxdy; unde D = f(x; y) j 0 x ; y 3g:
e)
ZZ
D
sin(x
2
+y
2
)
1 +x +y
2
j 0 x 1; 1 y 2g:
f)
ZZ
D
e
(x+y)
1 + x + y
2
j 0 x 2; 0; 5 y 1; 5g:
A
Calculul integralelor duble pe domenii dreptunghiulare folosind metoda trape-
zelor bidimensionala sau metoda lui Simpson bidimensionala este prezentat n
sierele Mathcad Integrala dubla Trapez.mcd, respectiv Integrala dubla
Simpson.mcd.
Formula lui Simpson bidimensionala pentru un domeniu
regulat dupa axa Oy
Nu ntotdeauna domeniul D pe care se calculeaza integrala este dreptughiular.
De aceea vom prezenta mai jos modul de calcul al unei integrale duble pe un
domeniu D care nu este dreptunghiular, dar este regulat n raport axa Oy. n
mod analog se poate obtine o formula pentru calculul unei integrale duble pe un
domeniu care este regulat n raport cu axa Ox:
Conform principiului general pentru calculul unei integrale duble, pricipiu
care a fost expus n sectiunea introductiva, reducem mai inti calculul integralei
duble la calculul unei integrale de o variabil a. Avem
ZZ
D
f(x; y)dxdy =
b
Z
a
0
B
@
d(x)
Z
c(x)
f(x; y)dy
1
C
A
dx =
b
Z
a
F(x)dx;
unde s-a notat
F(x) =
d(x)
Z
c(x)
f(x; y)dy:
Pentru calculul integralei
b
Z
a
F(x)dx folosim formula lui Simpson. n acest scop se
mparte intervalul [a; b] n 2m parti egale prin punctele de diviziune x
i
= a + ih;
i = 0; 1; : : : ; 2m; unde h =
b a
2m
: Atunci
ZZ
D
f(x; y)dxdy =
b
Z
a
F(x)dx (3.16)
=
h
3
F(x
0
) + F(x
2m
) +2
m1
X
i=1
F(x
2i
) + 4
m1
X
i=0
F(x
2i+1
)
!
:
Pentru calculul valorilor functiei F(x) n nodurile x
i
, ceea ce nseamna calcu-
lul integralelor F(x
i
) =
d(x
i
)
Z
c(x
i
)
f(x
i
; y)dy; se utilizeaz a din nou formula lui Simp-
son. n acest scop se mparte ecare interval [c(x
i
); d(x
i
)] n 2n parti egale prin
punctele de diviziune y
i;j
= c(x
i
) +jk
i
; unde k
i
=
d(x
i
) c(x
i
)
2n
; i = 0; 1; : : : ; 2m;
j = 0; 1; : : : ; 2n si se aplica formula lui Simpson. Avem
F(x
i
) =
d(x
i
)
Z
c(x
i
)
f(x
i
; y)dy
=
k
i
3
f(x
i
; y
i;0
) + f(x
i
; y
i;2n
) +2
n1
X
j=1
f(x
i
; y
i;2j
) + 4
n1
X
j=0
f(x
i
; y
i;2j+1
)
!
:
Valorile F(x
i
) astfel calculate se introduc n formula (3.16) obtinndu-se astfel
valoarea aproximativ a a integralei duble
ZZ
D
f(x; y)dxdy:
Simpson bidimensionala pentru un domeniu regulat si comparati rezultatele obtinute
cu valorile exacte.
a)
ZZ
D
(x
2
+ y
2
) dxdy; unde D = f(x; y) 2 R
2
j 0 x 1; x y 2xg:
b)
ZZ
D
x
p
1 y
2
2
j 0 x

4
; 0 y sin xg:
c)
ZZ
D
cos x dxdy; unde D = f(x; y) 2 R
2
j 0 x ; 0 y xg:
d)
ZZ
D
(x
2
+
p
y) dxdy; unde D = f(x; y) 2 R
2
j 1 x 2; x
2
y x
3
g:
Calculul integralelor duble pe domenii regulate folosind formula lui Simpson
bidimensionala este prezentat n sierul Mathcad Integrala dubla Simpson
(limite variabile).mcd.
Formula lui Gauss bidimensionala pentru un domeniu
regulat dupa axa Oy
Pentru reducerea numarului de operatii necesare evaluarii valorilor functiei n
locul formulei lui Simpson (sau a oricarei alte formule Newton-Cotes) vom folosi
A
formula lui Gauss. Folosind notatiile de mai sus, avem
ZZ
D
f(x; y)dxdy =
b
Z
a
0
B
@
d(x)
Z
c(x)
f(x; y)dy
1
C
Adx =
b
Z
a
F(x)dx
=
b a
2
1
Z
1
F
b + a
2
+
b a
2
t
dt
=
b a
2
n
X
i=1
C
i
F(x
i
);
unde C
i
desemneaza coecientii formulei lui Gauss de ordinul n iar x
i
=
b + a
2
+
b a
2
t
i
; (i = 1; 2; : : : ; n) t
i
ind radacinile polinomului Legendre de gradul n:
Calculul integralelor F(x
i
) =
d(x
i
)
R
c(x
i
)
f(x
i
; y)dy se face folosind din nou formula
lui Gauss. Pentru simplicarea scrierii notam c
i
= c(x
i
) si d
i
= d(x
i
): Atunci
avem
F(x
i
) =
di
Z
c
i
f(x
i
; y)dy =
d
i
c
i
2
1
Z
1
f
x
i
;
d
i
+ c
i
2
+
d
i
c
i
2
t
dt
=
d
i
c
i
2
n
X
j=1
C
j
f(x
i
; y
i;j
);
unde C
j
desemneaza coecientii formulei lui Gauss de ordinul n iar y
i;j
=
d
i
+c
i
2
+
d
i
c
i
2
t
j
; (i; j = 1; 2; : : : ; n) t
j
ind r adacinile polinomului Legendre de gradul
n:
Gauss bidimensionala pentru un domeniu regulat si comparati rezultatele obtinute
cu valorile exacte.
a)
ZZ
D
(x
2
+y
3
2
j 0 x 1; x y 2xg:
b)
ZZ
D
lnxy dxdy; unde D = f(x; y) 2 R
2
j 1 x e; 1 y xg:
c)
ZZ
D
(x
3
+ y
2
2
j 0 x 1; x
2
y xg:
3.6. CALCULUL INTEGRALELOR IMPROPRII 107
d)
ZZ
D
[2y sinx + (cos x)
2
] dxdy; unde D = f(x; y) 2 R
2
j 0 x

4
;
sinx y cos xg:
Calculul integralelor duble pe domenii regulate folosind formula lui Gauss bidi-
mensionala este prezentat n sierul Mathcad Integrala dubla Gauss (limite
variabile).mcd.
3.6 Calculul integralelor improprii
Fie f : (a; b] ! Ro functie continua pe intervalul (a; b] care este nemarginita
n vecinatatea punctului x = a; i.e., lim
x!a+
jf(x)j = 1:
2
Deoarece pe orice interval
de forma [a + "; b]; " > 0; functia f(x) este continua, exist a
b
R
a+"
f(x)dx: Atunci
prin integrala improprie
b
R
a
f(x)dx se ntelege limita
b
Z
a
f(x)dx = lim
"!0+
b
Z
a+"
f(x)dx:
Daca aceasta limit a exist a si este nita integrala improprie se numeste conver-
genta si are ca valoare valoarea limitei. n caz contrar, adica daca limita este
innita sau nu exista, integrala se numeste divergenta.
Interpretarea geometica a unei integrale improprii
2
Pentru comoditatea scrierii vom nota limitele laterale ale functiei f(x) n punctul x = a
prin lim
x!a+
f(x); n loc de lim
x!a
x>a
f(x); respectiv lim
x!a
f(x); n loc de lim
x!a
x<a
f(x):
A
Integrala
b
Z
a
dx
(x a)
p
;
cu p > 0; este o integrala improprie deoarece lim
x!a+
1
(x a)
p
= 1; ceea ce arata ca
functia de integrat f(x) =
1
(x a)
p
este nem arginit a n vecinatatatea punctului
x = a: Stabilim natura acestei integrale pornind de la denitie. Se observa mai
nti c a, pentru p 6= 1;
b
Z
a+"
dx
(x a)
p
=
(x a)
p+1
p + 1
b
a+"
=
(b a)
p+1
p +1

"
p+1
p + 1
;
iar pentru p = 1;
b
Z
a+"
dx
x a
= ln(x a)j
b
a+"
= ln(b a) ln":
Atunci
lim
"!0+
b
Z
a+"
dx
(x a)
p
=
8
<
:
(b a)
1p
1 p
daca 0 < p < 1;
1 daca p 1:
Prin urmare, integrala improprie
b
R
a
dx
(x a)
p
este convergenta numai n cazul
cnd 0 < p < 1 si, n acest caz,
b
Z
a
dx
(x a)
p
=
(b a)
1p
1 p
:
Dac a f(x) este o functie care poate scris a sub forma
f(x) =
g(x)
(x a)
p
;
unde 0 < p < 1 si g(x) este o functie continua pe intervalul [a; b]; atunci inte-
grala improprie
b
R
a
g(x)
(x a)
p
dx este convergenta. Vom aproxima acesta integrala
folosind metoda lui Kantorovici de izolare a singularitatilor. Presupunem
g 2 C
5
([a; b]) si consider am polinomul Taylor de gradul patru care aproximeaza
functia g(x) n vecinatatea punctului x = a;
T
4
(x) = g(a) +g
0
(a)(x a) +
g
00
(a)
2!
(x a)
2
+
g
000
(a)
3!
(x a)
3
+
g
(4)
(a)
4!
(x a)
4
:
Atunci
g(x) = T
4
(x) +
g
(5)
()
5!
(x a)
5
;
unde 2 (a; x): Putem scrie apoi
b
Z
a
g(x)
(x a)
p
dx =
b
Z
a
g(x) T
4
(x)
(x a)
p
dx +
b
Z
a
T
4
(x)
(x a)
p
dx: (3.17)
Valoarea celei de a doua integrale se calculeaza exact
b
Z
a
T
4
(x)
(x a)
p
=
4
X
k=0
b
Z
a
g
(k)
(a)
k!
(x a)
kp
dx
=
4
X
k=0
g
(k)
(a)
k!(k + 1 p)
(b a)
k+1p
:
Aceasta este partea dominant a a aproximarii integralei improprii, mai ales atunci
cnd polinomul Taylor T
4
(x) este foarte apropiat de functia g(x) pe intevalul [a; b]:
Pentru a calcula integrala improprie
b
R
a
g(x)
(x a)
p
dx mai r amne s a aproximam
valoarea primei integrale din egalitatea (3.17)
b
Z
a
g(x) T
4
(x)
(x a)
p
dx: (3.18)
n acest scop denim
G(x) =
8
<
:
g(x) T
4
(x)
(x a)
p
daca a < x b;
0 daca x = a:
Deoarece 0 < p < 1 si g
(k)
(a) = T
(k)
4
(a); pentru k = 0; 1; 2; 3; 4 , functia
G 2 C
4
([a; b]): Aceasta arata c a pentru calculul integralei functiei G(x) pe inter-
valul [a; b] se poate folosi formula lui Simpson iar eroarea este data de formula
corespunzatoare acestei metode.
A
Exemplul 3.6.1 Integrala
1
R
0
e
x
p
x
dx este o integral a improprie deoarece
lim
x!0+
e
x
p
x
= 1: Polinomul Taylor de gradul patru al functiei e
x
n x = 0 este
T
4
(x) = 1 + x +
x
2
2
+
x
3
6
+
x
4
24
:
Atunci
1
Z
0
e
x
p
x
dx =
1
Z
0
e
x
T
4
(x)
p
x
dx +
1
Z
0
T
4
(x)
p
x
dx:
Calculam mai nti a doua integrala
1
Z
0
T
4
(x)
p
x
dx =
1
Z
0
(x
1=2
+ x
1=2
+
1
2
x
3=2
+
1
6
x
5=2
+
1
24
x
7=2
)dx
= lim
"!0+
2x
1=2
1
"
+
2
3
x
3=2
+
1
5
x
5=2
+
1
21
x
7=2
+
1
108
x
9=2
1
0
= 2 +
2
3
+
1
5
+
1
21
+
1
108
= 2; 9235450:
Pentru calculul primei integrale consider am functia
G(x) =
8
<
:
e
x
T
4
(x)
p
x
daca 0 < x 1;
0 daca x = 0;
si calculam
1
R
0
G(x)dx folosind formula lui Simpson cu pasul h = 0; 25: Nodurile
acestei retele si valorile functiei G(x) n aceste noduri sunt date n tabelul urma-
tor.
x G(x)
x
0
0; 00 0
x
1
0; 25 0; 0000170
x
2
0; 50 0; 0004013
x
3
0; 75 0; 0026026
x
4
1; 00 0; 0099485
Folosind formula lui Simpson obtinem
1
Z
0
G(x)dx =
h
3
[G(x
0
) + G(x
4
) + 2G(x
2
) +4 (G(x
1
) + G(x
3
))]
=
0; 25
3
[0 +0; 0099485 + 2 0; 0004013 + 4(0; 0000170 +0; 0026026)]
= 0; 00176991:
Prin urmare
1
Z
0
e
x
p
x
dx = 2; 9235450 + 0; 0017691 = 2; 9253141:
Fie f : [a; 1) ! R o functie continu a pe domeniul sa de denitie. Prin
integrala improprie
1
R
a
f(x)dx se ntelege limita
1
Z
a
f(x)dx = lim
b!1
b
Z
a
f(x)dx: (3.19)
Daca limita exist a si este nita integrala se numeste convergentasi are ca valoare
valoarea limitei. Dac a limita este innita sau nu exista integrala se numeste
divergenta.
Calculul unei astfel de integrale improprii se poate reduce la calculul unei
integrale improprii de tipul studiat anterior, daca se efectueaza schimbarea de
variabila x =
1
t
: Atunci dx =
1
t
2
dt si integrala (3.19) devine
1
Z
a
f(x)dx =
1=a
Z
0
t
2
f(
1
t
)dt:
Exemplul 3.6.2 Pentru a calcula valoarea aproximativ a a integralei
I =
1
Z
1
x
3=2
sin
1
x
dx
se face schimbarea de variabil a x =
1
t
: Atunci integrala devine
I =
1
Z
0
sint
p
t
dt;
A
care este o integral a improprie cu capatul din stnga punct singular pentru functia
de integrat, adica o integral a de tipul studiat anterior.
Descompunem integrala I n doua integrale
I =
Z
1
0
sint T
4
(t)
p
t
dt +
Z
1
0
T
4
(t)
p
t
dt;
unde T
4
(t) este polinomul Taylor de gradul 4 al functiei sint n jurul lui t = 0;
adica
T
4
(t) = t
1
6
t
3
:
Atunci avem
I =
1
Z
0
sint t +
1
6
t
2
p
t
dt +
1
Z
0
t
1=2
1
6
t
5=2
dt:
Integrala a doua se calculeaz a direct
I
2
=
1
Z
0
t
1=2
1
6
t
5=2
dt =
2
3
t
3=2
1
21
t
7=2
1
0
=
2
3

1
21
= 0:61904761:
Pentru a calcula prima integrala se foloseste formula lui Simpson cu 2n = 16:
Valoarea obtinut a este I
1
= 0; 0014890097: n consecinta
I = I
1
+ I
2
= 0; 0014890097 +0:61904761 = 0; 62053661:
Exercitiul 3.6.3 Calculati valorile integralelor improprii de mai jos. n rezolvare
folositi formula lui Simpson cu pasul h = 0:1:
a)
1
Z
0
sinx
x
1=4
dx; b)
1
Z
0
e
2x
x
2=5
dx; c)
2
Z
1
lnx
(x 1)
1=5
dx; d)
1
Z
0
cos 2x
x
1=3
dx:
Exercitiul 3.6.4 Calculati valorile integralelor improprii de mai jos. n rezolvare
folositi formula lui Simpson cu pasul h = 0:05:
a)
1
Z
1
1
1 +x
4
dx; b)
1
Z
1
cos x
x
3
dx; c)
1
Z
1
sin x
x
4
dx; d)
1
Z
1
sin
1
x
x
3=2
dx:
Exercitiul 3.6.5 Integrala improprie
1
Z
0
f(x)dx nu poate adus a la o integrala
cu limite nite prin schimbarea de variabila t =
1
x
deoarece limita n zero devine
innita. Acest neajuns poate nlaturat dac a se scrie mai nti integrala sub
forma
1
Z
0
f(x)dx =
1
Z
0
f(x)dx +
1
Z
1
f(x)dx:
Folosind acest procedeu calculati valorile urmatoarelor integrale improprii.
a)
1
Z
0
1
1 + x
4
dx; b)
1
Z
0
1
(1 + x
2
)
3
dx:
Calculul integralelor improprii dupa metodele expuse n aceasta sectiune este
prezentate n sierele Mathcad Integrale improprii 1.mdc si Integrale im-
proprii 2.mcd
A
Capitolul 4
INTEGRAREA ECUA TIILOR
DIFEREN TIALE
4.1 Teorema de existenta si unicitate
Fie f : D R
2
! R o functie continua pe D si (x
0
; y
0
) un punct din
interiorul multimii D: Consideram ecuatia diferentiala
y
0
= f(x; y); (4.1)
unde (x; y) 2 D; cu conditia intiala sau conditia Cauchy
y(x
0
) = y
0
: (4.2)
Se spune c a functia y(x) este o solutie pe intervalul [a; b] a ecuatiei diferentiale
(4.1), cu conditia intiala (4.2), daca aceasta satisface urmatoarele conditii:
1) Punctul (x; y(x)) 2 D; pentru orice x 2 [a; b]:
2) Deriata y
0
(x) exista si satisface egalitatea y
0
(x) = f(x; y(x)); 8x 2 [a; b]:
3) y(x
0
) = y
0
:
Existenta si unicitatea solutiei ecuatiei (4.1) este dat a de teorema de mai
jos. Asupra domeniului D vom face presupunerea ca este un domeniu convex.
Acesta nseamna ca odata cu doua puncte M
1
(x
1
; y
1
) si M
2
(x
2
; y
2
) care apartin
domeniului D ntreg segmentul de dreapt a care uneste aceste puncte [M
1
M
2
]
apartine lui D: Segmentul de dreapta [M
1
M
2
] se scrie analitic sub forma
[M
1
M
2
] = f(x; y) 2 R
2
j x = (1 )x
1
+x
2
; y = (1 )y
1
+ y
2
; 2 [0; 1]g:
115
116 CAPITOLUL 4. INTEGRAREA ECUA TIILOR DIFEREN TIALE
Teorema 4.1.1 Fie f : D R
2
! R o functie continua pe D si (x
0
; y
0
) un
punct din interiorul domeniului D: Presupunem ca functia f satisface conditia
lui Lipschitz n variabila y; adica
j f(x; y
1
) f(x; y
2
) j K j y
1
y
2
j; 8(x; y
1
); (x; y
2
) 2 D;
unde K > 0 este o constanta.
n aceste conditii, exista un interval I = [x
0
"; x
0
+ "] astfel nct ecuatia
diferentiala (4.1) cu conditia initiala (4.2) are o solutie unica pe I:
Dac a derivata partiala
@f
@y
(x; y) exista si este m arginita pe domeniul D, i.e.,
sup
(x;y)2D
@f
@y
(x; y)
= K < 1;
atunci f satisface conditia lui Lipschitz n variabila y cu constanta K data de
formula mai sus. Armatia rezulta imediat din teorema cresterilor nite
f(x; y
1
) f(x; y
2
) =
@f
@y
(x; ) (y
1
y
2
);
unde este un punct ntre y
1
si y
2
:
Solutia exact a a ecuatiei diferentiale (4.1) va notat a n continuare cu y(x):
Daca h > 0; vom nota cu x
i
= x
0
+ih, (i = 0; 1; : : : ; n) o retea de puncte echidis-
tante din intervalul [a; b] pe care ecuatia (4.1) are solutie. Valorile solutiei exacte
n punctele x
i
vor notate cu y
i
= y
i
(x
i
), iar valorile unei solutii aproximative
calculate n aceste puncte vor notate cu Y
i
; i = 0; 1; : : : ; n:
4.2 Metoda Euler
n aceasta sectiune vom studia metoda lui Euler pentru determinarea solutiei
aproximative a unei ecuatii diferentiale. Desi ast azi metoda lui Euler este putin
folosita n practic a, o vom studia totusi, deoarece deducerea sa permite ntelegerea
tehnicilor utilizate pentru obtinerea altor metode de rezolvare numerica a ecuati-
ilor diferentiale, metode mult mai performante dect aceasta.
Metoda Euler pentru rezolvarea ecuatiei diferentiale
y
0
= f(x; y); a x b; (4.3)
cu conditia intiala
y(x
0
) = y
0
: (4.4)
4.2. METODA EULER 117
consta n a determina valorile Y
i
ale solutiei aproximative n nodurile echidistante
x
i
= x
0
+ ih (i = 0; 1; : : : ; n; h > 0) pe baza formulei
Y
i+1
= Y
i
+ hf(x
i
; Y
i
); i = 0; 1; : : : ; n 1; (4.5)
unde Y
0
= y
0
:
Ecuatia (4.5) se poate obtine n mai multe moduri, ecare dintre acestea avnd
importanta sa n ntelegerea metodei Euler si a variantelor sale.
Obtinerea formulei Euler prin metoda integrarii numerice
Formula lui Euler (4.5) se poate deduce pornind de la faptul ca solutia ecuatiei
(4.3), y(x); veric a egalitatea
y
0
(x) = f(x; y(x)); 8x 2 [a; b]:
Integrnd aceasta relatie pe intervalul [x
i
; x
i+1
] avem
x
i+1
Z
x
i
f(x; y(x))dx =
x
i+1
Z
x
i
y
0
(x)dx = y(x)
x
i+1
xi
= y(x
i+1
) y(x
i
);
de unde obtinem
y(x
i+1
) = y(x
i
) +
xi+1
Z
x
i
f(x; y(x))dx: (4.6)
n functie de diferitele moduri n care se aproximeaza integrala din membrul
drept al egalit atii de mai sus rezulta diferite forme ale formulei lui Euler.
Formula Euler standard
Aproximam mai nti aceasta integral a folosind metoda dreptunghiului stng.
Intuitiv, asa cum se observa n gura de mai jos, aceasta metoda consta n a
aproxima aria trapezului curbiliniu determinat de gracul functiei
g(x) = f(x; y(x)); axa Ox; dreptele x = x
i
si x = x
i+1
; cu aria dreptunghiul
care are ca baza intervalul [x
i
; x
i+1
] si naltimea egala cu valoarea functiei calcu-
lat a n punctul x
i
, capatul din stnga al intervalului [x
i
; x
i+1
].
Metoda dreptunghiului stng
Folosind aceast a metod a obtinem
xi+1
Z
x
i
f(x; y(x))dx = f(x
i
; y(x
i
))(x
i+1
x
i
) + R(h) = f(x
i
; y(x
i
))h + R(h):
Atunci egalitatea (4.6) devine
y(x
i+1
) = y(x
i
) +f(x
i
; y(x
i
))h +R(h):
Renuntnd la restul R(h) si nlocuind valorile exacte y(x
i
) cu cele aproximative
Y
i
; obtinem formula lui Euler
Y
i+1
= Y
i
+hf(x
i
; Y
i
); i = 0; 1; : : : ; n 1; (4.7)
unde Y
0
= y
0
:
Deoarece realizeaza o relatie ntre Y
i+1
si Y
i
se spune ca formula lui Euler
(4.7) este o formula de tip unipas. Pentru c a Y
i+1
este exprimat n functie de
Y
i
; formula Euler (4.7) este o formul a explicita. Pentru a distinge formula Euler
(4.7) de alte variante ale sale o vom numi n continuare formula Euler standard.
Pentru a calcula valoarea solutiei ecuatiei diferentiale n alte puncte dect
nodurile retelei construite se foloseste un polinom de interpolare. Daca din re-
latia de denitie a ecuatiei diferentiale (4.3) se determin a valorile aproximative
ale derivatelor solutiei n nodurile considerate, Y
0
i
= f(x
i
; Y
i
); atunci, pentru
aproximarea solutiei, se poate utiliza polinomul Hermite.
Exemplul 4.2.1 Pentru exemplicare metodei Euler vom determina solutia pe
intervalul [0; 1] a ecuatiei diferentiale
y
0
=
1
2
xy; (4.8)
care satisface conditia initial a y(0) = 1: Pentru aceasta consideram pasul h = 0; 2
si construim reteaua cu punctele de diviziune
x
0
x
1
x
2
x
3
x
4
x
5
0 0; 2 0; 4 0; 6 0; 8 1
Conform conditiei initiale y(0) = 1 notam Y
0
= 1: Folosind formula lui Euler,
obtinem succesiv
Y
1
= Y
0
+
1
2
x
0
Y
0
= 1 +
1
2
0; 2 0 1 = 1
Y
2
= Y
1
+
1
2
x
1
Y
1
= 1 +
1
2
0; 2 0; 2 1 = 1; 02
Y
3
= Y
2
+
1
2
x
2
Y
2
= 1; 02 +
1
2
0; 2 0; 4 1; 02 = 1; 0608
Y
4
= Y
3
+
1
2
x
3
Y
3
= 1; 0608 +
1
2
0; 2 0; 6 1; 0608 = 1; 124448
Y
5
= Y
4
+
1
2
x
4
Y
4
= 1; 124448 +
1
2
0; 2 0; 8 1; 124448 = 1; 21440384
Formula Euler implicit a
Dac a integrala din membrul drept al relatiei (4.6) se aproximeaza folosind
formula trapezelor, atunci avem
y(x
i+1
) = y(x
i
) +
x
i+1
Z
xi
f(x; y(x))dx
= y(x
i
) +
h
2
[f(x
i
; y(x
i
)) + f(x
i+1
; y(x
i+1
))] + R(h);
unde
R(h) =
h
3
12

d
2
f
dx
2
f(
i
; y(
i
)) =
h
3
12
y
000
(
i
);
i
2 (x
i
; x
i+1
):
Prin nlaturarea restului si nlocuirea valorilor exacte y
i
= y(x
i
) cu cele aproxi-
mative Y
i
se obtine formula Euler implicita
Y
i+1
= Y
i
+
h
2
[f(x
i
; Y
i
) + f(x
i+1
; Y
i+1
)] ; i = 0; 1; : : : ; n 1: (4.9)
unde Y
0
= y
0
este dat de conditia initial a (4.4).
Formula (4.9) realizeaza o legatura ntre Y
i+1
si Y
i
; deci este tot o formula de
tip unipas. Pentru c a Y
i+1
apare n ambii membrii ai acestei formule ea este o
formul a implicita. De aceea am numit-o mai sus formula Euler implicit a.
Determinarea valorii Y
i+1
se face primtr-un proces iterativ. Acesta consta
n a determina la ecare pas, mai nti o aproximare initiala pentru Y
i+1
prin
formula lui Euler standard (etapa de predictie)
Y
(0)
i+1
= Y
i
+hf(x
i
; Y
i
):
Aceasta constituie apoi punctul de plecare a procesului iterativ (etapa de corectie)
care se realizeaza cu formula Euler implicita
Y
(k)
i+1
= Y
i
+
h
2
h
f(x
i
; Y
i
) + f(x
i+1
; Y
(k1)
i+1
)
i
; k = 0; 1; : : : :
Iteratiile se continu a pna cnd zecimale a doua iteratii succesive Y
(k)
i+1
si Y
(k+1)
i+1
coincid n num ar corespunzator preciziei impuse. Se ia atunci ca valoare pen-
tru Y
i+1
ultima iteratie calculata Y
(k+1)
i+1
: De regula, pentru h sucient de mic,
iteratiile converg rapid. Daca dupa trei-patru pasi iterativi zecimale a doua
iteratii succesive nu coincid conform preciziei impuse, pasul h trebuie micsorat.
Formula Euler modicata (Metoda punctului de mijloc)
O alta varianta a formulei lui Euler se obtine integrnd egalitatea
y
0
(x) = f(x; y(x)) pe intervalul [x
i1
; x
i+1
] si calculnd integrala cu ajutorul
formulei dreptunghiului centrat. Intuitiv, dupa cum se observa n gura de mai
jos, aceasta metod a consta n a aproxima aria trapezului curbiliniu determinat
de gracul functiei g(x) = f(x; y(x)); axa Ox; dreptele x = x
i1
si x = x
i+1
;
cu aria dreptunghiul care are ca baz a intervalul [x
i1
; x
i+1
] si n altimea egala cu
valoarea functiei n punctul x
i
; mijlocul intervalului [x
i1
; x
i+1
].
Metoda dreptunghiului centrat
Folosind aceast a metod a obtinem
y(x
i+1
) = y(x
i1
) +
x
i+1
Z
xi1
f(x; y(x))dx = y(x
i1
) +2hf(x
i
; y(x
i
)) + R(h);
unde restul R(h) este dat de formula
R(h) =
(2h)
3
24

d
2
f
dx
2
f(
i
; y(
i
)) =
h
3
3
y
000
(
i
);
i
2 (x
i1
; x
i+1
):
Daca se renunta la rest si se nlocuiesc valorile exacte y
i
cu cele aproximative Y
i
;
se obtine formula
Y
i+1
= Y
i1
+ 2hf(x
i
; Y
i
); i = 1; 2; : : : ; n 1: (4.10)
Valoarea Y
0
este data de conditia initial a y
0
, iar Y
1
se determin a cu ajutorul
formulei Euler standard
Y
1
= Y
0
+ hf(x
0
; Y
0
):
Pentru c a realizeaza o relatie ntre Y
i+1
si doua valori anterioare Y
i
si Y
i1
formula (4.10) este o formula bipas explicita. Ea se numeste formula Euler
modicata. Deoarece formula Euler se poate modica si n alte moduri, ne vom
referi la formula de mai sus ca ind formula Euler modicata prin metoda
punctului de mijloc.
Interpretarea geometrica a formulei lui Euler
Fie y = y(x) curba dat a de solutia exact a a ecuatiei y
0
= f(x; y): Deoarece
solutia veric a conditia initial a y(x
0
) = y
0
curba trece prin punctul P
0
(x
0
; y
0
):
Notamcu P
i
(x
i
; y
i
) punctele de pe curba y = y(x) care corespund valorilor solutiei
exacte n nodurile x
i
si cu M
i
(x
i
; Y
i
) punctele din plan care corespund valorilor
solutiei aproximative n nodurile x
i
; calculate n baza formulei Euler standard
(4.5).
Metoda lui Euler consta n a nlocui curba integrala y = y(x); care trece prin
punctul initial P
0
(x
0
; y
0
) = M
0
(x
0
; Y
0
) si prin punctele P
i
(x
i
; y
i
); i = 1; 2; : : : ; n;
cu linia poligonal a M
0
M
1
M
2
: : : M
n
cu vrfurile n punctele M
i
(x
i
; Y
i
) construita
astfel nct segmentul M
i
M
i+1
este aproximativ paralel cu tangenta la curba
y = y(x) n punctele P
i
(x
i
; y
i
): Segmentul P
i
M
i
reprezinta eroarea de trunchiere
n nodul x
i
; e
i
= Y
i
y
i
:
Pe intervalul [x
0
; x
1
] nlocuim curba y = y(x) cu tangenta la curba dus a n
punctul M
0
(x
0
; Y
0
): Ecuatia tangentei la curba este
y y
0
= y
0
(x
0
)(x x
0
)
sau
y Y
0
= f(x
0
; Y
0
)(x x
0
):
n x = x
1
obtinem
Y
1
= Y
0
+ hf(x
0
; Y
0
):
Pe intervalul [x
1
; x
2
] n locul curbei y = y(x) consideram tangenta n P
1
(x
1
; y
1
):
Deoarece pentru scrierea tangentei n P
1
(x
1
; y
1
) nu cunoastem valoarea exacta
y
1
= y(x
1
) o nlocuim cu valoarea aproximativ a Y
1
: Suntem astfel condusi la a
scrie o dreapta care trece prin punctul M
1
(x
1
; Y
1
) si este paralela cu tangenta la
curba n P
1
(x
1
; y
1
)
y Y
1
= y
0
(x
1
)(x x
1
):
Aproximam apoi derivata y
0
(x
1
) = f(x
1
; y
1
) cu f(x
1
; Y
1
): Avem deci
y Y
1
= f(x
1
; Y
1
)(x x
1
):
Pentru x = x
2
obtinem
Y
2
= Y
1
+hf(x
1
; Y
1
):
Procedeul continu a pe toate intervale [x
i
; x
i+1
]; i = 0; 1; : : : ; n1:
Din punct de vedere geometric formula Euler modicata prin metoda punc-
tului de mijloc nseamna ca panta segmentului M
i1
M
i+1
(unde M
i
(x
i
; Y
i
) sunt
punctele construite pe baza metodei Euler) este aproximativ egal a cu panta tan-
gentei la curba n punctul P
i
(x
i
; y
i
):
Metoda derivarii numerice
Conform denitiei solutiei unei ecuaii diferentiale si a denitiei derivatei, avem
egalitatile
f(x
i
; y
i
) = y
0
(x
i
) = lim
h!0
y(x
i
+ h) y(x
i
)
h
;
de unde, pentru h egal cu pasul retelei, obtinem
f(x
i
; y
i
)
=
y(x
i
+h) y(x
i
)
h
;
sau
y(x
i+1
)
= y(x
i
) +hf(x
i
; y
i
):
nlocuind valorile exacte cu cele aproximative, putem scrie
Y
i+1
= Y
i
+ hf(x
i
; Y
i
); i = 0; 1; : : : n 1;
ceeea ce reprezint a formula Euler standard.
Exercitiul 4.2.2 Fie ecuatia diferentiala
y
0
= 0; 25y
2
+x
2
; 0 x 0; 5; y(0) = 1:
a) Folosind formula Euler standard pentru etapa de predictie si formula Euler
implicit a cu pasul h = 0; 1 pentru etapa de corectie determinati solutia ecuatiei
date cu o precizie de 10
4
:
b) Reprezentati grac solutia obtinuta.
c) Ce valoare are solutia n punctul x = 0; 25? Dar n x = 0; 257 ?
Exercitiul 4.2.3 Folosind formula Euler modicata (metoda punctului de
mijloc) determinati valoarea solutiei ecuatiei diferentiale y
0
= x+
p
y; cu conditia
initial a y(0; 5) = 0; 7240; n punctul x = 1; 5:
Determinarea solutiei unei ecuatii diferentiale folosind formula Euler pentru
etapa de predictie completata cu un preces iterativ bazat pe formula Euler im-
plicita este prezentata n sierul Mathcad Metoda Euler implicita.mcd.
4.3. METODA TAYLOR 123
4.3 Metoda Taylor
Fie ecuatia diferentiala
y
0
= f(x; y); x 2 [a; b]; (4.11)
cu conditia initiala
y(x
0
) = y
0
: (4.12)
O alt a posibilitate de a obtine formula lui Euler, dar si alte extensii ale sale, este
folosirea formulei lui Taylor. Presupunem ca solutia ecuatiei difenentiale (4.11)
cu conditia initiala (4.12), y(x); este o functie de clas a C
k+1
pe intervalul [a; b]:
Folosind formula lui Taylor, avem
y(x
i+1
) = y(x
i
+ h) = y(x
i
) +
y
0
(x
i
)
1!
h +
y
00
(x
i
)
2!
h
2
+ +
y
(k)
(x
i
)
k!
h
k
+
+R
k+1
(x
i
) (4.13)
unde
R
k+1
(x
i
) =
y
(k+1)
(
i
)
(k + 1)!
h
k+1
;
i
2 (x
i
; x
i+1
):
nlaturnd restul obtinem o formula de calcul aproximativ pentru y(x
i+1
); cu
conditia sa nlocuim y
0
(x
i
) cu f(x
i
; Y
i
) si sa calcul am derivatele de ordin superior
y
00
(x
i
); : : : ; y
(k)
(x
i
):
S a observ am mai nti c a pentru k = 1 formula Taylor conduce la formula
Euler standard, deoarece, daca nl aturam restul si nlocuim valorile exacte y(x
i
)
cu cele aproximative Y
i
; obtinem
Y
i+1
= Y
i
+hf(x
i
; Y
i
):
S a deducem acum formula pentru k = 2: Pentru calculul derivatei y
00
(x
i
)
pornim de la faptul ca y(x) este solutia ecuatiei diferentiale, i.e.,
y
0
(x) = f(x; y(x)):
Derivnd aceasta egalitate, obtinem
y
00
(x) = f
x
(x; y(x)) + f
y
(x; y(x)) y
0
(x)
= f
x
(x; y(x)) + f
y
(x; y(x)) f(x; y(x)):
Scriind relatia de mai sus fara a mai pune n evident a punctele n care se cal-
culeaza functiile, avem
y
00
= f
x
+f
y
f:
Daca n egalitatea (4.13) p astr am n membrul drept primii doi termeni, nlaturam
restul si nlocuim valorile exacte ale solutiei y(x
i
) cu cele aproximative Y
i
obtinem
formula Tayor de ordinul doi pentru rezolvarea ecuatiei diferentiale (4.11)
Y
i+1
= Y
i
+hf(x
i
; Y
i
) +
h
2
2
[f
x
(x
i
; Y
i
) + f
y
(x
i
; Y
i
)f(x
i
; Y
i
)] ; (4.14)
unde i = 0; 1; : : : ; n 1 iar Y
0
= y
0
:
Formula lui Taylor de ordinul doi este o formula unipas explicit a. Precizia sa
este mai mare dect n formula Euler standard, dar are dezavantajul ca necesita
calculul derivatelor partiale ale functiei f(x; y):
Exemplul 4.3.1 Fie ecuatia diferentiala
y
0
= y
2
cu conditia initiala y(0) = 1: Pentru rezolvarea ei vom folosi formula Taylor de
ordinul doi (4.14), unde
f(x; y) = y
2
; f
x
(x; y) = 0; f
y
(x; y) = 2y:
Introducnd aceste functii n relatia (4.14) aceasta devine
Y
i+1
= Y
i
+ h(Y
2
i
) +
h
2
2
(Y
2
i
)(2Y
i
);
de unde rezulta formula particulara pentru rezolvarea acestei ecuatii diferentiale
Y
i+1
= Y
i
hY
2
i
+h
2
Y
3
i
; i = 0; 1; : : : ; n 1:
unde Y
0
= 1:
Pentru obtinerea unor formule Taylor de grad mai mare ca 2 notam
f
(1)
(x; y(x)) = f
x
(x; y(x)) + f
y
(x; y(x)) f(x; y(x)):
Atunci
y
00
(x) = f
(1)
(x; y(x));
iar
y
000
(x) = f
(1)
x
(x; y(x)) + f
(1)
y
(x; y(x)) f(x; y(x))
not
= f
(2)
(x; y(x)):
Denim sirul recurent
f
(k)
(x; y) = f
(k1)
x
(x; y) + f
(k1)
y
(x; y) f(x; y); k 1;
4.3. METODA TAYLOR 125
unde
f
(0)
(x; y) = f(x; y):
Atunci avem
y
(k+1)
(x) = f
(k)
(x; y(x)):
Cu aceste notatii formula (4.13) se scrie sub forma
y(x
i+1
) = y(x
i
) + hf(x
i
; y(x
i
)) +
h
2
2!
f
(1)
(x
i
; y(x
i
)) +
+
h
k
k!
f
(k1)
(x
i
; y(x
i
)) +R
k+1
(x
i
):
nlaturnd restul si scriind valorile aproximative Y
i
n locul celor exacte y(x
i
);
obtinem urmatoarea formul a de calcul pentru Y
i+1
Y
i+1
= Y
i
+ hf(x
i
; Y
i
) +
h
2
2!
f
(1)
(x
i
; Y
i
) + +
h
k
k!
f
(k1)
(x
i
; Y
i
);
unde i = 0; 1; : : : ; n 1 si Y
0
= y
0
:
Dac a derivatele solutiei y(x) sunt egal m arginite pe intervalul [a; b] (adic a,
j y
(k)
(x) j M; 8x 2 [a; b]; 8k 1); atunci precizia metodei creste odata cu k,
deoarece restul n nodul x
i
veric a inegalitatea
j R
k+1
(x
i
) j
M
(k + 1)!
h
k+1
;
ceea ce arata ca restul scade odata cu cresterea lui k:
Metoda lui Taylor are dezavantajul c a necesita calculul derivatelor partiale ale
functiei f(x; y), lucru nu totdeauna usor de facut. Daca se foloseste un pachet de
programe matematice capabil de calcule simbolice, atunci metoda Taylor este usor
de folosit. Metodele bazate pe calculul derivatelor sunt ns a mari consumatoare de
timp. De aceea metodele bazate pe calculul functiei sunt mai eciente. Astfel de
metode sunt metodele Runge-Kutta care vor studiate n sectiunea urmatoare.
Exercitiul 4.3.2 Folosind metoda Taylor de ordinul doi determinati solutiile
aproximative pentru ecare din ecuatiile diferentiale de mai jos.
a) y
0
= xe
3x
2y; 0 x 1; y(0) = 0:
b) y
0
= 1 +(x y)
2
; 2 x 3; y(2) = 1:
c) y
0
= 1 +
y
x
; 1 x 2; y(1) = 2:
d) y
0
= cos 2x + sin 3x; 0 x 1; y(0) = 1:
Determinarea solutiei unei ecuatii diferentiale folosind metoda Taylor de or-
dinul doi este prezentata n sierul Mathcad Metoda Taylor.mcd.
4.4 Metode de tip Runge-Kutta
Pentru ntelegerea principiului metodei vom arata cum se deduc formulele
Runge-Kutta de ordinul doi. Pentru aceasta consider am formula Taylor de or-
dinul doi
Y
i+1
= Y
i
+ hf(x
i
; Y
i
) +
h
2
2
[f
x
(x
i
; Y
i
) + f
y
(x
i
; Y
i
) f(x
i
; Y
i
)] : (4.15)
Principalul inconvenient al acestei metode este faptul c a formula nu este gene-
rala pentru toate ecuatiile diferentiale. Expresia sa se schimba de la o ecuatie
diferential a la alta n functie de derivatele partiale ale functiei f(x; y): Metodele
Runge-Kutta si propun sa nlocuiasca calculul derivatelor partiale ale functiei f
cu calculul valorilor functiei f n anumite puncte convenabil alese. n acest scop
se cauta o formul a de recurenta de forma
Y
i+1
= Y
i
+ h[a
0
f(x
i
; Y
i
) + a
1
f(x
i
+ bh; Y
i
+ ch)] :
Pentru simplicarea calculelor constanta c se determina ca o combinatie liniar a de
evaluarile precedente ale functiei f: Mai precis, c se cauta de forma c = df(x
i
; Y
i
):
n nal, dorim sa obtinem pentru Y
i+1
o relatie de forma
Y
i+1
= Y
i
+ a
0
hf(x
i
; Y
i
) + a
1
hf(x
i
+ bh; Y
i
+ dhf(x
i
; Y
i
)):
Pentru obtinerea acesteia se dezvolta membrul drept al egalitatii de mai sus cu
ajutorul formulei Taylor si se pun conditii ca expresia obtinuta s a coincida cu
aceea data de formula (4.15). Avem
Y
i+1
= Y
i
+ a
0
hf(x
i
; Y
i
) +
+a
1
h [f(x
i
; Y
i
) + f
x
(x
i
; Y
i
)bh + f
y
(x
i
; Y
i
)dhf(x
i
; Y
i
)] ;
sau
Y
i+1
= Y
i
+ (a
0
+a
1
)hf(x
i
; Y
i
) + a
1
bh
2
f
x
(x
i
; Y
i
) + a
1
dh
2
f
y
(x
i
; Y
i
)f(x
i
; Y
i
):
(4.16)
Formula (4.16) va coincide cu (4.15) dac a au loc relatiile
a
0
+ a
1
= 1; a
1
b =
1
2
; a
1
d =
1
2
:
Sistemul de mai sus are solutia
a
0
= 1 ; a
1
= ; b =
1
2
; d =
1
2
;
4.4. METODE DE TIP RUNGE-KUTTA 127
unde 2 Rrf0g:
Pentru =
1
2
; avem a
0
=
1
2
; a
1
=
1
2
; b = d = 1: Se obtine astfel o
formula Runge-Kutta ordinul doi
Y
i+1
= Y
i
+
1
2
(K
1
+K
2
); (4.17)
unde
K
1
= hf(x
i
; Y
i
);
K
2
= hf(x
i
+h; Y
i
+ K
1
):
Pentru = 1; avem a
0
= 0; a
1
= 1; b = d =
1
2
: Se obtine astfel o alta
formula Runge-Kutta de ordinul doi
Y
i+1
= Y
i
+K
2
; (4.18)
unde
K
1
= hf(x
i
; Y
i
);
K
2
= hf(x
i
+
1
2
h; Y
i
+
1
2
K
1
):
Pentru =
3
4
; avem a
0
=
1
4
; a
1
=
3
4
; b = d =
2
3
: Obtinem a alta
formula Runge-Kutta de ordinul doi
Y
i+1
= Y
i
+
1
4
K
1
+
3
4
K
2
; (4.19)
unde
K
1
= hf(x
i
; Y
i
);
K
2
= hf(x
i
+
2
3
h; Y
i
+
2
3
K
1
):
Formulele Runge-Kutta de ordinul doi au eroarea de trunchiere de forma O(h
3
):
Procednd ca mai sus se pot obtine formule Runge-Kutta ordin superior. O
formula Runge-Kutta de ordinul trei este
Y
i+1
= Y
i
+
1
6
(K
1
+ 4K
2
+ K
3
);
unde
K
1
= hf(x
i
; Y
i
);
K
2
= hf(x
i
+
1
2
h; Y
i
+
1
2
K
1
);
K
3
= hf(x
i
+ h; Y
i
+ 2K
2
K
1
):
O alt a formula de ordin trei este varianta lui Heun
Y
i+1
= Y
i
+
1
4
(K
1
+ 3K
3
);
unde
K
1
= hf(x
i
; Y
i
);
K
2
= hf(x
i
+
1
3
h; Y
i
+
1
3
K
1
);
K
3
= hf(x
i
+
2
3
h; Y
i
+
2
3
K
2
):
Eroarea de trunchiere din formulele de ordinul trei este de forma O(h
4
):
Cea mai utilizata formula Runge-Kutta este formula de ordinul patru
Y
i+1
= Y
i
+
1
6
(K
1
+ 2K
2
+2K
3
+ K
4
); (4.20)
unde
K
1
= hf(x
i
; Y
i
);
K
2
= hf(x
i
+
1
2
h; Y
i
+
1
2
K
1
);
K
3
= hf(x
i
+
1
2
h; Y
i
+
1
2
K
2
);
K
4
= hf(x
i
+ h; Y
i
+K
3
):
Eroarea de trunchiere din aceasta formul a este de forma O(h
5
):
Exercitiul 4.4.1 Folosind formula Runge-Kutta de ordinul patru determinati
solutiile aproximative ale ecuatiilor diferentiale de mai jos n conditiile scrise n
dreptul ecareia.
a) y
0
=
y
x

y
2
x
2
; 1 x 4; y(1) = 1:
b) y
0
= 1 +
y
x
+
y
x
2
; 1 x 3; y(1) = 0:
c) y
0
= (y + 1)(y + 3); 0 x 3; y(0) = 2:
d) y
0
= (x + 2x
3
)y
3
xy; 0 x 2; y(0) =
1
3
:
4.5. METODE MULTIPAS 129
Exercitiul 4.4.2 Folosind rezultatele exercitiului anterior determinati polino-
mul de interpolare Hermite care aproximeaza solutia exacta y(x) a ecuatiilor
dife-rentiale date. Comparati valorile date de polinomul Hermite cu cele date de
solutia exacta precizat a pentru ecare ecuatie n punctele indicate.
a) y(x) =
x
1 +lnx
; x = 2; 534; x = 3; 247:
b) y(x) = xtg(lnx); x = 1; 675; x = 2; 028:
c) y(x) = 3 +
2
1 + e
2x
; x = 0; 725; x = 2; 367:
d) y(x) = (3 + 2x
2
+ 6e
x
2
)
1=2
; x = 0; 432; x = 1; 333:
Determinarea solutiei unei ecuatii diferentiale folosind metoda Runge-Kutta
si constructia polinomului Hermite pentru aproximarea solutiei n puncte diferite
de nodurile retelei utilizate pentru obtinerea solutiei aproximative sunt prezentate
n sierul Mathcad Metoda Runge-Kutta.mcd.
4.5 Metode multipas
Forma generala a unei metode multipas este
Y
i+1
= a
0
Y
i
+a
1
Y
i1
+ + a
p
Y
ip
(4.21)
+h [b
0
f(x
i
; Y
i
) + b
1
f(x
i1
; Y
i1
) + + b
p
f(x
ip
; Y
ip
)]
+b
1
hf(x
i+1
; Y
i+1
);
unde p este un numar natural, 0 p i:
Dac a cel putin una dintre constantele a
p
sau b
p
este nenula, metoda se numeste
metoda multipas de ordinul p + 1, deoarece pentru calculul valorii Y
i+1
se
folosesc p+1 valori anterioare Y
i
; Y
i1
; : : : ; Y
ip
: Valorea Y
0
este data de conditia
initiala y
0
; iar celelalte valori Y
1
; Y
2
; : : : ; Y
p
se determina folosind alte metode
dect aceea bazata pe formula (4.21).
Dac a b
1
= 0 metoda este o metoda explicita, deoarece Y
i+1
apare numai n
membrul stng. Dac a b
1
6= 0 metoda este o metod a implicita, deoarece Y
i+1
apare n ambii membrii ai formulei (4.21) si pentru determinarea acestei este
necesara rezolvarea unei ecuatii de forma Y
i+1
= F(Y
i+1
).
Metoda Euler
Y
i+1
= Y
i
+hf(x
i
; Y
i
)
este o metoda unipas explicit a. Ea se obtine din formula (4.21) pentru p = 0
si a
0
= b
0
= 1; b
1
= 0.
Metoda Euler bazata pe formula
Y
i+1
= Y
i
+
h
2
[f(x
i
; Y
i
) +f(x
i+1
; Y
i+1
)] ; i = 0; 1; : : :
este o metoda unipas implicita. Ea se obtine din formula (4.21) pentru p = 0
si a
0
= 1; b
0
=
1
2
; b
1
=
1
2
Metoda Euler modicata prin metoda punctului de mijloc
Y
i+1
= Y
i1
+ 2hf(x
i
; Y
i
); i = 1; 2; : : : ; n 1;
este o metoda bipas explicita. (Se obtine din formula (4.21) pentru p = 1 si
a
0
= 0; a
1
= 1; b
0
= 2; b
1
= 0; b
1
= 0:) nceperea procesului iterativ bazat pe
aceasta formula necesita cunoasterea a doua valori initiale Y
0
si Y
1
: Y
0
este egala
cu y
0
conform conditiei initiale date, iar Y
1
se determina pe baza unei formule
unipas, de exemplu a formulei Euler standard, Y
1
= Y
0
+ hf(x; Y
0
). Atunci cnd
se doreste determinarea solutiei cu o buna precizie se recomanda pentru calculul
lui Y
1
folosirea formulei Runge-Kutta de ordinul patru (4.20).
4.6 Metoda Adams-Bashforth-Moulton
Fie ecuatia diferentiala
y
0
= f(x; y); x 2 [a; b]; y(x
0
) = y
0
:
Consider am o retea de puncte echidistante din intervalul [a; b]; x
i
= x
0
+ ih;
i = 0; 1; : : : ; n; h > 0: Presupunem c a, printr-o anumita metoda, s-a determinat
solutia aproximativa a ecuatiei diferentiale n primele i +1 noduri, x
0
; x
1
; : : : ; x
i
;
obtinndu-se valorile Y
0
; Y
1
; : : : ; Y
i
, pe care le trecem ntr-un tabel de forma
x
0
x
1
x
i
Y
0
Y
1
Y
i
:
Metoda Adams-Bashforth
Dupa cum am vazut n sectiunea consacrat a metodei Euler, prin integrarea
identitatii y
0
(x) = f(x; y(x)) pe intervalul [x
i
; x
i+1
]; se obtine egalitatea
y(x
i+1
) = y(x
i
) +
Z
x
i+1
x
i
f(x; y(x))dx: (4.22)
Deoarece nu putem integra functia f(x; y(x)) n absenta cunoasterii solutiei y(x);
vom aproxima aceast a functie cu un polinom de interpolare construit pe baza
valorilor aproximative obtinute anterior Y
0
; Y
1
; : : : ; Y
i
: n acest scop, luam un
num ar natural k, 1 k i; si consideram nodurile x
ik
; : : : ; x
i
: Notam apoi
4.6. METODA ADAMS-BASHFORTH-MOULTON 131
f
j
= f(x
j
; Y
j
); j = i k; : : : ; i; si consider am problema de interpolare data prin
tabelul de mai jos
x
ik
x
i
f
ik
f
i
:
Notam cu P
k
(x) polinomul de interpolare Lagrange construit pe baza tabelului
anterior. Aceasta nseamn a ca P
k
(x) este un polinom de grad cel mult k care
verica conditiile P
k
(x
j
) = f
j
; pentru orice j = ik; : : : ; i: (De remarcat ca P
k
(x)
nu este polinomul de interpolare al functiei f(x; y(x)); deoarece f(x
i
; y(x
i
)) 6=
f(x
i
; Y
i
)): nlocuim apoi n formula (4.22) functia f(x; y(x)) cu polinomul P
k
(x):
Se obtine formula de calcul aproximativ a solutiei
Y
i+1
= Y
i
+
x
i+1
Z
x
i
P
k
(x)dx (4.23)
numita formula Adams-Bashforth. Metoda de calcul a lui Y
i+1
bazata pe
formula de mai sus se numeste metoda Adams-Bashforth.
Exemplul 4.6.1 Formula Adams-Bashforth n cazul k = 1:
Fie P
1
(x) polinomul de interpolare Lagrange care corespunde datelor din
tabelul de mai jos
x
i1
x
i
f
i1
f
i
:
Deci
P
1
(x) = f
i1
x x
i
x
i1
x
i
+ f
i
x x
i1
x
i
x
i1
:
Atunci
x
i+1
Z
x
i
P
1
(x)dx =
f
i1
h
x
i+1
Z
x
i
(x x
i
)dx +
f
i
h
x
i+1
Z
x
i
(x x
i1
)dx
=
f
i1
h

(x x
i
)
2
2
x
i+1
x
i
+
f
i
h

(x x
i1
)
2
2
x
i+1
x
i
=
f
i1
h

h
2
2
+
f
i
h
4h
2
2

h
2
2
=
h
2
f
i1
+
3h
2
f
i
:
Prin urmare
Y
i+1
= Y
i
+
h
2
(3f
i
f
i1
):
nlocuind valorile f
i
cu scrierea lor n forma complet a obtinem formula Adams-
Bashforth
Y
i+1
= Y
i
+
h
2
(3f(x
i
; Y
i
) f(x
i1
; Y
i1
)) ; (4.24)
unde i = 1; 2; : : : ; n1; Y
0
= y
0
este dat de conditia initial a, iar Y
1
se calculeaza
printr-o metoda unipas. Formula Adams-Bashforth (4.24) este o formula bipas
explicit a.
Obtinerea unei formule utilizabile din punct de vedere numeric pentru formula
Adams-Bashforth (4.23) necesit a calculul integralei din membrul drept. Polino-
mul de interpolare P
k
(x) are expresia
P
k
(x) =
i
X
j=ik
f
j
(x x
ik
) (x x
j1
)(x x
j+1
) (x x
i
)
(x
j
x
ik
) (x
j
x
j1
)(x
j
x
j+1
) (x
j
x
i
)
:
Atunci
x
i+1
Z
xi
P
k
(x)dx =
i
X
j=ik
A
j
f
j
;
unde
A
j
=
x
i+1
Z
x
i
(x x
ik
) (x x
j1
)(x x
j+1
) (x x
i
)
(x
j
x
ik
) (x
j
x
j1
)(x
j
x
j+1
) (x
j
x
i
)
dx:
Efectu am schimbarea de variabila t =
x x
i
h
: Pentru x 2 [x
i
; x
i+1
] avem t 2 [0; 1],
iar dx = hdt: n consecinta
A
j
=
(1)
ij
h
(j i + k)!(i j)!
1
Z
0
t(t + 1) (t + k)
t + i j
dt; j = i k; : : : i: (4.25)
Prin urmare, formula Adams-Bashforth (4.23) devine
Y
i+1
= Y
i
+
i
X
j=ik
A
j
f
j
; (4.26)
unde coecientii A
j
sunt dati de formulele (4.25), iar f
j
= f(x
j
; Y
j
):
Exemplul 4.6.2 Formula Adams-Bashforth n cazul k = 2:
Vom deduce ca exemplu, pe baza formulei generale (4.26), formula Adams-
Bashforth pentru k = 2: n acest caz j = i 2; i 1; i: Coecinetii A
j
; dati de
formulele (4.25), sunt:
A
i2
=
(1)
2
h
0! 2!
Z
1
0
t(t + 1)(t + 2)
t +2
dt =
h
2
Z
1
0
t(t + 1)dt =
h
2

5
6
=
5h
12
:
A
i1
=
(1)h
1! 1!
Z
1
0
t(t +1)(t +2)
t + 1
dt = h
Z
1
0
t(t + 2)dt = h
4
3
=
16h
12
:
A
i
=
(1)
0
h
2! 0!
Z
1
0
t(t + 1)(t + 2)
t
dt =
h
2
Z
1
0
(t + 1)(t + 2)dt =
h
2

23
6
=
23h
12
:
nlocuind coecientii calculati mai sus n formula generala (4.26) se obtine for-
mula Adams-Bashforth
Y
i+1
= Y
i
+
h
12
[23f(x
i
; Y
i
) 16f(x
i1
; Y
i1
) +5f(x
i2
; Y
i2
)]; (4.27)
unde i = 2; 3; : : : ; n 1; Y
0
= y
0
; iar Y
1
si Y
2
se determina anterior aplicarii
acestei formule printr-o metoda unipas. Formula Adams-Bashforth (4.27) este o
formul a tripas explicita.
n cazul k = 3, la fel ca n exemplu de mai sus, se obtine formula Adams-
Bashforth de mai jos, care este o formul a explicit a cu patru pasi
Y
i+1
= Y
i
+
h
24
[55f(x
i
; Y
i
) 59f(x
i1
; Y
i1
) + 37f(x
i2
; Y
i2
) 9f(x
i3
; Y
i3
)];
unde i = 3; 4; : : : ; n 1; Y
0
= y
0
; iar Y
1
,Y
2
si Y
3
se determina anterior aplicarii
acestei formule printr-o metod a unipas.
Metoda Adams-Moulton
Ne situam n aceleasi conditii ca la metoda Adams-Bashforth, dar de data
aceasta construim polinomul de interpolare Q
k+1
(x) care corespunde datelor de
interpolare din tabelul de mai jos
x
ik
x
i
x
i+1
f
ik
f
i
f
i+1
;
unde f
j
= f(x
j
; Y
j
); j = i k; : : : ; i; i + 1: De remarcat ca Y
i+1
; care apare n
f
i+1
= f(x
i
; Y
i+1
); este nc a nedeterminat.
Formula exacta
y(x
i+1
) = y(x
i
) +
x
i+1
Z
xi
f(x; y(x))dx
se nlocuieste cu formula aproximativ a
Y
i+1
= Y
i
+
x
i+1
Z
xi
Q
k+1
(x)dx (4.28)
care poarta numele de formula Adams-Moulton.
Formula (4.28) este o formula implicita, ce genereaza o ecuatie n Y
i+1
;
Y
i+1
= F(Y
i+1
);
care se rezolva printr-un proces iterativ
Y
(m+1)
i+1
= F(Y
(m)
i+1
); m = 0; 1; : : :
Pentru Y
(0)
i+1
se ia o aproximantie initiala a lui Y
i+1
obtinuta cu ajutorul unei
formule explicite, de exemplu, cu o formula Adams-Bashforth.
Exemplul 4.6.3 Formula Adams-Moulton n cazul k = 0:
Fie Q
1
(x) polinomul de interpolare care corespunde datelor de interpolare din
tabelul de mai jos
x
i
x
i+1
f
i
f
i+1
:
Deci
Q
1
(x) = f
i
x x
i+1
x
i
x
i+1
+ f
i+1
x x
i
x
i+1
x
i
:
Atunci
x
i+1
Z
xi
Q
1
(x)dx =
f
i
h
x
i+1
Z
xi
(x x
i+1
)dx +
f
i+1
h
x
i+1
Z
xi
(x x
i
)dx
=
f
i
h

(x x
i+1
)
2
2
x
i+1
x
i
+
f
i+1
h

(x x
i
)
2
2
x
i+1
x
i
=
f
i
h

h
2
2
+
f
i+1
h

h
2
2
=
h
2
(f
i
+ f
i+1
) :
Prin urmare
Y
i+1
= Y
i
+
h
2
(f
i
+ f
i+1
);
sau
Y
i+1
= Y
i
+
h
2
(f(x
i
; Y
i
) +f(x
i+1
; Y
i+1
)) ;
unde i = 0; 1; : : : ; n 1: Obtinem astfel formula Adams-Moulton pentru
k = 0; care este o formula unipas implicita si nu este altceva dect formula
Euler implicita.
Procednd ca n cazul formulei Adams-Bashforth, se obtine formula
Adams-Moulton general a
Y
i+1
= Y
i
+
i+1
X
j=ik
B
j
f
j
; (4.29)
unde coecientii B
j
; j = i k; : : : i; i + 1; sunt dati de formulele
B
j
=
(1)
i+1j
h
(j i + k)!(i + 1 j)!
1
Z
0
(t 1)t (t + k)
t + i j
dt: (4.30)
Exemplul 4.6.4 Formula Adams-Moulton n cazul k = 1:
Vom deduce ca exemplu, pe baza formulei generale (4.29), formula Adams-
Moulton pentru k = 1: n acest caz j = i 1; i; i + 1: Coecientii B
j
; dati de
formulele (4.30), sunt:
B
i1
=
(1)
2
h
0! 2!
Z
1
0
(t 1)t(t +1)
t + 1
dt =
h
2

1
6
=
h
12
:
B
i
=
(1)h
1! 1!
Z
1
0
(t 1)t(t + 1)
t
dt = h
Z
1
0
(t 1)(t +1)dt = h
2
3
=
8h
12
:
B
i+1
=
(1)
0
h
2! 0!
Z
1
0
(t 1)t(t +1)
t 1
dt =
h
2
Z
1
0
t(t + 1)dt =
h
2

5
6
=
5h
12
:
nlocuind coecientii calculati mai sus n formula (4.29) pentru k = 1 se obtine
formula Adams-Moulton
Y
i+1
= Y
i
+
h
12
[5f(x
i+1
; Y
i+1
) + 8f(x
i
; Y
i
) f(x
i1
; Y
i1
)]; (4.31)
unde i = 1; 2; : : : ; n1; Y
0
= y
0
; iar Y
1
se determina cu o formula unipas explicit a.
Formula Adams-Moulton (4.31) este o formul a bipas implicit a.
n cazul k = 2; procednd ca n exemplul de mai sus, se obtine formula
Adams-Moulton
Y
i+1
= Y
i
+
h
24
[9f(x
i+1
; Y
i+1
) +19f(x
i
; Y
i
) 5f(x
i1
; Y
i1
) +f(x
i2
; Y
i2
)];
(4.32)
unde i = 2; 3; : : : ; n1; Y
0
= y
0
; iar Y
1
si Y
2
se determina anterior folosirii acestei
formule cu ajutorul unei formule explicite. Formula Adams-Moulton (4.32) este
o formula tripas implicita.
Metoda Adams-Bashforth-Moulton
Presupunem determinate valorile solutiei aproximative n nodurile
x
0;
x
1
; : : : ; x
i
; pe care le aranjam n tabelul de mai jos
x
0
x
1
: : : x
i
Y
0
Y
1
: : : Y
i
:
Valorile Y
0
; Y
1
; : : : ; Y
i
se construiesc cu o metoda explicita, de obicei cu metoda
Runge-Kutta.
Fie k
1
; k
2
doua numere naturale, k
1
; k
2
i:
Metoda Adams-Bashforth-Moulton este o metoda predictor-corector care
consta n a determina valoarea Y
i+1
n doi pasi:
1) Etapa predictor: se determina Y
i+1
cu metoda Adams-Bashforth pentru
k = k
1
si se noteaza aceasta valoare cu Y
(0)
i+1
: Aceasta este valoarea initial a pentru
proceseul iterativ aplicat n etapa corector.
2) Etapa corector: se aplica metoda Adams-Moulton pentru k = k
2
efec-
tund iteratiile
Y
(m+1)
i+1
= F(Y
(m)
i+1
); m = 0; 1; : : :
de un num ar sucient de ori, de obicei pn a cnd coincid un num ar prestabilit
de zecimale din doua aproximatii succesive Y
(m)
i+1
si Y
(m+1)
i+1
.
Cele mai folosite metode predictor-corector obtinute pe baza principiului
de mai sus sunt:
8
>
>
>
<
>
>
>
:
Y
(0)
i+1
= Y
i
+
h
2
[3f(x
i
; Y
i
) f(x
i1
; Y
i1
)] ; k
1
= 1;
Y
(m+1)
i+1
= Y
i
+
h
2
h
f(x
i+1
; Y
(m)
i+1
) + f(x
i
; Y
i
)
i
; k
2
= 0:
(4.33)
8
>
>
>
<
>
>
>
:
Y
(0)
i+1
= Y
i
+
h
12
[23f(x
i
; Y
i
) 16f(x
i1
; Y
i1
) + 5f(x
i2
; Y
i2
)] ; k
1
= 2;
Y
(m+1)
i+1
= Y
i
+
h
12
h
5f(x
i+1
; Y
(m)
i+1
) + 8f(x
i
; Y
i
) f(x
i1
; Y
i1
)
i
; k
2
= 1:
(4.34)
8
>
>
>
<
>
>
>
:
Y
(0)
i+1
= Y
i
+
h
24
(55f
i
59f
i1
+37f
i2
9f
i3
) ; k
1
= 3;
Y
(m+1)
i+1
= Y
i
+
h
24
9f
(m)
i+1
+19f
i
5f
i1
+f
i2
; k
2
= 2:
(4.35)
unde s-a notat f
(m)
i+1
= f(x
i+1
; Y
(m)
i+1
); iar f
j
= f(x
j
; Y
j
) sunt notatiile folosite
anterior.
Exercitiul 4.6.5 Folosind formulele Adams-Bashforth-Moulton (4.33) determi-
nati solutiile aproximative ale ecuatiilor diferentiale de mai jos cu o precizie de
10
5
n conditiile scrise n dreptul ec areia. Pentru determinarea valorii intiale
Y
1
folositi formulele Runge-Kutta de ordinul patru.
a) y
0
=
y
x

y
2
x
2
; 1 x 4; y(1) = 1; h = 0; 3:
b) y
0
= 1 +
y
x
+
y
x
2
; 1 x 3; y(1) = 0; h = 0; 2:
c) y
0
= (y + 1)(y + 3); 0 x 3; y(0) = 2; h = 0; 3:
d) y
0
= (x + 2x
3
)y
3
xy; 0 x 2; y(0) =
1
3
; h = 0; 2:
Exercitiul 4.6.6 Determinati solutiile ecuatiilor diferentiale din exercitiul an-
terior cu o precizie de 10
5
folosind formulele Adams-Bashforth-Moulton (4.34),
respectiv (4.35). Pentru determinarea valorilor initiale Y
1
; Y
2
; respectiv Y
1
; Y
2
; Y
3
;
folositi formulele Runge-Kutta de ordinul patru.
Comparati valorile aproximative obtinute n nodurile retelei prin aceste metode
cu valorile calculate cu ajutorul solutiilor exacte date n exercitiul 4.4.2.
Determinarea solutiei unei ecuatii diferntiale folosind formulele Adams-Bashforth-
Moulton (4.33) este exemplicata n sierul Mathcad Metoda Adams
Bashforth Moulton.mcd.
Capitolul 5
SISTEME DE ECUA TII
LINIARE
5.1 Introducere
Scopul acestui capitol este de a studia metodele de rezolvare a sistemelor de
n ecuatii liniare cu n necunoscute
8
>
>
<
>
>
:
a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ +a
1n
x
n
= b
1
;
a
21
x
1
+ a
22
x
2
+ +a
2n
x
n
= b
2
;

a
n1
x
1
+ a
n2
x
2
+ +a
nn
x
n
= b
n
;
(5.1)
unde coecientii a
ij
(i; j = 1; 2; : : : ; n) si termenii liberi b
i
(i = 1; 2; : : : ; n) sunt
numere reale.
n tot ceea ce urmeaza vom folosi notatiile
A =
2
6
6
4
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
3
7
7
5
; x =
2
6
6
4
x
1
x
2

x
n
3
7
7
5
; b =
2
6
6
4
b
1
b
2

b
n
3
7
7
5
:
Matricea A; format a cu coecientii sistemului, este o matrice patrata de tipul
nn si se numeste matricea sistemului. x si b sunt vectori din R
n
: x se numeste
vectorul necunoscutelor, iar b vectorul termenilor liberi. Cu aceste notatii sistemul
(5.1) se scrie sub forma matriceala
Ax = b: (5.2)
n continuare, vom presupune ntotdeauna ca det A 6= 0, i.e., matricea sis-
temului (5.1) este nesingulara. Prin urmare, sistemul are solutie unica.
Observatie. Daca matricea A are elemente numere complexe si b 2 C
n
;
atunci sistemul complex Ax = b este echivalent cu un sistem real de ordinul 2n:
139
140 CAPITOLUL 5. SISTEME DE ECUA TII LINIARE
ntr-adev ar, daca A = M + iN (M; N 2 M
n;n
(R)) si x = y + iz; b = p + iq;
y; z; p; q 2 R
n
; sistemul (5.1) este echivalent cu
(M +iN)(y +iz) = p + iq:
Prin egalarea partilor reale si imaginare din ambii membrii se obtine sistemul
My Nz = p;
Ny + Mz = q;
care poate scris sub form a matriceala astfel
M N
N M

y
z
p
q
:
Acesta este un sistem real de ordinul 2n echivalent cu sistemul Ax = b: De aceea
putem presupune n continuare ca sistemele studiate sunt reale.
Se numeste metoda direct a de rezolvare a sistemului Ax = b orice metoda
care permite obtinerea solutiei exacte efectund un num ar nit de operatii ele-
mentare: adunari/scaderi, nmultiri/mpartiri, extrageri de radacina patrata. O
metod a direct a este apreciata dupa numarul de operatii elementare necesare pen-
tru rezolvarea problemei. Cu ct acestea sunt n numar mai mic cu att metoda
este mai buna.
ntr-un calculator orice operatie elementara este nsotita de o eroare de ro-
tunjire. Aceasta nseamna ca solutia calculata printr-o metoda directa difera de
solutia exacta datorita erorilor de rotungire.
O metoda direca se numeste stabila dac a, intuitiv vorbind, este putin sensibila
la acumularea erorilor de rotungire.
Studiul complet a unei metode directe necesit a:
a) Determinarea formulelor de calcul pentru obtinerea solutiei exacte.
b) Stabilirea num arului de operatii elementare care se efectueaza pentru obtinerea
solutiei.
c) Studiul propag arii erorilor de rotungire si al stabilitatii metodei.
Metoda lui Cramer
Metoda lui Cramer pentru rezolvare a unui sistem de n ecuatii liniare cu n
necunoscute, metoda bazata pe calculul unor determinanti de ordinul n; nu se
foloseste n practica pentru rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare datorita
num arului mare de operatii elementare care trebuiesc efectuate.
Mai precis, medoda lui Cramer necesit a calculul a n+1 determinanti si efec-
tuarea a n mp artiri. Calculul valorii unui determinant
det A =
X
2Sn
(1)
m()
a
1(1)
a
2(2)
a
n(n)
| {z }
n factori, deci n1 nmultiri
| {z }
n! termeni, deci n!1 adunari
5.2. METODE DE DESCOMPUNE LU 141
necesit a:
(n 1) nmultiri n! (termeni) = (n1)n! nmultiri,
n! 1 adunari.
Pentru calculul celor n + 1 determinati avem nevoie de:
(n +1)(n! 1) adunari,
(n +1)(n 1)n! = (n
2
1)n nmultiri,
n nal, pentru obtinerea solutiei mai este nevoie de n mp artiri.
Deci, numarul total de operatii elementare este
(n +1)(n! 1) +(n
2
1)n+ n = (n
2
+n)n! 1:
Deoarece contine n!; acest numar creste foarte repede odata cu cresterea lui n:
De exemplu, dac a n = 10; pentru rezolvarea unui sistem de 10 ecuatii cu 10
necunoscute sunt necesare aproximativ 400 de milioane operatii elementare.
5.2 Metode de descompune LU
Fie sistemul de ecuatii liniare
Ax = b: (5.3)
Se numeste metoda de descompunere LU pentru rezolvarea sistemului Ax = b
orice metod a bazata pe scrierea matricei A ca produsul a doua matrice
A = LU; (5.4)
unde L este o matrice inferior triunghiulara
L =
2
6
6
6
6
6
6
6
4
l
11
0 0 0
l
21
l
22
0 0
l
31
l
32
l
33
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
l
n1;1
l
n1;2
l
n1;n1
0
l
n1
l
n2
l
n:n1
l
nn
3
7
7
7
7
7
7
7
5
;
iar U este o matrice superior triunghiulara
U =
2
6
6
6
6
6
6
6
4
u
11
u
12
u
13
u
1n
0 u
22
u
23
u
2n
0 0 u
33
u
3n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 u
n1;n1
u
n1;n
0 0 0 0 u
nn
3
7
7
7
7
7
7
7
5
:
Dac a matricea A a fost descompus a sub forma A = LU; atunci sistemul
Ax = b capata forma
LUx = b: (5.5)
Notam y = Ux: Sistemul (5.5) devine Ly = b:
n acest mod, rezolvarea sistemului liniar
Ax = b
se reduce la rezolvarea, mai nti, a sistemelui inferior triunghiular
Ly = b;
de unde se obtine y; urmata de rezolvarea sistemului superior triunghiular
Ux = y;
de unde se obtine x; solutia sistemului dat.
Deoarece det A 6= 0; sistemul Ax = b are solutie unica. n cazul descompunerii
matricei A sub forma A = LU, obtinem
det L det U = det A 6= 0:
Matricele L si U ind triunghiulare, determinantii lor sunt egali cu produsul
elementelor de pe diagonala principal a, deci
det L = l
11
l
22
l
nn
6= 0; det U = u
11
u
22
u
nn
6= 0:
Prin urmare, daca o matrice nesingular a A are o descompunere de tip LU; atunci
elementele de pe diagonalele principale ale maticelor L si U sunt nenule.
Descompunerea LU a unei matrice, daca este posibila, nu este unica.
ntr-adev ar, daca matricea A nesingulara ar avea doua descompuneri
A = L
1
U
1
= L
2
U
2
;
atunci
L
1
1
L
2
= U
1
U
1
2
:
Dar, inversa si produsul matricelor inferior triughiulare sunt tot inferior triunghi-
ulare. La fel se ntmpla si cu matricele superior triunghiulare. Prin urmare,
n egalitatea de mai sus membrul stng este o matrice inferior triunghiulara iar
5.2. METODE DE DESCOMPUNE LU 143
membrul drept o matrice superior triunghiulara, ceea ce nu este posibil dect
daca ambii membrii sunt egali cu o matrice de forma diagonala
D =
2
6
6
6
6
6
4
d
11
0 0 0
0 d
22
0 0
0 0 d
33
0

.
.
. 0
0 0 0 d
nn
3
7
7
7
7
7
5
:
Obtinem atunci egalitatile
L
2
= L
1
D; U
2
= D
1
U
1
;
ceea ce arat a c a doua descompuneri LU ale aceleiasi matrice A difera printr-o
matrice de forma diagonal a. Descompunerea poate unica daca matricea D
este unic determinat a. Acest lucru poate f acut daca se aleg elemetele de pe
diagonala principala a matricei L sau U: Daca se impune conditia ca elementele de
pe diagonala principala a matricei L sa e egale cu 1 metoda de descompunere
se numeste metoda Doolittle. Daca se alege ca elementele de pe diagonala
principala a matriceii U sa e egale cu 1; atunci metoda de descompunere se
numeste metoda Crout.
n continuare ne vom ocupa mai ndeaproape de rezolvarea sistemelor tri-
unghiulare.
Rezolvarea unui sistem inferior triunghiular
Fie sistemul inferior triunghiular
8
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
:
l
11
y
1
= b
1
;
l
21
y
1
+ l
22
y
2
= b
2
;

l
i1
y
1
+l
i2
y
2
+ + l
i;i1
y
i1
+l
ii
y
i
= b
i
;

l
n1
y
1
+l
n2
y
2
+ +l
n;n1
y
n1
+ l
nn
y
n
= b
n
:
(5.6)
Daca det L = l
11
l
22
l
nn
6= 0, atunci sistemul (5.6) are solutie unic a. Pentru
determinarea acesteia se procedeaz a astfel: din prima ecuatie se determina y
1
pe
baza formulei
y
1
=
b
1
l
11
:
Odata ce y
1
este cunoscut, se determina y
2
din ecuatia a doua
y
2
=
b
2
l
21
y
1
l
22
:
Presupunem ca au fost determinate necunoscutele y
1
; y
2
; : : : ; y
i1
si stabilim for-
mula pentru determinarea lui y
i
: n acest scop scriem ecuatia i sub forma
i1
X
j=1
l
ij
y
j
+l
ii
y
i
= b
i
;
trecem suma n membrul drept si mp artim cu l
ii
6= 0. Obtinem
y
i
=
b
i
P
i1
j=1
l
ij
y
j
l
ii
:
n concluzie, sistemul inferior triunughiular (5.6) se rezolv a pe baza formulelor
8
>
>
>
>
<
>
>
>
>
:
y
1
=
b
1
l
11
;
y
i
=
b
i
P
i1
j=1
l
ij
y
j
l
ii
; i = 2; 3; : : : ; n:
(5.7)
Aceasta metod a de rezolvare a unui sistem inferior triunghiular se numeste metoda
substitutiei directe.
Rezolvarea unui sistem superior triunghiular
Fie sistemul superior triunghiular
8
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
:
u
11
x
1
+ u
12
x
2
+ + u
1n
x
n
= y
1
;
u
22
x
2
+u
23
x
3
+ + u
2n
x
n
= y
2
;

u
ii
x
i
+ u
i;i+1
x
i+1
+ +u
in
x
n
= y
i
;

u
nn
x
n
= y
n
:
(5.8)
Daca det U = u
11
u
22
u
nn
6= 0; sistemul (5.8) are solutie unica. Pentru deter-
minarea acesteia se procedeaza astfel: din ultima ecuatie se determina x
n
pe baza
formulei
x
n
=
y
n
u
nn
:
Din penultima ecuatie
u
n1;n1
x
n1
+ u
nn
x
n
= y
n1
;
se determin a
x
n1
=
y
n1
u
nn
x
n
u
n1;n1
:
5.3. METODA CROUT 145
Presupunem c a au fost determinate necunoscutele x
n
; x
n1
; : : : ; x
i+1
si stabilim
formula pentru determinarea lui x
i
: Pentru acesta scriem ecuatia i sub forma
u
ii
x
i
+
n
X
j=i+1
u
ij
x
j
= y
i
;
trecem suma n membrul drept si mpartim cu u
ii
6= 0: Obtinem
x
i
=
y
i
P
n
j=i+1
u
ij
x
j
u
ii
:
n concluzie, sistemul superior triunghiular (5.8) se rezolva pe baza formulelor
8
>
>
>
<
>
>
>
:
x
n
=
y
n
u
nn
;
x
i
=
y
i

P
n
j=i+1
u
ij
x
j
u
ii
; i = n 1; n 2; : : : ; 1:
(5.9)
Aceasta metoda de rezolvare a unui sistem superior triunghiular se numeste
metoda eliminarii inverse.
Rezolvarea sistemului superior triunghiular (5.8) necesita: n mp artiri,
0 + 1 + 2 + + (n 1) =
(n 1)n
2
adunari, acelasi numar de nmultiri. Deci,
numarul total de operatii elementare necesar pentru rezolvarea sistemului este
n+ 2
(n1)n
2
= n
2
:
5.3 Metoda Crout
Teorema de mai jos arat a n ce conditii se poate obtine o descompunere
LU: Pentru enuntul acesteia vom nota cu A
k
matricea de tipul k k formata cu
primele k linii si primele k coloane ale matricei A: (Cu aceste notatii A
n
= A):
Teorema 5.3.1 Fie sistemul liniar Ax = b; cu det A 6= 0: Daca det A
k
6= 0;
k = 1; 2; : : : ; n 1; atunci exist a o unica matrice inferior triunghiulara L = [l
ij
]
si o unica matrice superior triunghiulara U = [u
ij
]; cu elementele de pe diagonala
principal a u
ii
= 1; (i = 1; 2; : : : ; n) astfel nct A = LU:
Nu vom demonstra aceast a teorema. Acceptnd valabilitatea ei ne intereseaza
formulele de calcul pentru determinarea elementelor matricelor
L =
2
6
6
6
6
6
6
6
4
l
11
0 0 0
l
21
l
22
0 0
l
31
l
32
l
33
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
l
n1;1
l
n1;2
l
n1;n1
0
l
n1
l
n2
l
n:n1
l
nn
3
7
7
7
7
7
7
7
5
si U =
2
6
6
6
6
6
6
6
4
1 u
12
u
13
u
1n
0 1 u
23
u
2n
0 0 1 u
3n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 1 u
n1;n
0 0 0 0 1
3
7
7
7
7
7
7
7
5
:
Conform teoremei de mai sus elementele de pe diagonala principala a matricei
U sunt egale cu 1; deci
u
ii
= 1; i = 1; 2; : : : ; n:
Pentru obtinerea formulelor de calcul a elementelor matricelor L si U notam cu
L
i
linia i a matricei L si cu C
j
coloana j a matricei U
L
i
= [l
i1
; l
i2
; : : : ; l
ii
; 0; : : : ; 0]; C
j
=
2
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4
u
1j
u
2j
.
.
.
u
j1;j
1
0
.
.
.
0
3
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5
:
Pentru simplicarea notatiei vom scrie coloana C
j
sub forma transpusa
C
j
= [u
1j
; u
2j
; : : : ; u
j1;j
; 1; 0; : : : ; 0]
T
:
Conform regulii de nmultire a doua matrice linie-coloana avem egalitatiile
n
X
s=1
l
is
u
sj
= a
ij
; (5.10)
pe care le scriem simbolic
L
i
C
j
= a
ij
:
De remarcat c a n cazul de fata formulele (5.10) se scriu sub forma
minfi;jg
X
s=1
l
is
u
sj
= a
ij
:
5.3. METODA CROUT 147
Determinarea celor doua matrice L si U se face simultan, determinndu-se
mai nti coloana k din matricea L si apoi linia k din matricea U, k = 1; 2; : : : ; n:
Determinarea coloanei 1 din matricea L: Pentru j = 1 si i = 1; : : : ; n
avem L
i
C
1
= a
i1
: Cum
L
i
= [l
i1
; : : : ; l
ii
; 0; : : : ; 0];
C
1
= [1; 0; : : : : : : : : : : : : ; 0]
T
;
rezulta
l
i1
= a
i1
; i = 1; : : : ; n:
Determinarea liniei 1 din matricea U: Pentru i = 1 si j = 2; : : : ; n
(reamintim ca u
11
= 1) avem L
1
C
j
= a
1j
: Cum
L
1
= [l
11
; 0; : : : : : : : : : : : : : : : ; 0];
C
j
= [u
1j
; : : : ; u
j1;j
; 1; 0; : : : ; 0]
T
;
rezulta l
11
u
1j
= a
1j
; deci
u
1j
=
a
1j
l
11
; j = 2; : : : ; n:
Presupunem ca am determinat elementele coloanelor 1; 2; : : : ; k 1 din ma-
tricea L si elementele liniilor 1; 2; : : : ; k 1 din matricea U:
Determinarea elemetelor coloanei k din matricea L: Avem de determi-
nat formulele pentru elementele l
ik
; unde i = k; k+1; : : : ; n: Deoarece L
i
C
k
= a
ik
;
unde
L
i
= [l
i1
; l
i2;
: : : : : : ; l
i;k1
; l
ik
; : : : ; l
ii
; 0; : : : ; 0];
C
k
= [u
1k
; u
2k
; : : : ; u
k1;k
; 1; 0; : : : : : : : : : ; 0]
T
;
obtinem
k1
X
s=1
l
is
u
sk
+ l
ik
= a
ik
;
de unde rezulta
l
ik
= a
ik
k1
X
s=1
l
is
u
sk
; i = k +1; : : : ; n:
Determinarea elementelor liniei k din matricea U: Pentru obtinerea
elementelor u
kj
; unde j = k + 1; : : : ; n (reamintim ca u
kk
= 1) tinem seama ca
L
k
U
j
= a
kj
, unde
L
k
= [l
k1
; : : : ; l
k;k1
; l
kk
; 0; : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : ; 0];
C
j
= [u
1j
; : : : ; u
k1;j
; u
kj
; u
k+1;j
; : : : ; u
j1;j
; 1; 0; : : : ; 0]
T
:
Obtinem atunci
k1
X
s=1
l
ks
u
sj
+l
kk
u
kj
= a
kj
;
de unde rezult a
u
kj
=
a
kj
P
k1
s=1
l
ks
u
sj
l
kk
; j = k + 1; : : : ; n:
Exercitiul 5.3.2 Folosind metoda Crout determinati solutia urmatoarelor
sisteme de ecuatii liniare:
a)
8
<
:
2; 5x
1
3; 0 x
2
+ 4; 6 x
3
= 1; 050;
3; 5x
1
+ 2; 6 x
2
+ 1; 5 x
3
= 14; 460;
6; 5x
1
3; 5 x
2
+ 7; 3 x
3
= 17; 735:
b)
8
>
>
<
>
>
:
2 x
1
4x
2
3; 25 x
3
+ x
4
= 4; 84;
3 x
1
3x
2
4; 3 x
3
+ 8x
4
= 8; 89;
x
1
5x
2
+ 3; 3 x
3
20x
4
= 14; 01;
2; 5 x
1
4x
2
+ 2 x
3
3x
4
= 20; 29:
c)
8
>
>
>
>
<
>
>
>
>
:
2 x
1
x
2
+ 4 x
3
3 x
4
+ x
5
= 11;
x
1
+ x
2
+ 2 x
3
+ x
4
+ 3x
5
= 14;
4 x
1
+ 2x
2
+ 3 x
3
+ 3 x
4
x
5
= 4;
3 x
1
+ x
2
+ 3 x
3
+ 2 x
4
+ 4x
5
= 16;
x
1
+ 3x
2
x
3
+ 4 x
4
+ 4x
5
= 18:
Determinarea solutiei unui sistem linir prin metoda Crout este prezentat a n
sierul Mathcad Sisteme liniare Metoda Crout.mcd.
5.4 Matrice pozitiv denite
n aceast a sectiune reamintim notiunea de matrice pozitiv denita si unele
proprietati ale ei de care vom avea nevoie n sectiunea urmatoare consacrata
rezolvarii sistemelor de ecuatii liniare Ax = b; unde A este o matrice pozitiv
denita.
Unei matrice patratice de ordinul n; A = [a
ij
]; reale si simetrice (A = A
T
); i
se asociaza o forma patratic a Q : R
n
!R denit a prin formula
Q(x) = x
T
Ax:
Daca x = (x
1
; : : : ; x
n
)
T
este un vector oarecare din R
n
; atunci forma patratica
denita de matricea A se scrie explicit sub forma
5.4. MATRICE POZITIV DEFINITE 149
Q(x
1
; x
2
; : : : ; x
n
) = [x
1
; x
2
; : : : ; x
n
]
2
6
6
6
4
a
11
a
12
a
1n
a
12
a
22
a
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
1n
a
2n
a
nn
3
7
7
7
5
2
6
6
6
4
x
1
x
2
.
.
.
x
n
3
7
7
7
5
= [x
1
; x
2
; : : : ; x
n
]
2
6
6
6
4
P
n
j=1
a
1j
x
j
P
n
j=1
a
2j
x
j
.
.
.
P
n
j=1
a
nj
x
j
3
7
7
7
5
=
n
X
i=1
n
X
j=1
a
ij
x
i
x
j
:
Tinnd seama ca matricea A este o matrice simetrica, deci a
ij
= a
ji
, suma dubla
din denitia formei patratice
Q(x
1
; x
2
; : : : ; x
n
) =
n
X
i=1
n
X
j=1
a
ij
x
i
x
j
se poate scrie astfel
Q(x
1
; : : : ; x
n
) =
n
X
i=1
a
ii
x
2
i
+2
n
X
i=1
n
X
j>i
a
ij
x
i
x
j
: (5.11)
Reciproc, daca forma patratica este denita prin formula (5.11), atunci ei i
corespunde o matrice patratica A = [a
ij
] de ordinul n; reala si simetrica.
Denitia 5.4.1 (i) Forma patratica Q : R
n
! R, Q(x) = x
T
Ax; se numeste
pozitiv denita dac a
Q(x) = x
T
Ax > 0; 8x 2 R
n
; x 6= 0:
n cazul n care Q(x) = x
T
Ax 0; 8x 2 R
n
; forma patratica se numeste pozitiv
semidenita.
(ii) O matice patratica A se numeste pozitiv denita (semidenit a) dac a
este simetrica si forma p atratic a asociata ei, Q(x) = x
T
Ax; este o form a p atratic a
pozitiv denita (semidenit a).
Pentru a ntelege mai bine notiunile de mai sus prezentam cteva exemple.
Remintim mai nti c a o matrice D are forma diagonala dac a toate elementele
sale sunt egale cu zero cu exceptia celor de pe diagonala principala. Pentru
simplitate o matrice care are forma diagonal a
D =
2
6
6
6
4
d
1
0 0
0 d
2
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 d
n
3
7
7
7
5
va notata D = diag(d
1
; d
2
; : : : ; d
n
):
Exemplul 5.4.2 Orice matrice de form a diagonal a cu elementele de pe diago-
nala principala strict pozitive este pozitiv denit a.
ntr-adevar, e D = diag(d
1
; d
2
; : : : ; d
n
) o matrice de form a diagonala cu
d
i
> 0; i = 1; : : : ; n: Deoarece orice vector x = (x
1
; : : : ; x
n
)
T
2 R
n
; x 6= 0; are cel
putin o componenta nenul a, e aceasta x
j
6= 0; j = 1; : : : ; n; avem
Q(x) = x
T
Ax = [x
1
; x
2
; : : : ; x
n
]
2
6
6
6
4
d
1
0 0
0 d
2
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 d
n
3
7
7
7
5
2
6
6
6
4
x
1
x
2
.
.
.
x
n
3
7
7
7
5
= d
1
x
2
1
+ d
2
x
2
2
+ +d
n
x
2
n
d
j
x
2
j
> 0:
Deci D este pozitiv denita.
Exemplul 5.4.3 Forma patratica asociata matricei
A =
2
4
1 1 1
1 2 3
1 3 6
3
5
este
Q(x
1
; x
2
; x
3
) = x
2
1
+2x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
+2x
2
2
+ 6x
2
x
3
+6x
2
3
Ea poate scris a sub forma unei sume de patrate de forme liniare
Q(x
1
; x
2
; x
3
) = (x
1
+ x
2
+ x
3
)
2
+ (x
2
+2x
3
)
2
+ x
2
3
;
deci Q(x
1
; x
2
; x
3
) 0: Daca Q(x
1
; x
2
; x
3
) = 0; atunci
x
1
+ x
2
+x
3
= 0;
x
2
+2x
3
= 0;
x
3
= 0;
de unde rezulta ca x
1
= x
2
= x
2
= 0: Prin urmare, matricea A este pozitiv
denita.
Exemplul 5.4.4 Matricea A de mai jos nu este pozitiv denit a desi forma pa-
tratica asociata ei se scrie ca suma patratelor unor forme liniare
A =
2
4
1 1 0
1 1 0
0 0 1
3
5
Q(x
1
; x
2
; x
3
) = x
2
1
2x
1
x
2
+x
2
2
+ x
2
3
= (x
1
x
2
)
2
+ x
2
3
:
ntr-adev ar, dac a x
1
= x
2
si x
3
= 0; atunci Q(x
1
; x
2
; x
3
) = 0; ceea ce arata ca
forma p atratic a Q(x
1
; x
2
; x
3
) se poate anula fara ca toate componentele vectorului
x = (x
1
; x
2
; x
3
) sa se anuleze. Aceasta arata c a, n acest caz, matricea A este
pozitiv semidenita.
n continuare punem n evidenta conditii necesare pentru ca o matrice sa
e pozitiv denita.
Teorema 5.4.5 Fie A = [a
ij
] o matrice de tipul n n pozitiv denita. Atunci
sunt adevarate urmatoarele armatii:
1) A este nesingulara.
2) Elementele de pe diagonala principal a sunt strict pozitive, i.e., a
ii
> 0
pentru orice i = 1; 2; : : : ; n:
3) (a
ij
)
2
a
ii
a
jj
; pentru i 6= j; i; j = 1; : : : ; n:
4) Elementul de modul maxim din matricea A se a a pe diagonala principala,
i.e., max
1i;jn
ja
ij
j = ja
i
0
j
0
j:
Demonstratie. 1) Presupunem prin absurd det(A) = 0; ceea ce implic a faptul
ca sistemul liniar Ax = 0 are si solutii diferite de solutia nula. Fie x 6= 0 o astfel
de solutie. Atunci x
T
Ax = 0 ceea ce contrazice faptul ca A este pozitiv denit a.
Deci det(A) 6= 0:
2) Pentru un indice i ntre 1 si n consideram vectorul bazei canonice e
hii
care
are componentele egale cu zero cu exceptia cei de pe locul i care este egala cu 1:
e
hii
este un vector nenul. Deoarece matricea A este pozitiv denita este adevarata
inegalitatea
(e
hii
)
T
Ae
hii
= (e
hii
)
T
A
hii
= a
ii
> 0; i = 1; : : : ; n;
unde s-a notat cu A
hii
coloana i a matricei A:
3) Pentru t un numar real oarecare consideram vectorul x = te
hii
+e
hji
(i 6= j).
Acesta are componentele x
i
= t; x
j
= 1 si zero n rest. Atunci
x
T
Ax = tx
T
A
hii
+x
T
A
hji
= t
2
a
ii
+ 2ta
ij
+ a
jj
> 0; 8t 2 R:
Cum a
ii
> 0, pentru ca inegalitatea anterioara sa e adev arata pentru orice t
numar real, trebuie ca
= 4(a
2
ij
a
ii
a
jj
) < 0;
de unde rezulta inegalitatea din enunt.
4) Presupunem prin absurd ca elementul de modul maxim din matricea A;
ja
i
0
j
0
j = max
1i;jn
ja
ij
j; nu ar pe diagonala principala, deci i
0
6= j
0
: Conform
propozitiei anterioare
ja
i0j0
j
2
< a
i0i0
a
j0j0
(max ja
ij
j)
2
= ja
i0j0
j
2
;
ceea ce este imposibil.
Matricea din exemplul 5.4.4 nu poate pozitiv denit a deoarece elementele
sale nu verica conditiile necesare 3) din teorema de mai sus.
Teorema 5.4.5 furnizeaza criterii necesare pentru ca o matrice sa e pozitiv
denita. Ele ne permit sa constatam rapid daca o matrice nu este pozitiv denit a.
Criteriile sunt nsa numai necesare nusi suciente, dup a cum arata exemplul care
urmeaza.
Exemplul 5.4.6 Matricea
2
4
3 2 2
2 3 2
2 2 3
3
5
Q(x
1
; x
2
; x
3
) = 3x
2
1
+ 4x
1
x
2
4x
1
x
3
+3x
2
2
+ 4x
2
x
3
+3x
2
3
satisface conditiile necesare din cele trei criterii de mai sus, dar nu este pozitiv
defnita. ntr-adevar, pentru vectorul nenul x = (1; 1; 1)
T
; Q(x) = 3:
Teorema urmatoare pune n evident a alte proprietati ale unei matrice pozitiv
denite.
Teorema 5.4.7 1) Inversa unei matrice pozitiv denite este pozitiv denita.
2) Toate submatricele principale ale unei matrice pozitiv denite sunt pozitiv
denite.
Demonstratie. (i) Inversa unei matrice pozitiv denite A exista deoarece
conform punctului 1) al teoremei (5.4.5) A este nesingulara.
A
1
este pozitiv denita: Se observa mai nti c a (A
1
)
T
= (A
T
)
1
= A
1
, iar
daca y 6= 0 este un vector oarecare din R
n
; atunci x = A
1
y 6= 0: Prin urmare,
pentru ca A este pozitiv denita, avem
y
T
A
1
y = x
T
A
T
A
1
Ax = x
T
Ax > 0:
(ii) Orice submatrice principala
~
A =
2
6
4
a
i1i1
a
i1ik
.
.
.
.
.
.
a
i
k
i1
a
i
k
i
k
3
7
5
a unei matrice pozitiv denite este pozitiv denita: Evident
~
A este simetric a,
~
A =
~
A
T
. n plus, orice vector ~ x 2 R
k
, ~ x 6= 0, poate extins la un vector x 2 R
n
,
x 6= 0; completnd cu zero componenetele lips a, i.e.,
x
p
=
~ x
j
; daca p = i
j
; j = 1; : : : ; k:
0; n caz contrar.
Atunci ~ x
T
~
A~ x = x
T
Ax > 0:
Un criteriu necesar si sucient pentru a verica dac a o matrice este pozitiv
denita este criteriul lui Sylvester de mai jos. Desi elegant n formulare, criteriul
se aplica n practica numai matricelor de ordin mic din cauza numarului mare de
operatii elementare necesare pentru calculul determinantilor.
Teorema 5.4.8 (Criteriul lui Sylvester) O matice simetrica este pozitiv denit a
dac a si numai daca toti determinanti principali ai matricei sunt strict pozitivi.
Demonstratie. Fie A = [a
ij
] o matrice simetrica de tipul nn pozitiv denit a.
Deoarece toate submatricele principale ale matricei A sunt pozitiv denite este
sucient sa demonstr am ca det(A) > 0. Vom demonstra acest lucru prin inductie
dupa n.
Pentru n = 1, cnd A = [a
11
]; din conditia x
T
Ax > 0, lund x = 1; rezulta
a
11
> 0: Presupunem apoi ca armatia este adevarat a pentru orice matrice de
ordinul n 1 si consider am A o matrice pozitiv denita de ordinul n. Conform
teoremei anterioare exist a
A
1
= B =
2
6
4
b
11
b
1n
.
.
.
.
.
.
b
n1
b
nn
3
7
5
si B este o matrice pozitiv denita. n consecint a b
11
> 0: Dupa cum stie de la
procedeul de calcul al matricei inverse
b
11
=
det
0
B
@
2
6
4
a
22
a
2n
.
.
.
.
.
.
a
n2
a
nn
3
7
5
1
C
A
det(A)
:
Conform ipotezei de inductie determinantul de la numarator este strict pozitiv,
prin urmare det(A) > 0:
Reciproc, e A = [a
ij
] o matrice simetrica de tipul n n astfel nct
i
=
det(A
i
) > 0; pentru orice i = 1; : : : ; n; unde
A
i
=
2
6
4
a
11
a
1i
.
.
.
.
.
.
a
i1
: : : a
ii
3
7
5:
Atunci, n baza teoremei lui Jacobi, exista o baza B
0
= ff
h1i
; f
h2i
; : : : ; f
hni
g a
spatiului vectorial R
n
astfel nct, daca C este matricea de trecere de la baza
canonic a B la baza B
0
; are loc egalitatea C
T
AC = D, unde D este matricea de
forma diagonala
D = diag(
1
1
;

1
2
; : : : ;

n1
n
):
Prin urmare, matricea A se poate scrie sub forma A = G
T
DG; unde G = C
1
este matricea de trecere de la B
0
la B: Pentru orice x 6= 0 vectorul y = Gx este
nenul, deoarece n caz contrar sistemul liniar omogen Gx = 0 cu det(G) 6= 0 are
avea o solutie nenula x; ceea ce este imposibil. Atunci
x
T
Ax = x
T
G
T
DGx = y
T
Dy > 0;
pentru c a matricea D este pozitiv denit a ind o matrice de forma diagonala cu
elementele de pe diagonala principal a strict pozitive.
Deoarece criteriul lui Sylvester nu este recomandat pentru matrice de ordin
mare vom cauta sa punem n evidenta unele criterii suciente pentru a verica
daca o matrice este pozitiv denita. Introducem mai nti denitia.
Denitia 5.4.9 O matrice de tipul nn, A = [a
ij
]; se numeste tare diagonal
dominant a dac a, pe ecare linie, elementul de pe diagonala principala n valoare
absolut a este mai mare dect suma valorilor absolute a elementelor nediagonale,
i.e.,
ja
ii
j >
n
X
j=1
j6=i
ja
ij
j; i = 1; : : : ; n:
Matricea A se nume ste slab diagonal dominanta daca una sau mai multe, dar
nu toate, dintre inegalit atile de mai sus devin egalit a ti.
Un criteriu sucient pentru a decide daca o matrice este pozitiv denita este
dat de urmatoarea terorema.
Teorema 5.4.10 Daca A este o matrice patratica de ordinul n; simetrica, tare
diagonal dominanta,cu elementele de pe diagonala principala strict pozitive, atunci
A este pozitiv denita.
Demonstratie. Dac a A este tare diagonal dominanta, pentru orice vector
x 2 R
n
; x 6= 0; are loc inegalitatea
x
T
Ax =
n
X
i=1
a
ii
x
2
i
+
n
X
i=1
n
X
j=1
j6=i
a
ij
x
i
x
j
>
n
X
i=1
n
X
j=1
j6=i
ja
ij
jx
2
i

n
X
i=1
n
X
j=1
j6=i
ja
ij
jjx
i
jjx
j
j
=
n
X
i=1
n
X
j=1
j6=i
ja
ij
jjx
i
j(jx
i
j jx
j
j):
5.5. DESCOMPUNEREA CHOLESKY 155
A ind o matrice simetrica, a
ij
= a
ji
, este adev arata si inegalitatea
x
T
Ax >
n
X
i=1
n
X
j=1
j6=i
ja
ij
jjx
j
j(jx
j
j jx
i
j):
Adunand cele doua inegalitati se obtine
2x
T
Ax >
n
X
i=1
n
X
j=1
j6=i
ja
ij
j(jx
i
j jx
j
j)
2
0:
Deci x
T
Ax > 0 pentru orice vector x 6= 0; ceea ce demonstreaza c a A este pozitiv
denita.
5.5 Descompunerea Cholesky
Matricele reale pozitiv denite admit o descompunere LU de form a speciala
descris a de teorema urmatoare.
Teorema 5.5.1 Daca A = [a
i;j
] este o patratica reala pozitiv denita, atunci
exista o unic a matrice superior triunghiulara U; cu elementele de pe diagonala
principal a strict pozitive, astfel nct
A = U
T
U:
Admitnd acest rezultat vom deduce formulele de calcul pentru elementele
matricei superior triunghiulare
U =
2
6
6
6
6
6
6
6
4
u
11
u
12
u
13
u
1n
0 u
22
u
23
u
2n
0 0 u
33
u
3n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 u
n1;n1
u
n1;n
0 0 0 0 u
nn
3
7
7
7
7
7
7
7
5
:
n acest scop vom folosi aceeasi metod a si aceleasi notatii ca la metoda Crout.
Observ am mai nti ca n acest caz
L = U
T
=
2
6
6
6
6
6
6
6
4
u
11
0 0 0
u
12
u
22
0 0
u
13
u
23
u
33
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
u
1;n1
u
2;n1
u
n1;n1
0
u
1;n
u
2;n
: : : u
n1;n
u
nn
3
7
7
7
7
7
7
7
5
:
Atunci
L
i
= [u
1i
; u
2i
; : : : ; u
ii
; 0; : : : ; 0];
C
j
= [u
1j
; u
2j
; : : : ; u
jj
; 0; : : : ; 0]
T
:
Pentru i = 1 si j = 1; L
1
C
1
= a
11
: Cum
L
1
= [u
11
; 0; : : : ; 0];
C
1
= [u
11
; 0; : : : ; 0];
obtinem u
2
11
= a
11
> 0; de unde rezult a
u
11
=
p
a
11
:
Dac a i = 1 si j = 2; : : : ; n; atunci L
1
C
j
= a
1j
: Cum n acest caz
L
1
= [u
11
; 0; : : : : : : : : : : : : : : : ; 0];
C
j
= [u
1j
; u
2j
; : : : ; u
jj
; 0; : : : ; 0]
T
;
obtinem u
11
u
1j
= a
1j
; de unde rezult a
u
1j
=
a
1j
u
11
; j = 2; 3; : : : ; n:
Am determinat astfel elementele linei 1 din matricea U:
Presupunem ca au fost determinate liniile 1; 2; : : : ; k 1 si vom determina
formulele pentru elemetele liniei k; pentru k = 2; : : : ; n:
Pentru ca U este o matrice superior triunghiulara elementele de pe linia k
situate la stnga diagonalei prinicipale sunt zero, deci
u
kj
= 0; j = 1; 2; : : : ; k 1:
Pentru determinarea elementului de pe diagonala principala u
kk
observam ca
L
k
= [u
1k
; : : : ; u
k1;k
; u
kk
; 0; : : : ; 0];
C
k
= [u
1k
; : : : ; u
k1;k
; u
kk
; 0; : : : ; 0]
T
:
Atunci egalitatea L
k
C
k
= a
kk
nseamna
k1
X
s=1
u
2
sk
+u
2
kk
= a
kk
;
de unde, tinnd seama ca elementele de pe diagonala principal a a unei matrice
pozitiv denite sunt pozitive, se obtine
u
kk
=
v
u
u
t
a
kk
k1
X
s=1
u
2
sk
:
5.5. DESCOMPUNEREA CHOLESKY 157
Elementele de la dreapta diagonalei prinicipale situate pe linia k sunt u
kj
; cu
j = k +1; : : : ; n: n acest caz egalitatea L
k
C
j
= a
kj
; unde
L
k
= [u
1k
; : : : ; u
k1;k
; u
kk
; 0; : : : : : : : : : ; 0];
C
j
= [u
1j
; : : : ; u
k1;j
; u
kj;
: : : : : : ; u
jj
; 0; : : : ; 0]
T
;
conduce la
k1
X
s=1
u
sk
u
sj
+u
kk
u
kj
= a
kj
;
de unde rezulta ca
u
kj
=
a
kj
P
k1
s=1
u
sk
u
sj
u
kk
; j = k + 1; : : : ; n
iar k = 2; : : : ; n 1:
Algoritmul acesta constituie o metoda practica de a demonstra ca o matrice
A este pozitiv denita. Dac a algoritmul functioneaz a pna la cap at obtinndu-se
matricea U cu proprietatea ca U
T
U = A; atunci A este pozitiv denita. ntr-
adevar, dac a x este un vector nenul din R
n
; atunci y = Ux 6= 0; pentru ca U este
o matrice superior triunghiulara cu elementele de pe diagonala principala strict
pozitive. n acst caz
x
T
Ax = x
T
U
T
Ux = (Ux)
T
(Ux) = y
T
y > 0;
ceea ce nseamna ca matricea A este pozitiv denit a.
Exercitiul 5.5.2 Folosind metoda lui Cholesky determinati solutia urmatoarelor
sisteme de ecuatii linare:
a)
8
<
:
3; 1 x
1
+ 1; 5 x
2
+ 1; 0x
3
= 10; 83;
1; 5 x
1
+ 2; 5 x
2
+ 0; 5x
3
= 9; 20;
1; 0 x
1
+ 0; 5 x
2
+ 4; 2x
3
= 17; 10:
b)
8
>
>
<
>
>
:
4 x
1
+ x
2
x
3
+ x
4
= 2;
x
1
+ 4x
2
x
3
x
4
= 1;
x
1
x
2
+ 5x
2
+ x
4
= 0;
x
1
x
2
+ x
3
+ 5 x
4
= 1:
c)
8
>
>
<
>
>
:
1; 00 x
1
+ 0; 42 x
2
+ 0; 54 x
3
+ 0; 66 x
4
= 0; 3;
0; 42 x
1
+ 1; 00 x
2
+ 0; 32 x
3
+ 0; 44 x
4
= 0; 5;
0; 54 x
1
+ 0; 32 x
2
+ 1; 00 x
3
+ 0; 22 x
4
= 0; 7;
0; 66 x
1
+ 0; 44 x
2
+ 0; 22 x
3
+ 1; 00 x
4
= 0; 9:
Determinarea solutiei unui sistem de ecuatii liniare folosind metoda Cholesky
este prezentata n sierul Mathcad Sisteme liniare Metoda Cholesky.mcd.
5.6 Sisteme tridiagonale
n acest a sectiune vom studia rezolvarea unui tip special de sistem liniar si
anume a acelor sisteme Ax = f care au maticea A de forma tridiagonala. Se
spune ca A este o matrice tridiagonal a daca este de forma
A =
2
6
6
6
6
6
6
6
4
a
1
c
1
0 0 0
b
2
a
2
c
2
0 0
0 b
3
a
3
c
3
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 b
n1
a
n1
c
n1
0 0 0 b
n
a
n
3
7
7
7
7
7
7
7
5
: (5.12)
Pentru a p astra notatia des ntlnit a pentru elementele unei matrice tridiagonale
n aceast a sectiune vom nota termenul liber al sistemului dat cu f n loc de b:
Matricele tridiagonale apar n multe cazuri concrete. Doua dintre ele le-am n-
tlnit anterior. Dupa cum am vazut n capitolele anterioare determinarea functi-
ilor spline cubice sau gasirea solutiei unei problemei bilocale folosind metoda
diferentelor nite conduc la rezolvarea unor sisteme liniare care au matrice tridi-
agonale.
O matrice tridiagonala A are 3n2 valori nenule. Ea admite o descompunere
Crout de forma
A = LU
=
2
6
6
6
6
6
6
6
4
1
0 0 0 0
b
2

2
0 0 0
0 b
3
a
3
0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 b
n1

n1
0
0 0 0 b
n
a
n
3
7
7
7
7
7
7
7
5
2
6
6
6
6
6
6
6
4
1
1
0 0 0
0 1
2
0 0
0 0 1
3
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 1
n1
0 0 0 0 1
3
7
7
7
7
7
7
7
5
deoarece determinarea matricei L necesita determinarea a 2n 1 necunoscute,
iar determinarea matricei U necesit a determinarea a n1 necunoscute. n total,
3n 2 necunoscute, tot attea cte elemente nenule are matricea A:
Formulele pentru determinarea elementelor
i
(i = 1; 2; : : : ; n) si
i
(i = 1; 2; : : : ; n 1) sunt
8
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
:
1
= a
1
;
1
=
c
1
1
;
i
= a
i
b
i
i1
;
i
=
c
i
i
; i = 2; 3; : : : ; n 1;
n
= a
n
b
n
n1
:
5.6. SISTEME TRIDIAGONALE 159
Dupa cum se observ a din formulele de mai sus descompunerea LU a unei
matrice tridiagonale este posibil a daca
i
6= 0 pentru orice i = 1; 2; : : : ; n: Acest
lucru se ntmpl a daca matricea A este pozitiv denita sau este tare diagonal
dominant a. O alt a conditie care asigura faptul ca o matrice tridiagonala A se
poate descompune LU este data de teorema de mai jos.
Teorema 5.6.1 Daca elementele a
i
; b
i
; c
i
ale matricei tridiagonale (5.12) stisfac
conditiile
1: ja
1
j > jc
1
j > 0;
2: ja
i
j jb
i
j + jc
i
j; b
i
; c
i
6= 0; i = 2; 3; : : : ; n 1;
3: ja
n
j > jc
n
j > 0;
atunci A este nesingulara si
j
i
j < 1; i = 1; 2; : : : ; n 1;
ja
i
j jb
i
j < j
i
j < ja
i
j + jb
i
j; i = 2; 3; : : : ; n:
n consecinta,
i
6= 0 pentru orice i = 1; 2; : : : ; n:
Dupa descompunerea matricei A sub forma A = LU; sistemul liniar Ax = f
devine LUx = f: Notam y = Ux si obtinem pentru determinarea solutiei doua
sisteme: unul inferior triunghiular Ly = f; de unde se determina y; si unul
superior triunghiular Ux = y; de unde se obtine x, solutia sistemului.
n cazul de fat a sistemul inferior triunghiular Ly = f are forma
8
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
:
a
1
y
1
= f
1
;
b
2
y
1
+ a
2
y
2
= f
2
;
b
3
y
2
+ a
3
y
3
= f
3
;
.
.
.
.
.
.
b
n1
y
n2
+ a
n1
y
n1
= f
n1
;
b
n
y
n1
+ a
n
x
n
= f
n
:
Solutia sa este data de formulele
8
>
>
>
<
>
>
>
:
y
1
=
f
1
1
;
y
i
=
f
i
b
i
y
i1
i
; i = 2; 3; : : : ; n:
Sistemul superior triunghiular Ux = y are si el o forma particular a
8
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
:
x
1
+
1
x
2
= y
1
;
x
2
+
2
x
3
= y
2
;
x
3
+
3
x
4
= y
3
;
.
.
.
.
.
.
x
n1
+
n1
x
n
= y
n1
;
x
n
= y
n
:
Solutia acestui sistem este
x
n
= y
n
;
x
i
= y
i
i
x
i+1
; i = n 1; n 2; : : : ; 1:
Exercitiul 5.6.2 Rezolvati urm atoarele sisteme de ecuatii liniare cu matrice
banda tridiagonala:
a)
8
<
:
2x
1
x
2
= 3;
x
1
+ 2 x
2
x
3
= 3;
x
2
+ 2x
3
= 1:
b)
8
>
>
<
>
>
:
0; 50 x
1
+ 0; 25 x
2
= 0; 35;
0; 35 x
1
+ 0; 80 x
2
+ 0; 40 x
3
= 0; 77;
0; 25 x
2
+ x
3
+ 0; 50 x
4
= 0; 50;
x
3
2 x
4
= 2; 25:
Determinarea solutiei unui sistem liniar cu matrice banda tridiagonala este
prezentata n sierul Mathcad Sistem liniar tridiagonal.mcd.
5.7 Metoda lui Gauss
8
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
:
E
1
: a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ + a
1n
x
n
= b
1
;
E
2
: a
21
x
1
+ a
22
x
2
+ + a
2n
x
n
= b
2
;

E
i
: a
i1
x
1
+ a
i2
x
2
+ + a
in
x
n
= b
i
;

E
n
: a
n1
x
1
+ a
n2
x
2
+ + a
nn
x
n
= b
n
:
Ne propunem sa transform am acest sistem ntr-unul echivalent care s a aiba forma
superior triunghiulara. n acest scop vom folosi urmatoarele trei tipuri de trans-
formari elementare care efectuate asupra ecuatiilor conduc la ecuatii echivalente
cu cele initiale:
5.7. METODA LUI GAUSS 161
1. Ecuatia E
i
se nmulteste cu numarul real nenul si ecuatia rezultata
este folosit a n locul ecuatiei E
i
: Aceasta operatie va notata simbolic astfel:
(E
i
) !(E
i
):
2. Ecuatia E
i
nmultit a cu numarul real nenul se adun a la ecuatia E
j
si
ecuatia rezultata se foloseste n locul ecuatiei E
j
: Simbolic, (E
j
+ E
i
) ! (E
j
):
3. Ecuatiile E
i
si E
j
pot permutate ntre ele, operatie scrisa simbolic
(E
i
) !(E
j
):
Folosind aceste operatii putem transforma un sistem liniar Ax = b n unul
superior triunghiular Ux = y care sa aiba aceeasi solutie cu sistemul dat.
Exemplul 5.7.1 Fie sistemul de ecuatii
8
>
>
<
>
>
:
E
1
: x
1
+ x
2
+ 3x
4
= 4;
E
2
: 2x
1
+ x
2
x
3
+ x
4
= 1;
E
3
: 3x
1
x
2
x
3
+ 2x
4
= 3;
E
4
: x
1
+ 2x
2
+ 3x
3
x
4
= 4:
(5.13)
Folosind prima ecuatie elimin am necunoscuta x
1
din celelalte ecuatii efectund
urmatoarele transformarii elementare: (E
2
2E
1
) ! (E
2
); (E
3
3E
1
) ! (E
3
);
(E
4
+E
1
) !(E
4
): Sistemul rezultat este
8
>
>
<
>
>
:
E
1
: x
1
+ x
2
+ 3x
4
= 4;
E
2
: x
2
x
3
5x
4
= 7;
E
3
: 4x
2
x
3
7x
4
= 15;
E
4
: 3x
2
+ 3x
3
+ 2x
4
= 8:
n noul sistem obtinut folosim ecuatia E
2
pentru a elimina necunoscuta x
2
din
ecuatiile E
3
si E
4
. Pentru aceasta efectu am transformarile (E
3
4E
2
) ! (E
3
) si
(E
4
+3E
2
) !(E
4
): Sistemul rezultat
8
>
>
<
>
>
:
E
1
: x
1
+ x
2
+ 3x
4
= 4;
E
2
: x
2
x
3
5x
4
= 7;
E
3
: 3x
3
+ 13x
4
= 13;
E
4
: 13x
4
= 13;
(5.14)
este un sistem superior triunghiular care se rezolva folosind metoda substitutiei
inverse. Din ecuatia E
4
rezult a x
4
= 1: Ecuatia E
3
permite determinarea lui x
3
astfel
x
3
=
13 13x
4
3
=
13 13 1
3
= 0:
Continund acest procedeu din ecuatia E
2
obtinem
x
2
= (7 + x
3
+ 5x
4
) = (7 + 0 + 5 1) = 2;
iar din ecuatia E
1
rezulta
x
1
= 4 x
2
3x
4
= 4 2 3 1 = 1:
Prin urmare solutia sistemului (5.14), deci si a sistemului (5.13), este x
1
= 1;
x
2
= 2; x
3
= 0 si x
4
= 1:
Prin metoda lui Gauss de eliminare vom ntelege procedeul de a rezolva sis-
temul de ecuatii liniare
Ax = b
prin reducerea acestuia la un sistem echivalent
Ux = y;
unde U este o matrice superior triunghiulara. Sistemul superior triunghiular
astfel obtinut se rezolv a apoi metoda substitutiei inverse.
Vom nota sistemul initial Ax = b sub forma
A
(1)
x = b
(1)
:
Scris dezvoltat acesta arata astfel
8
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
:
E
1
: a
(1)
11
x
1
+ a
(1)
12
x
2
+ + a
(1)
1n
x
n
= b
(1)
1
;
E
2
: a
(1)
21
x
1
+ a
(1)
22
x
2
+ + a
(1)
2n
x
n
= b
(1)
2
;

E
i
: a
(1)
i1
x
1
+ a
(1)
i2
x
2
+ + a
(1)
in
x
n
= b
(1)
i

E
n
: a
(1)
n1
x
1
+ a
(1)
n2
x
2
+ + a
(1)
nnx
n
= b
(1)
n :
(5.15)
Presupunemca a
(1)
11
6= 0si eliminam necunoscuta x
1
din ecuatiile E
i
, i = 2; 3; : : : ; n;
astfel: se nmulteste ecuatia E
1
cu cu multiplicatorii m
i1
dati de formulele
m
i1
=
a
(1)
i1
a
(1)
11
si se scade ecuatia obtinuta din ecuatia E
i
: Putem scrie simbolic aceasta operatie
sub forma
(E
i
m
i1
E
1
) ! (E
i
); i = 2; 3; : : : ; n:
Noua ecuatie E
i
are forma
a
(1)
i1
m
i1
a
(1)
11
| {z }
0
x
1
+
n
X
j=2
a
(1)
ij
m
i1
a
(1)
1j
x
j
= b
(1)
i
m
i1
b
(1)
1
Notam coecientii acestei ecuatii cu
8
<
:
a
(2)
ij
= a
(1)
ij
m
i1
a
(1)
1j
; i; j = 2; 3; : : : ; n;
b
(2)
i
= b
(1)
i
m
i1
b
(1)
1
i = 2; 3; : : : ; n:
Atunci sistemul (5.15) devine
8
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
:
E
1
: a
(1)
11
x
1
+ a
(1)
12
x
2
+ + a
(1)
1n
x
n
= b
(1)
1
;
E
2
: a
(2)
12
x
2
+ + a
(2)
1n
x
n
= b
(2)
2

E
i
: a
(2)
i2
x
2
+ + a
(2)
in
x
n
= b
(2)
i

E
n
: a
(2)
n2
x
2
+ + a
(2)
nn
x
n
= b
(2)
n
sau
A
(2)
x = b
(2)
;
unde
A
(2)
=
2
6
6
6
4
a
(1)
11
a
(1)
12
: : : a
(1)
1n
0 a
(2)
22
: : : a
(2)
2n
.
.
.
.
.
. : : :
.
.
.
0 a
(2)
n2
: : : a
(2)
nn
3
7
7
7
5
; b
(2)
=
2
6
6
6
4
b
(1)
1
b
(2)
2
.
.
.
b
(n)
n
3
7
7
7
5
;
Elementul a
(1)
11
6= 0 se numeste primul pivot al eliminarii. n plus, det A
(2)
6= 0:
Se procedeaz a apoi la fel asupra sistemului liniar de ordinul n 1 asociat
matricei
~
A
(2)
=
2
6
4
a
(2)
22
a
(2)
2n
.
.
.
.
.
.
a
(2)
n2
a
(2)
nn
3
7
5
ceea ce este posibil deoarece det
~
A
(2)
=
det A
(2)
a
(1)
11
6= 0:
Metoda lui Gauss de eliminare const a n a genera n 1 sisteme echivalente
cu sistemul (5.15), sisteme care au forma
A
(k)
x = b
(k)
; k = 2; 3; : : : ; n;
unde matricele A
(k)
si vectorii b
(k)
sunt
A
(k)
=
2
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4
a
(1)
11
a
(1)
12
a
(1)
1n
a
(2)
22
a
(2)
2n
.
.
.
.
.
.
a
(k1)
k1;k1
a
(k1)
k1;n
a
(k)
k;k
a
(k)
k;n
.
.
.
.
.
.
a
(k)
nk
a
(k)
nn
3
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5
; b
(k)
=
2
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4
b
(1)
1
b
(2)
2
.
.
.
b
(k1)
k1
b
(k)
k
.
.
.
b
(k)
n
3
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5
; (5.16)
iar det A
(k)
6= 0:
Trecerea de la sistemul A
(k)
x = b
(k)
la sistemul A
(k+1)
x = b
(k+1)
se face la fel
cum s-a f acut trecerea de la sistemul A
(1)
x = b
(1)
la A
(2)
x = b
(2)
: Deoarece
det A
(k)
=
k
Y
i=1
a
(i)
ii
det
~
A
(k)
6= 0;
unde
~
A
(k)
= [a
(k)
ij
]
ki;jn
; putem presupune ca a
(k)
kk
6= 0: Atunci, pentru ecare
i = k + 1; : : : ; n; nmultim ecuatia E
k
cu multiplicatorii
m
ik
=
a
(k)
ik
a
(k)
kk
si o scadem din ecuatia E
i
a sistemului (5.16). Noii coecienti obtinuti sunt
8
>
<
>
:
a
(k+1)
ij
= a
(k)
ij
m
ik
a
(k)
kj
; i; j = k + 1; : : : ; n;
b
(k+1)
i
= b
(k)
i
m
ik
b
(k)
k
i = k +1; : : : ; n;
celelalte elemente ind nule sau neschimbate. Elementul a
(k)
kk
se numeste pivotul
de ordinul k, iar linia k a matricei A
(k)
se numeste linia pivotului de ordinul k:
Evident, det A
(k+1)
6= 0:
Procednd n acest mod se ajunge la un sistem echivalent de forma
A
(n)
x = b
(n)
unde matricea A
(n)
este superior triunghiular a. Acest ultimul sistem se rezolva
usor folosind metoda substitutie inverse.
Alegerea pivotilor
1. Dac a la etapa k elementul a
(k)
kk
= 0 se fac permutari de linii, de coloane sau
si de linii si de coloane, pentru a obtine a
(k)
kk
6= 0: Noul element a
(k)
kk
este pivotul
de la pasul k:
2. Deoarece a
(k)
kk
intervine n calcul la numitorul unor fractii, din motive de
stabilitate numerica, ja
(k)
kk
j trebuie ales, dac a nu cel mai mare element posibil, cel
putin ct mai mare. Exista doua moduri de a face alegerea pivotului:
a) Metoda Gauss cu pivotare partiala. Se elimina coloanele n ordine
naturala. La pasul k linia pivotului se alege din ultimile n k + 1 linii ale
matricei A
(k)
ca ind aceea care are elementul de modul maxim pe coloana k:
b) Metoda Gauss cu pivotare totala. Coloanele nu se elimina n ordine
naturala. La pasul k se alege ca pivot a
(k)
kk
elementul de modul maxim al matricei
~
A
(k)
:
Aceste metode asigura stabilitatea algoritmului. n caz contrar nu se poate
garanta stabilitatea numerica a metodei Gauss.
Numarul operatiilor elementare
1. Triangularizarea
La etapa k; pentru a trece de la sistemul A
(k)
x = b
(k)
la sistemul A
(k+1)
x =
b
(k+1)
; se efectueaza:
- n k mpartiri
- (n k)(n k +1) adun ari si acelasi numar de mpartiri
Atunci, ncadrul tuturor celor n 1 etape, avem:
n1
X
k=1
(n k) =
n(n 1)
2
mpartiri
n1
X
k=1
(nk)(nk +1) =
n1
X
p=1
p(p +1) =
(n
2
1)n
3
adunari si acelasi numar de
nmultiri
2. Metoda eliminatii inverse necesit a
n(n 1)
2
adun ari, acelasi num ar de
nmultiri si n mpartiri.
Prin urmare, metoda lui Gauss necesit a
(n
2
1)n
3
+
n(n 1)
2
=
2n
3
+ 3n
2
5n
6
adunari si acelasi numar de nmultiri
n(n1)
2
+ n =
n
2
+ n
2
mpartiri
Numarul de adunari si nmultiri este de ordinul
n
3
3
; iar numarul de mpartiri
este de ordinul
n
2
2
.
Exercitiul 5.7.2 Folosind metoda lui Gauss (dac a este posibil) determinati soluti-
ile urmatoarelor sisteme de ecuatii:
a)
8
<
:
3; 2 x
1
1; 5 x
2
+ 0; 5x
3
= 0; 90;
1; 6 x
1
+ 2; 5 x
2
1; 0x
3
= 1; 55;
1; 0 x
1
+ 4; 1 x
2
1; 5x
3
= 2; 08:
b)
8
>
>
<
>
>
:
2; 0 x
1
+ 1; 0x
2
0; 1 x
3
+ 1; 0x
4
= 2; 7;
0; 4 x
1
+ 0; 5x
2
+ 4; 0 x
3
8; 5x
4
= 21; 9;
0; 3 x
1
1; 0x
2
+ 1; 0 x
3
+ 5; 2x
4
= 3; 9;
1; 0 x
1
+ 0; 2x
2
+ 2; 5 x
3
1; 0x
4
= 9; 9:
Determinarea solutiei unui sistem liniar folosind metoda lui Gauss (fara
pivotare) este prezentata n sierul Mathcad Sisteme liniare Metoda
Gauss.mcd.
5.8 Norme pentru vectori si matrice
Metodele aproximative de rezolvare a sistemelor liniare necesit a evaluarea
gradului de aproximare a solutiei exacte cu o solutie aproximativ a. Aceast lucru
se face folosind normele de vectori si normele corespunz atoare pentru matrice.
Deoarece ne ocupam de rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare reale vom consi-
dera n continuare numai cazul real.
Norme de vectori
Denitia 5.8.1 Fie V un spatiu vectorial peste corpul R si N : V ! R
+
o
func tie ale carei valori sunt notate sub forma N(x) = kxk.
Aplica tia k k se numeste norma pe spatiul vectorial V daca satisface urma-
toarele conditii:
(i) kxk 0; 8x 2 V si kxk = 0 ,x = 0
V
:
(ii) kxk = jjkxk; 8 2 R si 8x 2 V:
(iii) kx + yk kxk + kyk; 8x; y 2 V:
Spatiul vectorial V mpreuna cu norma k k denita pe el se nume ste spatiu
vectorial normat.
Proprietatea (iii) din denitia normei se numeste inegalitatea triunighiu-
lui. n multe cazuri este util a o consecinta a sa numit a inegalitatea triunghi-
ului inversa
j kxk kykj kx yk; 8x; y 2 V: (5.17)
Pentru a demonstra aceasta inegalitatea se procedeaz a astfel
kxk = k(x y) + yk kx yk + kyk;
kxk kyk kx yk: (5.18)
5.8. NORME PENTRU VECTORI SI MATRICE 167
Apoi
kyk = k(y x) + xk ky xk + kxk = kx yk + kxk;
de unde rezulta ca
kyk kxk kx yk: (5.19)
Relatiile (5.18) si (5.19) demonstreaza inegalitatea triunghiului invers a (5.17).
Existenta unei norme pe un spatiu vectorial V permite denirea unei distante
dintre doi vectori x si y din V prin formula
d(x; y) = kx yk:
O consecinta imediata a proprietatii (iii) din denitia normei este inegalitatea
triunghiului pentru distanta de mai sus
d(x; y) d(x; z) +d(z; y); 8x; y; z 2 V:
Norme pe R
n
Pe spatiul vectorial R
n
= fx = [x
1
; x
2
; : : : ; x
n
]
T
j x
i
2 Rg se folosesc n mod
uzual urmatoarele norme
kxk
1
=
P
n
i=1
jx
i
j; norma suma sau norma unu,
kxk
2
=
pP
n
i=1
x
2
i
, norma euclidiana sau norma doi,
kxk
1
= max
1in
jx
i
j, norma maximum sau norma innit.
Fiecare dintre aceste norme are avantajele si dezavantajele sale. De exemplu,
norma doi este mai greu de calculat dect celelalte dou a norme, dar are marele
avantaj ca provine din produsul scalar canonic pe R
n
hx; yi = x
1
y
1
+ x
2
y
2
+ + x
n
y
n
:
Dup a cum se stie
kxk
2
=
p
hx; xi:
Faptul ca norma doi provine dintr-un produs scalar permite utilizarea notiunii
de vectori ortogonali. Reamintim ca doi vectori se numesc ortogonali dac a si
numai daca produsul lor scalar este zero. Simbolic,
x ? y , hx; yi = 0:
Dac a vectorii x si y sunt ortogonali atunci normele lor verica relatia
kxk
2
2
+ kyk
2
2
= kx +yk
2
2
;
care se numeste teorema lui Pitagora n spatiul euclidian R
n
: ntr-adevar, daca
x ? y; atunci
kx + yk
2
2
= hx +y; x +yi
= hx; xi +hx; yi + hy; xi + hy; yi
= kxk
2
2
+kyk
2
2
:
Norme echivalente
Se demonstreaza imediat ca ntre cele trei norme denite mai sus pe R
n
au
loc inegalit atile
kxk
1
kxk
2
kxk
1
nkxk
1
; 8x 2 R
n
:
Aceste inegalitati nu sunt specice numai celor trei norme uzuale pe R
n
con-
siderate mai sus. La fel se ntmpla cu oricare dou a norme denite pe R
n
: nainte
de a demonstra acest lucru introducem denitia.
Denitia 5.8.2 Doua norme N
1
si N
2
denite pe un spatiul vectorial V se
numesc echivalente daca exist a constantele ; > 0 astfel nct pentru orice
vector x 2 V au loc inegalitatile
N
1
(x) N
2
(x) N
1
(x):
Folosind aceasta denitie putem enunta acum rezultatul asupra normelor de-
nite pe R
n
sub forma:
Propozitia 5.8.3 Oricare doua norme denite pe R
n
sunt echivalente.
Demonstratia acestei propozitii se bazeaza pe proprietatea de continuitatea a
oricarei norme de pe R
n
: Enunt am acest rezultat sub forma lemei de mai jos.
Lema 5.8.4 Orice norma kxk denita pe R
n
este o functie continu a n raport
cu componentele x
1
; x
2
; : : : ; x
n
ale vectorului x = (x
1
; x
2
; : : : ; x
n
)
T
2 R
n
:
Demonstratia lemei. Pentru demonstrarea continuitati vom folosi inegalitatea
triunghiului inversa
j kxk kyk j kx yk; 8x; y 2 R
n
:
Fie fe
h1i
; e
h2i
; : : : ; e
hni
g baza canonica a spatiului R
n
: Atunci diferenta x y se
scrie sub forma x y =
P
n
i=1
(x
i
y
i
)e
hii
: Folosind proprietatile normei avem
kx yk
n
X
i=1
jx
i
y
i
j ke
hii
k kx yk
1
n
X
i=1
ke
hii
k:
Daca not am cu c =
P
n
i=1
ke
(i)
k obtinem
kx yk ckx yk
1
;
ceea ce ncheie demonstratia lemei.
Demonstratia propozitiei 5.8.3. Este sucient sa consideram cazul n care kxk
este o norma oarecare iar a doua norm a este kxk
1
. Vom demonstra deci ca exista
constantele c
1
; c
2
> 0 astfel ca
c
1
kxk
1
kxk c
2
kxk
1
;
pentru orice x 2 R
n
; sau echivalent,
c
1
kzk c
2
pentru orice z 2 S = fz 2 R
n
j kzk
1
= 1g:
Deoarece S este o multime nchis a si marginit a n R
n
si k k este o functie con-
tinua pe S, k k este marginit a si si atinge marginile pe S; i.e., exista constantele
c
1
; c
2
si punctele z
1
; z
2
2 S astfel nct
c
1
= kz
1
k kzk kz
2
k = c
2
; 8z 2 S:
Constantele c
1
; c
2
sunt pozitive deoarece orice norma ia valori pozitive. Daca c
1
ar zero, atunci kz
1
k = 0; si, conforma proprietatilor unei norme, ar rezulta
z
1
= 0, ceea ce este imposibil deoarece kzk
1
= 1:
Atunci cnd nu are important a care norma este considerata pe R
n
aceasta va
notat a pur si simplu cu k k:
Convergenta vectorilor n R
n
Metodele numerice aproximative pentru rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare
folosesc siruri de vectori care aproximeaz a solutia sistemului. Pentru a ntelege
ce nseamna aproximeaza vom studia n continuare notiunea de convergenta a
vectorilor n R
n
:
Fie x
h1i
; x
h2i
; : : : ; x
hki
; : : : unsir de vectori din R
n
: Prin x
hki
ntelegem vectorul
din R
n
care are componentele x
hki
1
; x
hki
2
; : : : ; x
hki
n : Vectorul x
hki
va scris sub forma
de vector coloan a
x
hki
=
2
6
6
6
4
x
hki
1
x
hki
2
.
.
.
x
hki
n
3
7
7
7
5
;
sau, pentru simplicarea scrierii, sub forma transpusa de vector linie x
hki
=
(x
hki
1
; x
hki
2
; : : : ; x
hki
n
)
T
:
Denitia 5.8.5 Se spune ca sirul de vectori (x
hki
)
k1
din R
n
converge la vectorul
x 2 R
n
n raport cu norma k k daca
lim
k!1
kx
hki
xk = 0:
Vom nota simbolic faptul ca sirul (x
hki
)
k1
converge la x sub forma:
x
hki
! x; pentru k ! 1: Atunci cnd nu este nici o posibilitate de confuzie
asupra indicelui dup a care se face trecere la limita vom scrie simplu: x
hki
! x.
Conform propozitiei anterioare, dac a sirul (x
hki
) converge la x n raport cu una
din norme, atunci el converge n raport cu oricare alta.
Ce nseamna de fapt ca sirul (x
hki
) converge la x?: Tinnd seama ca
x
hki
=
2
6
6
6
4
x
hki
1
x
hki
2
.
.
.
x
hki
n
3
7
7
7
5
, x =
2
6
6
6
4
x
1
x
2
.
.
.
x
n
3
7
7
7
5
,
r aspunsul este forte simplu si natural. Pentru a ne putea referi la el n cotinuare
l enuntam sub forma propozitiei de mai jos.
Propozitia 5.8.6 Sirul de vectori (x
hki
)
k1
din R
n
converge la vectorul x 2 R
n
pentru k !1 daca si numai daca convergen ta are loc pe componente, i.e.,
8
>
>
>
<
>
>
>
:
x
hki
1
! x
1
x
hki
2
! x
2
.
.
.
x
hki
n
!x
n
, k !1:
Demonstratie. Deoarece convergenta ntr-o norma este echivalenta cu con-
vergeta n toate celelalte, vom folosi pentru demonstratie norma maximum, i.e.,
kxk
1
= max
1in
jx
i
j: Avem echivalentele:
x
hki
!x ()kx
hki
xk !0 () max
1in
jx
hki
i
x
i
j ! 0 ()
8
>
>
>
<
>
>
>
:
jx
hki
1
x
1
j !0
jx
hki
2
x
2
j !0
.
.
.
jx
hki
n
x
n
j ! 0
()
8
>
>
>
<
>
>
>
:
x
hki
1
!x
1
x
hki
2
!x
2
.
.
.
x
hki
n
! x
n
, k !1:
Norme de matrice
Vom nota cu R
nn
multimea matricelor p atratice de ordinul n cu elemente
din corpul R: Matricele vor notate cu litere mari A; B; C; : : : ; iar elementele
matricei cu litera mic a corespunzatoare. De exemplu A = [a
ij
] 2 R
nn
nseamna
ca A este o matrice de tipul nn ale carei elemente sunt a
ij
; cu i; j = 1; 2; : : : ; n:
Denitia 5.8.7 O norma de matrice este o aplicatie N : R
nn
! R
+
ale carei
valori sunt notate N(A) = kAk si care are urm atoarele proprietati:
1. kAk 0; 8A 2 R
nn
si kAk = 0 ,A = 0:
2. kAk =j j kAk; 8 2 R si 8A 2 R
nn
:
3. kA +Bk kAk + kBk; 8A; B 2 R
nn
:
4. kABk kAkkBk; 8A; B 2 R
nn
:
5. kAxk kAkkxk; 8x 2 R
n
si 8A 2 R
nn
:
Vom spune ca o norma de matice este compatibila cu o norma de pe spatiul
R
n
daca ea verica conditia 5 din denitia de mai sus.
Oricarei norme de vector pe R
n
i corespunde o norma de matrice, numita
norma operatoriala asociata, care este defnita astfel
kAk = sup
kxk1
kAxk:
Tabelul de mai jos arata corespondenta dintre norma vectorial a de pe R
n
si
norma operatoriala de matrice asociat a ei.
Norma pe R
n
Norma operatoriala de matrice
kxk
1
=
P
n
i=1
jx
i
j kAk
1
= max
1jn
P
n
i=1
ja
ij
j
kxk
2
=
p
P
n
i=1
x
2
i
kAk
2
=
p
r
(A
T
A)
kxk
1
= max j
1in
x
i
j kAk
1
= max
1in
P
n
j=1
ja
ij
j
Normele kAk
1
si kAk
1
au avantajul c a sunt extrem de usor de calculat. kAk
1
este maximul sumelor pe coloane ale modulelor elementelor matricei, iar kAk
1
este maximul sumelor pe linii ale modulelor elementelor matricei.
Desi norma euclidian a kxk
2
este una dintre cele mai folosite norme pe R
n
;
norma de matrice asociata are dezavantajul c a este greu de calculat. Reamintim
c a daca A este o matrice patrat a, atunci (A) desemneaz a spectrul matricei A,
i.e., multimea tuturor valorilor proprii ale matricei. Modulul celei mai
mari valori proprii a matricei A se numeste raza spectrala a matricei si se
noteaza cu r
(A) = max jj:

2(A)
Se poate arata ca kAk
2
este egala cu radical din
raza spectrala a matricei A
T
A; i.e.,
kAk
2
=
p
r
(A
T
A):
Mai mult, se poate demonstra ca
kAk
2
=
p
1
;
unde
1
este cea mai mare valoare proprie a matricei A
T
A:
Deoarece norma kAk
2
se calculeaza mai greu, n locul ei se foloseste norma
lui Frobenius, data de relatia
kAk
F
=
v
u
u
t
n
X
i=1
n
X
j=1
a
2
ij
:
Aceasta este o norma compatibila cu norma euclidiana si echivalenta cu norma
kAk
2
dupa cum rezult a din inegalitatile de mai jos
kAxk
2
kAk
F
kxk
2
;
1
p
n
kAk
F
kAk
2
kAk
F
:
Exemplul 5.8.8 Fie matricea A =
1 3
2 4
: Normele acestei matrice sunt:

5.9. NUM
ARUL DE CONDI TIONARE AL UNEI MATRICE 173

kAk
1
= maxfj1j +j 2j; j 3j + j 4jg = maxf3; 7g = 7:
kAk
1
= maxf1j + j 3j; j 2j + j 4jg = maxf4; 6g = 6:
kAk
F
=
p
1
1
+ (2)
2
+ (3)
2
+ (4)
2
=
p
30 = 5:477:
Calculul normei 2 este putin mai lung chiar si pentru o matrice de ordinul
doi. Determinam mai nti matricea
A
T
A =

1 2
3 4

1 3
2 4
5 5
5 25
:
Valorile proprii ale matricei A
T
A sunt solutiile ecuatiei caracteristice a acestei
matrice
5 5
5 25
= 0
Ecuatia este
2
30 +100 = 0 si are solutiile
1
= 15 + 5
p
5 si
2
= 15 5
p
5:
Prin urmare
kAk
2
=
p
r
(A
T
A) =
p
1
=
q
15 + 5
p
5 = 26:18:
5.9 Numarul de conditionare al unei matrice
Fie sistemul liniar nesingular
Ax = b (5.20)
Rezolvarea unui sistem de ecuatii liniare este o problema stabil a sau corect
pusa. Aceasta nseamna c a x; solutia sistemului (5:20); depinde n mod continuu
de vectorul termenilor liberi b: Mai precis, daca b
hki
! b; atunci x
hki
! x; unde
x
hki
este solutia sistemului (5:20) pentru b = b
hki
; i.e., Ax
hki
= b
hki
: ntr-adevar,
deoarece x = A
1
b si x
hki
= A
1
b
hki
avem
kx
hki
xk = kA
1
(b
hki
b)k kA
1
kkb
hki
bk;
ceea ce justica armatia de mai sus.
O masur a a stabilit atii, adica a gradului de dependenta a solutiei x de vectorul
termenilor liberi b; este data de numarul de conditionare al matricei A:
Fie b este o perturbare a lui b si e x +x solutia sistemului perturbat
A(x + x) = b +b
: Se numeste numar de conditionare al sistemului Ax = b num arul
K(x) = sup
b
kxk
kxk
kbk
kbk
;
unde supremumul se ia dupa micile perturb ari ale lui b:
Pentru a demonstra ca acest supremum exista observ am mai nti ca daca
Ax = b si A(x + x) = b + b; atunci A(x) = b; deci x = A
1
(b): Folosind
compatibilitatea dintre norma de matrice si norma vectorial a corespunzatoare
obtinem inegalit atile
kbk kAkkxk; kxk kA
1
kkbk;
kxk kA
1
kkbk; kbk kAkkxk:
Folosind inegalitatile din prima linie de mai sus obtinem
kxk
kxk

kbk
kbk

kA
1
kkbk
kbk
kAk
kbk
kbk
= kAkkA
1
k; (5.21)
ceea ce arat a c a supremumul din denitia lui K(x) exista si K(x) kAkkA
1
k:
n plus, cu ajutorul inegalitatilor din rndul al doilea, obtinem
kxk
kxk

kbk
kbk

kbk
kAk
kA
1
kkbk

kbk
kbk
=
1
kAkkA
1
k
: (5.22)
Denitia 5.9.1 Produsul kAkkA
1
k se numeste numarul de condi tionare al ma-
tricei A n raport cu norma k k si se noteaza cu cond(A).
cond(A) = kAkkA
1
k: (5.23)
Evident, numarul de conditionare al unei matrice depinde de norma ma-
triceala utilizata. De aceea, atunci cnd este nevoie se scrie cond(A)
kk
pentru
a indica si norma n raport cu care se calculeaza acesta. Daca norma folosita este
norma unu, k k
1
; atunci vom scrie cond1(A), iar atunci cnd este utilizata norma
innit, k k
1
; notatia va condi(A). Dar, indiferent de norma utilizata, numarul
de conditionare al unei matrice este ntotdeauna supraunitar. ntr-adevar,
1 = kI
n
k = kAA
1
k kAkkA
1
k = cond(A):
Folosind num arul de conditionare al unei matrice inegalit atile (5.21) si (5.22)
se pot scrie sub forma
1
cond(A)
kbk
kbk

kxk
kxk
cond(A)
kbk
kbk
: (5.24)
Ce spune aceasta inegalitate? Daca cond(A) este un numar n vecinatatea
lui 1, din (5.24) rezulta
kxk
kxk
'
kbk
kbk
; adica la variatii mici ale termenului
5.9. NUM

liber b se obtin variatii mici ale solutiei x: Din contr a, daca cond(A) este
un numar mare , atunci la variatii mici ale lui b se obtin variatii mari
ale lui x:
Dupa cum s-a observat anterior, numarul de conditionare al unei matrice
denit de relatia (5.23) depinde de norma matriceal a folosit a. De aceea se cauta
o alta denitie a numarului de conditionare care s a e independenta de norm a.
Pentru aceasta sa observam mai nti ca orice norma de matrice este mai mare
dect raza sa spectrala, i.e.,
kAk r
(A):
ntr-adev ar, e valoarea proprie a matricei A pentru care are loc egalitatea
r
(A) = jj si e x vectorul propriu corespunzator care are norma egala cu unu.

Atunci
r
(A) = jj = kxk = kAxk kAkkxk = kAk:

Revenind la numarul de conditionare al matricei A avem
cond(A) = kAkkA
1
k r
(A) r
(A
1
):
Dar valorile proprii ale matricei A
1
sunt inversele valorilor proprii ale lui A
(Ax = x , A
1
x =
1
x). Inegalitatea de mai sus se poate scrie sub forma
cond(A)
max
2(A)
jj
min
2(A)
jj
:
Numarul din membrul drept al inegalit atii de mai sus se numeste numarul de
conditionare al matricei A si se noteaza cu
cond(A)
=
max
2(A)
jj
min
2(A)
jj
:
Cond(A)
are avantajul ca depinde numai de matricea Aprin valorile sale proprii.

Dezavantajul const a n faptul ca n aceasta forma este mai greu de calculat. De
aceea n practica se folosesc numerele de conditionare ale unei matrice date de
formula cond(A) = kAkkA
1
k:
Exemplul 5.9.2 Fie sistemul de ecuatii liniare

7x
1
+ 10x
2
= b
1
;
5x
1
+ 7x
2
= b
2
:
Matricea sistemului este A =
7 10
5 7
; iar A
1
=
7 10
5 7
: Calculam
kAk
1
= maxf7 +5; 10 + 7g = 17; kA
1
k
1
= maxfj 7j + 5; 10 +j 7jg = 17;
kAk
1
= maxf7+10; 5+7g = 17; kA
1
k
1
= maxfj 7j +10; 5+j 7jg = 17:
Atunci
cond(A)
1
= kAk
1
kA
1
k
1
= 17 17 = 289
cond(A)
1
= kAk
1
kA
1
k
1
= 17 17 = 289
Calculam acum kAk
2
=
p
r
(A
T
A):
A
T
A =
7 5
10 7

7 10
5 7
74 105
105 149
:
Ecuatia caracteristic a a acestei matrice
74 105
105 149
=
2
223 1 = 0
are solutile
1
=
223 +
p
223
2
+ 4
2
;
2
=
223
p
223
2
+4
2
:
Prin urmare kAk
2
=
p
1
=
r
223 +
p
223
2
+4
2
' 14; 933:
Calculam si kA
1
k
2
=
p
r
((A
1
)
T
A
1
):
(A
1
)
T
A
1
=
7 5
10 7

7 10
5 7
74 105
105 149
:
Aceast a matrice are ecuatia caracteristica
74 105
105 149
=
2
223 + 1 = 0:
Solutile sale sunt
1
=
223 +
p
223
2
4
2
,
2
=
223
p
223
2
4
2
: Prin urmare
kA
1
k
2
=
p
1
=
s
223 +
p
223
2
4
2
' 14; 933:
5.9. NUM

Atunci
cond(A) = kAk
2
kA
1
k
2
=
s
223 +
p
223
2
+4
2

s
223 +
p
223
2
4
2
'223:
Pentru a calcula cond(A)
determinam mai nti valorile proprii ale matricei

A: Acestea sunt solutiile ecuatiei caracteristice a acestei matrice
7 10
5 7
=
2
14 1 = 0:
Rezolvnd ecuatia obtinem
1
= 7 + 5
p
2 = 14; 071 si
2
= 7 5
p
2 = 0:071.
Atunci
cond(A)
=
max
2(A)
jj
min
2(A)
jj
=
7 + 5
p
2
j7 5
p
2j
=
7 + 5
p
2
5
p
2 7
==
(7 + 5
p
2)
2
(5
p
2)
2
7
2
' 198:
Valorile numerelor de conditionare ale matricei A calculate mai sus sugereaza
faptul ca sistemul dat este sensibil la perturbarile membrului drept. Pentru a
ilustra acest fapt consideram sistemul
8
<
:
7x
1
+ 10x
2
= 1;
5x
1
+7x
2
= 0; 7:
Acesta are solutia x
1
= 0; x
2
= 0:1: Perturbam apoi termenii liberi cu 0; 01:
8
<
:
7x
1
+ 10x
2
= 1; 01;
5x
1
+ 7x
2
= 0; 69:
Noul sistem are solutia x
1
= 0; 17; x
2
= 0; 22:
Exemplul arata c a la o variatie de ordinul 10
2
a termenilor liberi se obtine o
variatie de ordinul 10
1
a solutiei sistemului.
Un exemplu de cum se calculeaz a numerelor de conditionare ale unei matrice
si inuenta acestora asupra solutiei unui sistem de ecuatii liniare atunci cnd
este perturbat vectorul termenilor liberi sau matricea sistemului este prezentat
n sierul Mathcad Sisteme liniare Numar de conditionare.mcd.
5.10 Contractii
Sistemele de ecuatii liniare de dimensiuni mari se rezolva de obicei prin
metode iterative. n unele cazuri, acestea sunt singurele metode care permit
obtinerea solutiei, ind si mai rapide dect cele directe. Rezolvarea unor sis-
teme liniare de ordine cuprinse ntre 10
3
si 10
5
se ntlnec frecvent n rezolvarea
numerica a ecuatiilor cu derivate partiale. Una dintre metodele de calcul aproxi-
mativ a solutiei unui sistem liniar este metoda aproximatiilor succesive. Pentru
ntelegerea acestei metode vom studia mai nti notiunea de contractie.
Denitia 5.10.1 O functie F : D R
n
! R
n
se nume ste contractie de con-
stanta q pe multimea D daca exist a o constanta 0 < q < 1 astfel nct
kF(x
h1i
) F(x
h2i
)k qkx
h1i
x
h2i
k; 8x
h1i
; x
h2i
2 R
n
:
Inainte de a studia proprietatile contractiilor dam doua exemple de astfel de
functii care constituie modele pentru teoria care urmeaza.
Exemplul 5.10.2 Fie A = [a
ij
] o matrice reala de tipul nn si b un vector din
R
n
: Consideram functia F : R
n
!R
n
denita de egalitatea
F(x) = Ax + b.
Dac a kAk < 1; atunci F este o contractie de constanta q = kAk < 1 pe R
n
:
ntr-adev ar, pentru orice doi vectori x
h1i
; x
h2i
2 R
n
avem
kF(x
h1i
) F(x
h2i
)k = k(Ax
h1i
+b) (Ax
h2i
+b)k
= kA(x
h1i
x
h2i
)k kAkkx
h1i
x
h2i
k:
Exemplul 5.10.3 Fie f : [a; b] ! R o functie de clas a C
1
pe [a; b] astfel nct
q = max
x2[a;b]
jf
0
(x)j < 1: Atunci f este o contractie de constant a q pe [a; b] :
ntr-adevar, pentru orice x
1
; x
2
2 [a; b], conform teoremei lui Lagrange, exista
2 (a; b) astfel nct
f(x
1
) f(x
2
) = f
0
()(x
1
x
2
):
Atunci
jf(x
1
) f(x
2
)j max
x2[a;b]
jf
0
()j jx
1
x
2
j = q jx
1
x
2
j;
ceea ce demonstreaz a armatia facut a.
Propozitia 5.10.4 Orice contractie F : D R
n
! R
n
este o functie uniform
continua pe D:
5.10. CONTRAC TII 179
Demonstratie. Reamintim ca functia F este uniform continua pe D daca
pentru orice " > 0 exista (") > 0 astfel nct pentru oricare vectori x
h1i
; x
h2i
2 D
care veric a inegalitatea kx
h1i
x
h2i
k < (") rezult a kF(x
h1i
) F(x
h2i
)k < ":
Pentru a demonstra propozitia este sucient sa luam (") =
"
q
:
Corolarul 5.10.5 Orice contractie F : D R
n
! R
n
este o functie continu a
pe D:
Rezultatul fundamental asupra contractiilor este teorema de mai jos cunos-
cuta sub numele de teorema contractiei, teorema aproximatiilor sucesive sau teo-
rema de punct x a lui Banach. Ea are multiple aplicatii n multe domenii ale
matematicilor fundamentale sau aplicative.
Teorema 5.10.6 Fie D o submultime nchisa din R
n
si F : D R
n
! R
n
o
contrac tie de constanta 0 < q < 1 pe D : Pentru x
(0)
un element oarecare din D
denim sirul
x
(k)
= F(x
(k1)
); k = 1; 2; : : :
Daca toate elementele sirului (x
(k)
) apartin mul timii D; atunci:
(i) Sirul (x
(k)
) este convergent la un element x din D oricare ar alegerea
elementului initial x
(0)
2 D:
(ii) x este unica solutie a ecuatiei x = F(x):
(iii) Eroarea care se face daca se nlocuie ste solutia exacta x a ecua tiei
x = F(x) cu o aproximanta a sa, x
(k)
; verica inegalitatile
kx
(k)
xk
q
1 q
kx
(k)
x
(k1)
k; k = 1; 2; : : :
kx
(k)
xk
q
k
1 q
kx
(1)
x
(0)
k; k = 1; 2; : : :
Demonstratie. (i) Deoarece D este o submultime nchis a n spatiul metric
complet R
n
; D este o multime completa. De aceea a demonstra ca sirul (x
(k)
)
este convergent la un elemenr x din D este echivalent cu a demonstra ca (x
(k)
)
este sir Cauchy n D:
Deoarece F este contractie de constanta q, pentru orice indice m 1; are loc
inegalitatea
kx
(m)
x
(m+1)
k = kF(x
(m1)
) F(x
(m)
)k qkx
(m1)
x
(m)
k:
n consecinta
kx
(m)
x
(m+1)
k qkx
(m1)
x
(m)
k q
2
kx
(m2)
x
(m1)
k
q
m
kx
(0)
x
(1)
k:
Atunci, pentru orice numere naturale k si p, avem
kx
(k)
x
(k+p)
k
kx
(k)
x
(k+1)
k +kx
(k+1)
x
(k+2)
k + + kx
(k+p1)
x
(k+p)
k
qkx
(k1)
x
(k)
k + q
2
kx
(k1)
x
(k)
k + + q
p
kx
(k1)
x
(k)
k
(q +q
2
+ + q
p
)kx
(k1)
x
(k)
k
q
1 q
kx
(k1)
x
(k)
k:
Deci
kx
(k)
x
(k+p)
k
q
1 q
kx
(k1)
x
(k)
k
q
k
1 q
kx
(0)
x
(1
k: (5.25)
Deoarece 0 < q < 1, sirul q
k
!0 pentru k !1: Deci, pentru orice " > 0 exista
un indice k
"
astfel nct pentru orice k k
"
si orice p 2 N are loc inegalitatea
kx
(k)
x
(k+p)
k < :
Aceasta arata c a sirul (x
(k)
) este un sir Cauchy din D: Cum D este o submultime
completa a lui R
n
exista un vector x 2 D astfel nct
kx
(k)
xk ! 0; k ! 1:
(ii) Faptul ca x este o solutie a ecuatiei x = F(x) rezulta prin trecerea la
limit a a relatiei de recurenta
x
(k)
= F(x
(k1)
); k = 1; 2; : : :
Deoarece F este o functie continua pe D obtinem
x = lim
k!1
x
(k)
= lim
k!1
F(x
(k1)
) = F( lim
k!1
x
(k1)
) = F(x):
Vectorul x este singura solutie a ecuatiei x = F(x): ntr-adevar, daca ar mai
exista un vector ~ x 2 D astfel nct ~ x = F(~ x); atunci
kx ~ xk = kF(x) F(~ x)k qkx ~ xk
sau
(1 q)kx ~xk 0:
Deoarece 1 q > 0 inegalitatea de mai sus este posibila numai dac a kx~ xk 0:
Cum kx ~ xk 0; rezult a kx ~ xk = 0; deci x = ~ x:
5.11. METODA APROXIMA TIILOR SUCCESIVE 181
(iii) Trecnd la limit a inegalit atile (5.25) pentru p ! 1 se obtin estimarile
de la punctul (iii).
Teorema anterioara s-a demonstrat n ipoteza ca toate elementele sirului (x
(k)
)
apartin multimii D: Daca D = R
n
conditia este evident ndeplinit a. Daca D este
numai o submultime a lui R
n
vericarea acestei conditii nainte de a calcula
vectorii x
(k)
este greu de facut. Teorema de mai jos ne furnizeaza o conditie
sucienta pentru ca x
(k)
2 D pentru orice k:
Teorema 5.10.7 Fie D o submultime nchis a din R
n
si F : D R
n
! R
n
o contractie pe D de constant a 0 < q < 1: Presupunem ca exista o submultime
marginit a E D astfel nct
V (E; r) = fz 2 R
n
j dist(z; E) rg D
unde
r
1
1 q
diam(E):
Daca x
(0)
si x
(1)
= F(x
(0)
) apartin multimii E; atunci toate aproximatiile
succesive x
(k)
apartine multimii D; k = 2; 3; : : :
Demonstratie. Demonstratia se face prin inductie dupa k: Conform ipote-
zei x
(0)
; x
(1)
2 D: Presupunem c a x
(m)
2 D, pentru orice m = 0; 1; : : : ; k; si
demonstram ca x
(k+1)
2 D: Se observa mai nti ca
kx
(m+1)
x
(m)
k q
m
kx
(1)
x
(0)
k q
m
diam(E); m = 0; 1; : : : :k:
Atunci
kx
(k+1)
x
(0)
k kx
(k+1)
x
(k)
k + kx
(k)
x
(k1)
k + + kx
(1)
x
(0)
k
(q
k
+q
k1
+ +1) diam(E)
1
1 q
dim(E) r;
deci x
(k+1)
2 V (E; r) D:
5.11 Metoda aproximatiilor succesive
n aceasta sectiune prezentam metoda aproximatiilor succesive pentru sis-
teme de ecuatii liniare. Metoda mai este cunoscuta sub numele de metoda de-
plas arilor simultane sau metoda Gauss-Jacobi.
Ax = b: (5.26)
Presupunemc a matricea Aare toate elementele de pe diagonala principala nenule,
i.e.,
a
ii
6= 0; i = 1; 2; : : : ; n:
Pentru a putea aplica metoda aproximatiilor succesive sistemului Ax = b acesta
trebuie adus la forma echivalenta x = F(x) potrivit a pentru aplicarea teoremei
de punct x a lui Banach. n acest scop, mpartim ecare ecuatie E
i
a sistemului
a
i1
x
1
+ + a
i;i1
x
i1
+ a
ii
x
i
+ a
i;i+1
x
i+1
+ + a
in
x
n
= b
i
cu elementul de pe diagonala principala a
ii
6= 0: Pastram n membrul stng pe
x
i
si trecem toti ceilaltii termeni n membrul drept. Obtinem astfel relatia
x
i
=
a
i1
a
ii
x
1

a
i;i1
a
ii
x
i1
a
i;i+1
a
ii
x
i+1

a
in
a
ii
x
n
+
b
i
a
ii
sau
x
i
=
n
X
j=1
j6=i
a
ij
a
ii
x
j
+
b
i
a
ii
; i = 1; 2; : : : ; n: (5.27)
Notam
c
ij
=
(

a
ij
a
ii
; i 6= j;
0; i = j;
i; j = 1; 2; : : : ; n
d
i
=
b
i
a
ii
; i = 1; 2; : : : ; n:
si
C =
2
6
6
6
4
0 c
12
c
1n
c
21
0 c
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
n1
c
n2
0
3
7
7
7
5
; d =
2
6
6
6
4
d
1
d
2
.
.
.
d
n
3
7
7
7
5
:
Cu aceste notatii sistemul (5.27) se poate scrie sub forma echivalenta
x = Cx + d: (5.28)
Vom aproxima solutia acestui sistem folosind metoda aproximatiilor suc-
cesive. Fie x
(0)
un vector oarecare din R
n
: (Pentru comoditate se poate lua
x
(0)
= d:) Construim apoi succesiv vectorii
x
(1)
= Cx
(0)
+ d;
x
(2)
= Cx
(1)
+ d;
x
(3)
= Cx
(2)
+ d;

Formula generala este
x
(k+1)
= Cx
(k)
+ d; k = 0; 1; 2; : : : (5.29)
Daca sirul de vectori x
(1)
; x
(2)
; : : : ; x
(k)
; : : : este convergent si notam cu x limita
sa, i.e. x = lim
k!1
x
(k)
; atunci aceast a limit a este o solutie a sistemului (5.28).
ntr-adevar, trecnd la limita relatia de recurenta (5.29), obtinem
lim
k!1
x
(k+1)
= C lim
k!1
x
(k)
+d
sau
x = Cx +d;
ceea ce arata c a x este solutia sistemului (5.28) si n consecinta a sistemului (5.26).
Scrise pe componente, formulele (5.29) au forma
x
(k+1)
i
=
n
X
j=1
c
ij
x
(k)
j
+ d
i
; i = 1; 2; : : : ; n; k = 0; 1; 2; : : : (5.30)
unde x
(0)
i
; i = 1; 2; : : : ; n; sunt numere reale arbitrare. Dup a cum se observa n
formulele anterioare, la calculul componentelor vectorului x
(k+1)
se folosesc toate
componentele vectorului calculat anterior x
(k)
: De aici denumirea de metoda
deplasarilor simultane.
Observatia 5.11.1 n formulele (5.30) elementelele c
ii
= 0; i = 1; 2; : : : ; n:
Putem aduce sistemul Ax = b la forma x = Cx +d n asa fel nct elementele c
ii
s a e nenule. Pentru aceasta n ecare ecuatie
a
i1
x
1
+ + a
i;i1
x
i1
+ a
ii
x
i
+ a
i;i+1
x
i+1
+ + a
in
x
n
= b
i
; i = 1; 2; : : : ; n;
scriem elementele a
ii
sub forma
a
ii
= a
0
ii
+ a
00
ii
;
cu a
0
ii
6= 0. Aducem apoi ecuatia la forma
a
0
ii
x
i
= b
i
n
X
j=1
j6=i
a
ij
x
j
a
00
ii
x
i
;
de unde, prin mp artire cu a
0
ii
; obtinem
x
i
=
n
X
j=1
c
ij
x
j
+d
i
;
unde s-a notat
d
i
=
b
i
a
0
ii
; c
ii
=
a
00
ii
a
0
ii
; c
ij
=
a
ij
a
0
ii
; i 6= j:
De aceea n cele ce urmeaza nu vom presupune ca c
ii
= 0:
Conditii necesare de convergenta. Estimarea erorii
Fie sistemul liniar Ax = b adus la forma echivalenta x = Cx +d: Consideram
un vector oarecare x
(0)
2 R
n
si denim sirul recurent
x
(k+1)
= Cx
(k)
+ d; k = 0; 1; 2; : : : (5.31)
Am obsercat mai sus ca daca acest sir este convergent limita sa este solutia
sistemului x = Cx + d. Pentru a vedea n ce conditii acest sir este convergent
consideram functia F(x) = Cx+b; F : R
n
! R
n
: Dac a kCk < 1; unde k k este
o norma oarecare de matrice, n baza exemplului 5.10.2, F este o contractie de
constanta q = kCk < 1 pe R
n
: Aplicnd teorema contractiei functiei F obtinem
teorema de mai jos care arata n ce conditii sirul (x
(k)
) denit de relatia (5.31)
este covergent si care este estimarea erorii.
Teorema 5.11.2 (i) Daca kCk < 1; atunci, pentru orice alegere a vectorului
initial x
(0)
; exista un vector x 2 R
n
astfel nct
kx
(k)
xk ! 0; k ! 1:
(ii) x este unica solutie a sistemului liniar x = Cx + d:
(iii) Estimarea erorii care se face dac a se nlocuieste solutia exacta x cu o
aproximanta a sa x
(k)
este dat a de formulele
kx
(k)
xk
kCk
1 kCk
kx
(k1)
x
(k)
k; k = 1; 2; : : : (5.32)
kx
(k)
xk
kCk
k
1 kCk
kx
(0)
x
(1)
k; k = 1; 2; : : : (5.33)
Observatia 5.11.3 n continuare facem cteva observatii asupra aplicarii n
practica a formulelor de mai sus. Pentru simplicarea scrierii notam cu
q = kCk < 1:
a) Daca " desemneaza precizia data, calculele trebuiesc facute pna cnd este
ndeplinit a conditia
kx
(k1)
x
(k)
k
1 q
q
": (5.34)
Atunci kx
(k)
xk < "; ceea ce arata ca dac a se ia x ' x
(k)
se realizeaz a precizia
data.
b) Un caz particular important este acela cnd q
1
2
; deoarece atunci
q
1 q
1 si inegalitatea (5.32) devine
kx
(k)
xk kx
(k1)
x
(k)
k; k = 1; 2; : : : (5.35)
Aceasta arata c a daca doua aproximatii succesive satisfac precizia impusa, i.e.,
kx
(k1)
x
(k)
k < "
atunci solutia exacta difera de aproximanta de ordinul k cu aceeasi precizie ";
i.e.,
kx
(k)
xk < ":
Dac a aproximanta initiala x
(0)
; care se poate alege arbitrar, se ia egala cu d;
atunci x
(1)
= Cd+d; iar kx
(0)
x
(1)
k = kCdk kCkkdk: n acest caz inegalitatea
(5.33) devine
kx
(k)
xk
kCk
k+1
kdk
1 kCk
; k = 1; 2; : : :
Indicele k pna la care trebuie facut calculul pentru a determina solutia sistemu-
lui cu precizia dat a " este primul numar natural k pentru care este ndeplinita
conditia
kCk
k+1
kdk
1 kCk
< ": (5.36)
Pn a acum prin norma matricei C am nteles o norm a oarecare de matrice.
Daca tinem cont de normele uzuale folosite pentru matrice obtinem conditii pre-
cise n care procesul iterativ este convergent.
Corolarul 5.11.4 Pentru sistemul x = Cx+d procesul iterativ denit de relati-
ile (5.31) este convergent daca cel putin una dintre inegalitatile de mai jos este
satisfacut a:
(i) kCk
1
= max
1in
P
n
j=1
jc
ij
j < 1:
(ii) kCk
1
= max
1jn
P
n
i=1
jc
ij
j < 1:
(iii) kCk
F
=
q
P
n
i=1
P
n
j=1
c
2
ij
< 1:
Tinnd seama de relatiile care exista ntre elementele maticei initiale A si cele
ale matricei transformate C; putem obtine exprimarea conditiilor de convergenta
direct n functie de elementele matricei A:
Corolarul 5.11.5 Pentru sistemul Ax = b procesul iterativ dat de relatiile (5.31)
este convergent daca matricea A este tare diagonal dominanta
(i)
ja
ii
j >
n
X
j=1
j6=i
ja
ij
j; i = 1; 2; : : : ; n;
i.e., pentru ecare linie a matricei A modulele elementelor diagonale sunt strict
mai mari dect suma modulelor elementelor nediagonale de pe linia respectiva.
(ii)
ja
jj
j >
n
X
i=1
i6=j
ja
ij
j; j = 1; 2; : : : ; n;
i.e., pentru ecare coloana a matricei A modulele elementelor diagonale sunt strict
mai mari dect suma modulelor elementelor nediagonale de pe coloana respectiva.
Demonstratie. Reamintim ca sistemul Ax = b; cu a
ii
6= 0; se aduce la forma
x = Cx+d mpartind ecare ecuatie cu a
ii
si trecnd ceilaltii termeni n membrul
stng.
n
X
j=1
j6=i
a
ij
x
j
+ a
ii
x
i
= b
i
, x
i
=
n
X
j=1
j6=i
(
a
ij
a
ii
)x
j
+
b
i
a
ii
Notam
c
ij
=
(

a
ij
a
ii
; i 6= j;
0; i = j;
d
i
=
b
i
a
ii
; i; j = 1; 2; : : : ; n:
Atunci
kCk
1
= max
1in
P
n
j=1
j6=i
jc
ij
j < 1 ,
P
n
j=1
j6=i
jc
ij
j < 1; i = 1; 2; : : : ; n; ,
P
n
j=1
j6=i
a
ij
a
ii
< 1; i = 1; 2; : : : ; n; ,
P
n
j=1
j6=i
ja
ij
j < ja
ii
j; i = 1; 2; : : : ; n:
Echivalenta dintre conditia kCk
1
< 1 si conditiile (ii) din enuntul corolarului
nu se demonstreaza la fel de simplu ca aceea dintre kCk
1
< 1 si conditiile
(i). Pentru demonstratie nlocuim mai nti n sistemul dat necunoscutele x
j
cu
z
j
= a
jj
x
j
: Atunci sistemul initial
X
n
j=1
a
ij
x
j
= b
i
; i = 1; 2; : : : ; n;
devine
X
n
j=1
j6=i
a
ij
a
jj
z
j
+ z
i
= b
i
; i = 1; 2; : : : ; n
sau
z
i
=
X
n
j=1
(
j6=i
a
ij
a
jj
)z
j
+b
i
; i = 1; 2; : : : ; n:
Conditia sucienta pentru convergenta procesului iterativ asociat celui din urma
sistem este
kCk
1
= max
1jn
X
n
i=1
i6=j
a
ij
a
jj
< 1
ceea ce este echivalent cu
X
n
i=1
i6=j
ja
ij
j < ja
jj
j; j = 1; 2; : : : ; n:
Corolarul este astfel demonstrat.
Exemplul 5.11.6 Fie sistemul de ecuatii liniare
8
>
>
<
>
>
:
10x
1
x
2
+ 2x
3
= 6;
x
1
+ 11x
2
x
3
+ 3x
4
= 25;
2x
1
x
2
+ 10x
3
x
4
= 11;
3x
2
x
3
+ 8x
4
= 15;
Pentru a putea aplica metoda aproximatiilor succesive se aduce sistemul de la
forma Ax = b la forma normala pentru aplicarea acestei metode x = Cx +d: n
acest scop se rezolva ecare ecuatie E
i
n raport cu necunoscuta x
i
(i = 1; 2; 3; 4)
aata pe diagonala principala a matricei sistemului.
8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
:
x
1
=
1
10
x
2

2
10
x
3
+
6
10
;
x
2
=
1
11
x
1
+
1
11
x
3

3
11
x
4
+
25
11
;
x
3
=
2
10
x
1
+
1
10
x
2
+
1
10
x
4

11
10
;
x
4
=
3
8
x
2
+
1
8
x
3
+
15
8
:
Folosind notatiile
C =
2
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4
0
1
10
2
10
0
1
11
0
1
11

3
11
2
10
1
10
0
1
10
0
3
8
1
8
0
3
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5
; d =
2
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
6
4
6
10
25
11
11
10
15
8
3
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
7
5
; x =
2
6
6
6
6
6
6
6
6
4
x
1
x
2
x
3
x
4
3
7
7
7
7
7
7
7
7
5
;
sistemul se scrie sub forma
x = Cx + d:
Luam ca aproximatie initiala x
(0)
= (0; 0; 0; 0)
T
si construim sirul aproximatiilor
succesive
x
(k+1)
= Cx
(k)
+ d:
Scrisa pe componente relatia de mai sus este echivalenta cu sistemul
8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
:
x
(k+1)
1
=
1
10
x
(k)
2

2
10
x
(k)
3
+
6
10
;
x
(k+1)
2
=
1
11
x
(k)
1
+
1
11
x
(k)
3

3
11
x
(k)
4
+
25
11
;
x
(k+1)
3
=
2
10
x
(k)
1
+
1
10
x
(k)
2
+
1
10
x
(k)
4

11
10
;
x
(k+1)
4
=
3
8
x
(k)
2
+
1
8
x
(k)
3
+
15
8
:
(5.37)
Introducnd vectorul initial x
(0)
= (0; 0; 0; 0)
T
se obtine prima iteratie
8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
:
x
(1)
1
=
6
10
= 0; 6000;
x
(1)
2
=
25
11
= 2; 2727;
x
(1)
3
=
11
10
= 1; 1000;
x
(1)
4
=
15
8
= 1:8750:
Folosind formulele (5.37) se genereaza urm atoarele iteratii prezentate n tabelele
de mai jos
k 0 1 2 3 4 5
x
(k)
1
0; 0000 0; 6000 1; 0473 0; 9326 1; 0152 0; 9890
x
(k)
2
0; 0000 2; 2727 1; 7159 2; 0533 1; 9537 2; 0114
x
(k)
3
0; 0000 1; 1000 0; 8052 1; 0493 0; 9681 1; 0103
x
(k)
4
0; 0000 1; 8750 0; 8852 1; 1309 0; 9739 1; 0201
k 6 7 8 9 10 11
x
(k)
1
1; 0032 0; 9981 1; 0006 0; 9997 1; 0001 0; 9999
x
(k)
2
1; 9922 2; 0023 1; 9987 2; 0004 1; 9998 2; 0000
x
(k)
3
0; 9945 1; 0020 0; 9990 1; 0004 0; 9998 1; 0000
x
(k)
4
0; 9944 1; 0036 0; 9989 1; 0006 0; 9998 1; 0001
Procesul iterativ este convergent deoarece matricea A verica conditiile coro-
larului 5.11.5. Fie x = (x
1
; x
2
; x
3
; x
4
)
T
solutia sistemului. Pentru estimarea
erorii determinam norma innit a matricei C; care este egal a cu maximul sumelor
modulelor elementelor pe linii.
kCk
1
= max
1
10
+
2
10
;
1
11
+
1
11
+
3
11
2
10
+
1
10
+
1
10
;
3
8
+
1
8
= max
1
10
;
5
11
;
4
10
;
4
8
=
1
2
:
Deoarece q = kCk
1
=
1
2
; n baza formulei (5.35) are loc inegalitatea
kx
(11)
xk
1
kx
(10)
x
(11)
k
1
= 0; 0003:
n cazul n care este data precizia, de exemplu " = 10
3
; atunci se poate
determina de la nceput pna la ce iteratie x
(k)
trebuie mers cu procesul itera-
tiv pentru obtinerea preciziei dorite. ntr-adevar, conform formulei (5.33) avem
inegalitatea
kx
(k)
xk
1

kCk
k
1
1 kCk
1
kx
(0)
x
(1)
k
1
=
kdk
1
2
k1
< ":
Prin urmare, trebuie sa determinam prima valoare a lui k care satisface inegali-
tatea
kdk
1
"
< 2
k1
: n cazul exemplului nostru, deoarece kdk
1
= 2; 273; trebuie
s a determin am pe k astfel ca 2:273 < 2
k1
: Un calcul simplu ne arata ca inegal-
itatea anterioar a este satsif acuta ncepnd cu k = 13: (2
131
= 2
12
= 4:096; iar
2
11
= 2:024:) Dup a cum s-a observat anterior aceast a precizie a putut realizata
chiar de aproximata x
(11)
:
Pentru compararea rezultatelor obtinute mention am ca solutia exact a a aces-
tui sistem este x
1
= 1; x
2
= 2; x
3
= 1; x
4
= 1:
Determinarea solutiei unui sistem de ecuatii liniare folosind metoda
aproximatiilor succesive este prezentata n sierul Mathcad Sisteme liniare
MAS.mcd.
Metoda Gauss-Seidel
Metoda Gauss-Seidel sau metoda deplasarilor succesive este o modicare a
metodei Gauss-Jacobi. Ideea de baza a acestei metode este de a folosii la calculul
componentei x
(k+1)
i
componentele deja calculate x
(k+1)
1
; x
(k+1)
2
; : : : ; x
(k+1)
i1
:
Fie un sistem de ecuatii liniare adus la forma
x = Cx + d;
sau
x
i
=
n
X
j=1
c
ij
x
j
+d
i
; i = 1; 2; : : : ; n:
Componentele primului vactor x
(0)
sunt date n mod arbitrar x
(0)
1
; x
(0)
2
; : : : ; x
(0)
n :
Presupunem apoi ca a fost determinat vectorul x
(k)
; deci componentele sale x
(k)
1
;
x
(k)
2
; : : : ; x
(k)
n
sunt cunoscute. Pentru calculul aproximantei x
(k+1)
folosim for-
mulele
8
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
:
x
(k+1)
1
=
P
n
j=1
c
ij
x
(k)
j
+d
i
x
(k+1)
2
= c
21
x
(k+1)
1
+
P
n
j=2
c
ij
x
(k)
j
+ d
i

x
(k+1)
i
=
P
i1
j=1
c
ij
x
(k+1)
j
+
P
n
j=i
c
ij
x
(k)
j
+ d
i

x
(k+1)
n
=
P
n1
j=1
c
nj
x
(k+1)
j
+c
nn
x
(k)
n
+ d
n
Exemplul 5.11.7 Sistemul de ecuatii liniare
8
>
>
<
>
>
:
10x
1
x
2
+ 2x
3
= 6;
x
1
+ 11x
2
x
3
+ 3x
4
= 25;
2x
1
x
2
+ 10x
3
x
4
= 11;
3x
2
x
3
+ 8x
4
= 15;
a fost rezolvat n exemplul 5.11.6 folosind metoda metoda aproximatiiloe succesive
n varianta Gauss-Jacobi sau metoda deplas arilor simultane. Vom rezolva acest
sistem acum folosind metoda Gauss-Seidel sau metoda deplasarilor succesive.
Formulele iterative de calcul n acest caz sunt
8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
:
x
(k+1)
1
=
1
10
x
(k)
2

2
10
x
(k)
3
+
6
10
;
x
(k+1)
2
=
1
11
x
(k+1)
1
+
1
11
x
(k)
3

3
11
x
(k)
4
+
25
11
;
x
(k+1)
3
=
2
10
x
(k+1)
1
+
1
10
x
(k+1)
2
+
1
10
x
(k)
4

11
10
;
x
(k+1)
4
=
3
8
x
(k+1)
2
+
1
8
x
(k+1)
3
+
15
8
:
(5.38)
Lund x
(0)
= (0; 0; 0; 0)
T
obtinem prima iteratie
x
(1)
1
=
6
10
= 0; 6000;
x
(1)
2
=
1
11
0; 6000 +
25
11
= 2; 3272;
x
(1)
3
=
2
10
0; 6000 +
1
10
2; 3272
1
10
= 0; 9873;
x
(1)
4
=
3
8
2; 3272 +
1
8
(0; 9873) +
15
8
= 0; 8789:
Folosind formulele (5.38) determinam si celelalte aproximatii succesive pe care le
trecem n tabelul de mai jos
k 0 1 2 3 4 5
x
(k)
1
0; 0000 0; 6000 1; 0300 1; 0065 1; 0009 1; 0001
x
(k)
2
0; 0000 2; 3272 2; 0370 2; 0036 2:0003 2; 0000
x
(k)
3
0; 0000 0; 9873 1; 0140 1; 0025 1; 0003 1; 0000
x
(k)
4
0; 0000 0; 8789 0; 9844 0; 9983 0; 9999 1; 0000
Dup a cum se observa x
(5)
poate luat ca o aproximare acceptabil a pentru
solutia sistemului x = (1; 2; 1; 1): Comparnd cu calculele facute prin metoda
deplasarilor simultate n exemplul 5.11.6 se vede ca pentru obtinerea aceleiasi
precizii acolo a fost nevoie de un numar dublu de iteratii.
Capitolul 6
SISTEME DE ECUA TII
NELINIARE
n acest capitol vom prezenta doua metode pentru rezolvarea sistemelor de
ecuatii neliniare: metoda aproximatiilor succesive si metoda lui Newton. Pentru
o mai buna ntelegere a metodelor de rezolvare pentru sisteme ecare sectiune
consacrat a acestor metode ncepe cu rezolvarea ecuatiilor neliniare prin metoda
respectiva.
6.1 Metoda aproximatiilor succesive
Rezolvarea ecuatiilor neliniare prin metoda aproximatiilor succesive
Fie : I R ! R o functie continua pe intervalul I : Ne propunem sa
rezolvam ecuatia
(x) = 0: (6.1)
Pentru a putea aplica metoda aproximatiilor succesive aducem ecuatia (6.1) la
forma echivalenta
x = f(x); (6.2)
unde f trebuie s a e o functie continua denita pe un interval [a; b] si s a ia valori
tot n intervalul [a; b]: Consideram apoi o valoare oarecare x
0
2 [a; b] si construim
sirul aproximatiilor succesive
x
1
= f(x
0
)
x
2
= f(x
1
)

x
k
= f(x
k1
)

193
194 CAPITOLUL 6. SISTEME DE ECUA TII NELINIARE
Daca sirul (x
k
) este convergent si are limita egala cu x, prin trecerea la limita a
relatiei de recurenta
x
k
= f(x
k1
)
rezult a
x = lim
k!1
x
k
= lim
k!1
f(x
k1
) = f( lim
k!1
x
k1
) = f(x):
Aceasta arat a ca x; limita aproximatiilor succesive x
k
; este solutia ecuatiei (6.2).
Apare n mod natural urmatoarea problema: n ce conditii sirul (x
k
) este
convergent? R aspunsul este dat de teorema de punct x a lui Banach (vezi
teorema 5.10.6), care n cazul de fata are urmatorul enunt.
Teorema 6.1.1 Fie f : [a; b] ! R o functie de clasa C
1
pe intervalul [a; b]:
Dac a:
1) Functia f ia valori n intervalul [a; b]; i.e., 8x 2 [a; b] ) f(x) 2 [a; b];
2) q = max
x2[a;b]
jf
0
(x)j < 1;
atunci
a) Sirul aproximatiilor succesive
x
k
= f(x
k1
); k = 1; 2; : : :
este convergent pentru orice valoare initiala x
0
2 [a; b]:
b) Valoarea limita
x = lim
k!1
x
k
este unica solu tie din intervalul [a; b] a ecuatiei x = f(x):
c) Estimarea erorii care se face aproximnd solutia exacta x cu o aproximanta
succesiv a x
k
este data de una din formulele
j x
k
x j
q
1 q
j x
k
x
k1
j; k = 1; 2; : : :
j x
k
x j
q
k
1 q
j x
0
x
1
j; k = 1; 2; : : :
Demonstratie. Singurul lucru pe care-l avem de observat este ca n conditiile
impuse asupra functiei f aceasta este o contractie de constanta q pe intervalul
[a; b]: Acesta observatie a fost demonstrata n exemplul 5.10.3. Restul armatiilor
rezult a conform teoremei 5.10.6.
Exemplul 6.1.2 n acest exemplu ne propunem s a determin am solutiile reale
ale ecuatiei
x
3
+ x 1000 = 0
folosind metoda aproximatiilor succesive. Notam
(x) = x
3
+ x 1000:
Functia (x) este strict crescatoare pe R deoarece derivata sa
0
(x) = 3x
2
+1 > 0
pentru orice x 2 R: Prin urmare, ecuatia (x) = 0 are o singura radacina real a.
Pentru a localiza aceasta r adacina se observa c a (0) = 1000 si apoi, dupa mai
multe ncercari, se ajunge la
(9) = 9
3
+ 9 1000 = 729 + 9 1000 = 262 < 0:
(10) = 10
3
+ 10 1000 = 10 > 0:
Deoarece functia continu a (x) are valori de semne contrare la capetele interva-
lului (9; 10) solutia reala a acestei ecuatiei se a a n acest interval.
Pentru a putea aplica metoda aproximatiilor succesive se aduce ecuatia la
forma x = f(x): Aceasta forma nu este unica! De exemplu, ecuatia data se poate
aduce pe intervalul (9; 10) la una din formele echivalente
x = 1000 x
3
; x =
1000
x
2

1
x
; x =
3
p
1000 x:
Pentru aplicarea metodei aproximatiilor succesive se va alege acea form a pen-
tru care functia din membrul drept este o contractie pe intervalul [9; 10]:
Dac a consideram prima functie f
1
(x) = 1000 x
3
; atunci f
0
1
(x) = 3x
2
si
max
x2[9;10]
j f
0
1
(x) j = max
x2[9;10]
j 3x
2
j = 3 10
2
= 300;
deci functia f
1
nu este contractie pe intervalul [9; 10]:
Pentru f
2
(x) =
1000
x
2

1
x
; avem f
0
2
(x) =
2000
x
3
+
1
x
2
: Folosind modul de
reprezentare grac a din Mathcad obtinem
max
x2[9;10]
j f
0
2
(x) j = 2; 731:
Prin urmare, nici functia f
2
nu este contractie pe [9; 10]:
Pentru f
3
(x) =
3
p
1000 x; avem
f
0
3
(x) =
1
3
(1000 x)
2
3 (1) =
1
3
3
p
(1000 x)
2
:
Atunci
j f
0
3
(x) j=
1
3
3
p
(1000 x)
2

1
3
3
p
990
2

= 0; 003 < 1;
deci f
3
este o contractie pe intervalul [9; 10]: Vericam apoi daca functia f
3
ia
valori tot n intervalul [9; 10]: Fie x 2 [9; 10]: Atunci
9 =
3
p
729
3
p
990
3
p
1000 x
3
p
991
3
p
1000 = 10;
ceea ce arata ca ntr-adevar f
3
(x) 2 [9; 10] pentru orice x 2 [9; 10]:
Vericarile de mai sus arata c a metoda aproximatiilor succesive se poate aplica
n cazul n care ecuatia initial a este adusa la forma x = f
3
(x): Luam ca valoare
initial a x
0
= 10 si calculam aproximantele
x
1
= f
3
(x
0
) = 9; 96655
x
2
= f
3
(x
1
) = 9; 96666
x
3
= f
3
(x
2
) = 9; 96667
Ultimile dou a aproximante au primele patru zecimale egale. Cu o precizie de
10
4
solutia ecuatiei este x = 9; 9666: Pentru estimarea erorii am folosit acest
criteriu practic a carui justicare teoretic a consta n faptul ca n cazul q
1
2
are
loc inegalitatea j x
3
x jj x
3
x
2
j. Cum n exemplul de fata j x
3
x
2
j= 10
5
;
rezult a c a x

= x
3
= 9; 9666:
Exercitiul 6.1.3 Folosind metoda aproximatiilor succesive determinati solutia
ecuatiei x
3
x 1 = 0 din intervalul [1; 2] cu o precizie de 10
2
lund ca valoare
initial a x
0
= 1:
Exercitiul 6.1.4 Folosind metoda aproximatiilor succesive determinati solutia
ecuatiei x
4
3x
2
3 = 0 din intervalul [1; 2] cu o precizie de 10
2
lund ca valoare
intiala x
0
= 1:
Determinarea solutiei unei ecuatii neliniare folosind metoda aproximatiilor
succesive este prezentat a n sierul Mathcad Ecuatii neliniare MAS.mcd.
Metoda aproximatiilor succesive pentru sisteme de ecuatii neliniare
Vom descrie n cele ce urmeaza modul cum se pot rezolva sistemele de ecuatii
neliniare folosind metoda aproximatiilor succesive. Pentru simplitatea expunerii
ne vom limita la cazul n = 2:
Un sistem de ecuatii neliniare
F
1
(x; y) = 0;
F
2
(x; y) = 0;
poate rezolvat folosind metoda aproximatiilor succesive daca acesta poate
adus la forma echivalenta
x = f
1
(x; y);
y = f
2
(x; y);
(6.3)
cu f
1
; f
2
2 C
1
(D); unde D = [a; b] [c; d] este un domeniu din R
2
: (Reamintim
ca o functie f(x; y) este de clasa C
1
pe domeniul D dac a f(x:y) si derivatele sale
partiale
@f
@x
(x; y);
@f
@y
(x; y) sunt continue pe D). n cazul cnd acest lucru este
posibil, se ia un punct oarecare
x
0
y
0
din D si se deneste sirul aproximatiilor

succesive
x
k
y
k
f
1
(x
k1
; y
k1
)
f
2
(x
k1
; y
k1
)
; k = 1; 2; : : :
Pentru ca acest a denitie sa poata aplicata trebuie ca toate aproximatiile suc-
cesive

x
k
y
k
s a apartina domeniului D: Teorema de mai jos arat a n ce conditii

sirul construit mai sus este convergent la solutia sistemului (6.3).
Teorema 6.1.5 Daca
1) Functiile f
1
; f
2
sunt de clasa C
1
pe domeniul D:
2) Valorile initiale
x
0
y
0
si toate aproximatiile succesive

x
k
y
k
apartin dome-
niului D:
3) Derivatele partiale ale functiilor f
1
si f
2
satisfac inegalitatile
8
>
>
>
>
<
>
>
>
>
:
@f
1
@x
(x; y)
@f
1
@y
(x; y)
q
1
< 1;
8 (x; y) 2 D:
@f
2
@x
(x; y)
@f
2
@y
(x; y)
q
2
< 1;
Atunci sirul
x
k
y
k
x
y
; k ! 1;
solutia sistemului (6.3).
Demonstratie. Consideram functia F : D R
2
! R
2
denita prin
F(x; y) =
f
1
(x; y)
f
2
(x:y)
; 8 (x; y) 2 D:
Notam matricea derivatelor cu
F
0
(x; y) =
2
6
4
@f
1
@x
(x; y)
@f
1
@y
(x; y)
@f
2
@x
(x; y)
@f
2
@y
(x; y)
3
7
5
:
Norma innit a matricei F
0
(x; y) este
kF
0
(x; y)k
1
= max
@f
1
@x
(x; y)
@f
1
@y
(x; y)
@f
2
@x
(x; y)
@f
2
@y
(x; y)
max fq
1
; q
2
g < 1:
n acest caz functia F(x; y) este o contractie pe domeniul D de constanta
q = max fq
1
; q
2
g < 1 n raport cu distanta dat a de norma innit de pe R
2
:
Pentru a demonstra aceasta armatie se observa mai nti ca
kF(x
1
; y
1
) F(x
2
; y
2
)k
1
= max fj f
1
(x
1
; y
1
) f
1
(x
2
; y
2
) j; j f
2
(x
1
; y
1
) f
2
(x
2
; y
2
) jg:
Evaluam apoi ecare din cele dou a module de mai sus. Deoarece f
1
este o functie
de clas a C
1
pe D, f
1
este diferentiabil a pe D
1
. Prin urmare este adevarata
formula lui Lagrange pentru functii de doua variabile
2
f
1
(x
1
; y
1
) f
1
(x
2
; y
2
) =
@f
1
@x
(; )(x
1
x
2
) +
@f
1
@y
(; )(y
1
y
2
);
unde este un punct cuprins ntre x
1
si x
2
; iar este cuprins ntre y
1
si y
2
: Atunci
avem
j f
1
(x
1
; y
1
) f
1
(x
2
; y
2
) j
@f
1
@x
(; )
jx
1
x
2
j +
@f
1
@y
(; )
jy
1
y
2
j
@f
1
@x
(; )
@f
1
@y
(; )
max fj x
1
x
2
j; j y
1
y
2
jg
q
1
k(x
1
; y
1
) (x
2
; y
2
)k
1
:
Analog se obtine
j f
2
(x
1
; y
1
) f
2
(x
2
; y
2
) j q
2
k(x
1
; y
1
) (x
2
; y
2
)k
1
:
1
Rezultat clasic de Analiza matematic a. Se poate consulta, de exemplu: M.Nicolescu,
N.Dinculeanu, S.Marcus, Analiza matematica, vol.1, Editura Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti, 1966, pag.591.
2
A se vedea lucrarea citata mai sus, pag.630.
Atunci
kF(x
1
; y
1
) F(x
2
; y
2
)k
1
q k(x
1
; y
1
) (x
2
; y
2
)k
1
Deoarece q < 1; rezult a ca F este o contractie pe D: Concluzia teoremei rezulta
atunci n baza teoremei (5.10.6).
Exemplul 6.1.6 n acest exemplu vom ilustra aplicarea metodei aproximatiilor
succesive pentru determinarea solutiei pozitive a sistemului
F
1
(x; y) = x
3
+y
3
6x + 3 = 0;
F
2
(x; y) = x
3
y
3
6y + 2 = 0:
n acest scop sistemul trebuie adus mai nti la forma echivalent a
8
>
>
>
<
>
>
>
:
x =
1
6
(x
3
+y
3
) +
1
2
= f
1
(x; y);
y =
1
6
(x
3
y
3
) +
1
3
= f
2
(x; y):
Fie (x
0
; y
0
) un punct oarecare din domeniul bidimensional [0; 1][0; 1]: Atunci
0
1
6
(x
3
0
+ y
3
0
)
1
6
(1 + 1) =
1
3
;
de unde, adunnd
1
2
n ambii membrii, rezult a c a
1
2
f
1
(x
0
; y
0
)
1
3
+
1
2
=
5
6
:
Analog avem
1
6

1
6
(x
3
0
y
3
0
)
1
6
;
de unde, adunnd n ambii membrii
1
3
; rezult a
1
6
=
1
6
+
1
3
f
2
(x
0
; y
0
)
1
6
+
1
3
=
1
2
:
Daca not am
x
1
= f
1
(x
0
; y
0
)
y
1
= f
2
(x
0
; y
0
)
atunci (x
1
; y
1
) apartine dreptunghiului D =
1
2
;
5
6
1
6
;
1
2
; care este inclus n

[0; 1] [0; 1]: Prin urmare, dac a denim sirul

x
k
y
k
prin relatiile de recurent a
x
k
y
k
f
1
(x
k1
; y
k1
)
f
2
(x
k1
; y
k1
)
; k = 1; 2; : : :
acesta r amne n domeniul D: n plus, pentru orice punct (x; y) 2 D au loc
inegalitatile
@f
1
@x
(x; y)
@f
1
@y
(x; y)
=
x
2
2
+
y
2
2
<
1
2
25
36
+
1
4
=
34
72
= q
1
< 1;
@f
2
@x
(x; y)
@f
2
@y
(x; y)
=
x
2
2
+
y
2
2
=
x
2
2
+
y
2
2
<
34
72
= q
2
< 1:
Deoarece sunt ndeplinite conditiile din teorema de mai sus sistemul are o
solutie unic a n D care se obtine cu metoda aproximatiilor succesive. Luam ca
valori intiale x
0
=
1
2
; y
0
=
1
2
, care apartin domeniului D: Atunci
8
>
>
<
>
>
:
x
1
=
1
2
+
1
6
1
8
+
1
8
= 0; 542;
y
1
=
1
3
+
1
6
1
8

1
8
= 0; 333:
Apoi
x
2
= 0; 533;
y
2
= 0; 354;
x
3
= 0; 532;
y
3
= 0; 351;
x
4
= 0; 532;
y
2
= 0; 351:
Dac a notam cu F(x; y) =
f
1
(x; y)
f
2
(x; y)
; atunci
kF(x; y)k
1
= maxfq
1
; q
2
g =
34
72
<
1
2
;
ceea ce implica
kx x
hki
k
1
kx
hki
x
hk1i
k
1
:
Aceasta arat a ca daca n iteratiile

x
3
y
3
si

x
4
y
4
coincid primele trei zecimale,

atunci kx x
h3i
k
1
< 10
3
; ceea ce nseamn a ca solutia calculata aproximativ cu
trei zecimale exacte este x
(3)
=
x
3
y
3
0; 532
0; 351
:
Exercitiul 6.1.7 Sistemul de ecuatii neliniare
x
2
10x + y
2
+8 = 0;
xy
2
+ x 10y + 8 = 0;
este adus la forma echivalenta
8
>
<
>
:
x =
x
2
+y
2
+ 8
10
= f
1
(x; y);
y =
xy
2
+ x + 8
10
= f
2
(x; y);
necesara pentru aplicarea metodei aproximatiilor succesive.
a) Folosind teorema 6.1.5 demonstrati c a functia
F = (f
1
; f
2
)
T
: D R
2
! R
2
are un punct x n domeniul D = f(x; y)
T
j 0 x; y 1; 5g:
b) Folosind metoda aproximatiilor succesive aproximati solutia acestui sistem
cu o precizie de 10
5
n raport cu norma k k
1
:
Exercitiul 6.1.8 Sistemul neliniar
5x
2
y
2
= 0;
y 0; 25(sinx + siny) = 0;
are o solutie n vecinatatea punctului
1
4
;
1
4
T
:
a) Determinati o functie F si o submultine D a lui R
2
astfel nct F : D ! R
2
s a aiba un punct x n D:
b) Folosind metoda aproximatiilor succesive aproximati solutia acestui sistem
cu o precizie de 10
5
n raport cu norma k k
1
:
Determinarea solutiei unui sistem neliniar (mai precis a sistemului din exem-
plul 6.1.6 dupa ce a fost adus la forma normala aplicarii metodei aproximatiilor
succesive si s-a facut analiza teoretica a posibilit atii de aplicare a acestei metode)
este prezentata n sierul Mathcad Sisteme neliniare MAS.mcd.
6.2 Metoda lui Newton
Rezolvarea ecuatiilor neliniare prin metoda lui Newton
Fie ecuatia
f(x) = 0;
unde f 2 C
2
([a; b]): Presupunem ca ecuatia are o singur a rad acin a n intervalul
(a; b): Acest lucru se ntmpl a daca f(a) f(b) < 0 si derivatele f
0
(x) si f
00
(x)
pastreaza semn constant pe intervalul [a; b]:
Principiul metodei lui Newton const a n a nlocui arcul de curba y = f(x)
cu tangenta la curb a dusa ntr-un punct al curbei convenabil ales.
Interpretarea geometrica a metodei lui Newton
Pentru xarea ideiilor consider am cazul n care f(a) < 0; f(b) > 0; si
f
0
(x) > 0; f
00
(x) > 0; oricare ar x 2 [a; b]: Notam x
0
= b si ducem tan-
genta la curba n punctul B
0
(x
0
; f(x
0
)): Fie x
1
punctul n care tangenta taie axa
Ox: Ducem apoi tangenta la curb a n punctul B
1
(x
1
;f(x
1
)): Not am cu x
2
punctul
n care aceast a tangenta taie axa Ox si continuam acesta constructie.
Fie B
n
(x
n
; f(x
n
)) un punct obtinut prin procedeul descris mai sus. Tangenta
la curba y = f(x) n punctul B
n
(x
n
; f(x
n
)) are ecuatia
y f(x
n
) = f
0
(x
n
)(x x
n
):
Aceasta taie axa Ox n punctul de abscisa x
n+1
; ceea ce nseamna c a are loc
egalitatea
0 f(x
n
) = f
0
(x
n
)(x
n+1
x
n
);
de unde rezult a
x
n+1
= x
n
f(x
n
)
f
0
(x
n
)
; n = 0; 1; : : :
6.2. METODA LUI NEWTON 203
Se observ a c a punctul de pornire al procesului iterativ x
0
satisface conditia
f(x
0
) f
00
(x
0
) > 0;
ceea ce nseamna ca valoarea functiei n punctul de pornire f(x
0
) are
semnul derivatei a doua pe intervalul (a; b):
Sirul (x
n
) dat de metoda Newton converge catre ; solutia ecuatiei f(x) = 0;
dupa cum se arata n teorema urmatoare.
Teorema 6.2.1 Fie f 2 C
2
([a; b]) care satisface conditiile:
1) f(a) f(b) < 0; i.e., functia f(x) ia valori de semne contrare la capetele
intervalului [a; b]:
2) Derivatele f
0
(x) si f
00
(x) pastreaza semn constant pe intervalul [a; b]:
Consider am un punct oarecare x
0
din intervalul [a; b] care verica conditia
f(x
0
) f
00
(x
0
) > 0 (6.4)
si denim sirul iterativ (x
n
) dat de metoda lui Newton
x
n+1
= x
n
f(x
n
)
f
0
(x
n
)
; n = 0; 1; : : : (6.5)
n aceste conditii sirul (x
n
) converge la unica solu tie din intervalul (a; b) a
ecuatiei f(x) = 0 :
Demonstratie. Pentru xarea ideilor consideram cazul n care
f(a) < 0; f(b) > 0; f
0
(x) > 0; f
00
(x) > 0; 8 x 2 [a; b]:
Deoarece functia continua f ia valori de semne contrare la capetele intervalului
[a; b]; ecuatia f(x) = 0 are cel putin o solutie n acest interval. Pentru ca derivata
nti este strict pozitiva pe (a; b); functia f(x) este strict crescatoare pe (a; b): n
consecinta, ecuatia f(x) = 0 are o singur a solutie n intervalul (a; b) pe care o
notam cu :
Pentru c a f
00
(x) > 0 pe intervalul [a; b]; din conditia (6.4) rezult a f(x
0
) >
0: Aceasta arata ca punctul de pornire a procesului iterativ trebuie s a verice
conditia f(x
0
) > 0: Pentru c a f(b) > 0 luam x
0
= b:
Demonstr am mai nti prin inductie c a
x
n
> ; n = 0; 1; : : :
Deoarece x
0
= b; evident x
0
> : Presupunem apoi ca x
n
> si demonstr am ca
x
n+1
> : Folosind formula Taylor de ordinul doi avem
0 = f() = f(x
n
+ ( x
n
)) = f(x
n
) + f
0
(x
n
)( x
n
) +
f
00
(c
n
)
2!
( x
n
)
2
;
unde c
n
2 (; x
n
): Deoarece f
00
(c
n
) > 0; rezult a
f(x
n
) + f
0
(x
n
)( x
n
) < 0:
n consecint a
f(x
n
)
f
0
(x
n
)
x
n
< ;
de unde se obtine c a
x
n+1
= x
n
f(x
n
)
f
0
(x
n
)
> :
Functia f(x) este strict cresc atoare pe intervalul [a; b] deoarece f
0
(x) > 0;
8x 2 [a; b]: Prin urmare, x
n
> implica f(x
n
) > f() = 0: Obtinem astfel ca
diferenta
x
n+1
x
n
=
f(x
n
)
f
0
(x
n
)
< 0;
ceea ce arata ca sirul (x
n
) este un sir descrescator
x
0
> x
1
> : : : > x
n
> x
n+1
> : : : > ;
deci si m arginit. Fie

= lim
n!1
x
n
: Prin trecere la limit a a relatie de recurent a (6.5)
se obtine
=

f(
)
f
0
(
)
;
de unde rezulta f(
) = 0: Cum functia f(x) are o solutie unic a n (a; b); rezulta

=

: Deci sirul (x
n
) dat de metoda Newton converge la unica solutie din
intervalul (a; b) a ecuatiei f(x) = 0:
Metoda lui Newton modicata
Se calculeaz a prima aproximare
x
1
= x
0
f(x
0
)
f
0
(x
0
)
:
n continuare, n locul tangentelor la curba y = f(x) n punctele B
n
(x
n
; f(x
n
));
se duc paralele la prima tangent a
y f(x
n
) = f
0
(x
0
)(x x
n
):
Procednd la fel ca mai sus se obtine sirul
x
n+1
= x
n
f(x
n
)
f
0
(x
0
)
; n = 0; 1; : : :
Metoda lui Newton modicat a
Aceasta metod a se numeste metoda lui Newton modicata. Ea are avan-
tajul ca nu necesita calculul derivatei f
0
(x
n
) la ecare iteratie. Se foloseste atunci
cnd expresia derivatei este complicata si se prefera calculul derivatei o singura
data numai n punctul x
0
: Dezavantajul metodei consta n faptul c a este mai
lent convergenta catre solutie. Dar ideea acestei metode este importanta pentru
aplicarea sa la sisteme de ecuatii neliniare.
Exemplul 6.2.2 Pentru a determina solutia pozitiv a a ecuatiei
f(x) = x
3
0; 2x
2
0; 2x 1; 2 = 0;
se determina mai nti un interval de lungime egala cu unitatea n care se aa
aceasta solutie. Calculam
f(0) = 1; 2 < 0; f(1) = 0; 6 < 0; f(2) = 5; 6 > 0:
Deoarece f(1) f(2) < 0; ecuatia f(x) = 0 are cel putin o solutie pozitiva n
intervalul (1; 2): Pentru a demonstra unicitatea acestei solutii se observa ca pe in-
tervalul (1; 2) derivatele f
0
(x) si f
00
(x) sunt strict pozitive. ntr-adev ar, derivata
nti
f
0
(x) = 3x
2
0; 4x 0; 2
are r adacinile 0; 2 si
1
3
; deci f
0
(x) > 0; 8x 2 (1; 2): Evident
f
00
(x) = 6x 0; 4 > 0; 8x 2 (1; 2):
Lu am x
0
= 2 si construim sirul dat de metoda Newton
x
1
= x
0
f(x
0
)
f
0
(x
0
)
= 2
f(2)
f
0
(2)
= 2
5; 6
11
= 2 0; 509 = 1; 491
x
2
= x
1
f(x
1
)
f
0
(x
1
)
= 1; 491
1; 371
5; 872
= 1; 257
x
3
= 1; 203; x
4
= 1; 2; x
5
= 1; 2:
Prin urmare solutia ecuatiei este x = 1; 2:
Exercitiul 6.2.3 Determinati cu o precizie de 10
7
solutiile ecuatiilor de mai
jos din intervalele specicate n dreptul ecareia.
a) e
x
+2
x
+2 cos x 6 = 0; x 2 [1; 2]:
b) 2xcos 2x (x 2)
2
= 0; x 2 [2; 3] sau x 2 [3; 4]:
c) (x 2)
2
ln x = 0; x 2 [1; 2] sau x 2 [e; 4]:
d) e
x
3x
2
= 0; x 2 [0; 1] sau x 2 [3; 5]:
Determinarea solutiei unei ecuatii neliniare folosind metoda lui Newton (mai
precis a ecuatiei de la punctul c) din exercitiul de mai sus) este prezentata n
sierul Mathcad Ecuatii neliniare Metoda Newton.mcd.
Metoda lui Newton pentru sisteme de ecuatii neliniare
Fie sistemul de ecuatii neliniare
f
1
(x; y) = 0;
f
2
(x:y) = 0:
(6.6)
Presupunem c a functiile f
1
; f
2
2 C
2
(D); unde D R
2
este o multime deschis a,
convex a si m arginit a. Fie (x
0
; y
0
) un punct oarecare din D: Formula lui Taylor
pentru functiile de doua variabile dau egalit atiile
f
1
(x; y) = f
1
(x
0
; y
0
) +
@f
1
@x
(x
0
; y
0
)(x x
0
) +
@f
1
@y
(x
0
; y
0
)(y y
0
) + R
1
(x; y);
f
2
(x; y) = f
2
(x
0
; y
0
) +
@f
2
@x
(x
0
; y
0
)(x x
0
) +
@f
2
@y
(x
0
; y
0
)(y y
0
) + R
2
(x; y):
Neglijnd resturile obtinem
8
>
>
>
<
>
>
>
:
f
1
(x; y)
= f
1
(x
0
; y
0
) +
@f
1
@x
(x
0
; y
0
)(x x
0
) +
@f
1
@y
(x
0
; y
0
)(y y
0
);
f
2
(x; y)
= f
2
(x
0
; y
0
) +
@f
2
@x
(x
0
; y
0
)(x x
0
) +
@f
2
@y
(x
0
; y
0
)(y y
0
):
Relatiile de mai sus se scriu sub form a matriceala astfel
f
1
(x; y)
f
2
(x:y)
f
1
(x
0
; y
0
)
f
2
(x
0
; y
0
)
+
2
6
4
@f
1
@x
(x
0
; y
0
)
@f
1
@y
(x
0
; y
0
)
@f
2
@x
(x
0
; y
0
)
@f
2
@y
(x
0
; y
0
)
3
7
5
2
4
x x
0
y y
0
3
5
: (6.7)
Notam cu
J(x
0
; y
0
) =
2
6
4
@f
1
@x
(x
0
; y
0
)
@f
1
@y
(x
0
; y
0
)
@f
2
@x
(x
0
; y
0
)
@f
2
@y
(x
0
; y
0
)
3
7
5
matricea lui Jacobi asociata acestui sistem de functii.
Fie (x; y) o solutie a sistemului neliniar (6.6), ceea ce nseamna ca (x; y) este
un punct din D pentru care
f
1
(x; y)
f
2
(x:y)
=

0
0
:
Consideram (x
0
; y
0
) o aproximant a a acestei solutii. Presupunemapoi ca matricea
lui Jacobi J(x
0
; y
0
) este inversabila. Atunci din relatia (6.7) obtinem
x
y
x
0
y
0
J(x
0
; y
0
)
1
f
1
(x
0
; y
0
)
f
2
(x
0
; y
0
)
:
Daca not am
x
1
y
1
=

x
0
y
0
J(x
0
; y
0
)
1
f
1
(x
0
; y
0
)
f
2
(x
0
; y
0
)
se obtine un vector
x
1
y
1
care aproximeaza solutia
x
y
: Continund acest
procedeu obtinem un sir recursiv
x
k
y
k
dat de formula
x
k+1
y
k+1
x
k
y
k
J(x
k
; y
k
)
1
f
1
(x
k
; y
k
)
f
2
(x
k
; y
k
)
; k = 0; 1; : : : (6.8)
Daca acest sir este convergent, i.e.,
lim
k!1
x
k
y
k
=

x
y
;
atunci, prin trecerea la limita a relatiei de recurenta (6.8), se obtine
x
y
x
y
J(x; y)
1
f
1
(x; y)
f
2
(x; y)
;
f
1
(x; y)
f
2
(x; y)
0
0
:
Deci, limita sirului
x
k
y
k
este solutia sistemului neliniar considerat.

Metoda lui Newton modicata
Pentru a nu inversa matricea jacobiana la ecare pas de calcul se considera
metoda lui Newton modicata n care se foloseste numai inversa matricei
J(x
0
; y
0
): Formulele care dau sirul recurent n acest caz sunt
x
k+1
y
k+1
=

x
k
y
k
J(x
0
; y
0
)
1
f
1
(x
k
; y
k
)
f
2
(x
k
; y
k
)
; k = 0; 1; : : : (6.9)
Metoda este mai lent convergenta dar are avantajul calcularii inversei unei singure
matrice.
Exercitiul 6.2.4 Determinati solutia sistemelor de ecuatii neliniare de mai jos
pornind de la aproximanta initial a scrisa n dreptul ec aruia. Calculati aproxi-
matiile x
hki
pn a cnd k x
hki
x
hk1i
k
1
< 10
6
:
a)

3x
2
y
2
= 0;
3xy
2
y
3
1 = 0;
x
0
y
0
=

1
1
:
b)

ln(x
2
+ y
2
) sin(xy) = ln 2 + ln;
e
xy
+ cos(xy) = 0:
x
0
y
0
=

2
2
:
c)
8
<
:
x
3
+x
2
y xz + 6 = 0;
e
x
+ e
y
z = 0;
y
2
2xz = 4;
0
@
x
0
y
0
z
0
1
A
=
0
@
1
2
1
1
A
:
d)
8
<
:
x
2
+ y
2
+z
2
= 1;
2x
2
+ y
2
4z = 0;
3x
2
4y +z
2
= 0;
0
@
x
0
y
0
z
0
1
A
=
0
@
0:5
0:5
0:5
1
A
:
Determinarea solutiei unui sistem de doua ecuatii neliniare cu doua necunos-
cute este prezentata n sierul Mathcad Sisteme neliniare Metoda Newton
2.mcd. Pentru cazul unui sistem de trei ecuatii cu trei necunoscute a se vedea
sierul Sisteme neliniare Metoda Newton 3.mcd.
Capitolul 7
PROBLEME CU CONDI TII LA
LIMIT
A
n acest capitol ne vom ocupa de rezolarea urm atoarei probleme: sa se de-
termine solutia ecuatiei diferentiale de ordinul doi
y
00
+ p(x)y
0
+ q(x)y = f(x) (7.1)
pe intervalul (a; b); care la capetele acestui interval satisface conditiile
y(a) = ; y(b) = : (7.2)
Rezolvarea acestei probleme revine la determinarea unei functii y(x); de doua
ori derivabila pe [a; b]; care, pentru orice x 2 (a; b); satisface ecuatia diferentiala
y
00
(x) + p(x)y
0
(x) + q(x)y(x) = f(x);
iar n capetele acestui interval satisface conditiile (7.2).
Functiile p(x); q(x); f(x) sunt functii continue pe intervalul [a; b]: Conditi-
ile (7.2), pe care le ndeplineste functia y(x) la capetele intervalului [a; b]; se
numesc conditii la limita. Deoarece valorile functiei necunoscute y(x) sunt date n
punctele a si b; problema determin arii solutiei ecuatiei diferentiale (7.1), care ver-
ica conditiile la limita (7.2), se numeste problema bilocala sau problema Sturm-
Liouville.
Observam mai nti ca daca y(x) este solutia ecuatiei (7.1) cu conditiile la
limit a (7.2) atunci functia u(x) = y(x) y
0
(x), unde
y
0
(x) = y(a)
b x
b a
+ y(b)
x a
b a
;
este solutia ecuatiei
u
00
(x) + p(x)u
0
(x) +q(x)u(x) =
~
f(x);
209
210 CAPITOLUL 7. PROBLEME CU CONDI TII LA LIMIT
A
unde
~
f(x) = f(x) p(x)
y(b) y(a)
b a
q(x)y
0
(x);
si satisface conditiile la limit a omogene
u(a) = u(b) = 0:
Aceasta observatie ne permite ca n continuate, atunci cnd este cazul, sa putem
studia problema bilocal a cu conditiile la limit a omogene.
Rezolvarea problemei bilocale prin metode analitice este greu de facut deoarece
nu ntotdeauna este posibil ca functia y(x) sa e exprimata ca o combinatie de
functii elementare. De aceea, de regul a, pentru rezolarea problemei bilocale se
folosesc metode numerice.
7.1 Metoda diferentelor nite
Pentru aproximarea solutiei ecuatiei diferentiale de ordinul doi
y
00
(x) + p(x)y
0
(x) + q(x)y(x) = f(x); a < x < b; (7.3)
care satisface conditiile la limita
y(a) = ; y(b) = ; (7.4)
prin metoda diferentelor nite se mparte intervalul [a; b] n n subintervale de
lungime egala h =
b a
n
cu ajutorul punctelor de diviziune x
i
= a + ih;
i = 0; 1; : : : ; n: Valorile functiilor p(x); q(x) si f(x) n nodurile x
i
din interiorul
intervalului [a; b] vor notate cu
p
i
= p(x
i
); q
i
= q(x
i
); f
i
= f(x
i
); i = 1; : : : ; n1:
Pentru valorile aproximative ale solutiei exacte y(x) si ale derivatelor sale y
0
(x);
y
00
(x) n nodurile x
i
vom utiliza notatiile Y
i
; Y
0
i
; Y
00
i
; i = 1; : : : ; n 1:
Folosind formula lui Taylor putem scrie dezvoltarile
y(x
i
+ h) = y(x
i
) + y
0
(x
i
)h +
y
00
(x
i
)h
2
2!
+
y
000
(x
i
)h
3
3!
+
y
(4)
(
i
)h
4
4!
;
y(x
i
h) = y(x
i
) y
0
(x
i
)h +
y
00
(x
i
)h
2
2!

y
000
(x
i
)h
3
3!
+
y
(4)
(
i
)h
4
4!
;
7.1. METODA DIFEREN TELOR FINITE 211
unde
i
2 (x
i
; x
i+1
) iar
i
2 (x
i1
; x
i
): Prin sc aderea si adunarea acestor relatii se
obtin expresiile derivatelor de ordinul nti si doi ale functiei y(x) n nodurile x
i
;
(i = 1; : : : ; n 1);
y
0
(x
i
) =
y(x
i
+h) y(x
i
h)
2h
+ O(h
2
);
y
00
(x
i
) =
y(x
i
+h) 2y(x
i
) + y(x
i
h)
h
2
+ O(h
2
):
nlaturnd restul se obtin pentru valorile aproximative ale derivatelor solutiei
ecuatiei diferentiale urmatoarele expresii
Y
0
i
=
Y
i+1
Y
i1
2h
;
Y
00
i
=
Y
i+1
2Y
i
+ Y
i1
h
2
:
Scriem acum ecuatia (7.3) n ecare nod x
i
;
y
00
(x
i
) + p(x
i
)y
0
(x
i
) + q(x
i
)y(x
i
) = f(x
i
);
i = 1; 2; : : : ; n1; si nlocuim valorile exacte y(x
i
); y
0
(x
i
); y
00
(x
i
) cu cele aproxi-
mative Y
i
; Y
0
i
; Y
00
i
: Obtinem astfel n 1 ecuatii
Y
i+1
2Y
i
+ Y
i1
h
2
+p
i
Y
i+1
Y
i1
2h
+ q
i
Y
i
= f
i
;
care, dup a aducerea la acelasi numitor, cap at a forma
(2 hp
i
)
| {z }
bi
Y
i1
+ (2h
2
q
i
4)
| {z }
a
i
Y
i
+(2 +hp
i
)
| {z }
c
i
Y
i+1
= 2h
2
f
i
;
i = 1; 2; : : : ; n 1: Pentru scrierea mai simpla a ecuatiilor anterioare am notat
8
<
:
b
i
= 2 hp
i
;
a
i
= 2h
2
q
i
4;
c
i
= 2 + hp
i
;
i = 1; 2; : : : ; n 1. Conditiile la limita dau Y
0
= y(a) = ; Y
n
= y(b) = :
Cu aceste notatii obtinem pentru determinarea necunoscutelor Y
1
; Y
2
; : : : ; Y
n1
un sistem de n1 ecuatii liniare de o form a speciala, cu elemente nenule pe di-
agonala principal a si pe nca doua paralele la ea, una deasupra si una dedesubt.
Un astfel de sistem se numeste sistem banda tridiagonal.
8
>
>
>
>
<
>
>
>
>
:
a
1
Y
1
+ c
1
Y
2
= 2h
2
f
1
b
1
Y
0
;
b
2
Y
1
+ a
2
Y
2
+ c
2
Y
3
= 2h
2
f
2
;
: : : : : : : : : : : : : : : : : : : : :
b
n2
Y
n3
+ a
n2
Y
n2
+ c
n2
Y
n1
= 2h
2
f
n2
;
b
n1
Y
n2
+ a
n1
Y
n1
= 2h
2
f
n1
c
n1
Y
n
:
A
Notam cu A maticea acestui sistem
A =
2
6
6
6
6
6
6
6
4
a
1
c
1
0 0 0
b
2
a
2
c
2
0 0
0 b
3
a
3
c
3
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 b
n2
a
n2
c
n2
0 0 0 b
n1
a
n1
3
7
7
7
7
7
7
7
5
;
cu Y vectorul necunoscutelor si cu g vectorul termenilor liberi
Y =
2
6
6
6
6
4
Y
1
Y
2
: : :
Y
n2
Y
n1
3
7
7
7
7
5
; g =
2
6
6
6
6
4
2h
2
f
1
b
1
Y
0
2h
2
f
2
: : :
2h
2
f
n2
2h
2
f
n1
c
n1
Y
n
3
7
7
7
7
5
:
Atunci sistemul de mai sus se poate scrie sub form a matriceala
AY = g;
cu A matrice banda tridiagonala. Rezolvnd acest sistem (a se vedea metoda spe-
ciala de rezolvare a sistemelor banda tridiagonale prezetata n capitolul urmator)
se determin a vectorul Y , adic a solutia ecuatiei diferentiale de ordinul doi (7.3)
calculat a n nodurile retelei construite. Pentru determinarea solutiei n puncte x
diferite de nodurile x
i
se foloseste un polinom de interpolare.
Se poate demonstra c a eroarea n metoda diferentelor nite pentru problema
bilocala satisface inegalitatea
jY
i
y(x
i
)j
(b a)
2
ky
(4)
k
96
h
2
; i = 1; 2; : : : ; n 1:
Exercitiul 7.1.1 Folosind metoda diferentelor nite determinati solutia aproxi-
mativa a probleme bilocale de mai jos. Pentru rezolvare utilizati pasii indicati n
dreptul ecarei ecuatii.
a) y
00
+ 3y
0
2y = 2x + 3; 0 x 1; y(0) = 2; y(1) = 1; h = 0; 1:
b) y
00
+
4
x
y
0

2
x
2
y =
2
x
3
lnx; 1 x 2; y(1) =
1
2
; y(2) = ln2;
h = 0; 05:
c) y
00
+ (x + 1)y
0
2y = (1 x
2
)e
x
; 0 x 1; y(0) = 1; y(1) = 0;
h = 0; 1:
d) y
00
y
0
x

3y
x
2
=
lnx
x
1; 1 x 2; y(1) = y(2) = 0; h = 0; 1.
Rezolvarea unei probleme bilocale folosind metoda diferentelor nite este
prezentata n sierul Mathcad Problema bilocala 1.mcd sau Problema bilo-
cala 2.mcd. Deosebirea dintre cele dou a siere consta n modul n care este
rezolvat sistemul banda tridiagonal din care se obtine solutia.
7.2. METODA COLOCA TIEI 213
7.2 Metoda colocatiei
n aceasta sectiune ne propunem rezolvarea problemei bilocale cu conditii la
limit a omogene. Aceasta nseamn a c a se caut a o functie u(x) care verica ecuatia
u
00
(x) + p(x)u
0
(x) +q(x)u(x) = f(x); (7.5)
pentru orice x 2 (a; b) si care satisface conditile la limita omogene
u(a) = u(b) = 0: (7.6)
Vom face o prezentare succinta a metodei de rezolvare numita metoda colo-
catiei. Pentru aceasta not am cu C
2
0
[a; b] = fu 2 C
2
[a; b] j u(a) = u(b) = 0g si
denim operatorul liniar
A : C
2
0
[a; b] !C[a; b]; A(u) = u
00
+ pu
0
+ qu:
Determinarea solutiei ecuatiei (7.5) cu conditiile la limit a omogene (7.6) revine
la a determina o functie u 2 C
2
0
[a; b] care verica ecuatia operatoriala
A(u) = f: (7.7)
Vom rezolva aceasta problema determinnd o aproximare a solutiei exacte.
Pentru aceasta consideram n functii liniar independente f
1
;
2
; : : : ;
n
g din
C
2
0
[a; b]; domeniul operatorului A; si notam cu H
n
= Sp(
1
;
2
; : : : ;
n
) sub-
spatiul vectorial n dimensional generat de aceste funnctii. Functiile u care apartin
subspatiului H
n
sunt de forma
u(x) = c
1
1
(x) + c
2
2
(x) + +c
n
n
(x);
cu c
1
; c
2
; : : : ; c
n
constante reale. Luam apoi n puncte distincte x
1
; x
2
; : : : ; x
n
din
intervalul [a; b]; numite puncte de colocatie.
A determina o solutie aproximativ a pentru ecuatia operatoriala (7.7) prin
metoda coloca tiei nseamna a c auta o solutie u(x)
1
apartinnd subspatiului
H
n
= Sp(
1
;
2
; : : : ;
n
); deci de forma
u(x) = c
1
1
(x) + c
2
2
(x) + +c
n
n
(x);
si a determina constantele reale c
1
; c
2
; : : : ; c
n
impunnd conditiile
A(u)(x
i
) = f(x
i
); i = 1; 2; : : : ; n:
Deoarece A este operator liniar, are loc egalitatea
A(u) = A(
n
X
j=1
c
j
j
) =
n
X
j=1
c
j
A(
j
):
1
Pentru a pune n evidenta legatura dintre solutia u(x) si subspatiul H
n
; aceasta se noteaza,
de regula, u
n
(x):
A
Atunci conditiile de mai sus se scriu sub forma
n
X
j=1
c
j
A(
j
)(x
i
) = f(x
i
); i = 1; 2; : : : ; n:
Daca notam a
ij
= A(
j
)(x
i
); i; j = 1; 2; : : : n; ecuatiile anterioare devin
n
X
j=1
a
ij
c
j
= f(x
i
); i = 1; 2; : : : ; n:
Obtinem astfel pentru determinarea constantelor c
1
; c
2
; : : : ; c
n
sistemul de n ecuatii
liniare
8
>
>
<
>
>
:
a
11
c
1
+ a
12
c
2
+ + a
1n
c
n
= f(x
1
);
a
21
c
1
+ a
22
c
2
+ : : : + a
2n
c
n
= f(x
2
);

a
n1
c
1
+ a
n2
c
2
+ + a
nn
c
n
= f(x
n
):
Daca notamcu Amatricea sistemului, cu c vectorul necunoscutelor si cu b vectorul
termenilor liberi, i.e.,
A =
2
6
6
6
4
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
a
n2
a
nn
3
7
7
7
5
; c =
2
6
6
6
4
c
1
c
2
.
.
.
c
n
3
7
7
7
5
; b =
2
6
6
6
4
f(x
1
)
f(x
2
)
.
.
.
f(x
n
)
3
7
7
7
5
;
atunci sistemul de mai sus se scrie sub forma matriceal a
Ac = b:
Exemplul 7.2.1 Folosind metoda colocatiei aproximati solutia ecuatiei
u
00
(x) +(1 +x
2
)u(x) = 2x; x 2 (1; 1);
care satsiface conditiile la limita omogene
u(1) = u(1) = 0:
Pentru aceasta consider am spatiul vectorial
C
2
0
[1; 1] = fu 2 C
2
[1; 1] j u(1) = u(1) = 0g
si denim operatorul liniar
A : C
2
0
[1; 1] !C[1; 1]; A(u)(x) = u
00
(x) + (1 +x
2
)u(x):
7.2. METODA COLOCA TIEI 215
Notam f(x) = 2x:
A rezolva ecuatia data cu conditiile la limita omogene, revine la a rezolva
ecuatia operatoriala A(u) = f: Pentru a determina o solutie aproximativa a
acestei ecuatii consider am functiile
1
(x) = 1 x
2
;
2
(x) = x(1 x
2
)
din spatiul C
2
0
[1; 1].
1
si
2
sunt liniar independente pe intervalul [1; 1]: Fie
H
2
= Sp(
1
;
2
) = fu 2 C
2
0
[1; 1] j u = c
1
1
+c
2
2
; c
1
; c
2
2 Rg:
C autam pentru ecuatia dat a o solutie u(x) din subspatiul H
2
, deci o functie de
forma
u = c
1
1
+c
2
2
:
Aplicnd operatorul A acestei functii obtinem
A(u) = c
1
A(
1
) + c
2
A(
2
):
Calculam
A(
1
)(x) =
00
1
(x) +(1 + x
2
)
1
(x) = 1 x
4
;
A(
2
)(x) =
00
2
(x) +(1 + x
2
)
2
(x) = 5x x
5
:
1
; c
2
luam ca puncte de colocatie
x
1
=
1
3
; x
2
=
2
3
si impunem conditiile
A(u)(x
1
) = c
1
A(
1
)(x
1
) + c
2
A(
2
)(x
1
) = 2x
1
;
A(u)(x
2
) = c
1
A(
1
)(x
2
) + c
2
A(
2
)(x
2
) = 2x
2
:
Deoarece
a
11
= A(
1
)(x
1
) =
82
81
; a
12
= A(
2
)(x
1
) =
406
243
;
a
21
= A(
1
)(x
2
) =
97
81
; a
22
= A(
2
)(x
2
) =
842
243
;
pentru determinarea constantelor c
1
; c
2
; obtinem sistemul
8
>
>
>
<
>
>
>
:
82
81
c
1
+
406
243
c
2
=
2
3
;
97
81
c
1

842
243
c
2
=
4
3
;
A
care are solutia c
1
=
270
18:071
= 0; 015; c
2
=
7:047
18:071
= 0:390: Prin urmare, o
solutie aproximativa a ecuatiei date, care verica conditiile la limita omogene,
este
u(x) = 0; 015 (1 x
2
) 0; 390 x(1 x
2
):
Exercitiul 7.2.2 Folosind metoda colocatiei aproximati solutia ecuatiei
u
00
(x) + (1 + x
2
)u(x) = 1; x 2 (1; 1);
care satsiface conditiile la limita omogene
u(1) = u(1) = 0:
Indicatie. Pentru functiile
1
(x) = 1 x
2
;
2
(x) = x
2
(1 x
2
) care verica
conditile la limita omogene si punctele de colocatie x
1
=
1
3
; x
2
=
1
2
se obtine
solutia aproximativa
y(x)
= 0; 964 (1 x
2
) 0; 031 x
2
(1 x
2
):
Obtinerea solutiei aproximative a unei probleme bilocale folosind metoda colo-
catiei este prezentata n sierul Mathcad Metoda colocatiei.mcd.
7.3 Metoda lui Galerkin
Fie ecuatia diferentiala de ordinul doi
u
00
+ p(x)u
0
+ q(x)u = f(x); a < x < b;
cu conditiile la limit a omogene
u(a) = u(b) = 0:
Dupa cum am vazut la metoda colocatiei, rezolvarea acestei probleme revine
la a determina o solutie a ecuatiei operatoriale A(u) = f:
Pentru aproximarea acestei solutii consideram un sistem de functii f
j
g
1
j=1
din spatiul C
2
0
[a; b] care este liniar independent si total. (Se spune c a sistemul
f
j
g
1
j=1
este total daca u ?
j
; j = 1; 2; : : : implica u = 0). Fie n un numar
natural si H
n
= Sp(
1
;
2
; : : : ;
n
): Ca si la metoda colocatiei, caut am pentru
ecuatia A(u) = f o solutie aproximativa din subspatiul H
n
; deci o functie de
forma
u(x) = c
1
1
(x) +c
2
2
(x) + + c
n
n
(x):
7.3. METODA LUI GALERKIN 217
Deosebirea fata de metoda colocatiei consta n faptul ca, pentru determinarea
constantelor c
1
; c
2
; : : : ; c
n
; se impune conditia ca abaterea medie p atratic a sa e
minima
kA(u) fk
2
=
Z
b
a
(A(u)(x) f(x))
2
dx:
Acest lucru se ntmpla dac a
A(u) f ?
i
; i = 1; 2; : : : ; n;
ceea ce nsemna
hA(u) f;
i
i = 0; i = 1; 2; : : : ; n:
Deoarece
A(u) = A(
n
X
j=1
c
j
j
) =
n
X
j=1
c
j
A(
j
);
ecuatiile de mai sus se pot scrie sub forma
n
X
j=1
c
j
hA(
j
);
i
i = hf;
i
i; i = 1; 2; : : : ; n:
Notam
a
ij
= hA(
j
);
i
i =
Z
b
a
A(
j
(x))
i
(x)dx; i; j = 1; 2; : : : ; n;
b
i
= hf;
i
i; i = 1; 2; : : : ; n:
Atunci sistemul de mai sus cap at a forma
n
X
j=1
a
ij
c
j
= b
i
; i = 1; 2; : : : ; n;
sau
8
>
>
<
>
>
:
a
11
c
1
+ a
12
c
2
+ + a
1n
c
n
= b
1
;
a
21
c
1
+ a
22
c
2
+ : : : + a
2n
c
n
= b
2
;

a
n1
c
1
+ a
n2
c
2
+ + a
nn
c
n
= b
n
:
Daca notam cu Amatricea sistemului, cu c vectorul necunoscutelor si cu b vectorul
termenilor liberi, i.e.,
A =
2
6
6
6
4
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
a
n2
a
nn
3
7
7
7
5
; c =
2
6
6
6
4
c
1
c
2
.
.
.
c
n
3
7
7
7
5
; b =
2
6
6
6
4
b
1
b
2
.
.
.
b
n
3
7
7
7
5
;
A
atunci sistemul se scrie sub forma matriceala
Ac = b:
Exemplul 7.3.1 Folosind metoda lui Galerkin determinati solutia aproximativa
a ecuatiei
u
00
+ u
0
= x; x 2 (0; 1)
cu conditiile la limit a
u(0) = u(1) 0:
Consideram functiile
1
(x) = x(1 x);
2
(x) = x
2
(1 x):
Ele sunt liniar independente si satisfac conditiile la limita omogene. C autam
solutia aproximativa de forma
u(x) = c
1
(x) + c
2
2
(x):
Operatorul A este A(u) = u
00
+u: Avem
A(
1
)(x) = x
2
+ x 2;
A(
1
)(x) = x
3
+ x
2
6x + 2:
Atunci
a
11
=
Z
1
0
A(
1
)(x)
1
(x)dx =
3
10
;
a
12
=
Z
1
0
A(
2
)(x)
1
(x)dx =
3
20
;
a
21
=
Z
1
0
A(
1
)(x)
2
(x)dx =
3
20
;
a
22
=
Z
1
0
A(
2
)(x)
2
(x)dx =
13
105
;
si
b
1
=
Z
1
0
f(x)
1
(x)dx =
1
12
;
b
2
=
Z
1
0
f(x)
2
(x)dx =
1
20
:
7.3. METODA LUI GALERKIN 219
1
; c
2
obtinem sistemul
8
>
>
>
<
>
>
>
:
3
10
c
1
+
3
20
c
2
=
1
12
;
3
20
c
1
+
13
105
c
2
=
1
20
;
care are solutia c
1
=
71
369
; c
2
=
7
41
: Prin urmare, solutia aproximativ a a problemei
bilocale date, determinata cu metoda Galerkin, este
u(x) = x(1 x)
71
369
+
7
41
x
:
Exercitiul 7.3.2 Folosind metoda lui Galerkin determinati solutia aproximativa
a ecuatiei diferentiale
u
00
2x u
0
+ 2u = f(x); x 2 (0; 1);
cu conditiile la limita
u(0) = u(1) = 0;
n urmatoarele cazuri:
a) f(x) = x; b) f(x) = 3x
2
+ x 1:
Exercitiul 7.3.3 Folosind metoda lui Galerkin determinati solutia aproximativa
a ecuatiei diferentiale
u
00
(cosx) u
0
+ (sin x) u = f(x); x 2 (; )
cu conditiile la limita
u() = u() = 0;
n urmatoarele cazuri:
a) f(x) = sinx; b) f(x) = cos x; c) f(x) = cos 2x:
Determinarea solutiei aproximative a unei probleme bilocale folosind metoda
Galerkin este prezentata n sierul Mathcad Metoda Galerkin.mcd.
A
Capitolul 8
ECUA TII CU DERIVATE
PAR TIALE
8.1 Ecuatia caldurii
n aceasta sectiune ne propunem rezolvarea numerica a ecuatiei caldurii,
ca model de ecuatie cu derivate partiale de tip parabolic, folosind metoda
diferentelor nite.
Problema rezolvarii ecuatiei caldurii nseamna: s a se determine func tia u(x; t)
care satisface ecua tia
@u
@t
(x; t) = a
2
@
2
u
@x
2
(x; t); 0 < x < L; t > 0; (8.1)
conditia intiala
u(x; 0) = f(x); 0 x L; (8.2)
si conditiile la limit a
u(0; t) = '(t); t > 0; (8.3)
u(L; t) = (t); t > 0: (8.4)
Pentru obtinerea unei ecuatii cu diferente nite care sa permita determinarea
solutiei ecuatiei cu derivate partiale (8.1) se construieste o retea de puncte n
domeniul plan de tip banda D = [0; L] [0; 1): Pentru aceasta se mparte in-
tervalul [0; L] n n parti egale prin punctele de diviziune x
i
= ih; i = 0; 1; : : : ; n;
unde h =
L
n
este pasul pe axa Ox: Pe axa Ot se alege un pas k > 0 si se considera
punctele t
j
= jk; j = 0; 1; : : : : (De remarcat ca, n functie de metoda de rezolvare
adoptata, pasul k poate independent de h sau legat de acesta printr-o relatie
bine precizat a. De regul a, ne propunem determinarea solutiei u(x; t) pentru t
ntr-un interval de timp [0; T ]: Se mparte atunci intervalul [0; T ] n m parti egale
221
222 CAPITOLUL 8. ECUA TII CU DERIVATE PAR TIALE
lundu-se pasul k =
T
m
:) Prin aceste puncte se duc drepte paralele cu axele de
coordonate
x = x
i
; i = 0; 1; : : : ; n;
t = t
j
; j = 0; 1; : : : ;
construindu-se o retea de drepte situata domeniul D = [0; L] [0; 1):
Exemplu de retea n domeniul [0; L] [0; T]
Punctele de intersectie ale acestor drepte
f(x
i
; t
j
) j i = 0; 1; : : : ; n; j = 0; 1; : : : ; g
se numesc nodurile retelei. Pentru valorile solutiei exacte u(x; t) n aceste puncte
vom folosi notatia u(x
i
; t
j
): Valorile aproximative ale solutiei n punctele (x
i
; t
j
),
calculate pe baza unei metode numerice, vor notate cu u
ij
: Prin urmare, solutia
numerica a ecuatiei caldurii va data de o matrice u = [u
ij
]:
Cum se determina solutia numerica?
Determinarea solutiei numerice n nodurile situate pe axa Ox; (x
i
; 0);
i = 0; 1; : : : ; n; se face scriind conditia initiala (8.2) n aceste puncte
u(x
i
; 0) = f(x
i
) obtinndu-se astfel relatiile
u
i;0
= f(x
i
); i = 0; 1; : : : ; n:
Conditiile la limita (8.3) si (8.4) permit determinarea solutiei n nodurile (0; t
j
)
si (L; t
j
) situate pe semidreptele verticale x
0
= 0 si x
n
= L care marginesc banda
[0; L] [0; 1): Scriind aceste conditii n punctele (0; t
j
) si (L; t
j
) se obtin relatiile
u
0;j
= '(t
j
); u
n;j
= (t
j
); j = 1; 2; : : : :
8.1. ECUA TIA C
ALDURII 223
Pentru determinarea solutiei n nodurile (x
i
; t
j
) din interiorul domeniului D
se scrie ecuatia caldurii (8.1) n aceste puncte
@u
@t
(x
i
; t
j
) = a
2
@
2
u
@x
2
(x
i
; t
j
) (8.5)
si se aproximeaz a derivatele partiale cu formule adecvate calculului numeric.
Aproximarea derivatei de ordinul doi
@
2
u
@x
2
(x; t) n punctele (x
i
; t
j
) din interi-
orul domeniului D se facepe baza formulei (2.8) obtinuta la capitolul Derivare
numeric a, care aplicat a functiei f(x) = u(x; t
j
) da egalitatea
@
2
u
@x
2
(x
i
; t
j
) =
u(x
i1
; t
j
) 2u(x
i
; t
j
) + u(x
i+1
; t
j
)
h
2

h
2
12
@
4
u
@x
4
(
i
; t
j
);
unde
i
2 (x
i1
; x
i+1
): Prin urmare,
@
2
u
@x
2
(x
i
; t
j
)
=
u
i1;j
2u
i;j
+ u
i+1;j
h
2
: (8.6)
Derivata de ordinul nti
@u
@t
(x
i
; t
j
) poate aproximata n doua moduri.
Cazul 1. Calcul am derivata
@u
@t
(x
i
; t
j
) folosind formula (2.1) de la capitolul
Derivare numerica pe care o aplicam functiei f(t) = u(x
i
; t): Obtinem egalitatea
@u
@t
(x
i
; t
j
) =
u(x
i
; t
j+1
) u(x
i
; t
j
)
k

k
2
@
2
u
@t
2
(x
i
;
j
);
cu
j
2 (t
j
; t
j+1
); de unde rezulta formula de aproximare
@u
@t
(x
i
; t
j
)
=
u
i;j+1
u
i;j
k
: (8.7)
nlocuind formulele (8.6) si (8.7) n relatia (8.5) obtinem ecuatiile
u
i;j+1
u
i;j
k
= a
2
u
i1;j
2u
i;j
+u
i+1;j
h
2
; (8.8)
i = 1; 2; : : : ; n 1 si j = 1; 2; : : : : Eroarea de trunchiere f acuta n orice punct
(x
i
; t
j
) pentru obtinerea ecuatiei cu diferente nite (8.8) este data de formula
ij
=
k
2
@
2
u
@t
2
(x
i
;
i
) a
2
h
2
12
@
4
u
@x
4
(
i
; t
j
):
Daca n ecuatiile (8.8) se noteaz a = a
2
k
h
2
; acestea capat a forma
u
i;j+1
= (1 2)u
i;j
+(u
i1;j
+u
i+1;j
): (8.9)
Ecuatia (8.9) permite determinarea valorii solutiei u
i;j
n nodul (x
i
; t
j+1
), aat
pe linia j + 1; n functie de valorile n trei noduri situate pe linia anterioara j:
Se poate demonstra ca ecuatia (8.9) este conditionat stabila daca
= a
2
k
h
2

1
2
:
Cele mai convenabile forme ale ecuatiei (8.9) se obtin n cazurile:
a) =
1
2
; cnd ecuatia (8.9) devine
u
i;j+1
=
u
i1;j
+ u
i+1;j
2
: (8.10)
n acest caz pasii h si k sunt legati prin formula k =
h
2
2a
2
:
b) =
1
6
, cnd ecuatia (8.9) devine
u
i;j+1
=
1
6
(u
i1;j
+ 4u
i;j
+ u
i+1;j
): (8.11)
De aceasta data pasii h si k sunt legati prin relatia k =
h
2
6a
2
:
Eroarea care se face nlocuind solutia exacta u(x
i
; t
j
) cu solutia aproximativa
u
ij
calculata prin metoda diferetelor nite cu ajutorul formulei (8.10) este data
de relatia
ju(x
i
; t
j
) u
ij
j
T
3
M
1
h
2
= O(h
2
); (8.12)
unde
M
1
= maxf max
x2[0;L]
jf
(4)
(x)j; max
t2[0;T]
j'
00
(t)j; max
t2[0;T]
j
00
(t)jg: (8.13)
n cazul folosirii formulei (8.11) estimarea erorii este
ju(x
i
; t
j
) u
ij
j
T
135
M
2
h
4
= O(h
4
);
unde
M
2
= maxf max
x2[0;L]
jf
(6)
(x)j; max
t2[0;T]
j'
(4)
(t)j; max
t2[0;T]
j
(4)
(t)jg:
Dupa cum se observa din estimarile de mai sus ecuatia (8.11) are o precizie
mult mai mare dact ecutia (8.10). Ambele ecuatii au avantajul exprim arii ex-
plicite a noii valori de calculat u
i;j+1
n functie de cele calculate anterior.
8.1. ECUA TIA C
ALDURII 225
Cazul 2. De aceasta data derivata
@u
@t
(x
i
; t
j
) se aproximeaza cu diferente
nite conform formulei
@u
@t
(x
i
; t
j
) =
u(x
i
; t
j
) u(x
i
; t
j1
)
k
+
k
2
@
2
u
@t
2
(x
i
;
j
);
unde
j
2 (t
j1
; t
j
): Aceasta se obtine din formula (2.1) de la capitolul Derivare
numeric a n care se schimba pasul h cu h si se aplica apoi functiei
f(t) = u(x
i
; t): n acest caz, pentru aproximarea derivatei partiale n raport
cu t; obtinem relatia
@u
@t
(x
i
; t
j
)
=
u
i;j
u
i;j1
k
:
Atunci ecuatia caldurii (8.1) scris a n punctele (x
i
; t
j
) devine
u(x
i
; t
j
) u(x
i
; t
j1
)
k
a
2
u(x
i1
; t
j
) 2u(x
i
; t
j
) +u(x
i+1
; t
j
)
h
2
=
k
2
@
2
u
@t
2
(x
i
;
j
)
h
2
12
@
4
u
@x
4
(
i
; t
j
);
de unde se obtine ecuatia cu diferente nite
u
i;j
u
i;j1
k
= a
2
u
i1;j
2u
i;j
+u
i+1;j
h
2
;
n care i = 1; 2; : : : ; n 1 si j = 1; 2; : : : : Folosind aceeasi notatie ca mai sus,
= a
2
k
h
2
; ecuatia anterioara se poate scrie sub forma
(1 + 2)u
i;j
(u
i1;j
+u
i+1;j
) u
i;j1
= 0; (8.14)
care, dup a desfacerea parantezelor si regruparea termenilor, devine
u
i1;j
+ (1 + 2)u
i;j
u
i+1:j
= u
i;j1
:
Dndu-i lui i valori de la 1 la n 1 obtinem sistemul
(1 + 2)u
1;j
u
2;j
= u
1;j1
+ '(t
j
);
u
1;j
+(1 + 2)u
2;j
u
3;j
= u
2;j1
;

u
n3;j
+(1 + 2)u
n2;j
u
n1;j
= u
n2;j1
;
u
n2;j
+ (1 +2)u
n1;j
= u
n1;j1
+(t
j
):
Pentru simplitatea expunerii vom considera n continuare cazul n care functi-
ile ce denesc conditiile initiale sunt nule, i.e., '(t) = (t) = 0; pentru orice t > 0:
Atunci sistemul anterior capata forma
8
>
>
>
>
<
>
>
>
>
:
(1 +2)u
1;j
u
2;j
= u
1;j1
;
u
1;j
+ (1 + 2)u
2;j
u
3;j
= u
2;j1
;

u
n3;j
+(1 +2)u
n2;j
u
n1;j
= u
n2;j1
;
u
n2;j
+(1 + 2)u
n1;j
= u
n1;j1
:
Notam cu A matricea acestui sistem,
A =
2
6
6
6
6
6
4
1 + 2 0 0
1 + 2 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 1 + 2
0 0 1 +2
3
7
7
7
7
7
5
;
si cu u
hji
= (u
1;j
; u
2;j
; : : : ; u
n1;j
)
T
vectorul care contine valorile solutiei pe linia
j: Cu aceste notatii sistemul se scrie sub forma matriceala
Au
hji
= u
hj1i
; j = 1; 2; : : : (8.15)
Matricea A este o matrice simetrica care, pentru > 0; este tare diagonal domi-
nanta cu elementele de pe diagonala principala strict pozitive. Prin urmare A este
pozitiv denita si inversabil a, ceea ce permite determinarea recursiv a a solutiei
pe baza relatiei (8.15).
Ecuatia (8.14) are marele avantaj de a stabila pentru orice : Aceasta
nseamna ca pasii h si k se pot alege independent unul de altul. Ea are dezavan-
tajul de a o formula implicita.
Estimarea erorii n cazul folosirii formului (8.14) este data de relatia
ju(x
i
; t
j
) u
ij
j T
L
2
+
h
2
12
M
1
;
cu M
1
dat de formula (8.13). Aceasta arata ca (8.14) are o precizie mai mica
dect formulele anterioare.
Rezolvarea ecuatiei neomogene
Medoda diferentelor nite se aplica si pentru rezolvarea ecuatiei neomogene
@u
@t
(x; t) =
@
2
u
@x
2
(x; t) + F(x; t):
Daca pentru aproximarea derivatei partiale de ordinul nti folosim formula uti-
lizata n cazul 1 de mai sus, obtinem
u
i;j+1
= (1 2)u
i;j
+ (u
i1;j
+ u
i+1;j
) +kF
i;j
;
8.1. ECUA TIA C
ALDURII 227
unde F
i;j
= F(x
i
; t
j
):
Pentru =
1
2
rezulta
u
i;j+1
=
u
i1;j
+u
i+1;j
2
+kF
i;j
:
Estimarea erorii n acest caz este
ju(x
i
; t
j
) u
ij
j
T
4
M
2
+
1
3
M
4
h
2
;
unde
M
2
= max
x2D
@
2
u
@t
2
(x; t)
; M
4
= max
x2D
@
4
u
@t
4
(x; t)
:
Dac a =
1
6
obtinem
u
i;j+1
=
1
6
(u
i1;j
+ 4u
i;j
+u
i+1;j
) + kF
i;j
:
Estimarea erorii este data n acest caz de relatia
ju(x
i
; t
j
) u
ij
j
T
72
1
3
M
3
+
1
5
M
6
h
4
;
unde
M
3
= max
x2D
@
3
u
@t
3
(x; t)
; M
6
= max
x2D
@
6
u
@t
6
(x; t)
:
Exemplul 8.1.1 Determinati solutia ecuatiei caldurii
@u
@t
(x; t) =
@
2
u
@x
2
(x; t);
(x; t) 2 [0; 1] [0; 0; 025]; care satisface conditia initiala
u(x; 0) = sinx; x 2 [0; 1]
si conditiile la limita
u(0; t) = u(1; t) = 0; t 2 [0; 0; 025]:
Pentru determinarea solutiei vom folosi ecuatia cu diferente nite
u
i;j
=
u
i;j1
+u
i+1;j
2
; (8.16)
care corespunede cazului =
1
2
:
Pe axa Ox alegem pasul h = 0; 1: Aceasta nseamna c a intervalul [0; 1] se
mparte n n = 10 parti egale prin punctele de diviziune x
i
= ih = i 0; 01;
i = 0; 1; : : : ; 10: Deoarece =
k
h
2
si =
1
2
; pasul pe axa Ot se determina din
formula k = h
2
=
h
2
2
= 0; 005: Prin urmare, intervalul [0; 0; 025] se mparte n
m = 5 parti egale prin punctele de diviziune t
j
= jk = j 0; 005; j = 0; 1; 2; 3; 4; 5:
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
0.005
0.01
0.015
0.02
0.025
Reteaua nodurilor din domeniul [0; 1] [0; 0; 025]
Se observa ca sinx
i
= sin x
10i
; i = 0; 1; 2; 3; 4; 5: Datorita acestor relatii si
simetriei conditiilor initiale si la limita vom determina solutia ecuatiei numai n
punctele (x
i
; t
j
) pentru i; j 2 f0; 1; 2; 3; 4; 5g:
Pe prima linie, care corespunde lui j = 0 si care este axa Ox; valorile solutiei
sunt date de conditia initiala
u
i;0
= sin(x
i
) = sin( i 0:1); i = 0; 1; 2; 3; 4; 5:
Scriindu-le explicit, obtinem
sin 0 = 0; sin( 0; 1) = 0; 3090; sin( 0; 2) = 0; 5878;
sin( 0:3) = 0; 8090; sin( 0; 4)= 0; 9511; sin( 0; 5) = 1; 0000:
8.1. ECUA TIA C
ALDURII 229
Pe prima coloana, care corespunde lui i = 0; valorile solutiei se calculeaza
folosind prima conditie la limit a
u
0;j
= u(0; t
j
) = 0; j = 0; 1; 2; 3; 4; 5:
Determinare valorilor solutiei pe linia a doua se face folosind formula (8.16)
pentru j = 0
u
i;1
=
1
2
(u
i1;0
+u
i+1;0
); i = 1; 2; 3; 4; 5:
Avem
u
1;1
=
1
2
(u
0;0
+ u
2;0
) =
1
2
(0; 0000 + 0; 5878) = 0; 2939;
u
2;1
=
1
2
(u
1;0
+ u
3;0
) =
1
2
(0; 3090 + 0; 8090) = 0; 5590;
u
3;1
=
1
2
(u
2;0
+ u
4;0
) =
1
2
(0; 5878 + 0; 9511) = 0; 7694;
u
4;1
=
1
2
(u
3;0
+ u
5;0
) =
1
2
(0; 8090 + 1; 0000) = 0; 9045;
u
5;1
=
1
2
(u
4;0
+ u
6;0
) =
1
2
(0; 9511 + 0; 9511) = 0; 9511:
Valorile calculate mai sus sunt scrise n tabelul de mai jos pe linia j = 1:
Pentru j = 1 formula (8.16) devine
u
i;2
=
1
2
(u
i1;1
+u
i+1;1
); i = 1; 2; 3; 4; 5:
Un calcul similar cu cel de mai sus conduce la completarea liniei j = 2 din
tabelul de mai jos. Procednd n mod similar calculam valorilor solutiei n toate
nodurile retelei, valori care sunt trecute n tabelul de mai jos. Ultimile doua
linii ale tabelului contin valorile solutiei exacte u(x; t) = e
2
t
sinx si ale erorii
ju(x
i
; t
j
) u
ij
j n nodurile care corespund lui t
5
= 0; 025:
Tabelul nal cu valorile solutie calculate pe baza formulei (8.16)
j tnx 0 0; 1 0; 2 0; 3 0; 4 0; 5
0 0 0 0; 3090 0; 5878 0; 8090 0; 9511 1; 0000
1 0; 005 0 0; 2939 0; 5590 0; 7694 0; 9045 0; 9511
2 0; 010 0 0; 3795 0; 5316 0; 7318 0; 8602 0; 9045
3 0; 015 0 0; 2658 0; 5056 0; 6959 0; 8182 0; 8602
4 0; 020 0 0; 2528 0; 4808 0; 6619 0; 7780 0; 8182
5 0; 025 0 0; 2404 0; 4574 0; 6294 0; 7400 0; 7780
u(x
i
; t
5
) 0; 025 0 0; 2414 0; 4593 0; 6321 0; 7431 0; 7813
ju(x
i
; t
5
) u
i5
j 0; 025 0 0; 0010 0; 0019 0; 0027 0; 0031 0; 0033
Pentru compararea rezultatelor determinam estimarea erorii pe baza formulei
(8.12). n cazul de fat a '(t) = (t) = 0; iar f
(4)
(x) =
4
sin x; deci M
1
=
4
:
Atunci obtinem
j~ u uj
T
3
M
1
h
2
=
0; 025
3

4
0; 1
2
= 0; 0081:
Exercitiul 8.1.2 Determinati solutia aproximativa a urmatoarelor ecuatii cu
derivate partiale de tip parabolic:
a)
8
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
:
@u
@t
(x; t) =
@
2
u
@x
2
(x; t); 0 < x < 2; 0 < t 0; 2;
u(x; 0) = sin

2
x; 0 x 2;
u(0; t) = u(2; t) = 0; 0 < t 0; 2:
Indicatie. Utilizati pasul h = 0; 2 pe axa Ox si folositi formula care corespunde
lui =
k
h
2
=
1
6
: Comparati valorile solutiei numerice obtinute cu solutia exacta
U(x; t) = e
2
4
t
sin

2
x:
b)
8
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
:
@u
@t
(x; t) =
@
2
u
@x
2
(x; t); 0 < x < 2; 0 < t 0; 2;
u(x; 0) = sin2x; 0 x 2;
u(0; t) = u(2; t) = 0; 0 < t 0; 2:
Indicatie. Utilizati pasul h = 0; 2 pe axa Ox si folositi formula care corespunde
lui =
k
h
2
=
1
6
U(x; t) = e
4
2
t
sin 2x:
c)
8
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
:
@u
@t
(x; t) =
@
2
u
@x
2
(x; t); 0 < x < ; 0 < t

2
40
;
u(x; 0) = sinx; 0 x ;
u(0; t) = u(2; t) = 0; 0 < t

2
40
:
Indicatie. Utilizati pasul h =

10
pe axa Ox si folositi formula care corespunde
lui =
k
h
2
=
1
6
U(x; t) = e
t
sin x:
8.2. ECUA TIA CORZII VIBRANTE 231
d)
8
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
:
@u
@t
(x; t) =
1
16
@
2
u
@x
2
(x; t); 0 < x < 1; 0 < t;
u(x; 0) = 2 sin2x; 0 x 1;
u(0; t) = u(1; t) = 0; 0 < t:
Indica tie. Utilizati pasul h = 0; 1 pe axa Ox si folositi formula care corespunde
lui =
k
h
2
=
1
6
U(x; t) = 2e
2
4
t
sin2x:
Determinarea solutiei ecuatiei c aldurii din exemplul 8.1.1 folosind formulele
(8.11) n locul formulelor (8.10) care au fost utilizate n rezolvarea data n cadrul
exemplului este prezentata n sierul Mathcad Ecuatia caldurii.mcd.
8.2 Ecuatia corzii vibrante
n aceasta sectiune vom determina solutia numerica a ecuatiei corzii
vibrante ca model de ecuatie cu derivate partiale de tip hiperbolic, folosind
metoda diferentelor nite.
Problema rezolv arii ecuatiei corzii vibrante nseamna: sa se determine func tia
u(x; t) care satisface ecuatia
@
2
u
@t
2
(x; t) = a
2
@
2
u
@x
2
(x; t); 0 < x < L; t > 0; (8.17)
conditiile initiale
u(x; 0) = f(x); 0 x L; (8.18)
@u
@t
(x; 0) = g(x); 0 x L; (8.19)
si conditiile la limit a
u(0; t) = 0; t > 0; (8.20)
u(L; t) = 0; t > 0: (8.21)
Pentru obtinerea unei ecuatii cu diferente nite care sa permita determinarea
solutiei numerice a ecuatiei cu derivate partiale (8.17) se construieste o retea de
puncte n domeniul plan de tip banda D = [0; L] [0; 1): Pentru aceasta se alege
un numar natural n > 0, se mparte intervalul [0; L] n n parti egale prin punctele
de diviziune x
i
= ih; i = 0; 1; : : : ; n; unde h =
L
n
este pasul pe axa Ox: Pe axa
Ot se alege un pas k > 0 si se considera punctele t
j
= jk; j = 0; 1; : : : : Ducnd
paralele la axele de coordonate prin aceste puncte se obtine o retea de puncte n
plan
f(x
i
; t
j
) j i = 0; 1; : : : ; n; j = 0; 1; : : : g
situat a n domeniul D = [0; L] [0; 1): Scriind ecuatia cu derivate partiale (8.17)
ntr-un punct (x
i
; t
j
) din interiorul domeniului D obtinem
@
2
u
@t
2
(x
i
; t
j
) = a
2
@
2
u
@x
2
(x
i
; t
j
): (8.22)
Derivatele partiale de ordinul doi se aproximeaza n aceste puncte cu ajutorul
formulei (2.8) obtinuta la capitolul Derivare numeric a. Aplicata functiei
f(t) = u(x
i
; t) aceast a formula conduce la egalitatea
@
2
u
@t
2
(x
i
; t
j
) =
u(x
i
; t
j+1
) 2u(x
i
; t
j
) +u(x
i
; t
j1
)
k
2

k
2
12
@
4
u
@t
4
(x
i
;
j
);
unde
j
2 (t
j1
; t
j+1
): Aceeasi formula (2.8), aplicata de aceast a dat a functiei
f(x) = u(x; t
j
); conduce la
@
2
u
@x
2
(x
i
; t
j
) =
u(x
i+1
; t
j
) 2u(x
i
; t
j
) +u(x
i1
; t
j
)
h
2

h
2
12
@
4
u
@x
4
(
i
; t
j
);
unde
i
2 (x
i1
; x
i+1
): nlocuind aceste relatii n ecuatia (8.22) se obtine egalitatea
u(x
i
; t
j+1
) 2u(x
i
; t
j
) +u(x
i
; t
j1
)
k
2
a
2
u(x
i+1
; t
j
) 2u(x
i
; t
j
) + u(x
i1
; t
j
)
h
2
=
1
12
k
2
@
4
u
@t
4
(x
i
;
j
) a
2
h
2
@
4
u
@x
4
(
i
; t
j
)
:
Neglijnd termenul
i;j
=
1
12
k
2
@
4
u
@t
4
(x
i
;
j
) a
2
h
2
@
4
u
@x
4
(
i
; t
j
)
;
care reprezint a eroarea local a n punctul (x
i
; t
j
); rezulta ecuatia cu diferente nite
u
i;j+1
2u
i;j
+u
i;j1
k
2
a
2
u
i+1;j
2u
i;j
+ u
i1;j
h
2
= 0;
n care u
i;j
desemneaz a valorile numerice care aproximeaza valorile solutiei exacte
u(x; t) n punctul (x
i
; t
j
): Notam = a
k
h
si scriem ecuatia sub forma
u
i;j+1
2u
i;j
+ u
i;j1
2
u
i+1;j
+ 2
2
u
i;j
2
u
i1;j
= 0:
Rezolvnd aceasta ecuatie n raport cu u
i;j+1
; valoarea aproximativa a solutiei n
cel mai avansat punct n raport cu timpul, rezult a
u
i;:j+1
=
2
u
i1;j
+2(1
2
)u
i;j
+
2
u
i+1;j
u
i;j1
; (8.23)
unde i = 1; 2; : : : ; n1 si j = 1; 2; : : : : Dnd lui i valori de la 1 la n1 obtinem
sistemul
8
>
>
>
>
<
>
>
>
>
:
u
1;j+1
=
2
u
0;j
+ 2(1
2
)u
1;j
+
2
u
2;j
u
1;j1
;
u
2;j+1
=
2
u
1;j
+ 2(1
2
)u
2;j
+
2
u
3;j
u
2;j1
;

u
n2;j+1
=
2
u
n3;j
+ 2(1
2
)u
n2;j
+
2
u
n1;j
u
n2;j1
;
u
n1;j1
=
2
u
n2;j
+ 2(1
2
)u
n1;j
+
2
u
n;j
u
n1;j1
:
(8.24)
Conditiile la limit a (8.20) si (8.21) dau valorile solutiei pe axa Ot; care corespunte
lui i = 0; si pe dreapta t = L; care corespunde lui i = n: Deci
u
0;j
= u
n;j
= 0; j = 1; 2; : : : :
Folosind notatiile
u
hji
=
2
6
6
6
4
u
1;j
u
2;j
.
.
.
u
n1;j
3
7
7
7
5
;
A =
2
6
6
6
6
6
4
2(1
2
)
2
0 0
2
2(1
2
)
2
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0
2
2(1
2
)
2
0 0
2
2(1
2
)
3
7
7
7
7
7
5
;
putem scrie ecuatiile (8.24) sub form a matriceala
u
hj+1i
= Au
hji
u
hj1i
:
Dacatinem seama ca vectorul u
hji
reprezint a valorile solutiei la momentul de timp
t
j
, ecuatia obtinuta mai sus arat a c a determinarea valorii solutiei la momentul
de timp t
j+1
necesita cunoasterea valorilor solutiei la doua momente de timp
anterioare t
j
si t
j1
: Aceasta nseamna c a pentru determinarea solutiei ecuatiei
corzii vibrante trebuiesc cunoscute initial valorile pe primele dou a linii notate
simbolic cu j = 0, respectiv j = 1: Determinarea valorilor initiale pe prima linie,
corespunz atoare lui j = 0; se face scriind conditia initiala (8.18) n nodurile retelei
situate pe axa Ox;
u(x
i
; 0) = f(x
i
); i = 1; 2; : : : ; n 1;
deci
u
i;0
= f(x
i
); i = 1; 2; : : : ; n 1: (8.25)
Valorilor initiale pe linia a doua, corespunzatoare lui j = 1; se obtin din conditia
initial a (8.19) scrisa n nodurile de pe axa Ox
@u
@t
(x
i
; 0) = g(x
i
); i = 1; 2; : : : ; n 1: (8.26)
Aproximarea derivatei partiale
@u
@t
(x
i
; 0) se poate face prin mai multe metode.
Prima metoda. Se aproximeaz a derivata
@u
@t
(x
i
; 0) cu formula
@u
@t
(x
i
; 0) =
u(x
i
; t
1
) u(x
i
; 0)
k

k
2
@
2
u
@t
2
(x
i
; ~
i
); (8.27)
unde ~
i
2 (0; t
1
): De aici rezulta
u(x
i
; t
1
) = u(x
i
; 0) + k
@u
@t
(x
i
; 0) +
k
2
2
@
2
u
@t
2
(x
i
; ~
i
):
Prin urmare,
u
i;1
= u
i;0
+ kg(x
i
);
sau, folosind conditiile initiale (8.25),
u
i;1
= f(x
i
) + kg(x
i
); i = 1; 2; : : : ; n 1: (8.28)
Din relatia (8.27) se vede ca eroarea de trunchiere locala care se face la aproxi-
marea derivatei partiale
@u
@t
(x
i
; 0) este de forma O(k): Principalul dezavantaj al
formulei obtinute mai sus este faptul ca, n cazul n care viteza initiala a punctelor
de pe coard a
@u
@t
(x; 0) este nula, valorile solutiei pe linia j = 1 ramn egale cu
cele de pe linia j = 0: Acest dezavantaj este corectat de metoda urmatoare.
A doua metod a. Se aproximeaza valoarea derivatei
@u
@t
(x
i
; 0) pe baza for-
mulei cu diferente nite simetrica (2.7), adica
@u
@t
(x
i
; 0) =
u(x
i
; t
1
) u(x
i
; t
1
)
2k

k
2
6
@
3
u
@t
3
(x
i
;
i
);
cu
i
2 (t
1
; t
1
): De aici rezult a
u(x
i
; t
1
) = u(x
i
; t
1
) + 2k
@u
@t
(x
i
; 0) +
k
3
3
@
3
u
@t
3
(x
i
;
i
)
de unde se obtine
u
i;1
= u
i;1
+2kg(x
i
): (8.29)
Valoarea u
i;1
; aat a pe linia j = 1; deci n afara domeniului D; este ne-
cunoscuta. Dar nici nu este nevoie de cunoasterea sa pentru calculul lui u
i;1
:
ntr-adevar, daca se scrie ecuatia (8.23) pentru j = 0
u
i;1
=
2
u
i1;0
+ 2(1
2
)u
i;0
+
2
u
i+1;0
u
i;1
; (8.30)
si se elimina u
i;1
ntre relatiile (8.29) si (8.30) se obtine
u
i;1
=
1
2
(
2
u
i1;0
+ 2(1
2
)u
i;0
+
2
u
i+1;0
) + kg(x
i
);
sau
u
i;1
=

2
2
f(x
i1
) + (1
2
)f(x
i
) +

2
2
f(x
i+1
) + kg(x
i
); (8.31)
unde i = 1; 2; : : : ; n1: De remarcat ca eroarea de trunchiere locala care se face
de aceasta dat a la calculul derivatei
@u
@t
(x
i
; 0) este de forma O(k
2
):
A treia metoda. Dac a functia f(x) este doua ori derivabila, atunci, folosind
formula lui Taylor n variabila t pentru functia u(x; t) n (x
i
; 0); putem scrie
u(x
i
; t
1
) u(x
i
; 0)
k
=
@u
@t
(x
i
; 0) +
k
2
@
2
u
@t
2
(x
i
; 0) +
k
2
6
@
3
u
@t
3
(x
i
;
i
); (8.32)
unde
i
2 (0; t
1
): Presupunnd ca ecuatia corzii vibrante este adev arata si n
punctele de pe axa Ox; avem
@
2
u
@t
2
(x
i
; 0) = a
2
@
2
u
x
2
(x
i
; 0) = a
2
d
2
f
dx
2
(x
i
) = a
2
f
00
(x
i
):
nlocuind aceast a valoare n ecuatia (8.32) avem
u(x
i
; t
1
) = u(x
i
; 0) + kg(x
i
) +
a
2
k
2
2
f
00
(x
i
) +
k
3
6
@
3
u
@t
3
(x
i
;
i
);
de unde, prin renuntare la ultimul termen, se obtine pentru determinarea solutiei
pe linia j = 1 formula de mai jos
u
i;1
= f(x
i
) + kg(x
i
) +
a
2
k
2
2
f
00
(x
i
); (8.33)
unde i = 1; 2; : : : ; n 1:
Dac a derivata de ordinul doi nu se poate calcula usor, ea poate aproximata
pe baza formulei (2.8)
f
00
(x
i
) =
f(x
i1
) 2f(x
i
) +f(x
i+1
)
h
2

h
2
12
f
(4)
(
~
i
);
unde
~
i
2 (x
i1
; x
i+1
); cu conditia ca f 2 C
4
([0; L]): Atunci relatia (8.32) devine
u(x
i
; t
1
) u(x
i
; 0)
k
= g(x
i
) +
a
2
k
2h
2
[f(x
i1
) 2f(x
i
) +f(x
i+1
)] + O(k
2
+ h
2
k):
Cu notatia de mai sus, =
ak
h
; obtinem
u(x
i
; t
1
) = u(x
i
; 0) + kg(x
i
) +

2
2
[f(x
i1
) 2f(x
i
) +f(x
i+1
)] + O(k
2
+ h
2
k)
= (1
2
)f(x
i
) +

2
2
f(x
i1
) +

2
2
f(x
i+1
) + kg(x
i
) + O(k
2
+ h
2
k):
n consecint a, pentru calculul valorilor solutiei pe linia j = 1 avem formula
u
i;1
= (1
2
)f(x
i
) +

2
2
(f(x
i1
) +f(x
i+1
)) + kg(x
i
); (8.34)
i = 1; 2; : : : ; n1; care este aceeasi cu formula (8.31) obtinut a mai sus, n cadrul
metodei a doua de aproximare a derivatei
@u
@t
(x
i
; 0).
Determinarea solutiei ecuatiei corzii vibrante pe baza formelor explicite (8.23)
ridica probleme de stabilitate. Pentru ca metoda s a e stabila este necasar ca
= a
k
h
1:
Cazul = 1
Un caz special important este cazul = 1: Aceasta nseamna ca pasii h si k
de pe cele dou a axe trebuie sa e legati prin relatia ak = h: n acest caz formulele
(8.23) capata forma simplicata
u
i;:j+1
= u
i1;j
+u
i+1;j
u
i;j1
; (8.35)
unde i = 1; 2; : : : ; n 1 si j = 1; 2; : : : :; iar formulele (8.31), respectiv (8.34),
pentru determinarea solutiei pe linia j = 1 devin
u
i;1
=
f(x
i1
) +f(x
i+1
)
2
+ kg(x
i
); i = 1; 2; : : : ; n 1:
Exercitiul 8.2.1 Determinati solutia aproximativa a urmatoarelor ecuatii cu
derivate partiale de tip hiperbolic:
a)
8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
:
@
2
u
@t
2
(x; t) =
@
2
u
@x
2
(x; t); 0 < x < 1; 0 < t;
u(x; 0) = sinx; 0 x 1;
@u
@t
(x:0) = 0; 0 x 1;
u(0; t) = u(1; t) = 0; 0 < t:
Comparati valorile obtinute cu cele date de solutia exacta U(x; t) = sinx cost:
b)
8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
:
@
2
u
@t
2
(x; t) =
@
2
u
@x
2
(x; t); 0 < x < ; 0 < t;
u(x; 0) = sinx; 0 x ;
@u
@t
(x:0) = 0; 0 x ;
u(0; t) = u(; t) = 0; 0 < t:
Comparati valorile obtinute cu cele date de solutia exacta U(x; t) = sinx cost:
c)
8
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
:
@
2
u
@t
2
(x; t) =
1
16
2
@
2
u
@x
2
(x; t); 0 < x < 0; 5 0 < t;
u(x; 0) = 0; 0 x 0; 5;
@u
@t
(x:0) = sin 4x; 0 x 0; 5;
u(0; t) = u(0; 5; t) = 0; 0 < t:
Comparati valorile obtinute cu cele date de solutia exacta U(x; t) = sin4x sint:
Determinarea solutiei ecuatiei corzii vibrante folosind Mathcad este prezen-
tata n sierele Ecuatia corzii vibrante 1.mcd si Ecuatia corzii vibrante
2.mcd.
8.3 Ecuatia Laplace
Problema Dirichlet pentru ecuatia Poisson
@
2
u
@x
2
(x; y) +
@
2
u
@y
2
(x; y) = f(x; y) (8.36)
nseamna determinarea unei functii u(x; y) care satisface ecuatia (8.36) n interi-
orul unui domeniu D R
2
; iar pe frontiera acestuia veric a conditia
u(x; y)
j
= '(x; y);
unde '(x; y) este o functie continu a data.
Pentru rezolvarea numerica a acestei probleme consideram o retea de puncte
data de relatiile
x
i
= x
0
+ ih; i = 0; 1; 2; : : :
y
j
= y
0
+jk; j = 0; 1; 2; : : :
unde h; k > 0 sunt pasii pe axa Ox, respectiv Oy: n orice punct (x
i
; y
j
); interior
domeniului D, se nlocuiesc derivatele partiale de ordinul doi cu formulele cu
diferente nite
@
2
u
@x
2
(x
i
; y
j
)

=
u
i+1;j
2u
i;j
+ u
i1;j
h
2
;
@
2
u
@y
2
(x
i
; y
j
)

=
u
i;j+1
2u
i;j
+ u
i;j1
k
2
:
Ecuatia (8.36) devine
u
i+1;j
2u
i;j
+u
i1;j
h
2
+
u
i;j+1
2u
i;j
+u
i;j1
k
2
= f
i;j
; (8.37)
unde f
i;j
= f(x
i
; y
j
):
Ecuatiile (8.37) mpreuna cu valorile u
i;j
ale functiei u(x; y) n punctele de pe
frontiera domeniului formeaza un sistem de ecuatii liniare care are ca necunoscute
valorile functiei u(x; y) n punctele (x
i
; y
j
) din interiorul lui D:
Cazul cel mai simplu pentru rezolvarea acestei sistem de ecuatii este acela n
care domeniul D este un domeniu plan dreptunghiular si h = k: Atunci ecuatiile
(8.37) devin
u
i+1;j
+ u
i1;j
+u
i;j+1
+ u
i;j1
4u
i;j
= h
2
f
i;j
;
sau
u
i;j
=
1
4
(u
i+1;j
+u
i1;j
+ u
i;j+1
+u
i;j1
) +
h
2
4
f
i;j
; (8.38)
8.3. ECUA TIA LAPLACE 239
iar valorile functiei u(x; y) pe frontiera domeniului coincid cu acele ale functiei
date.
Pentru f(x; y) = 0 ecuatia (8.36) se numeste ecuatia Laplace. Atunci ecuatiile
(8.38) capata forma
u
i;j
=
1
4
(u
i+1;j
+ u
i1;j
+ u
i;j+1
+u
i;j1
): (8.39)
O varianta a formulei de mai sus este
u
i;j
=
1
4
(u
i1;j1
+ u
i1;j+1
+ u
i+1;j1
+ u
i+1;j+1
); (8.40)
iar varianta corespunzatoare pentru ecuatia Poisson este
u
i;j
=
1
4
(u
i1;j1
+u
i1;j+1
+u
i+1;j1
+ u
i+1;j+1
) +
h
2
2
f
ij
; (8.41)
Eroarea care se face atunci cnd se nlocuieste solutia exacta u(x
i
; y
j
) a
ecuatiei Poisson cu solutia u
ij
calculata prin metoda diferentelor nite satisface
estimarea
ju(x
i
; y
j
) u
ij
j
h
2
6
M
4
;
unde
M
4
= max
D
@
4
u
@x
4
@
4
u
@y
4
:
Eroarea care se face n calculul solutiei aproximative prin metoda diferentelor
nite este de trei tipuri:
1.Eroarea datorat a nlocuirii derivatelor partiale cu diferente nite.
2.Eroarea datorat a aproximarii conditiilor pe frontiera.
3.Eroarea datorata metodelor de rezolvare a sistemului de ecuatii liniare obtinut.
Sistemele liniare care se obtin prin metoda diferentelor nite se rezolv a prin
metode iterative. Pentru aceasta se determina mai nti valorile intiale u
(0)
i;j
n
punctele din interiorul domeniului D prin una din urmatoarele metode:
1.Metoda interpol ari: valorile u
(0)
i;j
n punctele interioare domeniului D se obtin
prin interpolarea valorilor date pe frontiera domeniului.
2.Se formeaza un sistem de ecuatii cu diferente nite pentru o retea de puncte
cu pasul mai mare (un num ar mic de noduri), se rezolva sistemul obtinut printr-
o metoda direct a si apoi se interpoleaza valorile obtinute pentru a determina
valorile initiale n punctele din ntreaga retea.
Solutia sistemului se determina pe baza formulelor recursive
u
(k+1)
i;j
=
1
4
(u
(k)
i+1;j
+ u
(k)
i1;j
+ u
(k)
i;j+1
+ u
(k)
i;j1
); k = 0; 1; : : : (8.42)
Se poate demonstra c a procesul este convergent la solutia exact a independent de
alegerea valorilor initiale, i.e.,
lim
k!1
u
(k)
i;j
= u
i;j
:
Procesul iterativ se desf asoara pn a cnd numarul de zecimale dat de precizia
stabilita coincid la doua aproximatii succesive.
Exemplul 8.3.1 Rezolvati ecuatia lui Laplace
@
2
u
@x
2
+
@
2
u
@y
2
= 0
pentru un patrat cu conditiile pe frontiera date mai jos.
u
1;6
=0 u
2;6
=0 u
3;6
=0 u
4; 6
=0 u
5;6
=0
u
0;5
=15:45 u
1;5
u
2;5
u
3;5
u
4; 5
u
5;5
u
6;5
=0
u
0;4
=29:39 u
1;4
u
2;4
u
3;4
u
4; 4
u
5;4
u
6;4
=0
u
0;3
=40:45 u
1;2
u
2;3
u
3;3
u
4; 3
u
5;3
u
6;3
=0
u
0;2
=47:56 u
1;2
u
2;2
u
3;2
u
4; 2
u
5;2
u
6;2
=0
u
0;1
=50 u
1;1
u
2;1
u
3;1
u
4; 1
u
5;1
u
6;1
=0
u
1;0
=50 u
2;0
=47:56 u
3;0
=40:45 u
4; 0
=29:39 u
5;0
=15:45
Pentru determinarea valorilor initiale n punctele interioare domeniului folosim
metoda interpol arii. ncepem determinarea valorilor situate pe linia j = 5. Pen-
tru aceasta consideram ca functia u(x; 5) descreste liniar n raport cu x de la
u
0;5
= 15:45 la u
6;5
= 0: Functia u(x; 5) ind liniara n raport cu x are forma
u(x; 5) = ax + b: Pentru determinarea constantelor a si b tinem cont de valorile
la frontiera domeniului
u
0;5
= u(0; 5) = b; u
6;5
= u(6; 5) = a 6 + b )a =
u
6;5
u
0;5
6
:
Deci
u(i; 5) =
u
6;5
u
0;5
6
i + u
0;5
= 2:575 i + 15:45; i = 1; 2; 3; 4; 5:
Atunci
u
(0)
1;5
= 2:575 1 + 15:45 = 12:88;
u
(0)
2;5
= 2:575 2 + 15:45 = 10:30;
u
(0)
3;5
= 2:575 3 + 15:45 = 7:72;
u
(0)
4;5
= 2:575 4 + 15:45 = 5:15;
u
(0)
5;5
= 2:575 5 + 15:45 = 2:58:
Din simetria conditiilor la limita rezult a acelasi procedeu pentru determinarea
valorilor intiale pe coloana i = 5, deci
u
(0)
5;i
= u
(0)
i;5
; i = 1; 2; 3; 4; 5:
n urma calculelor anterioare tabelul de mai sus arata astfel
u
1;6
=0 u
2; 6
=0 u
3;6
=0 u
4;6
=0 u
5;6
=0
u
0; 5
=15:45 u
1;5
=12:88 u
2; 5
=10:30 u
3;5
=7:72 u
4;5
=5:15 u
5;5
=2:58 u
6;5
=0
u
0; 4
=29:39 u
1;4
u
2; 4
u
3;4
u
4;4
u
5;4
=5:15 u
6;4
=0
u
0; 3
=40:45 u
1;2
u
2; 3
u
3;3
u
4;3
u
5;3
=7:72 u
6;3
=0
u
0; 2
=47:56 u
1;2
u
2; 2
u
3;2
u
4;2
u
5;2
=10:30 u
6;2
=0
u
0; 1
=50 u
1;1
u
2; 1
u
3;1
u
4;1
u
5;1
=12:88 u
6;1
=0
u
1;0
=50 u
2; 0
=47:56 u
3;0
=40:45 u
4;0
=29:39 u
5;0
=15:45
:
Determinam acum valorile situate pe linia j = 4: Functia u(x; 4) descreste
liniar n raport cu x de la u
0;4
= 29:39 la u
5;4
= 5:15: Procednd ca mai sus
obtinem pentru u
(0)
i;4
expresia
u
(0)
i;4
= u(i; 4) =
u
5;4
u
0;4
5
i + u
0;4
= 4:85 i + 29:39; i = 1; 2; 3; 4:
Deoarece simetria conditiilor intiale se pastreaza valorile pe coloana i = 4 sunt
egale cu cele de pe linia j = 4; deci
u
(0)
4;i
= u
(0)
i;4
; i = 1; 2; 3; 4:
n urma efectu arii calculelor tabelul completat cu linia si coloana 4 arata astfel
u
1;6
= 0 u
2;6
= 0 u
3; 6
= 0 u
4; 6
= 0 u
5;6
= 0
u
0;5
=15:45 u
1;5
= 12:88 u
2;5
= 10:30 u
3; 5
= 7:72 u
4; 5
= 5:15 u
5;5
= 2:58 u
6;5
=0
u
0;4
=29:39 u
1;4
= 24:54 u
2;4
= 19:69 u
3; 4
= 14:85 u
4; 4
= 10:0 u
5;4
= 5:15 u
6;4
=0
u
0;3
=40:45 u
1;2
u
2;3
u
3; 3
u
4; 3
= 14:85 u
5;3
= 7:72 u
6;3
=0
u
0;2
=47:56 u
1;2
u
2;2
u
3; 2
u
4; 2
= 19:69 u
5;2
= 10:30 u
6;2
=0
u
0;1
=50 u
1;1
u
2;1
u
3; 1
u
4; 1
= 24:54 u
5;1
= 12:88 u
6;1
=0
u
1;0
= 50 u
2;0
= 47:56 u
3; 0
= 40:45 u
4; 0
= 29:39 u
5;0
= 15:45
n continuare tabelul se completeaza pe baza formulelor
u
(0)
i;3
=
u
4;3
u
0;3
3
i +u
0;3
; u
(0)
3;i
= u
(0)
i;3
; i = 1; 2; 3:
u
(0)
i;2
=
u
3;2
u
0;2
2
i +u
0;2
; u
(0)
2;i
= u
(0)
i;2
; i = 1; 2:
u
(0)
i;1
=
u
2;1
u
0;1
2
i +u
0;1
; i = 1:
n nal, tabelul valorilor initiale u
(0)
i;j
pentru nceperea procesului iterativ este
u
1;6
=0 u
2;6
=0 u
3; 6
=0 u
4;6
=0 u
5; 6
=0
u
0;5
=15:45 u
1;5
=12:88 u
2;5
=10:30 u
3; 5
=7:72 u
4;5
=5:15 u
5; 5
=2:58 u
6;5
=0
u
0;4
=29:39 u
1;4
=24:54 u
2;4
=19:69 u
3; 4
=14:85 u
4;4
=10:0 u
5; 4
=5:15 u
6;4
=0
u
0;3
=40:45 u
1;2
=34:05 u
2;3
=27:65 u
3; 3
=21:25 u
4;3
=14:85 u
5; 3
=7:72 u
6;3
=0
u
0;2
=47:56 u
1;2
=40:92 u
2;2
=34:29 u
3; 2
=27:65 u
4;2
=19:69 u
5; 2
=10:30 u
6;2
=0
u
0;1
=50 u
1;1
=45:46 u
2;1
=40:92 u
3; 1
=34:05 u
4;1
=24:54 u
5; 1
=12:88 u
6;1
=0
u
1;0
=50 u
2;0
=47:56 u
3; 0
=40:45 u
4;0
=29:39 u
5; 0
=15:45
Prima etap a de calcul iterativ se face pe baza formulelor
u
(1)
i;j
=
1
4
(u
(0)
i+1;j
+ u
(0)
i1;j
+u
(0)
i;j+1
+ u
(0)
i;j1
); i; j = 1; 2; 3; 4; 5:
Efectuam spre exemplicare cteva calcule
u
(1)
1;5
=
1
4
(u
(0)
2;5
+ u
(0)
0;5
+ u
(0)
1;6
+u
(0)
1;4
) =
1
4
(10:30 +15:45 + 0 + 24:54) = 12:57
u
(1)
1;4
=
1
4
(u
(0)
2;4
+ u
(0)
0;4
+ u
(0)
1;5
+u
(0)
1;3
) =
1
4
(19:69 +29:39 + 34:05 + 12:88) = 24:00
u
(1)
1;3
=
1
4
(u
(0)
2;3
+ u
(0)
0;3
+ u
(0)
1;4
+u
(0)
1;2
) =
1
4
(27:65 +40:45 + 24:54 + 40:92) = 33:39
n urma primei etape de calcul se obtine (valorile la frontiera si cele simetrice
nu au mai fost trecute)
Pasul 1
u
1; 5
= 12:57 u
2;5
= 10:07 u
3;5
= 7:58 u
4;5
= 5:08 u
5;5
= 2:58
u
1; 4
= 24:00 u
2;4
= 19:34 u
3;4
= 14:66 u
4;4
= 10:00 u
5;4
=
u
1; 2
= 33:39 u
2;3
= 27:32 u
3;3
= 21:25 u
4;3
= u
5;3
=
u
1; 2
= 40:34 u
2;2
= 34:28 u
3;2
= u
4;2
= u
5;2
=
u
1; 1
= 45:46 u
2;1
= u
3;1
= u
4;1
= u
5;1
=
Pasul 2
u
1; 5
= 12:57 u
2;5
= 10:07 u
3;5
= 7:58 u
4;5
= 5:08 u
5;5
= 2:58
u
1; 4
= 24:00 u
2;4
= 19:34 u
3;4
= 14:66 u
4;4
= 10:00 u
5;4
=
u
1; 2
= 33:39 u
2;3
= 27:32 u
3;3
= 21:25 u
4;3
= u
5;3
=
u
1; 2
= 40:34 u
2;2
= 34:28 u
3;2
= u
4;2
= u
5;2
=
u
1; 1
= 45:46 u
2;1
= u
3;1
= u
4;1
= u
5;1
=
Pasul 3
u
1;5
= 12:38 u
2;5
= 9:87 u
3;5
= 7:45 u
4; 5
= 5:04 u
5;5
= 2:54
u
1;4
= 23:67 u
2;4
= 19:01 u
3;4
= 14:54 u
4; 4
= 9:87 u
5;4
=
u
1;2
= 33:03 u
2;3
= 27:06 u
3;3
= 20:99 u
4; 3
= u
5;3
=
u
1;2
= 40:17 u
2;2
= 33:83 u
3;2
= u
4; 2
= u
5;2
=
u
1;1
= 45:17 u
2;1
= u
3;1
= u
4; 1
= u
5;1
=
Calculele se continua pna cnd valorile a doua iteratii succesive difer a cu mai
putin de 0:05. Acest lucru se ntmpl a ntre pasii 16 si 17.
Pasul 16
u
1;5
= 11:80 u
2; 5
= 9:02 u
3; 5
= 6:67 u
4;5
= 4:45 u
5;5
= 2:24
u
1;4
= 22:67 u
2; 4
= 17:55 u
3; 4
= 13:10 u
4;4
= 8:81 u
5;4
=
u
1;2
= 31:89 u
2; 3
= 25:25 u
3; 3
= 19:22 u
4;3
= u
5;3
=
u
1;2
= 39:07 u
2; 2
= 32:20 u
3; 2
= u
4;2
= u
5;2
=
u
1;1
= 44:55 u
2; 1
= u
3; 1
= u
4;1
= u
5;1
=
Pasul 17
u
1;5
= 11:78 u
2; 5
= 9:00 u
3; 5
= 6:64 u
4;5
= 4:43 u
5;5
= 2:22
u
1;4
= 22:66 u
2; 4
= 17:51 u
3; 4
= 13:06 u
4;4
= 8:78 u
5;4
=
u
1;2
= 31:86 u
2; 3
= 25:22 u
3; 3
= 19:18 u
4;3
= u
5;3
=
u
1;2
= 39:05 u
2; 2
= 32:16 u
3; 2
= u
4;2
= u
5;2
=
u
1;1
= 44:54 u
2; 1
= u
3; 1
= u
4;1
= u
5;1
=
Pentru rezolvarea n Mathcad a problemei tratata n exemplul de mai sus a
se vedea sierul Ecuatia Laplace 1.mcd.
Exemplul 8.3.2 Rezolvati ecuatia lui Laplace
@
2
u
@x
2
+
@
2
u
@y
2
= 0
pentru un patrat cu conditiile pe frontiera date mai jos, lund pasul h =
1
6
.
u
o;6
=0 u
1;6
=10 u
2;6
=20 u
3;6
=30 u
4; 6
=20 u
5;6
=10 u
6;6
=0
u
0;5
=20 u
1;5
u
2;5
u
3;5
u
4; 5
u
5;5
u
6;5
=20
u
0;4
=40 u
1;4
u
2;4
u
3;4
u
4; 4
u
5;4
u
6;4
=40
u
0;3
=60 u
1;2
u
2;3
u
3;3
u
4; 3
u
5;3
u
6;3
=60
u
0;2
=40 u
1;2
u
2;2
u
3;2
u
4; 2
u
5;2
u
6;2
=40
u
0;1
=20 u
1;1
u
2;1
u
3;1
u
4; 1
u
5;1
u
6;1
=20
u
0;0
=0 u
1;0
=10 u
2;0
=20 u
3;0
=30 u
4; 0
=20 u
5;0
=10 u
6;0
=0
Pentru determinarea aproximatiei initiale consideram mai nti o retea de
puncte cu pasul h =
1
3
: Notam cu a; b; c; d valorile solutiei n cele patru puncte
interioare domeniului: u
2;2
= a; u
4;2
= b; u
2;4
= c; u
4;4
= d: Datorita simetriei
conditiilor pe frontier a putem presupune c a a = b = c = d: Apicnd formula
(8.39) n nodul (x
2
; y
2
) pentru pasul h =
1
3
obtinem
u
2;;2
=
1
4
(u
2;0
+ u
4;2
+ u
2;4
+ u
0;2
):
Tinnd cont de valorile de pe frontiera si de notatiile anterioare avem
a =
1
4
(20 + b + d +40)
de unde rezult a a = 30:
Determinam acum valorile initiale pentru reteaua de puncte cu pasul h =
1
3
:
Valorile initiale de la care pornim calculul sunt trecute n tabelul urmator
u
o; 6
=0 u
1;6
=10 u
2;6
=20 u
3;6
=30 u
4;6
=20 u
5;6
=10 u
6;6
=0
u
0; 5
=20 u
1;5
u
2;5
u
3;5
u
4;5
u
5;5
u
6;5
=20
u
0; 4
=40 u
1;4
u
2;4
=30 u
3;4
u
4;4
=30 u
5;4
u
6;4
=40
u
0; 3
=60 u
1;2
u
2;3
u
3;3
u
4;3
u
5;3
u
6;3
=60
u
0; 2
=40 u
1;2
u
2;2
=30 u
3;2
u
4;2
=30 u
5;2
u
6;2
=40
u
0; 1
=20 u
1;1
u
2;1
u
3;1
u
4;1
u
5;1
u
6;1
=20
u
0; 0
=0 u
1;0
=10 u
2;0
=20 u
3;0
=30 u
4;0
=20 u
5;0
=10 u
6;0
=0
Pentru calculul valorilor initiale u
1;1
, u
3;1
; u
5;1
folosim formula (8.40)
u
1;1
=
1
4
(u
0;0
+u
2;0
+ u
2;2
+ u
0;2
) =
1
4
(0 + 20 + 30 + 40) = 22; 5
u
3;1
=
1
4
(u
2;0
+u
4;0
+ u
4;2
+ u
2;2
) =
1
4
(20 + 20 +30 +30) = 25
u
5;1
=
1
4
(u
4;0
+u
6;0
+ u
6;2
+ u
4;2
) =
1
4
(20 + 0 + 40 + 30) = 22; 5
Determinarea valorilor r amase u
2;1
si u
4;1
se face pe baza formulelor (8.39).
u
2;1
=
1
4
(u
2;0
+u
3;1
+u
2;2
+ u
1;1
) =
1
4
(20 + 25 +30 +22; 4) = 24; 375
u
4;1
=
1
4
(u
4;0
+u
5;1
+u
4;2
+ u
3;1
) =
1
4
(20 + 22; 5 +30 + 25) = 24; 375
n urma acestor calcule tabelul unterior devine
u
o;6
=0 u
1;6
=10 u
2;6
=20 u
3;6
=30 u
4;6
=20 u
5;6
=10 u
6;6
=0
u
0;5
=20 u
1;5
u
2;5
u
3;5
u
4;5
u
5;5
u
6;5
=20
u
0;4
=40 u
1;4
u
2;4
=30 u
3;4
u
4;4
=30 u
5;4
u
6;4
=40
u
0;3
=60 u
1;3
u
2;3
u
3;3
u
4;3
u
5;3
u
6;3
=60
u
0;2
=40 u
1;2
u
2;2
=30 u
3;2
u
4;2
=30 u
5;2
u
6;2
=40
u
0;1
=20 u
1;1
=22; 5 u
2;1
=24; 375 u
3;1
=25 u
4;1
=24; 375 u
5;1
=22; 5 u
6;1
=20
u
0;0
=0 u
1;0
=10 u
2;0
=20 u
3;0
=30 u
4;0
=20 u
5;0
=10 u
6;0
=0
Se completeaz a liniile corespunz atoare lui j = 3 si j = 5 facnd calculele dupa
aceeasi schema ca la j = 1: Obtinem valorile
u
o;6
=0 u
1; 6
=10 u
2; 6
=20 u
3;6
=30 u
4; 6
=20 u
5;6
=10 u
6;6
=0
u
0;5
=20 u
1; 5
=22; 5 u
2; 5
=24; 375 u
3;5
=25 u
4; 5
=24; 375 u
5;5
=22; 5 u
6;5
=20
u
0;4
=40 u
1; 4
u
2; 4
=30 u
3;4
u
4; 4
=30 u
5;4
u
6;4
=40
u
0;3
=60 u
1; 3
=35 u
2; 3
=31; 25 u
3;3
=30 u
4; 3
=31; 25 u
5;3
=35 u
6;3
=60
u
0;2
=40 u
1; 2
u
2; 2
=30 u
3;2
u
4; 2
=30 u
5;2
u
6;2
=40
u
0;1
=20 u
1; 1
=22; 5 u
2; 1
=24; 375 u
3;1
=25 u
4; 1
=24; 375 u
5;1
=22; 5 u
6;1
=20
u
0;0
=0 u
1; 0
=10 u
2; 0
=20 u
3;0
=30 u
4; 0
=20 u
5;0
=10 u
6;0
=0
Locurile r amase libere pe liniile j = 2 si j = 4 se completeaza be baza formulelor
(8.39). n urma efectuarii calculelor obtinem
u
o;6
=0 u
1;6
=10 u
2;6
=20 u
3; 6
=30 u
4;6
=20 u
5;6
=10 u
6;6
=0
u
0;5
=20 u
1;5
=22; 5 u
2;5
=24; 375 u
3; 5
=25 u
4;5
=24; 375 u
5;5
=22; 5 u
6;5
=20
u
0;4
=40 u
1;4
=31; 875 u
2;4
=30 u
3; 4
=28; 75 u
4;4
=30 u
5;4
=31; 875 u
6;4
=40
u
0;3
=60 u
1;3
=35 u
2;3
=31; 25 u
3; 3
=30 u
4;3
=31; 25 u
5;3
=35 u
6;3
=60
u
0;2
=40 u
1;2
=31; 875 u
2;2
=30 u
3; 2
=28; 75 u
4;2
=30 u
5;2
=31; 875 u
6;2
=40
u
0;1
=20 u
1;1
=22; 5 u
2;1
=24; 375 u
3; 1
=25 u
4;1
=24; 375 u
5;1
=22; 5 u
6;1
=20
u
0;0
=0 u
1;0
=10 u
2;0
=20 u
3; 0
=30 u
4;0
=20 u
5;0
=10 u
6;0
=0
Aceasta este matricea valorilor initiale de la care porneste procesul iterativ bazat
pe formulele (8.42).
Pentru rezolvarea cu Mathcad a problemei din exemplu de mai sus a se vedea
sierul Ecuatia Laplace 2.mcd.
Bibliograe
[1] Kendall E. Atkinson, An intoduction to numerical analysis, Second edition,
John Wiley and Sons, New York, Toronto, Singapore, 1989.
[2] Richard L. Burden, J. Dougkas Faires, Numerical analysis, Sixth edition,
Brooks/Cole Publishing Company, ITPAn International Thomson Publishing
Company, London, New York, Paris, Tokyo, 1997.
[3] B. Dmidovitch, I. Maron, lments de calcul numrique, ditions Mir,
Moscou, 1973.
[4] N.V.Kopchenova, I.A.Maron, Computational Mathematics, Worked examples
and problems with elements of theory, Mir Publishers, Moscow, 1975.
[5] P.M.Prenter, Splines and variational methods, John Wiley and Sons, New
York, London, Sydney, Toronto, 1975.
247

Nicolae Danet Curs An 2004

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Danet Curs An 2004

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANALIZ

A LA EDI TIA ELECTRONIC

este nul si formula devine

1; 0000 +0; 3679

(A) = max jj:

: Normele acestei matrice sunt:

ARUL DE CONDI TIONARE AL UNEI MATRICE 173

ARUL DE CONDI TIONARE AL UNEI MATRICE 175

(A) = jj si e x vectorul propriu corespunzator care are norma egala cu unu.

(A) = jj = kxk = kAxk kAkkxk = kAk:

are avantajul ca depinde numai de matricea Aprin valorile sale proprii.

ARUL DE CONDI TIONARE AL UNEI MATRICE 177

determinam mai nti valorile proprii ale matricei

din D si se deneste sirul aproximatiilor

s a apartina domeniului D: Teorema de mai jos arat a n ce conditii

si toate aproximatiile succesive

; care este inclus n

prin relatiile de recurent a

coincid primele trei zecimale,

) = 0: Cum functia f(x) are o solutie unic a n (a; b); rezulta

care aproximeaza solutia

este solutia sistemului neliniar considerat.

S-ar putea să vă placă și