Aparitia primelor formatiuni statale de tip feudal (formarea tarilor)

Intre secolele VIII si IX e. n. asistam la un proces de destramare a obstilor satesti, in sensul ca in

unele obsti satesti alesii obstei, prin abuz, acapareaza pamanturile megiesilor si le transforma in
proprietate privata, care cu timpul se va transforma in feuda (mare domeniu feudal). Pentru a-si apara si
consolida stapanirea privata acesti alesi ai obstei s-au inconjurat de un aparat de slujitori, in care vedem
embrionul statului feudal. Prin consolidarea stap 727g67h anirii private si dezvoltarea aparatului de
slujitori iau nastere formatiunile statale de tip incepator cnezate, voievodate, campulunguri, jupanate,
etc. Dar aceste formatiuni statale sunt desemnate prin termenul generic de tara. Cuvantul tara vine de
la latinescul terra, dar la alte popoare latine, de pilda la francezi, cuvantul tara este utilizat cu sensul
lui material pamant , pe cand la romani terra este utilizat in sens politic, desemneaza o formatiune
statala, iar pamant, in sens material, vine de la latinescul pavimentum. Celelate popoare latine
denumesc tara in alti termeni pays(Franta), paese (Italia), care isi au originea in
latinescul pagus.
Intre secolele XI si XIII e. n. sunt mentionate o serie de tari, mai ales prin Cronica notarului anonim,
Cronica lui Nestor (secolele XI si XII e. n.) si Cronica lui Simon de Kezsa (Gesta hungarorum et hunorum). Astfel,
in Transilvania secolelor X-XI e. n., existau Tara Crisanei (condusa de catre Menumorut), Tara voievodului Glad,
ducele Banatului, Tara Zarandului, Terra Ultrasilvana (condusa de Gelu), Tara Fagarasului, Tara Rodnei, Tara
Hategului. La est de Carpati sunt mentionate Tara Brodnicilor, Tara Bolohovenilor. La sudul Carpatilor sunt
mentionate Tara lui Seneslau, Tara Severinului, Tara lui Ioan, Tara Vlasca, Tara Romanati, Tara lui Litovoi, etc.
Se poate observa ca aceste tari sunt desemnate prin:
- determinative de ordin geografic (ex. Tara Lovistei);
- determinative de ordin etnic (ex. Tara Vlasiei);
- numele conducatorilor (ex. Tara lui Litovoi).
Organizarea acestot tari prezinta trasaturi comune, dar si nuante specifice. Astfel, cnezatele
puteau cuprinde unul sau mai multe sate, iar cneazul putea fi proprietarul teritoriului pe care il conducea
politic, fiind in acelasi timp si feudal. De asemenea, cneazul putea fi si un ales dintre micii proprietari
aflatori intr-un sat. El exercita atributiuni administrative, militare si judiciare. Cuvantul cneaz vine fie
de la cuvantul koenig, de origine vizigota, fie de la latinescul cuneus.
Alte tari erau conduse de voievozi, care exercitau atributii superioare celor ale cnezilor, in sensul ca
voievodul era comandantul militar al tuturor cnezatelor incluse in voievodat, dar exercita si atributiuni
administrative si judiciare. Cneazul, deci, ii era subordonat voievodului. Cuvantul voioevod este de
origine slava, numai ca institutia este romaneasca, deoarece la slavi voievodul exercita doar atributiuni
militare, si era subordonat cneazului.
Alte formatiuni statale erau conduse de juzi, iar altele de jupani. Termenul de jupan se pare ca vine de
la tracul diurpaneus.
S-a sustinut in mod gresit ca relatiile de tip feudal sunt de sorginte germana si ca romanii ar fi preluat
relatiile de tip feudal in plan economic, social si politic de la germani, prin filiera maghiara. S-a
demonstrat falsitatea acestei teoriei tocmai in baza informatiilor care ne-au fost transmise prin Diploma
Ioanitilor din anul 1247 e. n. Aceasta diploma este un contract incheiat la 2 iunie 1247 e. n. intre regele
Ungariei, Bela al IV-lea, si Rembaldus, preceptorul Ordinului Ospitalier (Ioanit).
Ordinul Ioanitilor avea o organizare militara si prin aceasta diploma si-a asumat obligatia de a
apara zona din sudul Carpatilor de navalirile tatare.
La randul sau, regele Ungariei si-a asumat anumite obligatii fata de cavalerii ioaniti.
Diploma a fost incheiata in primul moment in care ungurii au venit in contact cu romanii din
sudul Carpatilor. In acel moment, in sudul Carpatilor, erau formate relatiile economice feudale, structurile
sociale specifice si organizarea politica de tip feudal. Acest fapt reiese din diploma mentionata, in care
regele Ungariei promite cavalerilor ospitalieri ca isi vor putea insusi o parte din veniturile, slujbele si
foloasele care se percepeau de pe marile domenii feudale din Tara Severinului, Tara lui Farcas, Tara lui
Litovoi si Tara lui Seneslau. Or veniturile, slujbele si foloasele mentionate in diploma nu sunt altceva
decat cele trei forme ale rentei de tip feudal. Acestea desemneaza renta in bani, in munca si in produse.
Rezulta deci ca exista la sud de Carpati mari domenii de pe care se percepeau aceste forme ale rentei.
Diploma in cauza ii desemneaza pe marii proprietari funciari ca mai marii pamantului, iar taranii sunt
denumiti rusticii valahi. Diploma vorbeste despre existenta unor tari aflate sub conducerea unor
voievozi. Aceste date ne sunt confirmate si de alte documente.Astfel, intr-o scrisoare adresata de catre o
comunitate crestina din sudul Moldovei in secolul al XIV-lea Papei Inocentiu al III-lea, se vorbeste despre
marii proprietari de pamant care erau numiti cei puternici.


STRUCTURA SOCIETII MESOPOTAMIENE


Societatea mesopotamian era bine structurat ierarhic i relativ stabil pe lung durat.
Structura ei este una piramidal bazat pe centralizarea puterii mariale ,economice i spirituale
ctre
vrful piramidei reprezentat de regele preot ajutat de un foarte eficient aparat birocratic.
1. Baza piramidei o forma populaia productive a agricultorilor dependeni care fceau parte din
personalul productiv al domeniilor regale i ale templelor .
Ei formau baza economiei i primeau n schimbul activitii productive cele necesare
traiului precumi pmnturi concesionate asupra crora nu aveau dect dreptul de folosin.
Pmntul aparinea
,conform dreptului oriental ,zeului reprezentat de rege .De fapt acest lucru
ascundea dreptul regelui de a folosi dup propria cuviin pmntul.
Pmntul este de fapt mprit ntre rege (domeniile regale) i temple.
Acestea sunt i cele dou foruri de putere i instanele care organizau viaa social din punct de
vedere politic i economic.
2. Meteugarii deineau de asemenea un loc important n economia mesopotamian. Ei erau cei
care prelucrau metalul i obineau bunurile finite care adesea se transformau n bunuri de schimb i bunuri
de prestigiu.


Meteugarii erau organizaii n aa zise corporaii , dependente din punct de vedere al dotrii
tehnicede palat i templu pentru care de fapt produceau cele mai multe obiecte. n cadrul acestor
corporaii ei i transmiteau meseria ereditar precum i secretele tehnice.
3. Negustorii sunt de asemenea o clas suficient de bine dezvoltat.

Comerul se practica sub forma de troc , folosindu-se i echivalentul general , n metal preios care
precedeapariia monedei.
Economia mesopotamian se baza mai ales pe importuri de materie prim lemn , metal, pietre
preioase ;
comerul exterior asigur la rndul su o bun circulaie a bunurilor de lux cum ar fi podoabele
iesturile.
4. Locul sclavilor n aceast structur social este unul secundar. Ei apar pomeniii n listele contabile
aletemplelor dar rolul lor economic este unul precar. n Mesopotamia sclavia este una domestic i
delocasemntoare cu sclavia clasic a Greciei i Romei. Sclavii proveneau mai ales din
rndul prizonierilor de rzboi , al datornicilor i copiilor adoptai. Codul de legi al lui Hammurabi
reglementeaz i sclaviai constatm c dei n genere sclavul nu se bucur de consideraie totui el avea
unele drepturi ieitedin comun : se puteau cstori cu fiica unui om liber i copii rezultai nu mai erau
sclavi.