Sunteți pe pagina 1din 2

Luptatorii libertatii, Ministerul Adevarului si Romania

Polemici
Scris de Ninel Ganea
Miercuri, 15 Iunie 2011 08:52

Odata cu falimentul moral si financiar
al ziarelor si publicatiilor mainstream
din intreaga lume, atentia oamenilor a
inceput sa fie captata tot mai mult de
presa alternativa, localizata aproape
in totalitate pe web.
In perioada comunista, romanii
bazaiau frecventele radiourilor in
cautarea Europei Libere sau a Vocii
Americii pentru informatii credibile si o
gura de oxigen, dupa ce toxinele
informative ale epocii de aur erau
difuzate in prime time, de altfel
singurul time. Astazi americanii (si,
in general, cam tot mapamondul)
incep sa urmareasca avid alternativele
pe care internetul le ofera, din dorinta
de a afla ce se intampla cu familiile, cu slujbele si tara lor.
O presa mult prea ticalosita de reglementari, coruptie, incompetenta si ,
mai ales, interese ascunse a esuat lamentabil in ultimii ani, inghitind
complice toate minciunile guvernelor, in timp ce buletinele tv si ziarele de
stiri au capatat o respectabilitate de tabloid.
In tot acest timp, o generatie de jurnalisti americani mai mult sau mai
putin autodidacti s-a ridicat impotriva establishmentului, flutura steagul
schimbarii relativ pasnice, si doresc aproape unanim o intoarcere a SUA la
republicanismul si izolationsimul Parintilor Fondatori.
Ceea ce ii uneste pe ziaristi ca Alex Jones, Lew Rockwell, Jeff Rinse, Max
Keiser, Dr. Paul Craig Roberts, Texe Marrs si altii ca ei este o profunda
neincredere in declaratiile oficiale, in partizanatul politic, in media
scortoasa. Sunt luptatori autentici pentru libertate si nu au frica de a pune
intrebari esentiale. In pofida divergentelor punctuale dintre ei, ii leaga un
libertarianism suficient de coerent, astfel incat evita din start capcana
manifestantilor clasici anti-globalizare ce militeaza pentru distrugerea
capitalismului, de pilda, la un loc cu disparitia Bilderberg sau G8.
Remarcabila, in acest sens, mi se pare audienta in crestere si prestigiul
dobandit in ultimii ani de numele amintite ce tind sa ameninte serios
suprematia aroganta a unor staruri consacrate de televiziune. De pilda,
emisiunea radio a lui Alex Jones are o audienta online mai mare decat
showurile similare ale unor veterani cu prestigiu ca Glen Beck (Fox News)
sau Rush Limbaugh (Clear Channel).
In acest context, ofensiva oficialitatilor impotriva mediei alternative este
simptomatica pentru panica ce a cuprins mandarinii Imperiului American.
Unul din consilierii lui Barack Obama, Cass Sunstein, recomanda in urma
cu ceva timp ca sustinatorii teoriilor conspiratiei (fiecare intelege ce
vrea din expresia asta) sa fie taxati sau pur si simplu interzisi.
La inceputul lunii martie a acestui an, Hillary Clinton declara ca SUA duc
un razboi al informatiei si ca acest razboi este pe cale sa fie pierdut.
Secretarul de stat american dadea exemplul posturilor tv Al Jazeera si
Russia Today (un avanpost al numelor mai sus amintite) ce au reusit sa ia
fata canalelor americane unde exista doar dezbateri televizate sterile,
nici macar informative. (Romanilor s-ar putea sa li se para familiara
descrierea fostei prime doamne).
Imi aduc aminte de un general afgan care imi spunea ca singurul lucru
pe care il stie despre americani este ca barbatii se lupta, iar femeile
umbla in bikini, deoarece singurele lucruri pe care le-a vazut au fost
World Wide Wrestling si Baywatch, rezuma doamna Clinton perceptia
strainilor despre SUA in urma productiilor tv .
Nici sotul ei nu putea ramane mai prejos in lupta contra
conspirationistilor asa ca a propus nici mai mult, nici mai putin decat
infiintarea unei organizatii statale independente si transparente (un
oximoron clasic) ce ar trebui sa aiba ca obiect de activitate reglementarea
dezinformarilor si a zvonurilor. Nu este deloc de mirare ca aceasta
agentie a fost deja etichetata cu justa masura drept Ministerul
Adevarului, cu referire directa la romanul lui George Orwell, 1984.
Bine, bine, dar ce legatura are toata povestea asta cu Romania, poate
intreba, pe buna dreptate, cititorul roman care inca nu si-a epuizat
capitalul de rabdare. Foarte pe scurt cred ca, din pacate, pentru vietile
noastre in linii mari are o relevanta mult mai mare ceea ce se intampla la
New York sau Washington decat dezbaterile sterile si inutile de la
Bucuresti.