Sunteți pe pagina 1din 10

Dimitrie

LEGENDE ISTORICE
BOLINTINEANU
Dimitrie Bolintineanu
264
REFERI N|E I STORI CO
-
LI TERARE
ntre cele mai pl[cute produceri ale literaturii romne sunt =i vor r[mne
poeziile dlui +erb[nescu. De la cele dinti ncerc[ri ale dlui Bolintineanu,
care se deosebeau prin aceea=i nsu=ire, nu cunoa=tem poezii a c[ror limb[
s[ fi produs auzului aceea=i pl[cere ca poeziile citatului autor...
Titu MAIORESCU, Critice, Editura Hyperion, Chi=in[u, 1990, p.
114.
... Versurile sale (ale lui Dimitrie Bolintineanu, nota alc.) patriotice
=i eroice corespundeau a=a de bine necesit[\ilor suflete=ti ale con-
temporanilor s[i!
Garabet Ibr[ileanu, Pagini alese, vol. II, Editura de stat pentru
literatur[ =i art[, Bucure=ti, 1957, p. 18.
Legendele au trezit un interes extraordinar prin patriotismul lor
focos =i prin strania lor muzic[. Bolintineanu r[mne =i azi un poet
fragmentar remarcabil, =i o bun[ oper[ de izolare d[ o colec\ie
surprinz[toare de instantanee poetice. El este ntiul versificator romn
cu intui\ia valorii acustice a cuvntului, care caut[ cuvntul pentru ceea
ce sugereaz[ dincolo de marginile lui no\ionale =i face din vers o singur[
arie. Bolintineanu e auditiv =i mecanic =i asta duce mai aproape de poezia
modern[. El are un fonetism studiat care traduce ideea poetic[ direct,
f[r[ asocia\iuni. Vestitele versuri
Un orologiu sun[ noaptea jum[tate.
n castel n poart[ oare cine bate?
sunt, dac[ alung[m nedreapta deciziune cu care au fost stigmatizate,
foarte bune versuri. Sincoparea cuvntului orologiu, spre a suna mai
rotacizant, termina\iile metronomice tatebate, ntrebarea obosit[ ce
Legende istorice
265
indic[ nea=teptarea nici unui element turbur[tor, dau rndurilor un ce
horc[it, cavernos, o caden\[ de ma=in[rie, care ns[ vine din fonetismul
psihic, nu din ritmica exterioar[ a stihurilor. De aci va nv[\a Eminescu s[
analizeze subcon=tientul. n afar[ de sim\ul acustic, Bolintineanu posed[
plastica dinamic[, nsu=irea de a strnge ntr-o linie r[sucit[ toat[
virtualitatea unei mi=c[ri. T[iate, unele versuri apar ca ni=te momente n
perpetu[ de=f[=urare cu capetele infinite. Ba chiar virtutea de c[petenie
face a fi aceea de a izola un gest sau un obiect pe o pagin[ alb[, ca ntr-un
studiu preg[titor de pictor, f[cndu-l etern, inexplicabil.
G. C{LINESCU, Istoria literaturii romne de la origini pn[ n
prezent. Editura Minerva, Bucure=ti, 1986, p.238.
Legendele istorice, cele mai cunoscute scrieri ale lui Bolintineanu,
consacr[ balada istoric[ =i, o dat[ cu ea, numele lui Bolintineanu n literatura
noastr[. Succesul lor n epoc[ a fost imens, iar dup[ moartea poetului,
pn[ ast[zi, Bolintineanu a fost cunoscut ca autor n primul rnd al
legendelor, din care unele, tip[rite des prin manuale, sunt larg cunoscute =i,
nso\ite de melodie (Muma lui +tefan cel Mare, Cea de pe urm[ noapte a
lui Mihai cel Mare), au devenit ni=te cntece aproape populare. Ele au n
genere caracterul unor balade inspirate din istoria na\ional[, pream[rind
lupta poporului de-a lungul veacurilor pentru ap[rarea libert[\ii. Multe
din legendele scrise n prima perioad[ a activit[\ii lui Bolintineanu au ca
punct de plecare O sam[ de cuvinte ale lui Neculce. Mai trziu, n culegerile
B[t[liile romnilor (1859) =i Legende noi (1862), poetul va recurge la
cronici, nu numai cele vechi (Ureche, Costin, Neculce), ci =i la izvoare mai
noi (+incai, Kog[lniceanu, Laurian etc.)... n centrul legendelor sunt figuri
de eroi, de obicei voievozi, intra\i adnc n con=tiin\a poporului ca lupt[tori
mpotriva cotropitorilor otomani. Cele mai multe se refer[ la +tefan cel
Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel B[trn. Aten\ia poetului e ndreptat[ nu
att spre descrierea luptelor, ct spre consemnarea la eroi, n versuri patetice,
a unor gesturi =i atitudini exemplare prin semnifica\ia lor patriotic[, de
natur[ s[ trezeasc[ la contemporani sentimentul demnit[\ii na\ionale,
ideea luptei pentru libertate. Eroii legendelor lui Bolintineanu sunt to\i
patrio\i =i-=i exprim[ dragostea de \ar[ n cuvnt[ri pline de sentin\e =i
maxime mobilizatoare, cu aluzii la contemporaneitatea scriitorului.
Cuvnt[rile iau aspectul unor lungi tirade, acoperind spa\iul ntregii poezii,
Dimitrie Bolintineanu
266
reducnd la minimum substan\a propriu-zis epic[. Un atare procedeu tehnic
caracterizeaz[ n genere legendele, conferindu-le un pronun\at caracter
liric. El e determinat de scopul agitatoric pe care autorul, lupt[tor patriot,
l urm[rea n mod con=tient n scrierile sale, ntr-o epoc[ perioada
premerg[toare anului 1849, ca =i cea a Unirii, de mare entuziasm
pentru emanciparea na\ional[ =i social[.
Istoria literaturii romne, vol. II. Editura Academiei, Bucure=ti, 1968,
p. 547-548.
Cele mai cunoscute poezii ale lui Bolintineanu sunt Legende sau
basme na\ionale ]n versuri (1858). Inspirate din istoria na\ional[,
legendele au ca punct de plecare culegerea lui Neculce O sam[ de cuvinte
(Daniil Sihastrul, Muma lui +tefan cel Mare etc.), sau cronicile lui G.
Ureche, Miron Costin. (Legendele din volumele B[t[liile rom`nilor, 1859,
=i Legende noi, 1862, sunt inspirate din cronicile publicate de +incai,
Kog[lniceanu, Laurian.) Scriitorul evoc[ episoade istorice dramatice, care
pun ]n lumin[ virtu\i eroice =i atitudini de m`ndrie na\ional[. Eroii
legendelor domnitori, comandan\i militari sau simpli oameni din popor
sunt personalit[\i cu ]nsu=iri excep\ionale de bravur[ =i sacrificiu pentru
cauza ob=teasc[, devenind astfel eroi romantici, care r[spund av`ntului
generos al scriitorilor progresi=ti de la 1848.
Bolintineanu, de multe ori prolix, captiv al unui ne]nfr`nat flux ver-
bal, a ob\inut ]ns[ efecte surprinz[toare prin acele formul[ri senten\ioase,
memorabile, care s-au transmis peste timp, circul`nd desprinse de contextul
=i de numele autorului (Viitor de aur \ara noastr[ are / +i prev[d prin
secoli a ei ]n[l\are, Cei ce poart[ jugul =i-a tr[i mai vor / Merit[ s[-l
poarte spre ru=inea lor, Unde tronul poart[ uri =i r[zbun[ri / Moartea
se a=az[ p-ale sale sc[ri).
Poetul a intuit, pare-se, mai mult dec`t oricare scriitor al epocii, valoarea
sugestiv[ a cuv`ntului pentru a evoca mi=carea =i universul auditiv...
}nrudite ca tematic[ cu legendele istorice, poemele de respira\ie mai
larg[ ale lui Bolintineanu Sorin sau T[ierea boierilor la T`rgovi=te,
Andrei sau C[derea Nicopolei =i Conrad, de=i reu=ite numai par\ial,
sunt compuneri interesante ]n genul medita\iei filozofice =i etice, influen\ate
vizibil de poemele lui Byron.
}n cel de-al treilea ciclu, Basme, din ansamblul de Poezii editat ]n 1865,
poetul abordeaz[ motive folclorice pe care le trateaz[ ]ntr-o manier[ ro-
Legende istorice
267
mantic[ specific[, d`ndu-le o culoare tenebroas[, uneori macabr[, alteori
grotesc[. Balada fantastic[ Mihnea =i baba, ]n care strofele se rostogolesc ]n
ritmul dezl[n\uit al unei cavalcade, e, ]n acest sens, o admirabil[ reu=it[
artistic[ (Mihnea ]ncalec[, calul s[u tropot[, / Fuge ca v`ntul; / Sun[
p[durile, f`=ie frunzele, / Geme p[m`ntul; / Fug legioanele, zbor cucuvelele, /
Luna dispare; / Cerul se-ntunec[, mun\ii se clatin[, / Mihnea tresare).
Ciclurile Florile Bosforului =i Macedonele, din acela=i volum, ilustreaz[
]nclina\ia poetului spre exoticul oriental. }n decor de serai, cu flori luxuriante,
cu giamii =i caice, se petrec nocturne idile melodramatice, cu odalisce
frumoase, roabe r[pite sau sultane plictisite. Nu lipsesc cuvintele turce=ti, cu
sonorit[\i bizare, menite s[ dea culoare: halaica, hanima, namaz, numele
exotice Almelanir, Biulbiul, Ispahan, Mehrube, Candili, Dilruban.
Antologic[ r[m`ne San-Marina, poezie a transhuman\ei p[store=ti,
plin[ de gra\ie, pastelistic[ =i idilic[, ]ntr-o viziune etnografic[, ]n care
intr[ desigur nostalgia macedonean[ a autorului. Ritmul este
incantatoriu =i sugestiv, ]ntr-o tehnic[ a caden\elor =i repeti\iilor
ne]ntrecut[ ]n epoc[ (San-Marina ast[zi are / S[rb[toare de p[stori, / O
serbare / De plecare / La Vardar, ce cur[-n mare, / Alerg`nd pe pat de
flori. / Se ]ntinde mas[ dalb[ / Pe un plai l`ng[ c[tun, / Cu sm`nt`n[ /
De la st`n[ / +i cu fagi de miere alb[ / +i cu vin de la Zeitun...).
Bolintineanu a scris de asemenea poezie satiric[, viguroas[ ca ton, dar
prozaic[, uneori de simpl[ cronic[ rimat[ (de=i ciclurile sunt intitulate
fastidios: Nemesis, Menadele, Eumenidele), o ]ncercare de epopee,
neterminat[, Traianiada (1868).
Romanele lui Bolintineanu (Manoil, 1855; Elena, 1862) poart[
semnul pionieratului ]n acest gen literar, av`nd o construc\ie conven\ional[
=i eroi lipsi\i de consisten\[ epic[. Ele intereseaz[ totu=i nu numai ca
experiment literar, ci =i pentru notele de observa\ie =i critic[ social[, izvor`te
din tendin\a scriitorului de a propaga idealul emancip[rii na\ionale =i
sociale...
George IVA+CU, Istoria literaturii rom`ne, vol. I, Editura =tiin\ific[,
Bucure=ti, 1969, p. 463-465.
... Un prilej de medita\ie, dar =i de ]nfrigurat[ =i contradictorie op\iune,
de atrac\ie =i de respingere, de entuziasm grav =i de hilaritate, ni-l ofer[
recitirea operei poetice a lui Dimitrie Bolintineanu poet a=ezat ]n istoria
Dimitrie Bolintineanu
268
\[rii cum nu se poate mai r[u =i mai nedrept, tocmai c`nd limba vorbit[
nu era nici unitar[, dar nici neunitar[, c`nd jalea \[rii ]=i =tersese totu=i
un ochi de lacrimi, dar ]l avea pe cel[lalt ]nce\o=at. Bolintineanu, minunatul
=i tristul de El, n[scut cu mult dup[ tiparul de lemn al diaconului Coresi,
cel plin de har =i aur[ de pionier, dar ]nainte ca plumbul literelor de tipar
s[ fie la ]ndem`na oricui prin ieftinire, Bolintineanu cel tr[ind imediat ]n
aerul marelui V[c[rescu Ien[chi\[, d[t[torul legii principale =i groase pe
care toat[ suflarea poeziei culte trebuia s-o urmeze ca s[ poat[ exista
]ntr-adev[r (Cre=terea limbii rom`ne=ti =i-a Patriei cinstire),
Bolintineanu cel tr[ind ]ns[ ]naintea formul[rii naturale =i nuan\ate a
testimoniului v[c[re=tean ]mplinit de Eminescu, Dimitrie Bolintineanu,
cel f[r[ norocul de a rescrie cu propria sa m`n[ Miori\a, cum =ansa, iar
nu mai marele talent, ]l h[r[zise pe Alecsandri prin aceasta, =i poate nu
numai prin aceasta nemuririi...
Nu-l putem considera ]n acest context (s[ zicem, ]n contextul Miori\ei
=i al lui Toma Alimo=) pe Dimitrie Bolintineanu ca precursor (=i nu numai
pe el). Ne ]ntreb[m atunci cu o real[ ]ndrept[\ire, de ce revenim asupra
versurilor lui, de ce ]n ciuda pasagiilor rizibile (nu pu\ine) ]l \inem totu=i
]mbr[\i=at ]n sensibilitatea noastr[ modern[ aspr[ =i dur[, ]ncercat[ nu
numai de o experien\[ istoric[ tragic[, dar =i izolat[ de trauma unor
comunic[ri de valori mult u=urate de secol, =i nu ]ntotdeauna favorabile
vechilor ierarhii zugr[vite?
}n ce rezid[ for\a misterioas[ =i cercetat[ de ]ngeri a poeziei lui Dimitrie
Bolintineanu, ce monezi de aur a b[tut el cu b[taia inimii lui, c[ p`n[ ]n
zilelele noastre sensibile au vad =i cheltuial[? Care sunt pricinile ce ne
determin[ pe noi cei care, cercet`ndu-l pe Rainer Maria Rilke ]ndurera\i
de emo\ie =i de comprehensiune virginal[, sau ]n t`rziul dimine\ii ]ncepute
de cu sear[ ]l a\ipim sub t`mpl[ pe Bacovia r[scolitorul, =i totu=i ne
re]ntoarcem din c`nd ]n c`nd, cu aprig[ ]nfrigurat[ curiozitate, asupra
vechilor scriituri ale lui Dimitrie Bolintineanu? (...)
}n cazul lui Bolintnineanu, c[ci el ne preocup[ acum =i ne st`rne=te
toate aceste g`nduri =i compara\ii, prezen\a lui ]n contemporaneitate
trebuie=te explicat[ cu mult mai nuan\at.
Bolintineanu avea un Ideal (ca =i Heliade R[duleascu, cel care ]nt`iul
l-a salutat ]n scris, r[m`n`ndu-i lui Mihai Eminescu s[-i fie printre ultimii
contemporani care au adaos un epitet de aur la nobilul ideal al poetului)
ideal mai pu\in vindicativ, mai mult preventiv cu exemple imediate
Legende istorice
269
de traum[ istoric[, dar =i cu intui\ia caracterului ciclic al acestor posibile
traume. El nu a exprimat nici durerea na\ional[, =i nici visul \[rii, de=i a
fost un dureros =i un vis[tor.
Un nu =tiu ce anume, ]n poezia lui, semnific[ ]ngrijorarea, un fel de
]ngrijorare, aparte, din c`nd ]n c`nd ]mp[cat[ cu sine, din c`nd ]n c`nd
vis[toare.
Structura poeziilor lui, catastrofic[ uneori, dar alteori istea\[ p`n[ la
proverb, ne las[ no\iuni de neuitat, ]n mo=tenire. (...)
A fost ceva monoton =i de caracter ]n tot destinul lui Bolintineanu, o
\inut[ irepro=abil[ =i nespectacular[, un romantism =i o dragoste de \ar[
mai frumoas[, o nechivernisire care pl`nge p`n[ toce=te piatra cu lacrima
lui, dar pl`nge ascuns, pl`nge ]n somn, de ]ndat[ ce se simte privit, ]ncepe
brusc s[-\i sur`d[ ]ncurajator.
Nichita ST{NESCU, Carte de recitire, Ed. Cartea rom`neasc[,
Bucure=ti, 1972, p. 91-97.
Pentru Dimitrie Bolintineanu, na\iunea este poporul, incluz`nd ]n
structura acesteia, ]n componen\a sa factori cum sunt: toate clasele sociale
care tr[iesc sub acelea=i legi, limba, datinile, precum =i t[r`mul,
]n\eleg`nd prin aceasta teritoriul constituit istorice=te. Se poate remarca
prezen\a ]n cadrul acestei defini\ii at`t a componentelor de factur[ mate-
rial[, c`t =i a celor spirituale.
}n optica patriotului muntean, una dintre tr[s[turile definitorii,
primordiale ale unei na\iuni o constituie independen\a =i suveranitatea
sa, pe care autorul le sintetizeaz[ ]n dreptul na\iunii de a se guverna
precum ea voie=te. Un al doilea drept sacru al na\iunii, str`ns legat de
primul =i tocmai ca o ]nt[rire a ideii de independen\[ =i suveranitate, este
considerat dreptul de a se p[stra ]n ]n\elesul de conservare a fiin\ei, a
integrit[\ii teritoriale, a intereselor na\ionale. D. Bolintineanu, aduc`nd
aceast[ idee ca valoare de postulat, men\ioneaz[ expres c[ o na\iune are
dreptul de a respinge prin putere orice agresiune nedreapt[ de afar[. Un
alt drept inalienabil, sacru, ]n cadrul exercit[rii nestingherite a
independen\ei =i suveranit[\ii na\ionale este considerat de autor acela al
dezvolt[rii libere a tuturor facult[\ilor sale, adic[ a poten\ialului s[u
creator ]n domeniul produc\iei materiale =i spirituale, care laolat[ s[-i
afirme =i s[-i valideze capacitatea =i persoanlitatea ]n concertul celorlalte
na\iuni.
Dimitrie Bolintineanu
270
Din opera filozofic[ =i social-politic[ a lui D. Bolintineanu ]n problema
na\iunii se degaj[ ca tr[s[tur[ dominant[ spriritul s[u patriotic, referin\ele
sale cu privire la ideea de patrie =i sentimentul patriotic, la limba na\ional[,
literatura =i istoria na\ional[, cunoa=terea =i venerarea trecutului istoric,
pe care le consider[ elemente constitutive, componente indispensabile ale
con=tiin\ei na\ionale. }n lucrarea Cartea poporului rom`n. Cuget[ri
filozofice =i politice cu privire la starea actual[ a Rom`niei, care avea s[
apar[ la finele deceniului al =aptelea, Bolintineanu exprim[ patetic,
testamentar, idei =i ]ndemnuri de o semnifica\ie deosebit[ p`n[ ]n timpurile
noastre, menite a asigura vigoarea =i a afirma personalitatea unei na\iuni.
O na\iune, scria acesta, trebuie s[ fac[ sacrificii pentru interesele generale,
s[ iubeasc[ limba, literatura, istoria sa, s[ onoare trecutul, s[ lucreze
pentru viitor.
C. Gh. MARINESCU, Al. T{NASE. Con=tiin\a na\ional[ =i valorile
Patriei, Ed. Junimea, Ia=i, 1982, p. 57-58.
Prin zonele rezistente ale liricii sale, Bolintineanu anun\[, mai abitir
dect contemporanii s[i mai nzestra\i, modernitatea poeziei romne=ti.
Z. ORNEA, Interpret[ri, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1988, p. 185.
... Meridional prin sorginte =i imagina\ie, Bolintineanu a adus n
literatura noastr[ Orientul mirific =i senzualitatea, laurii solari, clima
blnd[ =i roz[. Cnd viziunile lui se epuizeaz[, cnd arborescen\ele fanteziei
sale se topesc =i cnd formele gra\ioase =i fragile ng[duie substan\ei lirice
s[ transpar[, poetul se dezv[luie n plenitudinea sa. Descoperi atunci n
Bolintineanu nu numai un premerg[tor al lui Eminescu, dar mai cu
seam[ un precursor al lui Macedonsky...
I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii romne, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1991, p. 73.
Dac[ am gndi poezia exclusiv ca un verb muzicalizat, Bolintineanu,
cu ropotitoarea lui balad[ trubadureasc[; Eminescu, prin magica armonie
transcendent[; Co=buc stiliznd, cum preclasicii dansurile vechi, o hor[
tutelar[, ca ntr-un Codex Cajoni al poeziei; Goga cu monodia lui liturgic[;
Ion Barbu, cu timbrul criptic de cristale senzuale repercutndu-se molatic
n oglinzi descntate; Bacovia, cu disonan\ele exasperate scr=nind ntr-o
Legende istorice
271
roman\[ a dezol[rii provinciale (ca o pavan[ cntat[ la caterinc[); iar
acum, la urm[, poetul necuvintelor, cu joaca lui de-a cuvntul total,
f[cut s[ evolueze ca o emana\ie nemijlocit[ a fiin\ei ei sunt dintre cei
care au cristalizat, din rumorile cosmopolite sau din melosul mioritic,
tonalit[\i care r[mn proprietatea exclusiv[ a limbii poetice romne=ti.
Nu-i putem contesta lui Bolintineanu un loc legitim n aceast[ companie
ilustr[.
Gabriela OM{T, Postfa\[ la cartea: Dimitrie Bolintineanu, Legende
istorice, Editura Minerva, Bucure=ti, 1991, p. 155.
nzestrarea special[ a lui Bolintineanu, vizibil[ n legende, dar mai
ales n basme, const[ ... n tehnica muzical[ a versului s[u, capabil s[
imit[ onomatopeic armoniile naturii sau s[ exprime ritmic emo\iile, pe
cele mai variate registre. Poetul e un mare alc[tuitor de blesteme n metru
amfibrahic (S[-\i arz[ pl[mnii de-o sete adnc[/ +i ap[, tirane, s[ nu
po\i s[ bei), un autor nentrecut de pasaje simfonice...
Prin astfel de nsu=iri Bolintineanu s-a impus n literatura romn[ ca
un poet foarte personal, u=or de recunoscut n imita\ii, ca un adev[rat =ef
de =coal[.
Al. PIRU, Istoria literaturii romne, Editura Grai =i suflet Cultura
Na\ional[, Bucure=ti, 1994, p. 57-58.