Sunteți pe pagina 1din 25

psihologie

logica

MULTIPLE CHOICE

1.
Sensul termenului „logic” este următorul:
a. ceea ce este în conformitate cu realitatea
b. ceea ce este în conformitate cu regulile formale ale gândirii
c. ceea ce este în conformitate cu punctul nostru de vedere
ANS: B

2.
Logica este ştiinţa care se ocupă cu:
a. legile, normele şi regulile de construire a ştiinţelor empirice
b. legile, normele şi regulile gramaticale ale limbii
c. legile, normele şi regulile formale ale gândirii corecte
ANS: C

3.
În structura gândirii logice intră:
a. forme logice; relaţii logice; câmpuri logice
b. totalităţi logice; câmpuri logice; legi logice
c. forme logice; operatori logici; legi logice
ANS: C

4.
Formele logice simple sunt:
a. cuvintele
b. substantivele
c. noţiunile
ANS: C

5.
Formele logice compuse sunt:
a. propoziţia, raţionamentul, demonstraţia, argumentarea, teoria ştiinţifică
b. propoziţia, definiţia, demonstraţia, argumentarea, clasificarea
c. clasificarea, raţionamentul, demonstraţia, argumentarea, diviziunea
ANS: A

6.
Operatorii logici sunt:
a. existenţiali; de legătură; cantitativi
b. de transfer; de utilitate; de paritate
c. de negaţie; de afirmaţie; de indiferenţă
ANS: A

1
7.
Expresia: „dacă....atunci....” este operator logic:
a. de incluziune
b. de legătură
c. de apreciere
ANS: B

8.
Cuvântul „nu sunt” este operator logic:
a. de măsurare
b. de existenţă
c. de de legătură
ANS: B

9.
Cuvântul „unii” este operator logic:
a. cantitativ
b. de măsurare
c. de existenţă
ANS: A

10.
Legile logice sunt de mai multe categorii, astfel:
a. obiective şi subiective
b. fundamentale şi specifice
c. naturale şi formale
ANS: B

11.
Noţiunea este formă logică:
a. generală
b. specială
c. simplă
ANS: C

12.
Conţinutul noţiunii se referă la:
a. însuşirile generale, esenţiale ale acesteia
b. totalitatea obiectelor care sunt cuprinse în noţiune
ANS: A

13.
Sfera noţiunii se referă la:
a. însuşirile generale, esenţiale ale acesteia
b. totalitatea obiectelor care sunt cuprinse în noţiune
ANS: B

2
14.
Noţiunea şi cuvântul desemnează:
a. acelaşi lucru
b. lucruri diferite
c. lucruri asemănătoare
ANS: B

15.
Raportul dintre gen şi specie este următorul:
a. Faţă de specie, genul are conţinutul mai bogat şi sfera mai săracă
b. Faţă de specie, genul are sfera mai bogată şi conţinutul mai sărac
c. Faţă de specie, genul are conţinutul şi sfera mai mai bogate
d. Faţă de specie, genul are conţinutul şi sfera mai mai sărace
ANS: B

16.
După numărul obiectelor conţinute în sferă, noţiunile siunt:
a. generale, individuale şi cu clasă vidă
b. universale, particulare şi individuale
c. divizibile, nedivizibile şi conceptibile
ANS: A

17.
După gradul de abstractizare, noţiunile sunt:
a. Abstractizate şi neabstractizate
b. Abstractizate şi concretizate
c. Mai abstracte şi mai puţin abstracte
ANS: C

18.
Între conţinutul şi sfera noţiunilor există următorul raport
a. Conţinutul sărac, determină sfera bogată
b. Conţinutul sărac, determină sfera săracă
c. Între conţinutul şi sfera noţiunilor nu există nicio relaţie
ANS: A

19.
Noţiunile concordante sunt noţiunile:
a. Care au cel puţin o însuşire comună
b. Care au cel puţin un obiect comun în sferă
c. Care au cel puţin un termen de comparaţie
ANS: B

3
20.
Noţiunile opuse sunt noţiunile:
a. Care nu au nicio însuşire comună
b. Care nu au niciun obiect comun în sferă
c. Care nu au niciun termen de comparaţie
ANS: B

21.
Relaţia dintre generalizare şi specificare este următoarea:
a. Generalizarea semnifică trecerea de la gen la specie, iar specificarea trecerea de la
specie la gen
b. Generalizarea înseamnă trecerea de la specie la gen, iar specificarea înseamnă
trecerea de la gen la specie
c. Generalizarea înseamnă analizarea noţiunii, iar specificarea înseamnă
nominalizarea noţiunii
ANS: B

22.
Relaţia dintre analiză şi sinteză este următoarea:
a. Prin analiză împărţim noţiunea în părţi, iar prin sinteză unim mai multe noţiuni
într-una singură
b. Prin analiză stabilim însuşirile noţiunilor, iar prin sinteză reţinem însuşirile
esenţiale, generale, comune ale acestora
c. Prin analiză descriem noţiunile, iar prin sinteză enumerăm obiectele cuprinse în
sfera lor
ANS: B

23.
Alegeţi varianta corectă:
a. Prin clasificare se stabilesc clasele unei noţiuni, iar prin diviziune se stabilesc
însuşirile acesteia
b. Prin clasificare se stabilesc obiectele din sfera unei noţiuni, iar prin diviziune se
grupează obiectele în genuri
c. Prin clasificare se grupează obiectele în clase, iar prin diviziune se împarte un gen
în specii
ANS: C

24.
Structura logică a clasificării este următoarea:
a. Obiectele, criteriul, clasele
b. Noţiunile, legile, regulile
c. Clasele, genurile, speciile
ANS: A

4
25.
1. Următoarea regulă nu este regulă a clasificării:
a) Fiecare obiect trebuie distribuit într-o clasă
b) Niciun obiect nu trebuie distribuit în mai multe clase
c) Criteriul clasificării trebuie să fie unic în aceeaşi operaţie de clasificare
d) Rezultatul clasificării trebuie să fie unic, pentru aceleaşi obiecte ale
clasificării
e) Asemănările pe baza cărora se face clasificarea trebuie să fie mai
importante decât deosebirile dintre obiecte

a. Fiecare obiect trebuie distribuit într-o clasă


b. Niciun obiect nu trebuie distribuit în mai multe clase
c. Criteriul clasificării trebuie să fie unic în aceeaşi operaţie de clasificare
d. Rezultatul clasificării trebuie să fie unic, pentru aceleaşi obiecte ale clasificării
e. Asemănările pe baza cărora se face clasificarea trebuie să fie mai importante decât
deosebirile dintre obiecte
ANS: D

26.
Structura logică a diviziunii este următoarea:
a. Genul, speciile, regulile
b. Genul, criteriul, speciile
c. Genul, numărul, cazul
ANS: B

27.
Următoarea regulă nu este regulă a diviziunii:
a. Suma sferelor speciilor trebuie să fie egală cu sfera genului
b. Speciile trebuie să se excludă reciproc
c. Numărul treptelor diviziunii trebuie să fie constant
d. Criteriul diviziunii trebuie să fie unic pe aceeaşi treaptî a diviziunii
e. Diviziunea nu trebuie să facă salturi
ANS: C

28.
Prin definiţie stabilim:
a. Conţinutul sau sfera unei noţiuni
b. Atât conţinutul, cât şi sfera unei noţiuni
c. Conţinutul unei noţiuni
d. Sfera unei noţiuni
ANS: A

5
29.
Definiţia prin gen proxim şi diferenţă specifică are următoarea structură
logică:
a. Noţiunea de definit şi noţiunea care defineşte, compusă din gen proxim şi
diferenţă specifică
b. Noţiunea de definit şi noţiunea care defineşte, compusă din gen proxim şi
diferenţă specifică
c. Noţiunea de definit şi noţiunea definită, compusă din gen proxim şi diferenţă
specifică
ANS: A

30.
Nu este o regulă a definiţiei:
a. adecvarea
b. claritatea
c. structuralitatea
d. afirmativitatea
e. necircularitatea
ANS: C

31.
Forma logică compusă care leagă între ele noţiuni, cu ajutorul operatorilor
logici existenţiali este:
a. propoziţia
b. raţionamentul
c. silogismul
ANS: A

32.
Raţionamentul deductiv categoric cu trei propoziţii şi trei termeni este
a. demonstraţia
b. raţionamentul
c. silogismul
ANS: C

33.
Forma logică compusă care leagă între ele propoziţii, pe baza principiilor,
normelor şi legilor logice este:
a. propoziţia
b. raţionamentu
c. silogismul
ANS: B

6
34.
Structura logică a propoziţiei cuprinde:
a. subiect logic, predicat logic, complement logic
b. subiect logic, adjectiv logic, predicat logic
c. subiect logic, copulă logică, predicat logic
ANS: C

35.
După cantitate, propoziţiile sunt:
a. Afirmative şi negative
b. Universale şi particulare
c. Simple şi compuse
ANS: B

36.
După calitate, propoziţiile sunt:
a. Afirmative şi negative
b. Universale şi particulare
c. Simple şi compuse
ANS: A

37.
Propoziţia de mai jos este:
„Toate funcţiile sunt ocupate”
a. universal negativă
b. particular afirmativă
c. particular negativă
d. universal afirmativă
ANS: D

38.
Propoziţia de mai jos este:
„Unele zile sunt ploioase”
a. universal negativă
b. particular afirmativă
c. particular negativă
d. universal afirmativă
ANS: B

39.
Propoziţia de mai jos este:
„Unii castani nu sunt folositori”

a. universal negativă
b. particular afirmativă
c. particular negativă
d. universal afirmativă
ANS: C

7
40.
1. Propoziţia de mai jos este:
„Nici un om nu este perfect”
a. universal negativă
b. particular afirmativă
c. particular negativă
d. universal afirmativă
ANS: A

41.
După cantitate, legea de distribuţie a termenilor este următoarea:
a. Subiectul logic este distribuit în propoziţiile universale şi nedistribuit în
propoziţiile particulare
b. Subiectul logic este nedistribuit în propoziţiile universale şi distribuit în
propoziţiile particulare
c. Predicatul logic este distribuit în propoziţiile universale şi nedistribuit în
propoziţiile particulare
d. Predicatul logic este nedistribuit în propoziţiile universale şi distribuit în
propoziţiile particulare
ANS: A

42.
După calitate, legea de distribuţie a termenilor este următoarea
a. Subiectul logic este distribuit în propoziţiile afirmative şi nedistribuit în
propoziţiile negative
b. Predicatul logic este distribuit în propoziţiile afirmative şi nedistribuit în
propoziţiile negative
c. Subiectul logic este nedistribuit în propoziţiile afirmative şi distribuit în
propoziţiile negative
d. Predicatul logic este nedistribuit în propoziţiile afirmative şi distribuit în
propoziţiile negative
ANS: D

43.
În propoziţia de tip A, distribuţia termenilor este următoarea:
a. Subiectul este distribuit, predicatul este distribuit
b. Subiectul este distribuit, predicatul este nedistribuit
c. Subiectul este nedistribuit, predicatul este nedistribuit
d. Subiectul este nedistribuit, predicatul este distribuit
ANS: B

44.
În propoziţia de tip E, distribuţia termenilor este următoarea:
a. Subiectul este distribuit, predicatul este distribuit
b. Subiectul este distribuit, predicatul este nedistribuit
c. Subiectul este nedistribuit, predicatul este nedistribuit
d. Subiectul este nedistribuit, predicatul este distribuit
ANS: A

8
45.
În propoziţia de tip I, distribuţia termenilor este următoarea:
a. Subiectul este distribuit, predicatul este distribuit
b. Subiectul este nedistribuit, predicatul este nedistribuit
c. Subiectul este distribuit, predicatul este nedistribuit
d. Subiectul este nedistribuit, predicatul este distribuit
ANS: B

46.
În propoziţia de tip O, distribuţia termenilor este următoarea:
a. Subiectul este distribuit, predicatul este distribuit
b. Subiectul este distribuit, predicatul este nedistribuit
c. Subiectul este nedistribuit, predicatul este nedistribuit
d. Subiectul este nedistribuit, predicatul este distribuit
ANS: D

47.
Între inferenţele imediate şi cele mediate, diferenţa este următoarea:
a. În inferenţele imediate nu există propoziţii intermediare, iar în inferenţele mediate
există cel puţin o propoziţie intermediară
b. n inferenţele imediate se trece de la o propoziţie la alta fără nicio modificare, iar
în inferenţele mediate se operează modificări în propoziţia iniţială
c. În inferenţele imediate se folosesc numai operatori cantitativi, iar în inferenţele
mediate se folosesc atât operatori cantitativi, cât şi calitativi
ANS: A

48.
Legea contrarietăţii se exprimă astfel:
a. Falsul propoziţiilor universale determină falsul propoziţiilor universale de calitate
opusă
b. Adevărul propoziţiilor universale determină falsul propoziţiilor universale de
calitate opusă
c. Falsul propoziţiilor universale determină adevărul propoziţiilor universale de
calitate opusă
ANS: B

49.
Legea subcontrarietăţii se exprimă astfel:
a. Falsul propoziţiilor particulare determină falsul propoziţiilor particulare de
calitate opusă
b. Adevărul propoziţiilor particulare determină falsul propoziţiilor particulare de
calitate opusă
c. Falsul propoziţiilor particulare determină adevărul propoziţiilor particulare de
calitate opusă
ANS: C

9
50.
Legea subalternării se exprimă astfel:
a. Falsul propoziţiilor universale determină falsul propoziţiilor particulare iar
adevărul propoziţiilor particulare determină adevărul propoziţiilor universale
b. Adevărul propoziţiilor universale determină falsul propoziţiilor particulare iar
falsull propoziţiilor particulare determină adevărul propoziţiilor universale
c. Adevărul propoziţiilor universale determină adevărul propoziţiilor particulare iar
falsul propoziţiilor particulare determină falsul propoziţiilor universale
ANS: C

51.
Legea contradicţiei se exprimă astfel:
a. Valoarea de adevăr a unei propoziţii este echivalentă cu valoarea de adevăr a
propoziţiei de cantitate şi calitate opusă
b. Valoarea de adevăr a unei propoziţii este opusă valorii de adevăr a propoziţiei de
calitate opusă
c. Valoarea de adevăr a unei propoziţii este opusă valorii de adevăr a propoziţiei de
cantitate si calitate opusă
d. Valoarea de adevăr a unei propoziţii este opusă valorii de adevăr a propoziţiei de
cantitate opusă
ANS: C

52.
Dacă propoziţia universal afirmativă, este falsă, atunci:
a. E = v; I = v; O = f
b. E = ?; I = ?; O = v
c. E = f; I = v; O = f
ANS: B

53.
Dacă propoziţia particular negativă, este falsă, atunci:
a. E = v; I = v; A = f
b. E = ?; I = ?; A = v
c. E = f; I = v; A = v
ANS: A

54.
Dacă propoziţia particular afirmativă, este adevărată, atunci:
a. E = v; A = v; O = f
b. E = f; A = ? ; O = ?
c. E = f; A = v; O = f
ANS: B

10
55.
Dacă propoziţia universal negativă, este adevărată, atunci:
a. A = v; I = v; O = f
b. A = ?; I = ?; O = v
c. A = f; I = f; O = v
ANS: C

56.
Prin conversiune se realizează:
a. schimbarea subiectului logic cu negaţia sa
b. schimbarea predicatului logic cu contradictoriul său
c. schimbarea subiectului logic cu predicatul logic
ANS: C

57.
Prin obversiune se realizează:
a. schimbarea subiectului logic cu negaţia sa
b. schimbarea predicatului logic cu contradictoriul său
c. schimbarea subiectului logic cu predicatul logic
ANS: B

58.
Prin conversiunea simplă:
a. se schimbă cantitatea propoziţiei
b. se schimbă calitatea propoziţiei
c. nu se schimbă nici cantitatea, nici calitatea propoziţiei
ANS: C

59.
Prin conversiunea „prin accident”:
a. se schimbă cantitatea propoziţiei
b. se schimbă calitatea propoziţiei
c. se schimbă atât cantitatea, cât şi calitatea propoziţiei
ANS: A

60.
Prin conversiunea propoziţiilor de tip O:
a. se schimbă cantitatea propoziţiei
b. se schimbă calitatea propoziţiei
c. propoziţia de tip O nu se converteşte
d. se schimbă atât cantitatea, cât şi calitatea propoziţiei
ANS: C

11
61.
Nu fac parte din structura logică a raţionamentului:
a. Premisele
b. Erorile de raţionare
c. Concluziile
d. Legile de raţionare
ANS: B

62.
După mersul gândirii în relaţia general-particular, raţionamentele sunt:
a. Generale şi particulare
b. Afirmative şi negative
c. Inductive şi deductive
ANS: C

63.
Raţionamentul prin care se trece de la regula generală la cazul particular se
numeşte:
a. inducţie
b. deducţie
c. transducţie
ANS: B

64.
Raţionamentul prin care se trece de la premise la concluzie la acelaşi nivel de
generalitate, se numeşte
a. inducţie
b. deducţie
c. transducţie
ANS: C

65.
Raţionamentul prin care se trece de la cazul particular la regula generală se
numeşte:
a. inducţie
b. inducţie
c. transducţie
ANS: A

66.
În raţionamentele inductive, concluzia este:
a. de regulă, certă
b. de regulă, probabilă
c. de regulă, improbabilă
ANS: B

12
67.
În raţionamentele inductive incomplete, concluzia este:
a. certă
b. probabilă
c. improbabilă
ANS: B

68.
1. În raţionamentele inductive complete, concluzia este
a) certă
b) probabilă
c) inprobabilă

a. certă
b. probabilă
c. improbabilă
ANS: A

69.
Metoda în care coprezenţa efectelor, determină, probabil, coprezenţa cauzelor
se numeşte:
a. metoda diferenţei
b. metoda concordanţei
c. metoda rămăşiţelor
ANS: B

70.
Metoda în care prezenţa sau absenţa aceluiaşi efect determină, probabil,
prezenţa sau absenţa aceleiaşi cauze se numeşte:
a. metoda diferenţei
b. metoda concordanţei
c. metoda rămăşiţelor
ANS: A

71.
Metoda în care fenomenele legate cauzal trebuie să fie nu numai prezente în
acelaşi timp, ci şi absente în acelaşi timp se numeşte:

a. metoda diferenţei
b. metoda concordanţei
c. metoda combinată
ANS: C

13
72.
Metoda în care fenomenele care nu se supun cauzelor determinate prin metoda
concordanţei trebuie să aibă propriile cauze se numeşte
a. metoda diferenţei
b. metoda combinată
c. metoda rămăşiţelor
ANS: C

73.
Metoda prin care covariaţia fenomenelor determină, probabil, raport cauzal se
numeşte:
a. metoda diferenţei
b. metoda concordanţei
c. metoda variaţiilor concomitente
ANS: C

74.
Termenii silogismului se numesc:
a. termen superior, termen inferior, termen intermediar
b. termen afirmativ, termen negativ, termen neutru
c. termen major, termen minor, termen mediu
ANS: C

75.
Axioma silogismului, din punct de vedere al conţinutului termenilor, se exprimă
astfel:
a. însuşirea însuşirii unui lucru este însuşirea acelui lucru
b. ceea ce se afirmă sau se neagă despre o clasă de obiecte, se afirmă sau se neagă
despre fiecare obiect al acelei clase
c. însuşirea însuşirii unui lucru se afirmă despre fiecare lucru
ANS: A

76.
Axioma silogismului, din punct de vedere al sferei termenilor, se exprimă astfel:
a. însuşirea însuşirii unui lucru se afirmă despre fiecare lucru
b. însuşirea însuşirii unui lucru este însuşirea acelui lucru
c. ceea ce se afirmă sau se neagă despre o clasă de obiecte, se afirmă sau se neagă
despre fiecare obiect al acelei clase
ANS: C

77.
Un silogism corect are:
a. doi termeni
b. trei termeni
c. patru termeni
ANS: B

14
78.
Un silogism corect are:
a. două premise şi o concluzie
b. trei premise şi o concluzie
c. un număr nedefinit de premise şi o concluzie
ANS: A

79.
Termenul mediu, într-un silogism, trebuie să fie:
a. distribuit în ambele premise
b. distribuit cel puţin în una dintre premise
c. nedistribuit în ambele premise
ANS: B

80.
Termenii concluziei, într-un silogism, trebuie să fie:
a. distribuiţi în orice situaţie
b. distribuiţi, numai dacă sunt distribuiţi în premise
c. nedistribuiţi în orice situaţie
ANS: B

81.
Din punct de vedere al cantităţii, premisele silogismului trebuie să fie:
a. amîndouă universale
b. amândouă particulare
c. cel puţin una universală
d. cel puţin una particulară
ANS: C

82.
Din punct de vedere al calităţii, premisele silogismului trebuie să fie:
a. amîndouă afirmative
b. amândouă negative
c. cel puţin una afirmativă
d. cel puţin una negativă
ANS: C

83.
Concluzia, într-un silogism cu premise afirmative este:
a. întotdeauna afirmativă
b. întotdeauna particulară
c. întotdeauna negativă
ANS: A

15
84.
Concluzia, într-un silogism urmează:
a. întotdeauna partea cea mai tare
b. întotdeauna partea cea mai slabă
c. întotdeauna partea termenului mediu
ANS: B

85.
Termenul mediu, în silogismul de figura I este:
a. subiect în premisa majoră şi predicat în premisa minoră
b. predicat în premisa majoră şi subiect în premisa minoră
c. subiect în ambele premise
d. predicat în ambele premise
ANS: A

86.
Termenul mediu, în silogismul de figura II este:
a. subiect în premisa majoră şi predicat în premisa minoră
b. predicat în premisa majoră şi subiect în premisa minoră
c. subiect în ambele premise
d. predicat în ambele premise
ANS: D

87.
Termenul mediu, în silogismul de figura III este:
a. subiect în premisa majoră şi predicat în premisa minoră
b. predicat în premisa majoră şi subiect în premisa minoră
c. subiect în ambele premise
d. predicat în ambele premise
ANS: C

88.
Termenul mediu, în silogismul de figura IV este:
a. subiect în premisa majoră şi predicat în premisa minoră
b. predicat în premisa majoră şi subiect în premisa minoră
c. subiect în ambele premise
d. predicat în ambele premise
ANS: B

89.
Cantitatea/calitatea premiselor şi a concluziei în silogismul de figura I sunt:
a. Minora afirmativă, iar majora universală
b. Una negativă, iar majora universală
c. Minora afirmativă, iar concluzia particulară
ANS: A

16
90.
Cantitatea/calitatea premiselor şi a concluziei în silogismul de figura II sunt:
a. Minora afirmativă, iar majora universală
b. Una negativă, iar majora universală
c. Minora afirmativă, iar concluzia particulară
ANS: B

91.
Cantitatea/calitatea premiselor şi a concluziei în silogismul de figura III sunt:
a. Minora afirmativă, iar majora universală
b. Una negativă, iar majora universală
c. Minora afirmativă, iar concluzia particulară
ANS: C

92.
Nu este lege a figurii IV, una dintre următoarele legi:
a. Dacă minora este afirmativă, atunci majora este universală
b. Dacă una dintre premise este negativă, atunci majora este universală
c. Dacă minora este afirmativă, atunci concluzia este particulară
d. Dacă majora este afirmativă, atunci minora este universală
ANS: D

93.
Prin reducere, în modul CESARE, fig. II, se efectuează următoarea operaţie:
a. Conversia simplă a premisei minore
b. Conversia simplă a premisei majore
c. Conversia prin accident a concluziei
ANS: B

94.
Prin reducere, în modul, DATISI, Fig. III, se efectuează următoarea operaţie:
a. Conversia simplă a premisei minore
b. Conversia simplă a premisei majore
c. Conversia prin accident a concluziei
ANS: A

95.
Prin reducere, în modul DARAPTI, fig. III, se efectuează următoarea operaţie:
a. Conversia simplă a premisei minore
b. Conversia prin accident a premisei minore
c. Conversia prin accident a concluziei
ANS: B

17
96.
Prin reducere, în modul FERISON, fig. III, se efectuează următoarea operaţie:
a. Conversia simplă a premisei minore
b. Conversia simplă a premisei majore
c. Conversia prin accident a concluziei
ANS: A

97.
Prin reducere, în modul FESAPO, fig. IV, se efectuează următoarea operaţie:
a. Conversia prin accident a premisei minore
b. Conversia simplă a premisei majore
c. Conversia prin accident a concluzie
ANS: C

98.
În raţionamentele inductive, sfera concluziei este:
a. mai mare decât cea a premiselor
b. mai mică decât cea a premiselor
c. aceeaşi cu cea a premiselor
ANS: A

99.
Verificarea modurilor silogistice prin reducere nu se aplică modurilor:
a. BARBARA şi BAROCO
b. BOCARDO ŞI BARBARA
c. BAROCO şi BOCARDO
ANS: C

100.
Semnificaţia propoziţiei de negaţie este:
a. Negarea valorii de adevăr a enunţurilor contrare
b. Starea de fapt reflectată de propoziţia asupra căreia se aplică nu se realizează
c. Nagarea tuturor afirmaţiilor făcute anterior
ANS: B

101.
Semnificaţia propoziţiei conjunctive este:
a. Niciuna dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente nu se
realizează
b. Stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente se realizează în acelaşi
timp
c. Cel puţin una dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente nu
se realizează
d. Cel puţin una dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente
se realizează
ANS: B

18
102.
Semnificaţia propoziţiei disjunctive este:
a. Niciuna dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente nu se
realizează
b. Stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente se realizează în acelaşi
timp
c. Cel puţin una dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente nu
se realizează
d. Cel puţin una dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente
se realizează
ANS: D

103.
Semnificaţia propoziţiei de rejecţie este:
a. Niciuna dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente nu se
realizează
b. Stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente se realizează în acelaşi
timp
c. Cel puţin una dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente nu
se realizează
d. Cel puţin una dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente
se realizează
ANS: A

104.
Semnificaţia propoziţiei de incompatibilitate este:
a. Niciuna dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente nu se
realizează
b. Stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente se realizează în acelaşi
timp
c. Cel puţin una dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente nu
se realizează
d. Cel puţin una dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente
se realizează
ANS: C

105.
Semnificaţia propoziţiei exclusive este:
a. Niciuna dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente nu se
realizează
b. Stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente se realizează în acelaşi
timp
c. Cel puţin una dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente nu
se realizează
d. Numai una dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente se
realizează, celelalte nu
ANS: D

19
106.
Semnificaţia propoziţiei de echivalenţă este:
a. Niciuna dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente nu se
realizează
b. Stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente se realizează sau nu se
realizează în acelaşi timp
c. Cel puţin una dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente nu
se realizează
d. Cel puţin una dintre stările de fapt reflectate de propoziţiile simple componente
se realizează
ANS: B

107.
Semnificaţia propoziţiei implicative este:
a. Este imposibil ca starea de fapt reflectată de propoziţia antecedentă să nu se
realizeze, iar cea din propoziţia consecventă să se realizeze
b. Este imposibil ca starea de fapt reflectată de propoziţia antecedentă să se
realizeze, iar cea din propoziţia consecventă să se realizeze
c. Este imposibil ca starea de fapt reflectată de propoziţia antecedentă să se
realizeze, iar cea din propoziţia consecventă să nu se realizeze
ANS: C

108.
Funcţia de adevăr care ia valoarea logică adevărat, atunci când toate
argumentele sunt adevărate este:
a. conjuncţia
b. rejecţia
c. incompatibilitatea
d. disjuncţia
e. echivalenţa
ANS: A

109.
Funcţia de adevăr care ia valoarea logică adevărat, atunci când cel puţin un
argument este adevărat este:
a. conjuncţia
b. rejecţia
c. incompatibilitatea
d. disjuncţia
e. implicaţia
ANS: D

20
110.
Funcţia de adevăr care ia valoarea logică adevărat, atunci când toate
argumentele sunt false este:
a. conjuncţia
b. rejecţia
c. incompatibilitatea
d. disjuncţia
e. excluziunea
ANS: B

111.
Funcţia de adevăr care ia valoarea logică adevărat, atunci când argumentele au
valori logice diferite este:
a. conjuncţia
b. rejecţia
c. incompatibilitatea
d. disjuncţia
e. excluziunea
ANS: E

112.
Funcţia de adevăr care ia valoarea logică adevărat, atunci când argumentele au
aceeaşi valoare logică este:
a. conjuncţia
b. echivalenţa
c. rejecţia
d. incompatibilitatea
e. disjuncţia
ANS: B

113.
Funcţia de adevăr care ia valoarea logică adevărat, atunci când cel puţin un
argument este fals este:
a. conjuncţia
b. rejecţia
c. incompatibilitatea
d. disjuncţia
e. echivalenţa
ANS: C

21
114.
Funcţia de adevăr care ia valoarea logică fals, atunci când antecedentul este
adevărat, iar consecventul este fals este:
a. conjuncţia
b. disjuncţia
c. implicaţia
d. echivalenţa
e. excluziunea
ANS: C

115.
Dacă toate valorile unei formule propoziţionale obţinute prin metoda matriceală
sunt adevărat, atunci formula este:
a. Lege logică
b. Contradicţie logică
c. Formulă realizabilă
ANS: A

116.
Dacă toate valorile unei formule propoziţionale obţinute prin metoda matriceală
sunt fals, atunci formula este:
a. Lege logică
b. Contradicţie logică
c. Formulă realizabilă
ANS: B

117.
Dacă valorile unei formule propoziţionale obţinute prin metoda matriceală sunt
atât adevărat, cât şi fals atunci formula este:
a. Lege logică
b. Contradicţie logică
c. Formulă realizabilă
ANS: C

118.
Unul dintre următoarele enunţuri nu reprezintă condiţie a întemeierii unei
aserţiuni:
a. Partenerul este prezent, direct (în timp şi spaţiu) sau indirect (prin intermediari).
b. Partenerul este interesat de respectiva aserţiune
c. Aserţiunea este formulată într-o limbă de circulaţie internaţională
d. Aserţiunea este enunţată într-un sistem de codificare accesibil partenerului
e. Aserţiunea este întemeiată
ANS: C

22
119.
Demonstraţia are ca scop:
a. obţinerea adeziunii interlocutorului
b. stabilirea valorii de adevăr a unei aserţiuni
c. întărirea convingerilor personale
ANS: B

120.
Argumentarea are ca scop:
a. obţinerea adeziunii interlocutorului
b. stabilirea valorii de adevăr a unei aserţiuni
c. întărirea convingerilor personale
ANS: A

121.
Partenerul trebuie să fie prezent, implicit sau explicit:
a. numai în demonstraţie
b. numai în argumentare
c. atât în demonstraţie, cât şi în argumentare
ANS: B

122.
Datele pe care se sprijină demonstraţia trebuie să fie:
a. întotdeauna adevărate
b. preferabil adevărate
c. adevărul lor nu are nici o relevanţă
ANS: A

123.
Datele pe care se sprijină argumentarea trebuie să fie:
a. întotdeauna adevărate
b. preferabil adevărate
c. adevărul lor nu are nici o relevanţă
ANS: C

124.
Procedeele demonstraţiei sunt:
a. egale valoric, dacă duc la adevăr
b. negale valoric, depinzând de context
c. egale valoric, indiferent de rezultat
ANS: A

125.
Strategiile argumentative sunt:
a. egale valoric, dacă duc la adevăr
b. inegale valoric, depinzând de context
c. egale valoric, indiferent de rezultat
ANS: B

23
126.
Demonstraţia are următoarea structură logică:
a. ipoteza, fundamentul, procedeul
b. ipoteza, argumentele, procedeul
c. opinia, argumentele, strategia
ANS: A

127.
Argumentarea are următoarea structură logică:
a. ipoteza, fundamentul, procedeu
b. ipoteza, argumentele, procedeul
c. opinia, argumentele, strategia
ANS: C

128.
Următoarele aserţiuni sunt corecte:
a. Demonstraţia de confirmare logică urmăreşte stabilirea falsului ipotezei, iar
demonstraţia de infirmare logică urmăreşte stabilirea adevărului ipotezei
b. Demonstraţia de confirmare logică urmăreşte stabilirea adervărului ipotezei, iar
demonstraţia de infirmare logică urmăreşte stabilirea falsului ipotezei
c. Ambele forme ale demonstraţiei urmăresc stabilirea adevărului ipotezei
ANS: B

129.
În demonstraţia directă valoarea de adevăr a ipotezei rezultă:
a. nemijlocit din fundamente
b. din fundamente, pe bază de calcule comparative
c. din fundamente, prin comparaţie cu fundamentele ipotezelor contrare
ANS: A

130.
În demonstraţia indirectă, valoarea de adevăr a ipotezei rezultă:
a. din punerea în evidenţă a unor fundamente indirecte
b. din infirmarea argumentelor contrare
c. din infirmarea valorii de adevăr a unor ipoteze alternative
ANS: C

131.
După natura partenerilor, argumentarea poate fi:
a. cu patener real, cu partener imaginar, faţă-n faţă, triunghiulară
b. cu partener activ, cu partener pasiv, cu partener indiferent, fără partener
c. cu partener, fără partener, cu mai mulţi parteneri
ANS: A

24
132.
Următoarele activităţi fac parte dintre etapele demonstraţiei:
a. formularea ipotezei, ascultarea părerilor contrare, stabilirea concluziei
b. formularea ipotezei, deducerea consecinţelor ipotezei, dacă ar fi adevărată,
compararea consecinţelor cu legi, axiome, dovezi
c. enunţul opiniei, compararea acesteia cu practica, formularea concluziilor
ANS: B

133.
Principiul identităţii pretinde gândirii:
a. să păstreze ideii cu care operează identitatea cu ea însăşi pe parcursul aceleiaşi
operaţii logice
b. să nu admită ca adevărate, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, două aserţiuni care
se opun
c. să nu admită nici ca adevărate, nici ca false în acelaşi timp şi sub acelaşi raport,
două aserţiuni care se exclud reciproc
d. să admită numai aserţiuni fundamentate
ANS: A

134.
Principiul noncontradicţiei pretinde gândirii:
a. să păstreze ideii cu care operează identitatea cu ea însăşi pe parcursul aceleiaşi
operaţii logice
b. să nu admită ca adevărate, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, două aserţiuni care
se opun
c. să nu admită nici ca adevărate, nici ca false în acelaşi timp şi sub acelaşi raport,
două aserţiuni care se exclud reciproc
d. să admită numai aserţiuni fundamentate
ANS: B

135.
Principiul terţiului exclus pretinde gândirii:
a. să păstreze ideii cu care operează identitatea cu ea însăşi pe parcursul aceleiaşi
operaţii logice
b. să nu admită ca adevărate, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, două aserţiuni care
se opun
c. să nu admită nici ca adevărate, nici ca false în acelaşi timp şi sub acelaşi raport,
două aserţiuni care se exclud reciproc
d. să admită numai aserţiuni fundamentate
ANS: C

136.
Principiul raţiunii suficiente se exprimă astfel:
a. dacă B decurge din A şi dacă A decurge din B, atunci A şi B sunt
adervărate
b. dacă A decurge din B şi dacă B decurge din C, atunci A decurge din C
c. dacă B decurge din A şi dacă A este adevărat, atunci B este adevărat
ANS: C

25