Sunteți pe pagina 1din 28

Boemii

Discurs interior

Am auzit de multe ori vorbindu-se despre cât de ciudată


sunt si m-am revoltat interior.Mi-am zis : »Dar de ce se bagă
ei în viaţa mea ? »Mama ar spune : »Daca nu se vorbeşte
despre tine înseamna că nu exişti ! ».Eu aş adauga
sarcastic : »oh daa ! ».
Au fost persoane care au spus »e ciudată ,e venita de pe
altă lume,nici nu ştii când e veselă sau când e tristă »şi altele
care au zis « da,e ciudată,dar îmi place,are momente când e
foarte simpatică,are momente când îsi bate capul prea mult şi
cred că asta e problema ei,dar dacă ar renunţa la asta,ar fi la
fel ca alţii,ceea ce nu ar fi interesant.Au fost şi
cei « neutri »care au spus »Pe mine nu mă încurcă cu
nimic »Foarte puţini au spus »E prietena mea mea şi uneori
mă face să râd în hohote şi nu-mi pasă de ce spun
alţii. ».Cred că o singură persoană a înţeles menirea mea şi
încă mă mai mir cum a reuşit.
Comentariul meu asupra acestui fapt ?Eu vă spun să nu
judecaţi ceea ce nu cunoasteţi !Cred că spui despre ceva că
este ciudat ,atunci când ţi se pare de nepătruns ,de
neînţeles.E ca şi gluma despre concluzie care spune că
tragem o concluzie atunci când ne săturăm să vorbim
degeaba (Aşa cum o să fac eu când voi termina această
carte).Nu vreau sa-mi amintesc cât de mult m-a amuzat ideea
asta care mi s-a părut adevarată,dar banală,de-a dreptul
stupidă şi totuşi o folosesc aici ca exemplu.Şi acum o să

Alexandra Condrat 1
Boemii

zic »hm ciudat »şi tocmai am găsit un argument care să-mi


susţină teoria,aceea că noi catalogăm
drept »ciudate »lucrurile pe care nu vrem,nu putem să le
întelegem.Şi atunci eu răman o enigmă,o carte nescrisă,nişte
gânduri neexprimate.
Îmi amintesc o întamplare de acum câtiva ani când mama
mi-a spus »Ştii, te-ar ajuta mai mult dacă ai
încerca să fii mai normală !Eu i-am replicat »Ce inseamnă
mai normală pentru tine şi de ce aş face asta ? »Mi-a spus că
în viată ,şi nu în lumea mea,lucrurile sunt diferite.A încerca
să mă integrez m-ar ajuta în viitor,când nu o sa mai fie mama
şi tata care să mă reprezinte ca şi personalitate.Atunci va
trebui să mă descurc singură.Atunci mi-am zis :dacă a fi ca
ceilalti ,şi a fi linguşitor,draguţ,într-un cuvant superficial,
înseamna să te integrezi,eu nu vreau să mă integrez.Văzând
că nu poate să treaca de părerea mea ,înca de la varsta aceea
foarte bine consolidată a încercat să-mi mai spună diferite
lucruri.Atunci mi-am luat farfuria cu mere şi am plecat în
camera de alaturi.M-am întins în pat şi am început să
meditez la problema care mi s-a pus,în timp ce-mi rontăiam
merele.Stând o gramada de timp şi negăsind nici o soluţie la
problema mea,am observat cât de somn mi se facuse.Aşa că
am pus farfuria goală lângă pat şi am adormit.A doua zi de
dimineaţa mi-a reproşat că nu mi-am dus farfuria la
bucatărie.Oare puteam să-i explic cum am stat şi m-am
gândit la nebuloasa expusa de ea şi cum şi-a făcut prezenţa
latura mea lumeasca şi am adormit ?Pur si simplu când am
vrut să-mi adun puterile şi să duc farfuria în care fuseseră
merele m-am simţit moleşită şi am renunţat ?Şi revenind la

Alexandra Condrat 2
Boemii

banala farfurie cu mere,întodeauna este o farfurie,umplută cu


alceva :struguri,nuci,biscuiţi etc.Farfuria poate fi o cana cu
lapte sau ceai sau poate fi o farfurie şi o cana în acelaşi
timp,dar nu asta contează.Şi răspund tot eu :nu puteam să-i
spun asta,căci aş fi creat o altă controversă şi asta era ceea ce
îmi doream cel mai puţin.Sau un alt lucru pe care ea nu-l
înţelege este baricadarea patului meu cu reviste,cărti,un pix
un caiet etc.Se întreabă mereu la ce-mi folosesc. Cum la ce ?
Dacă mă trezesc noaptea pe la două să mă duc la baie şi îmi
vine o idee briliantă ?Trebuie s-o notez pentru că până
dimineată va disparea sau mi-o voi aminti vag ceea ce nu mă
ajută deloc.Dacă vreau să citesc un articol despre « Gossip
Girl »sau să-mi reamintesc un pasaj dintr-o carte care mi-a
placut ,ce fac ?Însa ea nu vrea să înteleagă…
De ce aş vrea eu să scriu ceva care sa creeze o
controversă ?Pentru a schimba mentalităti.De ce mi-aş dori
asta ?Toti oamenii puternici au facut-o.Întodeauna o idee
este la baza unei schimbări.O idee poate schimba
prejudecăţi.O persoana diferită de ceilalti a venit cu o idee şi
a revoluţionat mentalitaţi.De ce aş fi eu una dintre ele ?
Pentru că ăsta e visul meu,dupa alţii aberant,după mine un
ideal.
Nu mi-a fost dat să vorbesc în public,nu mi-a fost dat să
mă apropii cu usurinţa de oameni,dar mi-a fost dat un
talent :de a mă exprima în scris,un pic mai bine decât
majoritatea şi nu am de gând să-l irosesc.
Probabil că ceea ce am spus se va uita în cinci minute(Ce
tot spun ?Sigur se va întampla acest lucru.),dar ideea de a-mi
ţine gândurile ascunse e nebunie curată.

Alexandra Condrat 3
Boemii

A crede in visele tale nu mi se pare nebunesc,a ţi le


abandona,în schimb mi se pare înfricoşător.Un vis stă la
baza unui fapt împlinit.Un fapt împlinit îţi conferă o
aură de fericire,care duce la alt vis,şi de ce nu,la un alt
fapt împlinit ?Şi pentru că mi-am pierdut toate ideile şi mi-e
somn de mor(Aici revenind la faptul că lucrurile lumesti mă
doboară din nou),pe deasupra îmi e şi foame şi cred că o să
dau o fugă până la bucatărie,deşi ceasul arată 1 :18
minute,iar mâine la şcoală o sa fiu buimacă,voi încheia aici
cu speranţa de a continua ce am început.
Am pomenit de ora la care scriam aceste lucruri tocmai ca
să subliniez că nu am putut sta mai mult,somnul a fost mai
puternic, »lucrurile lumesti au fost mai puternice ».Sper că
nimeni nu ma va judeca pe mine pentru ceea ce am
scris,persoana din spatele unei scrieri nu trebuie
analizată,însă lucrarea sa da .Vă las să fiţi critici cu ea. Vă
las să vă placă sau să nu vă placă.E dreptul vostru. »Nu
există ceva ce s-ar numi carte morală sau imorală.Cărtile
sunt bine sau prost scrise.Atâta tot. »Aceasta a spus-o Oscar
Wilde ca să se apere atunci când scrierile sale au fost numite
imorale.Chiar dacă există posibilitatea ca a mea să fie
catalogată ca imorală,m-aş bucura dacă s-ar încadra în
cărti »bune ».Şi tot Oscar Wilde a spus »Orice artă este
lipsită de utilitate practică »Ei bine aceste două citate mă vor
ajuta pe mine să întocmesc o carte bună şi să nu renunţ pe
parcurs,aşa cum am mai făcut-o. Voi aduce la lumină o
poveste fascinantă a zilelor noastre,dar unde personajele
trăiesc oarecum în trecut,şi vă reamintesc că arta ţine de
frumuseţea şi originalitatea unei opere, »orice utilitate

Alexandra Condrat 4
Boemii

practică »ar trebui să dispară.Voi interveni între capitole


pentru a vă ajuta să întelegeţi la ce anume m-am referit sau
să vă ajut cu note care să vă readuca la realitate pentru puţin
timp(Pentru că fictiunea în exces dăunează).Nu trebuie să
uitam că traim într-o lume reala,suntem oameni în carne şi
oase ,dar mai avem nevoie şi de un strop de ficţiune,care se
va regasi într-o « carte bună ».Avem nevoie de vise,avem
nevoie să ne desprindem uneori de realitate.Sper ca mama să
nu se supere că am introdus-o ca personaj în primele
pagini.Pot doar să spun că evenimentele nu s-au petrecut în
ordinea celor expuse.Timpul m-a făcut să le uit.Aici am
încercat să amestec anumite întamplari şi să creez un
întreg,doar pentru a scoate în evidentă o anumită
trasătură.Dar mă bucur că le-am uitat.Dacă le-aş fi spus
exact aşa cum s-au întamplat n-ar fi avut nici un farmec,însa
aici intervine ficţiunea sau umplerea golurilor cu ceva.Şi
acum că v-am introdus în atmosferă,sper că v-a venit un chef
nebun să intraţi în poveste şi s-o traiţi alături de « boemi ».

Alexandra Condrat 5
Boemii

Începutul

-Bună,ce faci ?
-Grozav,tu ?
-Mă duc să-mi gasesc ceva de muncă.Am demisionat.
-Iar ?
-Mda.Hai că trebuie să plec.Pa.
-Pa, spuse ca pentru ea.Tocmai cobora scarile,iar cel pe care
îl întalnise era Mihai,vecinul ei cel zăpăcit şi nestatornic.Ieşi
din bloc şi îşi căută veşnica gumă cu pepene de care nu se
putea lipsi dimineaţa.Păşea greoi,dar trebuia să ajunga la
facultate. »Doar două ore îsi zise,două ore şi după pot să fac
ce vreau. »Trecură uşor aceste doua ore şi în curtea facultaţii
putea zări nişte fete cu părul super aranjat,fardate după
ultimul catalog « Seventeen » îmbrăcate ca în reviste,care o
analizau din cap până-n picioare.Ea nu avea niciodata părul
aranjat,il lăsă pe spate căzând în bucle lejere,era imbrăcată
cu o bluză mai lungă gri,o geaca scurtă peste,nişte colanţi şi
nişte bascheţi cu figurine de şah. Nu se farda aproape
niciodata ,dar ochii ei verzi ieşeau întodeauna în evidentă.Se
îndreptă cu paşi grabiţi către oriunde…dar nu acolo.Nu
fusese atât de norocoasă pe cât sperase.În spatele ei se auzi o
voce cunoscută :
-Hei,îngerul meu,să mor daca nu-mi pare rău,tipa aia nu
însemnă nimic pentru mine,jur !
-Lasă-mă George,spuse ea aproape plictisită.O prinse într-o
îmbraţişare forţată,din care ieşise cât putuse de repede.
-Ţi-am spus să-mi dai drumul, strigă!
-La naiba Mara!Tu nu-ţi dai seama că doar la tine ţin ?

Alexandra Condrat 6
Boemii

-Oh daa,de aia te sărutai de mama focului cu Adina,sau cum


o chema !
-Eram beat,era petrecerea lu ‘ Lulu şi aia se imbrăcase ca o
tarfă,nu am putut să spun nu.Vocea îi coborâse
considerabil,privirea i se plecase şi astepta un raspuns.
-Distrează-te maică ,doar o viaţă ai ,nu asta vrei ?Să fii
fericit !
-Mara tu eşti altfel,eşti frumoasaă,eşti simplă,nu te imbraci
ca Adina.Adina arată nasol ea trebuie să se machieze ca să
arate aşa ca tine,ţie iţi stă bine aşa,naturală.
-Dispari !
-Mara !
-Nu mă atinge !Acum era de-a dreptul stupefiată şi
enervată.Grăbise pasul din nou.
-Sălbatico !Eşti o sălbatică !Se oprise pentru o clipă.
-Acum ceva timp spuneai alceva!
-Nu m-am răzgândit!Dar eşti sălbatică,trăieşti în trecut,nu
poţi să înţelegi ce e evident:un bărbat adevărat are nevoie de
mai multe femei.Tu nu ai să înţelegi asta
niciodată.Vremurile sunt altele acum.Eu nu pot fi printul tău
pe cal alb.
-Da dobitoc ca întodeauna,zise ea încet.
-Baftă George !În urma ei se auzeau hohote de râs.
-Proastă,adaugă George într-un final pentru prietenii
săi.Proastă,dar nu în sensu’ ăla că nu o duce capu’,e proastă
că e prea sinceră,prea visătoare prea, prea…dar îmi placea de
ea ,adică eram cu ea înca din liceu…
***

Alexandra Condrat 7
Boemii

Incă nu-i venea să creadă că s-a terminat toată povestea


asta cu George care ţinea de prea mult timp şi nu oferea
satisfacţie .Era ca o repriza prelungita la nesfarţit.Şi acum se
terminase în sfarşit !Se simţea fericită şi nervoasă în acelaşi
timp.Nu putea să-şi scoată din minte cuvintele lui
George,care rulau la fel cum rulează ultima melodie auzită la
radio toată ziua în capul tău şi de obicei e proastă.Doar te-a
determinat să închizi radioul aşa-i ?Concluzie :e groaznică la
fel cum e George cu toate obiceiurile lui tâmpite şi felul cum
îi place să atragă atenţia asupra lui şi momentele în care se
crede superior,deşi nu e mai destept ca o vrabiuţă.Dar gata,o
să treacă şi asta,cum au trecut multe altele.Se gandi să treacă
şi puţin prin parc,şi pentru că era epuizată se aseză pe o
băncuţă.Acela fusese momentul fatal :momentul care urma
să-i schimbe viaţa.În faţa ei era o faptură minunată,era sigură
ca asa este,ceva din privirea lui spunea asta.Dar nu apucă să
se dezmeticeasca prea bine că « faptura »plecase.Dar unde ?
Când ?Oare observase că se uita înspre el ca o mioapă ?Ce
se întamplase de fapt ?Prea multe întrebări,nici un
răspuns.Se ridică de pe băncuţă şi se îndreptă spre casă.Pe
scări aceiaşi faţă zâmbitoare pe care o ştia deja :
-Hei, te-ai întors !
-Da…
-Ce ai ?
-Tu ce ai ? Eşti pretutindeni.
-Te aşteptam.
-De ce ?

Alexandra Condrat 8
Boemii

-Să te văd. Să-ţi spun că mi-am găsit de lucru. Să te invit la


placintă cu brânză, doar e preferata ta nu ? Dar văd că n-ai
chef de mine,aşa că o să intru din nou în casă…
-Scuze eu…
-Acum mai am trei paşi până la uşă, cum doi jumate, mă
apropi de uşă şi o s-o deschid ,după o sa intru,uşa o voi
închide şi voi manca toată placinta…
-Mihai…
-Ştiam eu ,profitoare mica,când ai auzit de placintă…
-Eşti irecuperabil ! Pot să vin ?
-Stai să mă gândesc. Mm, da.
***

-Şi spuneai că ti-ai găsit de lucru ?


-Da e o firmă mică,dar măcar nu ma freacă nimeni la
cap,acum am chestii bine stabilite de la început care îmi
ocupa timpul şi încep mâine.
-Stai un pic, poate că şi aici dai de un idiot care să te streseze
mai tare decât ăla !
-Şeful e…o tipa, e tare de gaşcă !
-Aa ţi s-a parut azi, mâine s-ar putea să o vezi ca pe o
zgripţuroaică.
-Eşti doar geloasă…
-Cum poţi fi gelos pe cineva înainte să-l cunosti ?
-Simplu.Eu eram gelos pe George înainte de a-l cunoaste.
Apropo ,el ce mai face ?E la fel de prost ca întodeauna sau
azi mai prost ca ieri ?
-S-a terminat Mihai.Pentru totdeauna.
-Aşa spui mereu.

Alexandra Condrat 9
Boemii

-Acum va fi altfel.Ştiu asta.Am văzut pe cineva în parc.


Mamă ce privire profundă…
- Şi ce-aţi vorbit ?
-N-am vorbit.
-Şi tu chiar crezi că te-a văzut ?
-S-a uitat o dată înspre mine ,dar nu sunt sigură că…
- O dată? începuse să râdă fără să se poată opri.
-Bine,bine, hai subiect încheiat. Cum mai e cu tipa aia ?
-Aa, Diana ?E bine. Adică ieri i-am jurat că într-o zi o să mă
însor cu ea. Ne-am urcat într-un copac şi i-am
spus:”Iubito,vrei sa fi sotia mea?”Când a apucat-o râsul i-am
arătat o pasare şi i-am spus că ea va fi martorul nostru şi că
acest copac în care ne-am urcat va fi simbolul celei mai
tâmpite zile petrecute împreună.
-Eşti nebun!Şi ea ce a zis?
-Nu sunt nebun, sunt doar spontan.Şi oricum tu nu ai vrut să
te măriti cu mine,aşa că am dreptul să-mi găsesc o altă
potenţială soţie ,nu-i aşa ?
-Şi ea ce a zis ?
-Aa ce să zică a râs, a râs mult.
-De cat timp o ştii ?
-De trei săptămâni.
-De trei saptamani ?! mda ,e grozavă plăcinta asta.
-Vezi, stiu să şi gătesc ! Sunt exact ceea ce îti doreşti tu !
Acum chiar ca nu se mai putea opri din râs. Uitase complet
şi de George şi de tot.După o vreme când linistea se
strecurase printre ei spuse :
-Mihai…
-Da.

Alexandra Condrat 10
Boemii

-Pot să dorm la tine ?


- Ia vezi poţi ?
-O să dorm pe canapea, dar nu mă pune să mă duc acasa că
nu sunt în stare !
-Ok.
-Dă-mi repede ceva de dormit !
-Hm un tricou verde,unul gri,ce vrei ?
-Verde.
-Prinde.
-Mă duc să mai aduc placintă.
-Hm, până acum ziceai că nu poti să te ridici din pat şi văd
că zburzi prin toată casa…
-Placinta ta are puteri vindecătoare…de suflete.Dar să vezi
cum e supa mea ! Intr-o zi o să-ti fac !
-Nu sunt bolnav.
-Nici nu trebuie.Supa şi ciocolata te pot scoate din depresie,
din boala, eu aş zice chiar şi din mormânt, dar uneori au
efect invers.
-Pe asta mizez eu.
-Mda, hai să ne uităm la un film !Mă duc să fac lapte cu
cacao.
-Nu mai am lapte.
-Ceai ?
-Cu fructe de pădure.
-Grozav, mă întorc repede ! Tu caută un film !
-Ok.
-Uite, al tău e mai fierbinte.
-Atât de tare mă urăşti ?
-Am glumit.Doamne nu înţelegi niciodată când fac o glumă!

Alexandra Condrat 11
Boemii

-Asta pentru că tot timpul vorbeşti serios?


-Hm, ştii ce a zis George azi ? Că sunt salbatică.
-Şi nu eşti?
-Mi-a spus că trăiesc în trecut.
-Uneori aşa e,dar asta e o parte adorabila la tine,el nu ştie să
te aprecieze,nici acum nu-mi dau seama ce ai văzut la
maimuţoiul ăla.
-Sau ce a văzut el la mine…
-Ţi-am pus o întrebare !
-Mda,eram la liceu şi el era super popular,adica toate pipiţele
alea ar fi făcut pe dracu-n patru să iasă măcar o dată cu el.
Dar el m-a ales pe mine.Şi eu l-am cules pe el pentru a ieşi
din anonimat .Mă vedeam mai importantă dacă ieseam cu el.
Chiar dacă nu aveam nimic în comun, mă amuza la maxim.
După un timp a început să mi se para banal, mai ales că în
ultimul timp iesea în fiecare săptămână cu câte doua-trei în
afara de mine,şi mie nu mi-a păsat,oricum nu aveam nimic
pentru el,dar când a iesit cu tipa aia, Adina,am zis că trebuie
să mă desprind din povestea asta stupidă.
-Care Adina, aia cu balcoanele alea uriaşe?
-Mdea…
-Stai calmă, Mara,ale tale sunt de o gramadă de ori mai
mişto !
-Mihai,ceea ce încerc să fac acum e să-mi spun punctul de
vedere,iar tu mă iei peste picior !
-Eu doar…
-Mă bucur că am reusit să ies din povestea asta azi, adică
ieri.Uite cât e ceasul şi maine trebuie să te duci la muncă !
Mihai ?

Alexandra Condrat 12
Boemii

-Da…
-Mă iei cu tine mâine ?
-Pentru ?
-Poate am noroc şi mă angajez şi eu…
-Vrei să te angajezi ? De ce ?
-Vreau să am şi eu ceva care să-mi ocupe timpul ,să-mi ofere
o împlinire.
-Te iau dar maine trebuie să te duci la facultate…
-Nu mă mai duc, îmi iau cursurile de la o tipă.
-Mihai ?
-Da.
-Noapte bună !
-A ta să fie mai bună ! Dormi cu mine, nu mai dormi pe
canapea ?
-Aa ,mă duc acum pe canapea.
-Oo stai, am glumit.Noapte bună din nou !
-Şi ţie.

Alexandra Condrat 13
Boemii

Contur al povestii

Şi pentru că persoana critică din mine nu poate să-si ţină


gura vă voi spune că am făcut acest demers pentru ca
voi,cititorii să întelegeţi mai bine la ce m-am gândit când
am scris toate acestea.De fiecare dată când am citit o carte
şi am spus despre ea că e « bună »,mi-aş fi dorit să văd şi
interpretarea autorului cu referire la anumite pasaje,dar nu
am găsit-o nicaieri.Am găsit la inceputul sau la sfarşitul
carţii nişte repere date de câţiva critici,nişte repere care de
cele mai multe ori mă induc în eroare.Desigtur că aceste
repere nu pot lipsi,dar eu interpretez tot timpul textul altfel
decât îl interpreteaza aceşti critici.
Pentru că sunt foarte curioasă din fire ,mi-am dorit
întodeauna să-l simt pe autor atunci când îi citesc opera,să
stea lânga mine pe un scaunel şi să mă îndrume,să-mi
explice de ce un anumit personaj a făcut un anumit lucru,de
ce a rostit anumite cuvinte,ce simbolizează faptul că e
îmbracat într-un anumit fel,dar n-am primit niciodată un
răspuns.Au încercat aceşti critici de la începutul sau de la
sfarşitul cărtii să-mi explice mie anumite lucruri,dar ce se
întâmplă dacă eu cred că ei îi profanează autorului
anumite sentimente,dacă simt că nu e înteles asa cum
trebuie ?Dar nu ai ce să le reproşezi acestor critici,autorul e
de vină,el nu şi-a postat gândurile cu privire la opera sa,el
se ascunde,el fuge într-o padure fără fund şi nu mă lasă pe
mine să-l vad,el nu lasă nici un indiciu,el e întru totul
condamnabil.

Alexandra Condrat 14
Boemii

Dar eu mă deschid, vă las să vedeti prin mine, vă las să vă


descoperiţi în rândurile mele, vă las să vă recunoşteţi
prietenii plasati în anumite situaţii ,vă las să descoperiţi şi
alte repere decât cele stabilite de mine.Imaginaţia nu are
limite,jucaţi-vă cu ea,nu lăsaţi să se iroseasca nici un strop
din ceea ce vă dă ea ca rod,folosţi-o şi nu vă temeti de
ea.Imaginaţia vine ca o avalanşă,nu o lăsaţi să vă scape !
În primul capitol »Începutul »,titlu care pare banal şi
nesemnificativ,dar eu am considerat că un altul nu i s-ar fi
potrivit ,se contureaza câteva personaje.Cel mai interesant
şi a cărui traiectorie a vieţii o vom urmari în această carte
este tipul misterios din parc,despre care doar se pomeneşte
putin la un moment dat.El va intra brusc în viaţa celorlalte
personaje şi va interveni un pic în destinele lor.El reprezintă
tipul acela de persoană enigmatică,pe care nimeni nu ar da
doi bani,dar care deţine în interiorul sau profunzimea.
Mara este un personaj care nu prea ştie ce vrea de la viaţa,
poate doar să fie fericită. Deşi viata a fost destul de
generoasa cu ea,vom vedea asta un pic mai încolo,ea îsi
neaga soarta,porneşte pe un drum pe care nu îl stie,este
neînţeleasă de cei din jur,dovadă fiind că cei de la facultate
o iau în râs .Mara îsi doreste să fie apreciată de aceea
acceptă să iasă cu George,care îi poate îndeplini acest
vis.George este genul acela de om care-şi doreşte
întodeauna să iasă în faţă,iar împrejurimile îi sunt întru
totul prielnice :George are parinţi care-l susţin
financiar,prieteni care roiesc în jurul lui şi-l ridică în
slăvi,are fete care şi-l doresc ca şi partener,un exemplu este
Adina,cea cu sânii mari,ea reprezintă genul de fată care îi

Alexandra Condrat 15
Boemii

vânează doar pe cei care i-ar putea asigura un anumit


statut,este deja un gen foarte răspândit în zilele noaste şi de
aceea am considerat că ea nu poate lipsi.Adina se foloseşte
de atuurile ei fizice,în cazul de faţă,sânii ei imenşi,pentru a
putea atrage tipi ca George.De asemenea George
recunoaşte ca nu o place pe Adina şi în toata ignoranţa lui
îşi dă seama că acele fete cu care iese nu reprezintă ceva de
durata.O alege pe Mara pentru simplitatea ei,pentru că
arată bine fără artificii şi o poate prezenta prietenilor ca pe
un trofeu.Îi înţelege valoarea şi în întunecimea gândurilor
apare o sclipire şi de aceea,vom vedea,George nu va
renunţa niciodata la ideea de a o avea pe Mara doar pentru
el.George este metrosexual,imaginea reprezinta totul pentru
el,acesta fiind un motiv de ironie pentru prietenul cel mai
bun al Marei,care-i este şi vecin,care-l
numeşte »maimuţoi »şi în nenumărate rânduri
prost »Apropo,el ce mai face ?E la fel de prost ca
întodeauna sau azi mai prost ca ieri ? »Mă voi demasca
acum şi vă voi spune că Mihai este personajul meu
preferat,este ironic,acid,spontan,dar şi un bun prieten.Mara
îl apreciaza foarte mult,dar nu îsi doreste să înceapa o
relatie cu el,deoarece îi este frică să nu distrugă prietenia
puternică care îi uneşte.E conştientă că o posibila relaţie n-
ar dura şi atunci preferă să-l aibă pe Mihai doar ca pe cel
mai bun prieten,deşi ştie că el ar fi cea mai bună alegere.
Mara are preferinţe pentru un alt tip de persoană ,vom
vedea de aceea se şi retrage în apartamentul acela care
reprezintă pentru o perioadă »universul ei ».Mara îsi caută
menirea,îsi doreşte împlinirea,numai că este rătăcită pe un

Alexandra Condrat 16
Boemii

drum a cărui întoarcere, nu o cunoaşte,Mihai în schimb este


jucauş,îşi acceptă statutul de prieten cel mai bun al
persoanei pe care o iubeşte,deşi tot timpul face referire la
cât de bine le-ar sta împreună .Mihai ştie să gătească şi ştie
cum s-o scoata pe Mara din depresiile ei frecvente,fiecare
fraza pe care o rosteşte e amuzanta,dar ascunde în spatele
ei o oarecare tristeţe. : »Şi oricum tu nu ai vrut să te măriti
cu mine, aşa că am dreptul să-mi găsesc o alta potentială
soţie,nu-i aşa ? »sau »Ştiam eu, profitoare mică,când ai
auzit de placintă… ».Cea mai grozavă replică mi se pare în
schimb »Acum mai am trei pasi până la uşă,acum doi
jumate,mă apropi de uşă şi o deschid,după o să intru ,uşa o
voi închide,şi voi mânca toată placinta »,utilizând aici
replica copilărească : « M-am supărat,îmi iau jucariile şi
plec ».El se foloseşte de manipularea jucauşă care are în
prim plan plăcinta,dar nu e nevoie pentru că Mara e topită
după dulciuri.Replicile lui o amuză pe Mara ,ceea ce face
din Mihai un personaj remarcabil. Mara, în această situaţie
nu este un înger ,ea îl face să sufere pe Mihai şi de aceea ea
nu prea îmi e pe plac ca şi personaj.De asemenea Mara este
superficială pentru că recunoaşte că s-a cuplat cu George
pentru a ieşi din anonimat,ceea ce denotă că nu este
mulţumită de poziţia ei de fată invizibilă.
Deşi Mihai este foarte fluturatic,şi de cele mai multe ori
face promisiuni pe care nu şi le poate ţine şi nu reuseşte să
aibă un loc de muncă stabil,el niciodată nu recunoaşte că nu
a facut faţă cerinţelor şefilor,ci spune că nu i-a mai plăcut
sau că acolo nu era locul lui,Mihai este un prieten
adevărat.El o apreciază pe Mara pentru că este o fată de

Alexandra Condrat 17
Boemii

treabă,dar în acelaşi timp îi recunoaşte şi defectele,ceea ce


nu face decât să o ajute pe Mara să se perfecţioneze.
Nu-i aşa că v-am captat atenţia ?Dacă da, citiţi în
continuare!Sunt sigură că voi putea face în aşa fel încât să
vă placă măcar un pasaj,o replică,un personaj,orice!

Alexandra Condrat 18
Boemii

Noi orizonturi

« Dar prietenii ce sunt alceva decât ceaiuri intime şi


discuţii literare. În momentul decisiv rămâi singur şi trebuie
să-ţi ajuţi cum poţi. »(Titu Maiorescu)

Dimineaţa îşi arată colţii prea devreme după o noapte destul


de grea prea scurtă.Mara nu putuse să doarmă deloc.
Întorsese povestea asta cu George pe toate părţile. Prietenii
lor comuni vor fi numai ai lui acum pentru că Mara nu le-ar
putea oferi nimic, cu George faima era garantată.Mihai
aproape că-şi ţinuse respiraţia.Era asa de surprinzător cât de
aproape se afla de Mara, şi totusi cât de departe.Farmecul
acelei nopti petrecute împreuna a constat în faptul că fiecare
a crezut că celalalt doarme.Timpul nu cruţă pe nimeni, iar
ceasul deşteptator sună întodeauna, la fel ca şi acum.
-Aoleu Mihai, de ce ai pus melodia asta idioată ca sonerie ?
spuse Mara în timp ce-şi culegea haina de pe spatarul
scaunului.
-Stai putin spuse şi adormi din nou.Dupa ce termina tot
ritualul de dimineaţă : spalatul pe faţă, pe dinti, pieptănat,
crezuse că e timpul să-l trezeasca şi pe Mihai. Acesta era
motivul pentru care nici un loc de muncă nu era stabil pentru
Mihai. Întodeauna trebuia să întârzie.
-Mihai !îl atinse puţin, dar el ramase neclintit.
-Hei trebuie să te trezeşti ! Nimic.
-Mihai !se auzi puternic glasul Marei.
-O nebuno, ce strigi aşa ?
-Scuze, dar nu cred că aş fi reuşit altfel.

Alexandra Condrat 19
Boemii

Mihai se îndreptă spre dulap. Îl deschise, se strâmbă un pic,


răscoli câteva straturi de haine, scoase un tricou mototolit şi
îl îmbracase repede.
-Aşa ai de gând să mergi în prima zi de muncă ?
- Ce are aşa ?
-Are…scoate ăla de pe tine ! Ai un fier de călcat ?
-Trebuie să fie pe undeva.Hm…uite-l !
-Merci.Tu du-te la bucătărie, vezi ce mâncam, eu mă ocup de
tricou. Şi totusi…
-Da…
-Nu o să-ţi fie frig ?
-Mara nu pot să port alceva, îmi pun o geaca peste şi gata !
-Suntem în noiembrie…
-Da, bună constatare, nici nu ştiam asta !spuse şi se duse spre
bucatărie.
-Hai la masă !strigă Mihai.
-Acum vin.
***
Alergau ca nebunii în ploaie să prindă microbuzul care
avea să-i ducă la proaspatul loc de muncă a lui Mihai, dar nu
era nimic anormal căci toata lumea făcea la fel.
-Aici e ?
-Da.
-Oo mă scuzaţi, biroul doamnei Marinescu ?
-Aoleu, maică, acolo îi indrumă femeia de serviciu pe Mihai
şi Mara. Amuzaţi de accentul moldovenesc al acesteia au
intrat acolo unde i-a îndreptat.
-Mihai Titulescu, aşa-i ?
-Da doamnă.

Alexandra Condrat 20
Boemii

-Acum câteva minute am primit nişte referinţe despre tine


prin fax. Mihai suspină la auzul acestor cuvinte.
-Şi nu erau chiar foarte grozave...întarzieri frecvente la locul
de munca, neseriozitate citi doamna Marinescu de pe o listă
care părea foarte lungă.
-Şi vedeţi dumneavoastră că am întarziat ? Mara se abţinuse
să nu-i dea un brânci care să-l faca să tacă şi cu greu nu
spuse »Pentru prima oară în viaţa ta, asta pentru că m-am
ocupat eu de asta ,că altfel… »
-Am ajuns la timp, continuă Mihai prelegerea.
-În regulă. Primeşti o şansă. Asta pentru că nu avem
personal.
-Şi eu…adăugase Mara ,mai aveţi vreun post liber ?
-Doua chiar.Unul ca organizator de petreceri şi tot ce ţine de
asta, alcătuiri de dicursuri, felicitări etc. Şi al doilea ca şi
recepţioneră.
-Primul mi-ar pune în valoare latura creativă.
-Ai aici un formular de CV. Îl poţi completa, iar într-o ora
când va ajunge domnul Dumitrescu te va examina el,
împreună cu mine, bineînţeles.
Totul era atât de formal aici. Mara lua formularul şi începu
să-l completeze. Mihai era introdus în atmosfer de la firmă
mai repede decât crezuse. Deseori îi facea cu ochiul Marei şi
îi arăta cât de somn îi era. Mara zâmbea. Devenea serioasă
doar atunci când simţea că cineva îi urmareşte gesturile.
Domnul Dumitrescu sosise aşa că nu mai era timp de
pierdut. Mara răspunse cu uşurinţă la toate întrebările şi
fusese angajată. Acum mai trebuia decât să completeze nişte
formulare şi să stabileasca împreuna cu angajatorii

Alexandra Condrat 21
Boemii

programul de lucru în funcţie de timpul când era la


facultate.Partea buna era că putea să lucreze şi acasă şi să-şi
trimită contribuţia prin e-mail. Plecase fără Mihai, căci el
avea program până la ora 20 :00. Se decise pe moment să nu
mai ia microbuzul şi să meargă pe jos. Şi aşa ploaia se
oprise. Pe drum văzuse o figură cunoscută .Se opropie de ea
şi o văzu lăcrimând.
-Hei Ana…
-Bună.
-Ce s-a întâmplat ? Printre sughiţuri fata îi răspunse:
-M-am despărţit de Lulu.
-Şi îti pare rău ?
-Da…acum toti o să mă vorbească pe la spate aşa cum au
făcut-o cu tine, să vezi a văzut George că n-ai fost la
facultate…
-Nu mă interesează…
-Şi a sunat-o pe maică-ta.
-A făcut ce ?
-Da…asta a făcut.
-Grozav…ce să zic.
-Ştii Ana colegul tău de bancă…
-Da, Alex, ce-i cu el ?
-Eu chiar cred că te simpatizează.
-Mm, nu cred.
-Eu da, şi e exact ce ţi-ar trebui. Uită de Lulu. Hai că trebuie
să plec. Pa.
-Pa.
În parc aceiaşi figură profundă ,care o fixa. De data asta nu
rată momentul :

Alexandra Condrat 22
Boemii

-Bună ,eu sunt Mara .Foarte mirat celălalt răspunse :


-Tudor.
-Incântată.. Crezi că ai putea ieşi la o cafea cu mine ? spuse
ea când tăcerea se lăsa între ei.
-Eu…nu am bani de cafea.
-Nici nu era nevoie.Eu am făcut invitatia, eu plătesc.
-Cred că ar trebui să pleci. Nimeni nu vrea să fie vazut cu
mine. La o asemenea afirmaţie Mara se întristă.Văzând că nu
pleacă, stăinul îi spuse :
-Ce vrei de la mine ?
-Eu…nimic, doar să ieşi cu mine.
-Nu sunt îmbrăcat adecvat pentru o cafenea .Azi a şi plouat
şi hainele mele sunt ude şi murdare, iar ieri şi alaltăieri…
-Ce ?
-Am dormit în autogară. Spuse acestea , şi-şi aplecă capul.
-N-ai unde să dormi ?
-Nu.
-Atunci poti veni la mine !
-Nu, eu nu vreau să creez probleme.
-Te rog…spuse Mara cu o privire tristă. La aceasta, străinul
o urmă. Deodată faţa Marei deveni mai veselă. Pana la ea
acasă nu mai era mult.Urcaseră scarile, iar Mara se simti
studiată de o vecina care le cobora.
-Nu te speria de dezastrul care e aici.
-E mai bine decât în autogară, aici e cald. Deodată Mara se
simţi norocoasă că are un acoperiş deasupra capului.
-Bănuiesc că ti-e foame…dar nu am mai nimic. Cobor până
jos să iau câte ceva.
-Bine.

Alexandra Condrat 23
Boemii

***

-Am luat nişte pate , roşii, în frigider mai am niste brânză.


Deocamdata vom mânca roşii cu brânză şi pate. După mai
vedem.Te avertizez că sunt o bucătareasă groaznică, nu am
timp, iar răbdarea lipseşte cu desăvârşire din caracterizarea
mea.Tudor zâmbi când auzise acestea, lăsând la vedere un
zâmbet care o copleşi pe Mara.
-Cred că vrei să faci baie…schimburi nu am, dar am cheia
lui Mihai.Cred că nu se supară dacă…hm, tu du-te la baie, de
restul mă ocup eu.

-Gata ,spuse Tudor.Ce faci acolo ?


-Tocăniţă de cartofi.
-Nu te deranja pentru mine.
-Nu o fac neapărat pentru tine. Trebuie să mănânc şi eu ceva
în seara asta, nu ? Îţi vin hainele lui Mihai ?
-Cred că da, spuse Tudor uitându-se la cat de lăbărţat stateau
hainele pe el.
-Stau un pic ca pe gard, adaugase ea, dar merge.La aceasta
amandoi pufniră în râs.
-Ştii poate sună a jignire, şi nu vreau să crezi asta, dar nu
pari…un om al străzii , spuse şi îşi simţi obrajii luându-i foc.
Pari mai cult, mai altfel.
-Pe strada se învaţă multe Mara. Ştii ce mă surprinde ?
-Aa ? întrebă Mara , în timp ce amesteca mâncarea.
-Faptul că tu mă primeşti în casa ta fără să ştii cine sunt…
-Eşti Tudor şi nu ai unde să stai. Asta e tot ce contează
momentan.

Alexandra Condrat 24
Boemii

-Te-aş fi putut minţi în legatură cu numele meu.


-Arăţi ca un Tudor. Şi în plus, ai face asta ? spuse
gânditoare.
-Nu.
-Ţi-aş fi putut face rău.
-Te-ai preta la aşa ceva ?
-Nu.
-Vezi ,am avut dreptate în privinţa ta.
-Faci des asta?
-Ce anume?
-Ştii tu, culegi oameni de pe stradă, le dai să mănânce, îi
îmbraci…
-Eşti primul.
-De ce eu ?
-Privirea ta, mă linişteşte.
-Sună telefonul.
-Aa, da, poţi să pui tu morcovii te rog ?
-Da.
-Merci. Mara fugise să răspundă la telefon. Observă pe
ecran »mama apelează »
-Alo, spuse ea, cu o voce întretăiată.
-Salutare dragută, văd că ţi-ai cam luat-o în cap. Am auzit că
nu ai dat pe la facultate azi !
-E pentru prima dată când o fac, răspunse înnabuşit.
-Prima dată atrage dupa sine şi o a doua şi o a treia! Şi ia zi
ce-ai făcut astazi de n-ai fost la facultate ?
-M-am angajat.
-I-auzi ducesa mamei vrea să fie independentă, păi să fie că
de la mamica nu mai pupă nici un ban. Mai ales că l-ai adus

Alexandra Condrat 25
Boemii

pe nespălatul ăla cu tine. Noroc cu tanti Ioana de deasupra


aşa mai află lumea veşti despre tine ,că un telefon nu ştii să
dai ! Credeai ca nu stiu ? Eu stiu tot. Acum o sa fiţi trioul
formidabil : tu, nespălatul şi Mihai. Eu nu vă mai întreţin. Şi
că tot veni vorba Mihai s-a angajat sau ?
-Da mamă s-a angajat şi el.
-Aha peste o săptămână îl dau aştia afară.
-Ce-ti pasa ţie de Mihai ?
-Îmi pasă. Are influenţă asupra ta, sigur el ţi-a băgat în cap
ideea asta stupidă. Auzi să te angajezi, de parcă eu şi taică-tu
nu-ţi dădeam destui bani. Şi saraca tanti Maria cât suferă că-l
are ca fiu pe neispravitul ăla de Mihai.
-Da mamă, vă plângeţi de milă când vă întalniţi, acum nu mă
obosi pe mine cu asta.
-Aa bineînteles, dragă dar tu eşti obosită de când te-ai
născut !
-Ajunge mamă te rog eu mult să termini !
-Nu mai spun nimic, dar să ştii că de azi nu mai vezi nici un
ban de la noi.
-Da bine.Pa.
Reveni în bucătărie, unde Tudor o aştepta zâmbind. Numai
că faţa ei era disperată.
- Ce ai ?
-Nimic.
-Eu nu fac mutriţe din astea când nu am nimic. Mara zâmbi.
-Era mama.
-Era vorba despre mine aşa-i ?
-Mda, spuse Mara muscându-şi buzele.
-Îmi pare rau. Unde sunt hainele mele ?

Alexandra Condrat 26
Boemii

- Ce ai de gând să faci ?
-Să plec. Nu vreau să încurc pe cineva.
-Nu încurci pe nimeni. Tudor ei sunt încurcaţi de foarte mult
timp, minţile lor stagnează…spuse Mara cu melancolie. Hai
mai bine să-ţi arăt unde vei dormi. Aici sau dacă iţi va fi atât
de somn încât nu vei putea veni aici, poţi dormi cu mine în
cealaltă cameră. Cert e că vorbesc foarte mult şi asta de
obicei îi oboseste foarte tare pe toţi…
-Vino să-ţi alegi o lenjerie ! Eu am destul de multe. Îmi place
să fie vesele şi mai ales colorate , asta pentru a-mi induce o
stare de bine.
-Cred că o aleg pe aceasta !
-Eram sigură. Se confrunta cu privirea nedumerită a lui
Tudor, aşa ca fusese nevoită să continuie.
-Deşi e cea mai simpla tu ai ales-o pe ea. Este albastră cu un
imens cal brodat. Amandouă elementele,culoarea albastră si
calul duc la pace. Această pace se citeşte în ochii tăi. Aa şi
încă ceva. Nu te jena să vorbeşti cu mine despre...orice. Sunt
sigură ca ai atât de multe de spus…
-Nu mă jenez…eu doar nu sunt încă obişnuit cu tine.
-Ştiu că am un caracter direct şi deseori îi cam speri pe toti,
dar nu te închide în tine ! Aceasta e cea mai mare prostie pe
care o poate face un om : să se interiorizeze.
-Mai lasă-mi un pic de timp !
-Aa despre asta e vorba…voi încerca. Hm, eu am puţină
treabă. Trebuie s-o sun pe Laura să văd ce-am mai făcut la
facultate.

***

Alexandra Condrat 27
Boemii

-Da fată, mâine vin stai liniştită. Nu s-a întâmplat nimic. Da,
în regulă. Nu-i problemă. Pa, auzi Tudor şi îşi dăduse seama
că discuţia telefonică se încheiase.
Mara se aşezase pe scaun şi cu o faţă care arată clar
încântarea îi spuse lui Tudor :
-Mama nu-mi mai dă bani, dar nu-mi fac griji, la facultate
am bursă şi sunt sigură că pot să mă menţin pe aceiaşi linie,
iar astazi m-am angajat.

Alexandra Condrat 28