Alegerea lemnului

Lemnul pe care dorim sa pictam o icoana trebuie ales cu mare

grija, deoarece avem in vedere faptul ca lucrarea noastra trebuie
sa reziste un timp cat mai mult. De aceea si sfaturile celor din
vechime dar si materialele moderne ne ajuta foarte mult sa
gasim un suport cat mai bun. Ideea de baza este sa gasim un
suport care nu mai "lucreaza" in timp. Se stie foarte bine ca
lemnul continua sa se usuce chiar si atunci cand el a fost tinut
spre uscare ani intregi.

Recomandat de vechii artisti este lemnul de tei ca fiind un foarte
bun suport. Se mai foloseste si paltinul. Important este sa fie
bine uscat. Se taie dupa masurile dorite sau se incleie mai multe
scanduri cand icoana este mai mare si apoi se fixeaza
traverse(contraforte) pe spatele lemnului pentru ai impidica
incovoierea. Aceasta operatiune o poate face orice tamplar
iscusit fara prea multa cheltuiala din partea beneficiarului. Se
mai pot folosi in ziua de astazi si materialele mai noi si anume
acele placi din rumegus si furnir (statificat) care se comporta
foarte bine in timp. Nu se incovoaie si nici nu crapa
netrebuindu-i traverse pe spate. Nu este recomandat Pal
deoarece se macina in timp.



Prepararea cleiului

Vom folosi clei de iepure deoarece este mai bun.

Clei pentru impregnarea suportului 5%: 50 gr.clei granule si
950(ml) apa

Clei pentru lipire panza 14%: 140 gr. clei granule si 860(ml) apa

Clei pentru grund 7%: 70 gr. clei granule si 930(ml) apa

Granulele de clei se pun in apa rece si se lasa 4-5 ore la inmuiat
dupa care vasul de metal cu clei se introduce intr-un vas mai
mare cu apa cat sa cuprinda vasul mai mic pe exterior (bain-
marine). Se pune vasul mai mare pe foc potrivit si se lasa pana
cand cleiul se dizolva si este destul de fiebinte. Cleiul nu trebuie
sa clocoteasca. Daca a clocotit mai bine nu-l folosim pentru ca
si-a pierdut din proprietati. Cleiul este fiert atunci cand punem
degetul in el si frige dar nu atat cat sa-l ridicam repede din vas.

Incleierea suportului

Cand este cleiul pregatit (5%), fiind inca cald, se intinde pe
suprafata suportului cu un penson destul de lat. Se incleie si
canturile. Dupa uscarea primului strat se da si cel de-al doilea la
fel ca primul. Nu imbibati foarte mult suportul dar nici nu faceti
economie prin intinderea fortata.

Aplicarea panzei

Este recomandata folosirea unei panze de bumbac nu prea fine
dar care in prealabil a fost spalata si uscata pentru a evita
strangerea la apa a panzei. Se taie dupa masurile suportului
incluzand si canturile dar cu un centimetru mai mare de rezerva.
Se mai foloseste si tifonul.

Se umezeste tot suportul cu clei apoi se asterne panza pe
suportul ud si se intinde cu mana pana la margini si pe cant. Cu
pensonul lat se impregneaza din nou panza cu clei insistand pe
toata suprafat astfel incat cleiul sa patrunda panza. Se lasa sa se
usuce pana a doua zi. Se taie restul de panza de pe margine cu
un cuter sau se slefuieste cu glass papier.



Prepararea grundului

In vasul cu clei sau in altul special pregatit se pune clei cu
concentratia de 7% dupa care se presara praf de creta
micronizata pe suprafata cleiului pana cand nu se mai vede
cleiul insa fara sa se amestece in el. Dupa cateva minute se
amesteca pana la omogenizare. Cleiul nu trebuie sa fie foarte
fierbinte deoarece se formeaza bule de aer in grund.

Se aplica cu pensonul primul strat ajutand sa intre bine in textura
cu ajutorul degetelor pentru a nu ramane gauri in panza. La fel
se procedeaza si cu celelate cel putin cinci straturi. Ultimele
doua se aplica cu spaclu obtinandu-se o suprafata destul de
neteda.



Slefuirea grundului

Grundul se slefuieste cu un glass papier fin cu ajutorul unui
slefuitor electric sau cu mana.

Aplicarea desenului

Dupa ce ne-am ales modelul de icoana facem o copie xerox
color sau alb-negru.

Dupa care cu ajutorul unui pix cu o mina fara tus apasam pe
hartie (sub care sa pus indigo) liniile desenului cele mai
importante. Este indicat sa folosim cele mai bune modele ale
vechilor iconari. Pe masura ce vom copia modelele celor vechi
vom deprinde si mestesugul desenului.



Incizia desenului pe grund

Pentru a vedea desenul si dupa ce acoperim suprafata grundului
cu culoare apelam la incizie. Cu ajutorul unui compas sau obiect
fin ascutit mergem pe liniile principale ale desenului apasand
pentru a face un mic canal (nu prea gros).



Ne ajuta foarte mult daca udam superficial suportul inainte de
incizie. Dupa aplicarea culorii (ebosa) raman inciziile care ne
vor ghida.

Aplicarea foitei de aur

Mai intai pregatim o solutie de serlac cu alcool tehnic 10%.
Pentru 100 ml alcool punem 10 gr. serlac (este indicat sa
masuram cat mai exact, apeland la un cantar electronic).

Lasam o jumatate de zi sa se inmoaie apoi aplicam cu pensonul
trei straturi de serlac cu alcool pe suprafata unde vom aseza foita
de aur. Dupa uscare slefuim cu piatra de agat sau cu un glass
papier foarte fin fara sa apasam prea tare.

Intindem apoi mixtion (solutie de lipire) de 15 minute, 3 ore sau
12 ore. Dupa relativa uscare verificam daca mixtionul "canta"
frecand degetul umezit de suprafata suportului. Trebuie sa fie
lipicios.


Atentie! Nu lasati mai mult decat trebuie sa se usuce mixtionul.
Uscarea definitiva duce la imposibilitatea de a lipi foita, nu mai
prinde.

Foitele de aur le gasim in comert sub forma libera si cu suport.
Mai usor vom lucra cu cele care au suport de hartie deoarece nu
exista pericolul ruperii foitei. Luam cu atentie cate o foita si
lipim din coltul drept de sus al icoanei spre stanga randuri
orizontale. Cu foita de slagmetal procedam astfel:luam o foaie
de scris pe care o introducem sub foita si o ridicam. Punem apoi
o alta foaie de hartie deasupra dupa care taiem cu un foarfec atat
cat ne trebuie, in functie de spatiul unde vrem sa lipim foita.
Apasam apoi cu un penson moale pentru a se lipi mai bine dupa
care punem o foaie de hartie peste foitele aplicate pe suport si
netezim cu podul palmei pentru a se lipi foarte bine foitele.



Dupa lipire se aplica un strat de alcool cu serlac pentru
protejare.

Executia cromatica (pictarea in sine)

Dupa aplicarea foitei de aur se trag aureolele si se scrie numele
sfintilor sau sfantului dupa caz. Astfel sfintii deja scrisi cu
numele ne vor indruma si ei spre o executie cat mai buna a
icoanei.

Pregatirea emulsiei.

Dintre toate emulsiile cunoscute cea mai uzuala este cea cu
galbenus de ou. Reteta: se sparge un ou, se separa galbenusul de
albus si amesteca galbenusul cu doua parti de apa sau o parte
apa una de otet (pentru o mai lunga folosire). Se ia ca unitate de
masura gaoacea de ou. Se amesteca si se strecoara.

Culori sau pigmenti.

Puteti folosi culori tempera in tub din comert sau prafuri oxizi
sau pigmenti. Aveti grija la pigmenti sau oxizi sa fie minerali iar
nu organici. Cand un pigment nu se amesteca bine trebuie sa i se
adauge putin alcool tehnic.

Punem apoi ebosa, adica culoarea de baza pentru fiecare
vesmant, ornament, cladiri, fete ,maini etc. Trebuie mentionat ca
se pormeste de la culoarea cea mai inchisa spre cea deschisa.

Pentru fete si maini: Proplasma sau culoare de baza (prima):
urmarim sa obtinem o culoare maslinie , stravezie. Vom
amesteca culorile ocru deschis si un pic de negru apoi un pic de
alb. Sau verde cu ocru, galben orange si un pic de alb. Folositi
varianta care va iese mai bine. Nu incepeti cu o proplasma
inchisa la culoare. Chiar daca modelul care il aveti are o
proplasma inchisa ganditiva ca orice copia intotdeauna este mai
inchisa la culoare decat originalul.

Carnatia: ocru galben cu rosu cadmiu, putin galben cadmiu si un
pic de alb.

Semicarnatia: jumatate proplasma, jumatate carnatie.

Ordinea straturilor de culoare: proplasma, semicarnatie, carnatie
apoi din carnatie doua trei straturi pe care le obtinem adaugand
putin galben cadmiu si alb.

Urmariti cu atentie modelul pe care l-ati ales si asezati straturile
respectand punctele de lumina si de umbra. Evitati sa folositi
negru sau alb pur decat pentru cateva accente. Incercati sa nu
deschideti prea mult culoarea pentru a nu avea un aspect varuit.
Pentru a tempera din intensitatea unei culori grizati-o cu ocru
galben sau negru cu alb. Nu folositi culorile pure.

La fel procedati si cu celelalte elemente ale icoanei pornind de la
culoarea cea mai inchisa spre culoare deschisa cu doua trei
straturi mai luminoase.

IMPORTANT:

DOAR EXERSAND VETI AJUNGE SA PICTATI BINE.

NU VA DESCURAJATI.

UNITI MUNCA CU RUGACIUNEA.

Vernisarea icoanei

Dupa finalizarea icoanei si din punct de vedere cromatic lasati-o
sa se usuce cateva zile (cei vechi o lasau 30 zile) dupa care
vernisati-o.