Sunteți pe pagina 1din 26

Aparatul locomotor (sistemul muscularo-osos) este, anatomic, aparatul

care d posibilitate oamenilor i animalelor s se mite folosindu-se de o


structur organic locomotoare format din sistemul osos i cel muscular.
La vertebratele superioare, inclusiv la om s-au difereniat, n decursul
evoluiei, grupuri de organe puse n slujba ndeplinirii unor majore
funciuni ale ntregului organism. Un astfel de "complex funcional" este
i aparatul locomotor.

Alctuire - Aparatul locomotor este alctuit din oase, tendoane denumite
i ligamente, mbinrile mobile dintre oase - articulaiile, i din muchi.
Totalitatea structurilor osoase ale unui organism formeaza scheletul.
Acesta constitue un fel de "schel" de susinere, care d i form general
i proporii, corpului omenesc. Elementele scheletului contribuie esenial
la meninerea posturii organismului, opunndu-se ncovoierilor posibile
datorate mpovrrii reprezentate de greutatea corpului, acesta care
aflndu-se sub aciunea gravitaiei terestre. Oasele sunt legate ntre ele
prin structuri de mbinare de diferite feluri i forme, care le asigur
mobilitate reciproc, adic posibilitatea deplasrii unora n raport cu
altele. Aceste structuri sunt articulaiile. Oasele i articulaiile formeaza
partea pasiv a aparatului locomotor. Pe oase se fixeaza muchii striai
scheletici. Acetia acioneaza asupra oaselor i articulaiilor lor, ca asupra
unor prghii, constituind partea activ a aparatului locomotor, adic
elementele lui mictoare, dinamice. n afar de imprimarea unor micri
segmentelor osoase, muchii mai intervin i n imobilizarea acestor
segmente n anumite posturi, atitudini fizice.
Activitatea aparatului locomotor include att micrile simple,
incontiente, cum ar fi, de ex., retragerea involuntar a mnii la atingerea
de un corp fierbinte, ct i acte motrice voluntare extrem de complicate,
manifestate n timpul activitii de munc, probelor sportive, executrii
figurilor de dame . a. m. d. Fora motorie n toate aceste cazuri este
condiionat de muchi (componentul activ al aparatului locomotor),
capetele crora snt fixate de oase (componentul pasiv) prin intermediul
tendoanelor (fascicule groase de fibre colagene de o mare rezisten la
ntindere). Prin contractare muchii deplaseaz piesele osoase dup
principiul prghiei. Fiecare muchi acioneaz ntr-o anumit direcie, de
aceea chiar i cea mai simpl micare poate fi realizat numai cu elemente
componente ale participarea aparatului locomotor n tent a diferitelor
timpul flexiunii i grupuri de muchi al extensiunii. La contracia
muchilor sineriti, antagonitii se relaxeaz treptat pentru a asigura
proporionalitatea micrii. ntreaga activitate motric este subordonat
sistemului de dirijare al centrilor nervoi, ce au fibre speciale (eferente) ca
semnalul de contracie s fie transmis direct fibrelor musculare. Muchii
snt dotai i cu aparate nervoase de recepie, de unde, prin intermediul
fibrelor nervoase (aferente), centrii nervoi snt informai despre modul de
realizare a actului motric.Acest schimb ciclic de informaie dintre centrii
de comanda i aparatul realizator al micrii se afl sub controlul
permanent al sferelor superioare ale activitii nervoase, care, la
necesitate, intervin cu impulsuri de corecie.Mecanismele neuromusculare,
care asigur fora, promptitudinea, ndemnarea i plasticitatea
micrilor, se formeaz i se consolideaz numai prin eforturi de nvare
i antrenament sistematic, ncepnd de la cea mai fraged vrst. Multe
dintre reaciile motrice la copil (ncercrile de a se tr, apoi a edea, a
merge pe picioare . a. m. d.) au un caracter congenital instinctiv, dar, cu
toate acestea, prinii trebuie s in cont de faptul c dezvoltarea normal
a organismului necesit numaidect animaie (alergri, srituri, jocuri
active . a.). Deosebit de important este antrenamentul n vederea formrii
deprinderilor de munc. Capacitatea aparatului locomotor de a realiza noi
sarcini motrice scade treptat cu vrsta; n lipsa antrenamentului pot
disprea unele reacii obinute cndva. La o vrst naintat, n urma
slbirii aparatului locomotor i epuizrii mecanismelor de reglare
nervoas, activitatea motric scade, se reduce volumul, promptitudinea,
precizia i coordonarea micrilor, se schimb ntructva mersul, mimica,
poate aprea un tremur uor al capului i minilor. Aceste consecine pot fi
evitate sau atenuate printr-un antrenament sistematic al ntregului aparat
locomotor.
Activitatea motric exercit o influen favorabil asupra ntregului
organism, stimulnd circulaia sangvin, metabolismul, tonusul muscular,
mrind rezistena organismului la aciunea factorilor nocivi din mediul
extern. n ultimele decenii ale sec. 20, datorit mecanizrii i automatizrii
proceselor de producie, accesibilitii mari la mijloacele de transport i
alte realizri ale societii, s-a redus considerabil volumul global de
eforturi fizice ale organismului, favoriznd dezvoltarea obezitii,
aterosclerozei, bolii hipertonice, bolilor cardiovasculare. Pentru
meninerea activitii motrice la nivelul necesar; se recomand gimnastic
sistematica, exerciii de cultur fizic, sport, turism, diverse ndeletniciri
fizice n afara orelor de serviciu, mai ales pentru intelectuali i persoanele
care n condiiile de producie fac un numr limitat de micri. Eforturile
fizice totdeauna vor fi dozate raional i majorate treptat.
Gimnastica articulara este o sistematizare a exercitiilor fizice,
orientata dupa principalele axe si planuri de miscare ale articulatiilor
mobile, luate ca unitati motoare.
Dupa cum in celelalte metode gimnastice predomina preocuparea de
a exercita una sau alta dintre functiile organismului, in gimnastica
articulara predomina preocuparea de a exercita, intari sau mobiliza
metodic articulatiile, in limitele formei si functiilor lor normale.
Aceasta preocupare pentru exercitarea functiilor articulare a facut
cagimnastica articulara sa fie cunoscuta sub numele de 'mobilizare
articulara metodica'.
Prin gimnastica articulara se urmareste desigur sa se exercite
indeosebi articulatiile, ele insele fiind un complex anatomic si fiziologic
unitar, dar acest fel de exercitare nu exclude de la efectele utile ale
exercitiilor fizice nici celelalte elemente ale corpului. Exercitarea functiilor
articulare nu inseamna o limitare stricta a componentelor proprii ale
articulatiilor, ci reprezinta in acelasi timp stimularea functiilor musculare
si nervoase, prelucrarea tesuturilor periarticulare, activarea circulatiei si
a schimburilor nutritive locale.

Metoda de lucru folosita in gimnastica articulara este urmatoarea: a)
cunoasterea datelor anatomice si functionale ale articulatiei; b) cercetarea
metodica a mobilitatii articulare; c) executarea exercitiilor pasive, active
libere si active cu rezistenta; d) cunoasterea aplicatiilor profilactice si
terapeutice ale acestei metode.
a) Executarea corecta a gimnasticii articulare necesita o revedere
temeinica a cunostintelor teoretice despre structura si functiile
articulatiilor, despre miscarile proprii, cu
amplitudinea si limitele lor fiziologice. O buna cunoastere a structurii si
functiilor articulare va permite o corecta executare tehnica si o urmarire
precisa a rezultatelor.
b) Cercetarea mobilitatii articulare trebuie sa se faca prin procedee
simple, care sa
poata fi folosite in orice conditii. Prin aceste procedee ajungem sa ne
dam seama cu usurinta de tulburarile prin insuficienta sau exces de
mobilitate, prin asimetrii sau miscari anormale, precum si de eventualele
cauze care stanjenesc, limiteaza sau exagereaza miscarea.
Este necesar ca examenul functional al articulatiilor sa fie facut dupa
o metoda unica si obiectiva, care sa se execute la fel pentru toti pacientii,
sau pentru acelasi pacient, in decursul unui tratament lung.
Examenul static precede pe cel dinamic; dupa ce se observa si se
noteaza aspectul morfologic al articulatiei, deformatiile, inflamatiile sau
alte modificari, se trece la examenul dinamic. Cea mai buna metoda de
analiza a miscarilor este aceea de a-l pune pe pacient sa execute el insusi
miscarile, respectand axele si planurile principale de miscare indicate.
Pacientul trebuie sa se straduiasca sa execute miscarile corect si in limita
lor normala, folosind muschii activi ai articulatiei. Miscarea se va executa
lent, fara a forta, si se va repeta de cateva ori; la sfarsit se vor nota in
grade limitele atinse in miscare. Dupa ce miscarea a fost executata activ de
catre pacient, kinetoterapeutul repeta miscarea, in mod pasiv.
Miscarile pasive cu tensiuni finale ating de obicei o amplitudine ceva
mai mare decat a miscarilor active. Amplitudinea miscarilor se noteaza in
grade pornind de la pozitia initiala, care trebuie sa fie cat mai apropiata de
pozitia normala si pe care o notam cu zero grade; se apreciaza tot in grade
deplasarea segmentelor si se compara cu mobilitatea normala.
c) Miscarile pasive, active si active cu rezistenta ale fiecarei articulatii
se executa analitic, pe grupe de miscari.
Miscarile pasive se executa in general dupa procedeele tehnice
folosite pentru cercetarea mobilitatii articulare.
Miscarile active libere se fac in acelasi sens, dupa axele si planurile
normale de miscare.
Miscarile cu rezistenta necesita o analiza mai in amanunt, pentru ca
sunt mai putin cunoscute din punct de vedere tehnic si aduc in gimnastica
medicala elemente noi de exercitare si anume: sensul concentric sau
excentric al contractiei musculare, contractia muschilor inauntrul sau in
afara segmentelor de contractie si modificarile fortei sau ale rezistentei,
dupa momentele mecanice favorabile si nefavorabile din decursul
miscarilor. Vom exemplifica pe scurt aceste notiuni.
Muschiul lucreaza concentric. Gasindu-se in pozitie de relaxare si in
conditii fiziologice normale, muschiul se contracta voluntar si se scurteaza,
apropiindu-si capetele unul de celalalt si punctele de insertie de centrul
distantei care le separa, iar segmentele articulare, deplasandu-se, descriu
un unghi din ce in ce mai mic; scurtarea muschiului si miscarea
concentrica se pot realiza daca acest muschi dispune de o forta capabila
sa deplaseze segmentele articulare si sa invinga rezistenta opusa miscarii.
Muschiul lucreaza excentric. Intr-o miscare cu rezistenta apare situatia
cand, cu toate ca muschiul se contracta activ si voluntar si tinde sa se
scurteze, trebuie sa cedeze unei forte externe, care departeaza capelele
muschiului de centrul lui, iar segmentele articulare se deplaseaza descriind
un unghi din ce in ce mai mare. Forta muschiului devine in acest caz
rezistenta si cedeaza fie voit (cum este indicat in gimnastica medicala), fie
mecanic (sub influenta fortei externe).
Contractiile musculare concentrice, executate metodic, duc la
scurtarea muschiului si la marirea volumului sau, ii dezvolta forta si ii
maresc tonusul; contractiile excentrice alungesc muschiul si ii dezvolta
elasticitatea si rezistenta. Lucrul muscular este mai mare cand se executa
excentric,, deoarece la forta, de contractie se adauga si
rezistenta elasticitatii sale.
Contractiile concentrice si excentrice ale muschilor si miscarile
concentrice si excentrice ale segmentelor articulare se pot obtine in orice
articulatie, cu ajutorul unei forte sau rezistente externe. Aceasta forta sau
rezistenta poate fi manuala sau mecanica.
Miscarea este executata in interiorul segmentului de contractie. Cand
muschiul in contractie isi apropie capetele de centru sau se scurteaza si
deplaseaza segmentele articulare sub un unghi din ce in ce mai mic,
contractia si miscarea se petrec inauntrul segmentului de contractie al
muschiului respectiv. Aceasta miscare se realizeaza intotdeauna
cand segmentele articulare pornesc dintr-un punct extrem al pozitiei lor
initiale si se apropie unul de altul, ca, de exemplu, in miscarea de flexie a
cotului si genunchiului. Miscarile executate inauntrul segmentului de
contractie pot fi atat concentrice, cat si excentrice; ele dezvolta forta
muschiului si sporesc stabilitatea articulatiei.
Miscarea se executa in afara segmentului de contractie. Daca inainte de
a se contracta, muschiul este mai intai intins mai mult decat este lungimea
lui in repaus, iar punctele lui de insertie vor fi departate intre ele si duse
in afara segmentului lor obisnuit de scurtare, in contractie acest muschi
se va scurta, la inceput, in afara segmentului decontractie si va aduce
segmentele articulare in pozitia lor obisnuita, apoi, contractia si scurtarea
vor fi continuate inauntrul segmentului de contractie. Contractia
muschiului si deplasarea segmentului in afara segmentului de contractie
poate fi voita sau determinata de o forta puternica dinafara, poate fi
concentrica si excentrica. Astfel de contractii si miscari se produc in
articulatiile cu miscari ample de pendulare, dintr-o parte intr-alta, ca de
pilda in articulatia umarului si a soldului.
Miscarile executate in afara segmentului in contractie alungesc
muschiului si ii dezvolta elasticitatea, amplificand in acelasi timp
mobilitatea articulara.
Momentele mecanice favorabile si nefavorabile miscarii. Miscarile
concentrice favorizeaza, dupa cum am mai aratat, dezvoltarea fortei;
miscarile excentrice favorizeaza rezistenta si elasticitatea muschilor.
Inauntrul segmentului de contractie miscarile se executa mai usor si
favorizeaza scurtarea muschilor, miscarile executate in afara segmentului
de contractie se executa mai greu si favorizeaza alungirea acestora.
Momentele cele mai favorabile pentru exercitarea fortei si rezistentei
muschiului sunt cele in care forta de contractie se aplica perpendicular
pe segmentul articular, ca in momentul cand antebratul in flexie ajunge
la un unghi de 90 de grade fata de brat; toate celelalte momente, in care
unghiul segmentelor creste sau scade fata de unghiul drept, devin cu atat
mai putin favorabile cu cat acest unghi creste mai mult.
In gimnastica articulara pozitia pacientului si a kinetoterapeutului au
o mare importanta din punct de vedere tehnic.Pacientul va folosi pozitiile
care favorizeaza localizarea miscarilor si desfasurarea nestanjenita a
efortului fizic.
Cele mai favorabile pozitii sunt: culcat pe spate (cu capul putin ridicat
si sprijinit), culcat rezemat (pe un plan posterior oblic), sezand si sezand
rezemat; toate celelalte pozitii fundamentale si derivatele lor sunt
mai putin favorabile.
Kinetoterapeutul va lucra din pozitia stand, in fata, spatele sau in
partea laterala a pacientului, respectand principiul eficacitatii, dar si al
economiei de energie.
Se prelucreaza analitic una sau mai multe articulatii, iar la nevoie
toate articulatiile corpului.
In cadrul mobilizarii metodice a tuturor articulatiilor corpului se
executa: a) miscari ale membrelor superioare, 2) miscari ale membrelor
inferioare, 3) miscari ale capului si gatului, 4) miscari ale trunchiului.
Mobilizarea metodica a capului si gatului
Articulatia dintre cap si gat si articulatiile dintre vertebrele coloanei
cervicale permit miscari sumative de flexie si extensie, indoiri laterale,
rasuciri si circumductii.
Flexia este limitata uneori de contactul barbiei cu sternul; este o
miscare lipsita de forta. Extensia se executa de catre muschii mai puternici
ai cefei. Indoirile laterale ale gatului sunt destul de limitate, dar
rasucirile capului si gatului sunt mai ample. Circumductia se face pasiv si
activ, dar nu cu rezistenta.






Miscarile capului si gatului pot fi realizate intr-un singur sens sau
dintr-o parte intr-alta; ele pot fi executate concentric sau excentric,
inauntrul si in afara segmentului de contractie.
Miscarile de flexie si extensie, ca si indoirile laterale, pot fi executate si
cu rezistenta mainilor proprii. Pozitia de lucru pentru pacient este
sezand, iar a kinetoterapeutului, stand.
Pentru executarea in bune conditii tehnice a gimnasticii articulare se
recomanda sa se foloseasca banchete speciale, inalte. Aceste banchete
prezinta avantajul ca permit asezarea pacientului in pozitii potrivite,
precum si executarea localizata si corecta a miscarilor.Gimnastica
articulara este o metoda simpla, care se invata si se aplica fara
dificultate; influentele ei sunt usor de urmarit si de controlat. Pacientul
trebuie sa participe constient la tratament; fara interesul si vointa lui nu
se pot obtine rezultate bune.Exercitiile de gimnastica articulara sunt mai
eficace daca se executa dupa o sedinta de masaj si de aplicatii fizioterapice
(termoterapie, elcctroterapie), balneoterapie sau alte tratamente medicale.


Gradul mobilitii aparatului locomotor depinde de urmtoarele:
1. Sinostoza coeziunea esuturilor osoase, pentru a mri stabilitatea n
poziie vertical (oasele bazinului coccigeul).
2. Sindesmoza mobilitate minimal ntre suprafeele articulare
(articulaiile ilio-coccigiene, intertibiale).
3. Sincondroz coeziune hialinic destul de mobil comparativ cu cea
fibrilar (articulaiile intervertebrale, costo-diafragmale).
4. Articulaia cea mai mobil contactare ale feelor de articulaie, care n
dependen de localizare i funcie, starea esuturilor moi adiacente,
determin volumul necesar de micri n plan frontal.
Carta standardizat a volumului de micri articulare
(dup Iu. Hegglin)
Articulaia scapulo-humoral:
abducia i aducia mnii... 20/0/180.
antepulsia i retropulsia mnii ... 40/0/150 - 170
rotaia mnii spre exterior i interior...
90/0/40 - 60. (antebraul fiind alipit de corp)
rotaia mnii spre exterior i interior, cnd
antebraul este abdus i flectat la 90...70/0/
Articulaia cotului:
extensie/flexie... 10/0/150.
Articulaia radio-carpian:
extensie/flexie palmar... 35 - 60/0/50- 60
radio cubital... 30 - 40/0/25 - 30.
Articulaia coxo-femural:
extensie/flexie... 10/0/130.
abducie/aducie... 35 - 45/0/20 - 30.
Articulaia genunchiului
extensie/flexie... 5-10/0/120 - 150.
Articulaia tibio-tarsian
flexie dorso-plantar... 20 - 30/0/40 - 50.
Patologiile aparatului locomotor sunt imens diferite. Pe I loc se afl
traumatismele (la 80-85 %), patologiile sistemului vascular (arterial, venos
i limfatic).
Traumatismele aparatului locomotor:

1. Luxaiile
2. Fracturile


Luxaia deplasarea
complet a capetelor
articulare ale oaselor, n cazul
creia se pierde corelaia
obinuit a suprafeelor
articulare n regiunea
articulaiei date.
I. Clasificarea luxaiilor. Etiologia.
1. Posttraumatice
2. Congenitale
II. Dup durata apariiei:
1. Proaspt primele 2 zile.
2. ntrziat peste 3-4 sptmni.
3. Btrne mai mult de 4 sptmni.
4. Repetat (obinuit) repetarea luxaiei a unei i aceleai articulaii
(humerusul, mandibula).





Semiologia
Principiile diagnosticrii luxaiilor:
1. Trauma n anamnez.
2. Dureri permanente n articulaie.
3. Diformare n volum, comparativ cu cea sntoas.
4. Poziie dictat.
5. Schimbarea dimensiunilor (mai des alungire).
6. Lipsa micrilor active n degete.
7. Lipsa sau localizarea neobinuit a captului osului luxat.
Diagnosticul se confirm radiologic.
Tabloul clinic
Articulaia deformat, efectuarea micrilor ngreunate, dureroase.
Poate fi edem, hiperemie, la palpaie dureri locale. Extremitatea
aproape imobilizat, micrile reduse pn la complet. n cazurile de
lezare a vaselor i nervilor edem al extremitii, lipsa pulsului periferic,
parestezii, plegie sau parez.
Tratamentul poate fi conservator - repoziie sub anestezie general ori
local sau operator.
Majoritatea afeciunilor profesionale ale aparatului locomotor se dezvolt
n timp i sunt generate de munca efectiv sau de mediul de lucru al
angajatorului. Acestea pot rezulta de asemenea din accidente, de ex.
fracturi i dislocri. De regul, afeciunile aparatului locomotor afecteaz
spatele, gtul, umerii i membrele superioare; mai rar acestea pot afecta,
de asemenea, membrele inferioare.
Problemele de sntate pot varia de la disconfort, dureri i suferine
minore, la stri de sntate mai grave pentru care se impun absene de la
munc i chiar tratament medical. n situaii mai grave, tratamentul i
recuperarea reprezint deseori un eec - se poate ajunge la handicap
permanent i la pierderea locului de munc.
Afeciunile aparatului locomotor reprezint o problem major.

Pentru angajat, acestea produc suferine personale i pierderea venitului;
pentru angajator, acestea reduc eficiena comercial; i pentru guvern,
acestea determin creterea cheltuielilor legate de asigurrile sociale.
Afeciunile aparatului locomotor reprezint o prioritate pentru UE n
strategia comunitar privind securitatea i sntatea la locul de munc.
Acestea reprezint, de asemenea, o prioritate recunoscut de ctre statele
membre ale UE i partenerii sociali europeni.
Printre afeciunile aparatului locomotor putem include durerile i
afeciunile sistemului locomotor i de susinere, precum oasele,
articulaiile i coloana. Odat cu naintarea n vrst aceste afeciuni
afecteaz mai bine de 80% din populaie. Prin click pe una din bolile de
mai jos vi se va ilustra descrierea bolii i posibilitile de tratare cu
ajutorul magnetoterapiei pulsante.
De dureri de coloan sufer aproximativ 80% din populaia lumii
dezvoltate. Limita de vrst a pacienilor care sufer de aceast afeciune
scade alarmant. Durerea de spate nu este o afeciune, ci un simptom, care
poate avea cauze diferite.
Cel mai frecvent durerea se manifest n zona lombar, apoi n zona
cervical i apoi ntr-o mai mic msur, n zona toracic. De dureri de
spate sufer de obicei persoanele care efectueaz o munc manual grea,
sau dimpotriv, persoanele cu o munc sedentar, cu insuficien de
micare.

La nceputul afeciunii durerile de coloan apar prin senzaia de rigiditate
sau prin tensiune. Dac problema nu ncepe s fie rezolvat, apar dureri
brute, i apoi afeciunea necesit un tratament mai ndelungat.

Coloana se compune din 7 vertebre cervicale, 12 toracice, i 5 lombare, din
osul sacru i coccis. ntre vertebre sunt discuri, care servesc la micarea
coloanei. Vertebrele sunt legate ntre ele prin articulaii, sau sunt unite (
osul sacru). Pe aceast structur se leag muchii i ligamentele. Prin
canalul coloanei trece mduva spinrii, din care ies nervi spre ntreg
corpul. Cea mai uoar, sau se poate spune c cea mai frecvent afeciune
a coloanei este crparea sau devierea discurilor intervertebrale.

n locurile n care fibrele nervoase prsesc mduva spinrii, se poate
deplasa discul n spate, astfel iritndu-se rdcina nervoas. n interiorul
rdcinii nervoase se produc schimbri complexe. n plus, pe lng faptul
c pe pacient l doare zona coloanei lombare, poate simti dureri explozive
spre membrele inferioare si pulp. Nu se poate misca, muschiul este
limitat n miscare, pentru c nervul presat nu l poate controla.

Durerile apar prin tulburarea echilibrului dintre aparatul muscular, cel
osos si cel conjunctiv. Motivul problemei este pozitia incorect a corpului,
solicitarea prea mare a spatelui, insuficienta miscrii, dormitul pe o saltea
nepotrivit, accident, purtarea unor sarcini grele sau hipermobilitatea.

Durerile pot avea diferite cauze organice. Vom aminti doar cteva dintre
ele:
1.cauze congenitale
2.rniri
3.inflamatie
4. uzur
5. n cazul afectiunilor oncologice - tumori, metastaze
6. cauz mecanic
Durerile de spate le putem simti si n cazul afectiunilor care nu privesc
direct coloana, de exemplu colica renal, infarct miocardic, probleme
urologice, sindrom premenstrual....
Durerile repetate si nerezolvarea strii de sntate - produce tranzitia de
la stare acut la afectiune cronic, care este nsotit de durere cronic.


TRATAMENTUL
Tratamentul durerilor acute de coloan, de orice caracter, este relativ
simplu, dar necesit o mare disciplin a pacientului. Procedeul de baz al
tratamentului prevede urmtorii pasi: odihna la pat cteva zile cu
mbinarea treptat cu recuperarea si activittile zilnice.
Dup cedarea problemelor acute trebuie s ncepem s facem exercitii -
ntrirea musculaturii spatelui, nvtarea mentinerii pozitiei corecte a
corpului si nlturarea factorilor provocatori.

Dac durerile de coloan persist, sau se repet des, tratamentul este mai
complicat i necesit o strns colaborare a medicului cu pacientul.
mpotriva durerii de coloan se prescriu antiinflamatoare nonsteroidiene
i alte medicamente, precum i procedee nonfarmaceutice ( fizioterapie).

Miorelaxarea ajut persoanele care sufer de dureri acute n spate - i
relaxeaz. ns este inadecvat la tratarea durerilor cronice, atta timp ct
spasmele ndeplinesc funcie de protecie la apsarea nervului, sau n cazul
lsrii peretelui abdominal sau la deplasri ale coloanei i instabilitate.

n cazul prolapsului repetat al discului, i n cazul n care tratamentul
conservator nu ajut ,se poate lua n calcul operaia.
Durerea este un semnal de alarm pentru organism i prezint protecie
mpotriva afectrii. Multe persoane sufer de dureri ale articulaiilor mici
sau mari.
Durerile articulaiilor pot lua natere ca urmare a accidentrilor sau poate
fi vorba de primele afeciuni ale sistemului locomotor cum sunt artrita
reumatoid, artrita psoriazic, artrita provocat de gut i multe alte
afeciuni....
Durerile de articulaii, umflturile, rigiditatea de diminea, oboseala,
slbiciunea, imobilitatea, semnaleaz afeciuni inflamatorii reumatice i
atunci trebuie vizitat reumatologul.
Deformarea articulaiilor, durerea care se agraveaz n timpul micrii,
uneori o rigiditate dimineaa, semnaleaz mai degrab afeciuni
degenerative ale articulaiilor, deci afeciuni care duc la degenerarea
articulaiilor. Cel mai des este vorba de deteriorarea articulaiilor
minilor, genunchilor, articulaiilor oldurilor i coloanei.
Foarte dese sunt durerile de spate provocate de stereotipul micrilor
incorecte, deformrii coloanei, precum cifoza ( ndoirea coloanei n fa)
sau scolioza ( ndoirea coloanei ntr-o parte), dar nu n ultimul rnd
durerea poate fi i un semn al deteriorrii discurilor intervertebrale.
Durerile migratoare de articulaii , deci durerile de articulaii care se trag
dintr-o articulaie n alta i n acelai timp simptomele de ansamblu
oboseala, slbiciunea, durerea muscular, febra, dureri n piept, se
manifest cel mai des n cadrul afeciunilor infecioase precum gripa,
afeciuni inflamatorii ale ficatului, etc.
Orice fel de dureri persistente ale aparatului locomotor necesit
ntotdeauna o examinarea aprofundat de ctre medicul specialist.
Exercitii din gimnastica de baza pentru aparatul locomotor
Sub aspectul exercitiului fizic miscarea este alcatuita dintr-un
complex de actiuni motrice, declansate in urma unor impulsuri
neuromusculare.
Spre deosebire de miscarea fizica, mobilul oricarei miscari
corporale este excitatia nervoasa, care poate fi provocata fie de
mediul exterior, pe calea organelor de simturi, fie de mediul intern
in urma reactiilor chimice specifice organismului si dependent de
facultatile mintale ale omului.
Miscarea corpului poate avea un caracter spontan (involuntar)
sau voluntary (voit, premeditat).
Miscarile voluntare alcatuite de om in scopul prelucrarii
corpului, infrumusetarii si fortificarii lui, se pot executa pe loc, prin
schimbarea pozitiilor diferitelor segmente, in urma contractiilor
musculare sau in deplasare.
Aceste miscari sunt cunoscute in gimnastica sub denumirea de
exercitii de baza pentru pregatirea aparatului locomotor.
Prin acest gen de exercitii trebuie sa intelegem complexe de
miscari, cu ajutorul carora prelucram articulatiile, grupele
musculare si segmentele corpului, in vederea asigurarii bunei
functionari a orgnismului si a dezvoltarii armonioase, pregatindu-l
mai bine pentru efort.
Dintre toate mijloacele folosite in gimnastica, exercitiile de
baza sunt cele mai variate si mai numeroase.
Executate cu o anumita amplitudine, cu o anumita incordare
musculara si cu un anumit ritm, ele dezvolta si intaresc aparatul
locomotor contribuind la indeplinirea urmatoarelor sarcini:
a) dezvoltarea musculaturii;
b) dezvoltarea fortei si vitezei de cotractie;
c) dezvoltarea mobilitatii articuler
d) dezvoltatrea capacitate de contractie si relaxare musculara;
e) dezvoltarea si intarirea aparatelor respirator si circulator;
f) intensificarea activitatii functionale a intregului organism;
g) dezvoltarea coordonarii si obisnuirea elevilor cu executarea
corecta a miscarilor;
h) formarea unei tinute corecte.
O parte dintre aceste sarcini pot fi realizate si cu ajutorul altor
exercitii.
Prin natural or, exercitiile de baza contribuie la: incalzirea
generala a organismului, pregatindu-l pentru executarea unor
miscari mai grele care solicita multilateral organismul si pregatesc
aparatul locomotor in vederea insusirii deprinderilor motrice.
Prin practicarea acestor exercitii se realizeaza si dezvoltarea
fortei musculare.
Pentru dezvoltarea fortei, exercitiile trebuie sa indeplineasca
anumite conditii, si anume:
a) sa se efectueze sistematic;
b) sa depaseasca in intensitate acivitatea obisnuita a
muschilor;
c) intensitatea exercitiilor sa se mareasca treptat.
Cresterea si gradarea efortului muscular se obtin prin:
-alegerea unor pozitii de plecare din ce in ce mai grele;
-marirea timpului de executie al miscarilor, ceea ce impune
cresterea numarului de repetari;
-accelerarea vitezei de executie;
-educarea vointei in sensul concentrarii atentiei asupra
muschilor care participa la efectuarea miscarii, invingerea oboselii
si a altor obstacole ce stau in calea realizarii scopului propus;


Iata care sunt cele 10 cauze ale durerilor de spate!

1. Miscare brusca sau gresita - Desi discurile intervertebrale ofera
flexibilitate spatelui, unele miscari bruste sau gresite pot declansa o durere
puternica. Junghiul din zona lombara poate fi provocat de o banala
aplecare sau de un curent de aer rece. Daca stii ca suferi de dureri de
spate, evita miscarile de rotatie sau aplecare bruste.

2. Ridicarea unui obiect greu - Cand ridici ceva greu, cand iti fortezi
spatele pentru a te intinde cu ceva greu in mana sau cand iti incordezi
muschii pentru a ridica sau aseza copilul in patut, trebuie sa eviti miscarile
ample, aplecarea brusca si ridicarea intr-o singura mana. La fel de
suprasolicitat este spatele si cand duci un bagaj sau o sacosa grea intr-o
singura mana, moment in care soliciti toata acea jumatate a corpului ( gat,
umar, brat, spate si sold ).
Daca trebuie sa cari ceva greu, incearca sa imparti greutatea pe ambele
maini, astfel incat sa eviti aplecarea intr-o parte. Indicat ar fi sa porti
greutatea in spate ( rucsac ) sau in fata ( port bebe ). Cand vrei sa ridici
ceva greu de jos, nu te apleca de spate cu picioarele drepte, ci lasa-te "pe
vine", apuca obiectul, apoi ridica-te impingand greutatea in genunchi si
picioare.

3. Pozitia gresita a spatelui - O cauza majora pentru durerile de spate este
pozitia defectuoasa a spatelui la birou, la masa, in pat, pe scaun, etc. Cu
cat inaintezi in varsta, cu atat spatele este mai obisnuit cu pozitia gresita si
o adopta ca fiind ceva normal. Pozitia defectuoasa a coloanei implica
dureri care pot deveni insuportabile.
4. Sederea indelungata in picioare sau pe scaun -
Daca petreci zi de zi mai multe ore in aceeasi pozitie,
in picioare sau pe scaun, cu siguranta ai sau vei avea
dureri de spate. La fel o sa se intample si daca
petreci mult timp la volan sau te concentrezi asupra
monitorului, deoarece suprasoliciti muschii si oasele
gatului, umerilor si spatelui.
Alege scaunul ergonomic, fa o pauza de 5-10 minute
la fiecare 2 ore de lucru si incearca sa faci acasa
exercitii fizice, de stretching, care vor relaxa
musculatura si vor atenua durerile.

5. Perioada de sarcina - Durerile de spate se accentueaza in ultimele 3 luni
de sarcina, mai ales daca suferi deja de dureri lombare. Durerea apare in
zona soldului si mijlocului, ceea ce te impinge sa te apleci pe spate,
solicitand si mai mult coloana vertebrala.
In timpul si dupa sarcina, este bine sa porti un brau sau un corset care sa
sustina zona lombara, mai ales atunci cand ridici, cari, mergi sau tii
bebelusul in brate.
Pentru atenuarea durerilor, incearca exercitii de stretching pentru
gravide, mai ales cel in care te intinzi ca o pisica, faci miscari de rotire a
bazinului sau intinzi mainile pe langa gat si in spatele capului. Poti incerca
si un tratament bazat pe fizioterapie.

6. Menstruatia - In timpul SPM ( Sindrom Pre Menstrual ), mai precis, cu
o saptamana inainte de aparitia menstruatiei, poti suferi de dureri
lombare acute. Poti scapa de durere cu ajutorul unei pastile analgezice (
Nurofen, Panadol, Piafen, Paracetamol ) sau prin masaj. De mare ajutor
pot fi si exercitiile fizice sau jogging-ul usor, in natura, care atenueaza
durerea si scad simtitor crampele musculare din zona pelvina si lombara.

7. Tensiunea musculara - O alta cauza a durerii de spate este tensiunea
musculara sau miscarile necontrolate ale muschilor, care apar in urma
unei activitati fizice intense sau a suprasolicitarii unei anumite grupe de
muschi. De asemenea intinderea ligamentelor sau exercitiile fizice
neregulate pot inrautati conditia musculara.
8. Sporturile riscante pentru spate - Tenisul, de
exemplu, implica multe miscari rapide, de
inaltare sau rotire, iar inotul si baletul implica
intinderea spatelui, gatului si umerilor. In acest
sens, nu uita de incalziri si de masaj dupa ce
practici un sport. Masajul si exercitiile de
stretching sunt menite sa intensifice circulatia
sanguina si sa relaxeze coloana vertebrala si
musculatura.
9. Sedentarismul - Este o practica foarte
periculoasa pentru intreg organismul deoarece
incurajeaza un stil de viata nesanatos, care
implica dureri de spate si obezitate ( alimentatie
dezordonata, lipsa exercitiilor fizice, mentinerea
unei pozitii defectuoase a spatelui si gatului).


10. Fumatul - Poate nu stiai, dar fumatorii sunt mult mai predispusi la
dureri de spate decat nefumatorii.


Ce afectiuni ascund durerile de spate?
Aceste afectiuni, in care durerea de spate este doar un simptom, evolueaza
uneori tacit, fara sa fie depistate si tratate sau isi fac simtita prezenta
printr-o criza puternica, neasteptata. Aceste afectiuni sunt:
- Osteoporoza - Boala a oaselor, specifica femeilor cu varsta peste 40 de
ani sau care sufera de menopauza timpurie. Osteoporoza consta in
scaderea rezistentei si densitatii oaselor, ceea ce duce cu usurinta la
fracturi de vertebra sau sold.
- Deformarea coloanei - Prin deformarea coloanei, se creeaza o presiune
puternica asupra muschilor, tendoanelor si ligamentelor din zona
deformarii. Deformarile coloanei vertebrale sunt scolioza ( curbarea intr-o
parte ), cifoza ( curbarea in partea superiora, "cocoasa" ) si lordoza.
- Spondiloza si spondilartroza - Sunt boli ale cartilajului articulatiilor de
la nivelul coloanei vertebrale. In functie de cat de atacate sunt articulatiile,
durerea se limiteaza la zona afectata sau poate chiar genera lipsa
mobilitatii coloanei. Ulterior, din marginile vertebrelor cresc ciocuri de os
care ataca nervul maduvei din acea zona si provoaca dureri ingrozitoare.

- Spondilita anchilozanta - Este o boala inflamatorie cronica care afecteaza
serios coloana vertebrala si se instaleaza prin durere puternica la nivelul
soldului. Boala evolueaza treptat, de la o durere aparent banala la
anchiloza coloanei.
- Afectiunile renale si ginecologice - Infectiile renale, sangerarile, chisturile
ovariene, endometrioza sau fibromul uterin pot cauza dureri de spate
suparatoare.
- Hernia de disc - Aceasta afectiune serioasa apare in zona lombara,
printr-o durere brusca, care impiedica orice miscare si care se intinde pe
picior. Poate provoca lombosciatica si este cauza de obicei de efort fizic
intens dupa o perioada lunga de repaus, ridicarea unei greutati mari,
miscari bruste din talie sau traumatisme.
- Tumori ale coloanei - Tumorile de la nivelul coloanei vertebrale sau zonei
pelvine pot cauza si ele dureri de spate.

Medic si diagnostic
Medicii la care poti merge cand te doare spatele sunt: medicul de familie,
medicul ortoped, medicul reumatolog si medicul neurolog.
Pentru a stabili un diagnostic precis, medicul iti va face o evaluare cu
diverse intrebari ( anamneza ) pentru a stabili clar conditiile declansarii
durerii. Ulterior, va avea nevoie de o serie de investigatii: radiografie, CT
(computer tomograf) sau MRI ( Resonanta magnetica ).

Tratament medical
In stadiu incipient, medicul iti va prescrie medicamente antiinflamatorii
nesteroidiene, care nu sunt periculoase, nu dau dependenta si le poti
cumpara de la farmacie, fara reteta. Cand te afli inca acasa si durerea te
subjuga, poti calma senzatia de durere cu
medicamente analgezice si antiinflamatorii ( Aspirina, Nurofen, Piafen,
etc. ).
Celelalte metode de tratament care functioneaza
sunt: masajul, fizioterapia, stimularea
nervoasa,exercitiile fizice si tratamentul chirurgical. Totusi, tratamentul
chirurgical este recomandat doar atunci cand: un disc este deplasat, o
vertebra se misca anormal, vertebrele nu sunt aliniate, suferi de hernie de
disc, scolioza sau stenoza spinala ( ingustarea canalului spinal de la nivelul
gatului ).

Fizioterapia si masajul sunt eficiente in ameliorarea durerilor, metoda cel
mai eficienta de masaj fiind cea de masare a punctelor dureroase.
Exercitiile fizice trebuie realizate doar de persoane specializate, pentru a
obtine efectul dorit.
Unele persoane raspund bine la aplicarea de comprese reci, in timp ce
altele simt o ameliorare a durerii in urma aplicarii compreselor calde sau
umede.

4 Tratamente naturiste
1. Fitoterapia - Unul dintre cele mai cunoscute remedii se bazeaza pe
puterea ardeiului iute, care contine capsaicina. Capsaicina inhiba rapid
durerea si reduce rigiditatea muculaturii.
Incearca acest amestec! Pune la macerat, pentru 7 zile, pahar de spirt,
pahar de otet si 5 linguri de ardei iute. Cu acest amestec, fa-ti un masaj o
data pe zi. La fel de eficient este si amestecul egal intre glicerina si tinctura
de ardei iute.
2. Homeopatia - Medicii homeopati te sfatuiesc sa inlaturi durerea de
spate prin administrarea de ceaiuri, siropuri si pastile pe baza de Arnica si
Hypericum.
3. Dusuri calde - In fiecare zi, fa un dus cald si miscari in forma cifrei 8.
Atunci cand faci dus, stai in pozitia " pe vine" si insista cu jetul de apa
calda pe zona lombara.
4. Cald si rece - Aplica alternativ comprese reci si calde pe zona
dureroasa. Compresele vor relaxa musculatura si vor ameliora durerea,
mai ales daca durerea este provocata de o intindere. Incepi intotdeauna cu
compresele reci.
Recomandari
Atunci cand corpul o cere, odihneste-te! Nu il obosi mentinand aceeasi
pozitie timp indelungat!
Cand esti acasa si iti simti spatele incordat, intinde-te pe podea, pune o
perna sub cap, apoi flexeaza si intinde picioarele cateva minute.
Atunci cand durerea te loveste puternic, este bine sa stai in pat cel
putin 10 ore, apoi chair este indicat sa faci activitati fizice usoare,
pentru a ameliora durerea. Sederea prelungita in pat amana
insanatosirea!
Daca la locul de munca esti tintuita pe scaun, regleaza biroul, scaunul
si monitorul computerului la inaltimea potrivita tie. Tine talpile pe
podea si evita pozitia "picior peste picior".
Yumeiho "Kotsuban" inseamna pelvis,
"Yu" inseamna a iesi,
"Mei" inseamna forta vietii si
"Ho" inseamna tehnica.
Yumeiho este tehnica ce ajuta forta vietii sa izvorasca, sa curga, prin
tratarea pelvisului.


"YUMEIHO este o metoda terapeutica bazata pe actiuni manuale
efectuate asupra intregului corp uman in vederea pastrarii sau
ameliorarii starii de sanatate; cuprinde circa 100 de manevre care se
efectueaza asupra intregului corp al pacientului.
Este cunoscuta si sub denumirea de Metoda de ndreptare a
coxalelor, masaj si presopunctura sau Masaj special Oriental
Saionji, insa denumirea originala este TERAPIA YUMEIHO.

TERAPIA YUMEIHO consta in aplicarea metodica a unui
ansamblu complex de procedee manuale si exercitii fizice in scopul
restabilirii echilibrului functional al organismului uman, astfel fiind
eliminate sau ameliorate o gama variata de tulburari care pot
genera atat imbolnaviri acute cat si suferinte cronice.


Desi este o metoda conceputa pentru a fi aplicata preponderent in
scop preventiv se numeste totusi terapie Yumeiho deoarece telul
principal al acesteia este tratarea sau diminuarea cauzelor
tulburarilor functionale care, in timp, pot genera suferinte cronice.
De asemenea Terapia Yumeiho poate fi aplicata si in scopul
prevenirii sau incetinirii evolutiei suferintelor deja prezente.

Procedeele terapeutice manuale, aplicate in scop profilactic sau
corectiv in cadrul terapiei Yumeiho, constau in: tehnici de
manipulare osteo-articulare si gimnastica mio-articulara pasiva;
procedee de puncto-terapie (in principiu similare celor utilizate in
presopunctura si reflexoterapie); tehnici si procedee speciale de
masaj; elemente de stretching (intinderi, elongatii); metode de
corectare respectiv echilibrare a posturii, ale mersului si staticii;
exercitii de optimizare a biomecanicii aparatului locomotor, etc.
Exercitiile fizice practicate in cadrul terapiei yumeiho constau in:
gimnastica speciala numita YUMEIHO TAISO, insotita de tehnici
de respiratie, metode de relaxare, etc."

Efectele terapiei Yumeiho

Terapia de indreptare a coxalelor prin masaj si presopunctura nu
numai ca are un efect terapeutic, dar are si efect preventiv de
exceptie. Acest tratament este un masaj japonez, tratament placut
,neinvaziv, ce nu utilizeaza medicamente sau injecti.
Terapia Yumeiho are un efect relaxant, de revigorare si caldura
Terapia inlatura oboseala si da o senzatie de cofort
Terapia previne aparitia bolilor grave
Terapia creste imunitatea celulara si previne racelile
Terapia destinde munschii si creste inaltimea corpului
Terapia face corpul mai elastic si revigoreaza miscarile
Terapia va face senin si vioi
Terapia imbunatateste functia sexuala
Terapia Yumeihoare are un efect relaxant, de revigorare si caldura
Terapia inlatura oboseala si da o senzatie de cofort
Terapia previne aparitia bolilor grave
Terapia creste imunitatea celulara si previne racelile
Terapia destinde munschii si creste inaltimea corpului
Terapia face corpul mai elastic si invigoreaza miscarile
Terapia va face senin si vioi
Terapia imbunatateste functia sexuala

Tipuri majore de distrofie musculara
Distrofia musculara reprezinta un grup
de afectiuni ereditare ale aparatului
locomotor in care fibrele musculare sunt
foarte susceptibile la traumatisme. Astfel,
muschii devin din ce in ce mai slabiti,
pana cand in stadiile finale ale afectiunii,
fibrele musculare sunt inlocuite cu tesut
adipos si tesut conjunctiv. Unele tipuri de distrofie musculara
afecteaza muschiul inimii, altele afecteaza musculatura neteda si
organele interne. Nu exista la momentul actual un tratament care sa
vindece distrofia musculara, dar terapiile actuale pot incetini
progresia bolii in cele mai multe cazuri.