Sunteți pe pagina 1din 10

Caius Iulius Caesar (100-44 i.e.n.

) a fost un om politic, general, scriitor si istoric


roman i una dintre cele mai influente i mai controversate personaliti din istorie.
Rolul su a fost esenial n instaurarea dictaturii la Roma, lichidarea democraiei
Republicii i instaurarea Imperiului Roman. Un nou salt calitativ a facut diplomatia
romana in ultimul secol de pina la nasterea lui Hristos datorita capacitatilor
fenomenale ale lui Caesar.El a fost un diplomat perspicace si organizator stralucit al
maselor. Datorita acestor calitati si a talentului sau military, el a reusit sa cucereasca
Galia(care includea teritoriile actuale ale Frantei, Belgiei si partial ale Germaniei) si
s-o alipeasca Republicii Romane. Tocamai in acea perioada, in urma victoriilor de la
Alexandria si din Asia Mica, in toamna anului 47 i. Hr. a raportat cu mindrie
Senatului Roman celebra fraza:Veni, vidi, vici!. In anul 49 i.Hr. Ceasar este
desemnat dictator, iar in anii 48-44 annual era ales consul. Deja in aprilie 46 i.Hr, este
numit dictator pentru o perioada de 10 ani cu puteri censorial, iar peste ceva mai
ptuin de un an, in februarie 45 dictator perpetuus si consul sine collega. Astfel
Caesar a capatat titlurile de pantifex maximus, tribun al poporului pe viata, devenind
de facto unicul stapin al statului roman.[1,5]
Caius Iulius Caesar provenea din ginta patriciana de nobili a Iulienilor.Se spune ca
intemeietorul acestei ginti era considerat fiul lui Aeneas, nepotul zeitei Venus. Caesar
s-a nascut in anul cind Marius a respins invazia teutonilor si a cimbrilor. Tinarul
Caius avea numai 16 ani cind a fost insurat cu fiica lui Cornelius Cinna, cel mai
apropiat tovaras de lupta a lui Marius. Provenienta sa nobila ii permitea tinarului o
cariera stralucita. Dar venirea lui Sylla la putere a pus capat si vietii si puterii
ocrotitoriluor lu Caesar. Sylla i-a cerut lui Caesar sa divorteze de sotia sa, iar cind
acela a refuzat, dictatorul i-a luat averea sotiei si la lipsit de mostenirea lasata de tatal
lui. In Asia Mica Caesar a servit un anumit timp in armata romana. Nu departe de
Milet a cazut prizonier in manile piratilor, care dominau pe mare sip e multe insule.
Piratii i-au cerut ca rascumparare 20 de talanti, insa acesta in schimbul eliberarii lea
propus 50 de talati.In timp ce insotitorii lui adunau banii, Caesar uimea piatii cu
caracterul sau vesel. Dupa ce piratii si-au primit recompense, el ia urmarit pina in
insula Farmacusa, lea luat banii inapoi si a cerut ca ei sa fie rastigniti pe cruce fara
judecata. Deoarece el nu se hotara sa vina la Roma, a plecat pe insula Rhodos pentru
a studia acolo arta oratorical(pe atunci la Roma puteau spera sa aiba succese in
politica doar cei care rosteau discursuri impresionante la judecati sau in Adunarea
Poporului). Continuind sa viseze la o cariera in politica, Caesar a stat in Rhodos timp
de un an, invatind la vestitul Apolonius Molon, care ii predase si lui Cicero. Munca
sirguincioasa a dat roade bune : contemporanii ramaneau uimiti de darul oratoric al
lui Caesar, constructia frumoasa a frazelor faceau cuvintarile lui Caesar deosebit de
solemne, succesul fiindui asigurat si de minunata voce Sonora si gesticulatie
expresiva. Dupa moartea lui Sylla dusmanii regimului instaurat de el s-au rasculat la
Roma si Caesar a considerat acest moment indicat pentru a se intoarce.El nu a
participat la aceasta rascoala, insa dupa spusele celorlalti aceasta a suferit infringer.
In scurt timp acesta a cucerit simpatia poporului, manifestind un comportament
prietenesc fata de toata lumea, organiza receptii si ospaturi mari. [8]
Insa nimeni nu banuia ca acest om nu in zadar isi cheltuie averea ci urmareste
anumite scopuri politice. Chiar si cei mai clarvazatori dusmani ai lui au fost indusi in
eroare. Mai bine de 100 ani nimeni dintre rudele lui Caesar nu ocupase posture inalte
in stat.Dupa legile romane, inainte de a devein consul, cetateanul trebuia sa ocupe
succesiv toate functiile republicane: de vistier, edil, pretor. Dupa fiecare din aceste
functii trebuia sa ocupe in provincie nu mai putin de un an functia de guvernator sau
de reprezentant al Romei. Putini erau cei care reuseau sa ocupe postul de consul,
deoarece erau numai doua: trecerea prin fiecare din functiile elective cerea sume
mare de bani pentru mituirea alegatorilor. La prima vedere parea ca el e gata sa
plateasca prea scump pentru o glorie superficial, in realitate insa el a obtinut multe la
un prt relative mic. Pina la obtinerea primului post, Caesar a cheltuit cu organizarea
petrecerilor si a ospaturilor peste 1000 de talanti, majoritatea fiind imprumutati. Din
acest timp dateaza de apropierea lui de invingatorul lui Spartacus, bogatasul Crassus,
care il ajuta cu bani, care ii era rival din timpurile consulatului lor comun. Fiind ales
vistier, Caesar a servit in Spania, apoi intorcindu-se la Roma, si-a propus candidature
la postul de edil. Indatoririle edililor constau in impodobirea orasului, in organizarea
jocurilor si a spectacolelor. In scurt timp el incearca sa capete functia de pontifex
maximus, cea mai inalta functie preoteasca la Roma. Aceasta functie avea nu numai o
mare insemnatate religioasa, dar si politica, deoarece pontificii raspundeau de
calendar, testament, analele statului si de listele personalitatilor oficiale. Adversarii
lui Caesar erau cei mai cunoscuti senatori, conducatorii partidului aristocratic al
optimatilor. A pleda impotriva lor era o mare indrazneala, nesabuinta si de aceea
Caesar isi punea toata speranta in sustinerea din partea saracimii orasenesti.
Succesul lui Caesar la alegeri a fost evident, si optimatii s-au ingrozit si au incercat sa
impiedice cu orice pret avansarea acestui om periculos. In timpul interogarilor sa
afltat ca Caesar si Crassus au intretinut timp de doi ani legaturi secrete cu Catilina,
sperind sa obtina cu ajutorul lui puterea nelimitata, insa bogatul Crassus sa speriat de
planurile marete ale lui Catilina, care promisese partasilor sai anularea datoriilor si
impartirea verii celor bogati. Caesar, fiind considerat de popor drept ocrotitorul sau,
si ocupind pe linga aceatsa si postul de mare pontific, era prea popular pentru ca
Cicero sa se hotarasca sa-l invinuiasca de participare la complot. Senatul(consiliul)
era incredintat ca Caesar, in interesul propriei sale securitati, nu va intervene cind se
va decide soarta complotistilor, insa Caesar era suficient de curajos ca sa nu taca
atunci cind senatorii ii condamnau la moarte pe fostii sai tovarasi. Poporul nu l-ar fi
iertat, daca el n-ar fi luat apararea oamenilor care au indraznit sa atenteze la puterea
bogatasilor si aristocratilor. Caesar a rostit un dicurs extraordinar, in care se prefacea
ca era ingrijorat nu de actiunile complotistilor, ci de cele ale senatorilor, care prin
masuri prea severe puteau provoca izbucnirea nemultumirii poporului. Astfel, Caesar
spera sa-I sperie pe senatori sa-I lase pe complotisti in viata. El spunea ca, comform
legii, condamnatii au dreptul sa se adreseze Adunarii Poporului, insa nici unul dintre
senatori n-ar fi vrut ca aceasta chestiune sa fie rezolvata de saracime pe strazile si
pietele Romei. Caesar cerea senatului sa se limiteze la confiscarea averilor
complotistilor sis a-I intemniteze in diferite orase ale Italiei.Cuvintarea lui i-a convins
pe multi, insa Senatul i-a condamnat totusi pe adeptii lui Catilina la moarte. [2,3]
La iesirea din Senat o multime de tineri s-a arucat cu sabiile asupra lui Caesar, care
cu greu a reusit sa scape. In schimb, el a pastrat increderea oamenilor din popor, ceea
ce era mai important in acea clipa. In anul urmator , Caesar ocupa la Roma postul de
pretor-judecator supreme si de viceconsul, dindui in judecata pe conducatorii partied
aristocratice. Astfel, Caiusl Iulius i-a infuriat pe senatori, ca urmare acestia l-au
destituit din post. Insa aceasta a trezit nemultumirea poporului si hotarirea Senatului a
fost anulata. Mai mult de atit, centru a atras de partea sa saracimea si a slabit
dragostea ei fata de Caesar. Senatorul Cato o obtinut votarea unei legi cu privire la
marirea numarului de saraci care primesc ajutor de la stat. Dupa abandonarea functiei
de pretor, Caesar Iulius a fost desemnat guvernator general al provinciei Spania, unde
spera sa se imbogateasca sis a-si achite datoriile urgente, insa dusmanii lui au hotarit
sa-i impiedice plecarea, amenintindul ca nu paraseste Roma pina nu inapoiaza toate
datoriile. Astfel, acesta a fost nevoit din nou sa recurga la ajutorul lui Crassus, care l-
a eliberat, dindu-i posibilitatea sa plece in provincie. In spania Caesar pentru prima
data a inteles ca puterea nelimitata, spre care tindea el atit de mult putea fi obtinuta
mai usor cu ajutorul armatei sale, decit cu rpijinul saracimii orasenesti in Roma. El
considera ca scopul venirii sale in provincie este in primul rind imbogatirea si crearea
unei armate devotate. Pe linga douazeci de cohort care erau dj in Spania, Caius a
mai adunat zece, marind astfel efectivul armatei sale. Apoi Caesar a inceput cucerirea
regiunilor de asfintit ale Spaniei pina la Atlantica. Tinind seama de fortele militare
ale romanilor, triburile lusitanilor se straduiau sa-l imbuneze pe Caesar prin
executarea tuturor dispozitiilor lui. La apropierea armatelor romane unele orase
sdingure isi deschideau portile, insa Caesar nu cauta umilinta, ci bani. Astfel, intr-un
an de sedere in Spania el si-a adunat o avere mare. Soldatii multumiti de
generozitatea comandantului de osti, l-au proclamat pe Caesar imparat. Insa de
aceasta data el trebuia sa renunte la triumf. El se grabea la Roma sa imi propuna
candidature la postul de consul pentru anul viitor. Deoarece cei ce doreau sa li se
acorde triumf trebuiau sa astepte dincolo de barierele orasului, Caesar a hotarit sa
renunte la triumf, dar sa nu piarda dreptul de a obtine postul de consul.[4] Cu toata
impotrivirea partidei senatorial, Iulius a devenit consul. Al doilea consul a fost ales
inversunatul aristocrat Marcus Bibulus. Nobilimea s-a straduit sa diminueze
importanta biruintei lui Caesar. Senatul a adoptat o hotarire potrivit careia consulii nu
puteau fi desemnati guvernatori generali in provincie, ci obtineau numai functii
neinsemnate si neavantajoase-administrarea padurilor de stat si a pasunilor. Caesar
intelegea ca de unul singur nu o va putea scoate la capat cu Senatul. Reinnoind
relatiile cu Crassus, el l-a atras de partea sa sip e faimosul commandant de osti
Pompeius. Desi Pompeius si Crassus de zece ani erau adversari, Caesar convingindui
ca fiecare in parte este neputincios, iar unindu-si fortele ei vor putea impune atit
Senatului, cit si Adunarii Poporului orice hotarire. Pompeius spera ca alianta cu
Crassus si Caesar il va ajuta sa obtina aprobarea tuturor dispozitiilor in Rasarit si
gratificarea soldatilor sai veterani, de aceea el a acceptat cu bucurie aceasta alianta, si
chiar sa inrudit cu Iulius, casatorindu-se cu fiica lui, Iulia. Alianta-triumviat la
inceput era secreta, insa in conditiile cind Senatul continua sa se impotriveasca
tuturor propunerilor lui Caesar(impartirea painii, imtemeirerea coloniilor), el a iesit
pe pita oraseneasca impreuna cu Crassus si cu Pompeius si i-a rugat pe prieteni sa-I
ajute in rafuiala cu acei care cu arma in mana ipiedica aprobarea legilor necesare
poporului. Al doilea consul, Marcus Bibulus a incercat sa impiedice adoptarea legilor
noi, insa nu a reusit. Din clipa aceatsa Caesar rexolva toate problemele dupa cum
considera necesar. Cind a luat sfirsit acest cumplit an al consulatului lui Caesar, el a
plecat in provincial Galia., obtinind conducerea ei. Insa in scurt timp acesta a inteles
ca pentru a-si mentine pozitia in Galia, el nu putea evita ciocnirea cu conducatorul
germanilor, Ariovist. Astfel pregatirile pentru razboi incepura foarte rapid, Caesar
impartind armata in doua trimise in spatele dusmanului doua legiuni, care le-a taiat
germanilor calea spre paminturile de unde primeu produse alimentare. Ca urmare a
acestui razboi, germanii au fost invinsi. Iarna a doua a consulatului sau (57-56i.Hr.)
Caesar a petrecut-o in Galia Cisalpina. Din Roma veneau vesti alarmante, relatiile
dintre Pompeius si Crassus s-au inrautatit din nou si nobilimea a profitat de aceasta.
A inceput sa se simta lipsa de bani, fapt care ia astras atentia lui Iulius. El stia ca de
unul singur acum nu va putea zdrobi atotputernica nobilime veche si nu va putea
pune mina pe Roma: calea spre putere. Ca urmare are loc alipirea Galiei la Roma.
Anul al treilea al proconsulatului lui Caesar a fost marcat prin lupte timp de doi ani.
Cind galii, uimiti de comportarea lui Caesar, au inteles ca alipirea lor la Roma e
legata de nu numai de pierderea independentei in politica externa, ci si de plata
birurilor, s-au rasculat: tot litoralul de la gura Loarei pina la gura Rinului s-a ridicat
impotriva Romei. Potolirea acestora trebuia potolita de razboi. Spre sfirsitul verii
celui de-al treilea an de razboi aproape toata Galia i sa supus lui Caesar. Dar pe
neasteptate a fost primikta vestea despre un nou atac al germanilor dincolo de Rin.
Cind armata romana sa apropiat de germane, aceia au trimis soli pentru a duce
tratative pasnice, ruginful pe Caesar sa nui izgoneasca din Galia. Folosind armistitiul
acesta i-a atacat prin surprindere. Iar germanii suferind pierderi mari s-au retras
dincolo de Rin, la care Caesar a ordonat sa fie construit un pod si trecind peste Rin
timp de 18 zile a jefuit pamanturile germanilor. El a fost primul roman care a cutezat
sa porneasca cu armata sa pe Eceanul Atlantic si sa traverseze Marea Atlantica.
Intorcindu-se in Galia, Iulius a aflat despre moartea fiicei sale, Iulia, aceasta fiind o
lovitura grea pentru el. A venit sic ea dea patra iarna a razboiului (54-53) si Caesar ca
de obicei era plecat in Italia. Biruinta i-a potolit pe un anumit timp pe galii din nord.
Dupa o perioada de timp romanii trec a doua oara Rinul, pentru aiI inspaimina pe
germani, pentru a nu fi atacati din nou. Convins acum ca sa facut liniste, Caesar din
nou a plecat sa petreaca iarna in Italia. Insa, cum se intimpla adesea cuceritorul
imbatat de victorii a pierdut simtul realitatii si stia ce se petrece in tara supusa. Cu cit
mai aspra devenea puterea Romei cu atit mai mult crestea influenta partied
popularilor, dusmanoase romanilor. Legiunile romane, lasate de catre Caesar sa
petreaca iarna in nord, mai aproape de belgii care nu inspirau deloc incredere, s-au
pomenit isolate de provincie. Situatia putea fi slavata numai actionind rapid. Lasind
armatele recrutate in Italia sa apere provincial, Caesar a inceput sa-si crioasca drum
spre regiunea arvernilor. Astfel, el incepe s-a conduca din nou o armata mare de peste
10 legiuni(unitate militara romana compusa din 6000 oameni). Desi nu era usor sa
lupti in conditii de iarna, Caesar nu a a steptat vreme favorabila, el a hotarit mai intii
sa se razbune pentru omorul cetatenilor romani si a dat foc orasului Chenab. Apoi,
trecind riul Laorsa, a inceput sa distruga unul dupa altul orasele galice. [7]Vazind ca
galii se retrag, Caesar si-a impartit armata in patru legiuni si le-a trimis in nord, iar cu
celelalte sase legiuni a invadat regiunea arvernilor si a asediat(incercuit) caplitala lor,
Gergovia. Ca rezultat romanii s-au retras, pierzind apropae o legiune(600) de morti si
raniti. Acesta a fost primul caz cind ostirile conduse de Caesar au suferit o infringer
grava. Victoria la facut pe Vercingetroix erou popular. Se pare ca era aproape clipa
scuturarii jugului roman. Spre surprinderea tuturor, Caesar nu putea sa lase cele patru
legiuni de armata care se aflau deacum sub comanda lui Labienus. Riscul era mare,
insa el nu vedea alta iesire, deoarece el prefer sa moara decit sa renunte la planurile
sale. In acest timp galii se pregateau de lupta. In capitala eduilor, Bibracte se
intocmeau planurile de razboi. Cind ostirile romane demoralizate se retrageau din
Galia, au fost atacate prin surprindere, insa intr-un sfirsit sau intors pe pamanul lor
natal. Insa apropierea armatei dusmane care depasea de citeva ori armata asediata ii
punea pe romani intr-o situatie dificila. Caesar intelegea foarte bine ca pentru a nui
permite lui Vercingetorix sa iasa din cetate va trebuia sa construiasca o linie de
aparare. Constructia puternicii linii de aparare a durat sase sapamani de munca, insa
cind armata galilor in sfirsit s-a apropiat de Alessia romanii au respins cu usurinta
primle doua atacuri. Cel de-al teile atac era cit pe ce sa se termine cu cucerirea taberei
romane, ina acestia iau atacat pe gali prin surprindere, iar Vercingetorix s-a predate.
Ca rezultat acesta a fost tinut in inchisoare 6 ani iar apoi a fost executat. Dupa
caderea Alesiei lupta cu galii a constinuat aproape un an. Timp de 8 ani Caesar a luat
cu asalt peste 800 orase si a supus 300 de triburi. [8]
Succesul din Galia la ingrijorat pe Pompeius. Mai inainte el avea o atitudine
dispretuitoare fata de Caesar, insa acum Caear s-a egalat cu Pompeius in ceea ce
priveste puterile. Insa bogatasii considerau ca cel mai indicat domnitor ar fi
Pompeius, care inc ape vremea lui Sylla era de partea nobililor si nicicind nu de
partea saracimii asemenea lui Caesar. Toamna Caesar a fost proclamat dictator.
Astfel, el si armata sa si-au croit drum spre Grecia, iar mai tirziu Antonius cel care
conducea armata ramasa in Italia s-a alatural lui Caesai in Grecia. Ca urmare a avut
loc batalia decisive, unde armatele lui Pompeius nu au rezistat, el fugind in Egipt,
unde a fost omorit miseleste. Caesar pleaca in egipt unde se casatoreste cu regina
Cleopatra, incoronind-o. [6]
Interventia in afacerile externe ale Egiptului si impozitele veneticilor au condus la
rascoala a populatiei bastinase si un mic detasament roman a nimerit intr-o situatie
periculoasa. Ca urmare romanii au incendiat orasul pentru a se salva, iar o faimoasa
biblioteca din Alexandria a fost arsa. Caesar sa intors din nou la Roma, unde a
sarbatorit triumful tuturor biruintelor obtinute de el in Galia, in Egipt, si in Africa. Ca
urmare a tuturor acestor actiuni, Caesar a fost ales consul pentru a patra oara. Curind
el sa rasculat impotriva lui Cnaeus si Sextus(feciorii lui Pompeius), insa acestia fiind
istoviti de razboaie au cedat usor. Romanii de asemenea fiind istoviti de razboaie,
vedeau in monarhie unica speranta porivind instaurarea linistii mult asteptate. Acum
Iulius Caesar a obtinut mandatul de dicator pe viata. Profitind de aceasta, el a sporit
numarul vistierilor, edililor si pretorilor. Voind sa atraga de partea sa cit mai multe
personae influente, el ii desemna pe o perioada scurta de timp. Caesar a marit
numarul senatorilor, introducind in Consiliul Suprem de stat pe subalternii sai. El a
chemat la Roma astronomi egipteni si sub conducerea sa, ei au realizat o reforma,
impartind anul in 12 luni solare. La fiecare al patrulea an se adauga o zi in plus, asa-
numitul an bisect. Luna in care s-a nascut Iulius Caesar a fost numita in cinstea lui
luna iulie. Calendarul Roman sa dovedit a fi cel mai exact din toate cite au existat in
antichitate si introducerea lui a glorificat numele lui Caesar pentru milenii. Pentru a
uni mai mult Roma cu provinciile supuse, el le-a acordat multor provinciali dreptul
cetatenie romana. Pe timpul domniei lui a inceput emiterea monedei de aur, ceea ce a
inlesnit considerabil comertul exterios, pe monede in locul stemei fiind reprezentat
Caesar, incununat cu o coroana de lauri. Mai tirziu armata cerea rasplata pentru
razboiul spaniel, iar banii aproape ca nu erau. Pentru a le plati ostasilor trebuia sa
inceapa un nou razboi. Campania planuita de el trebuia sa puna in umbra Gloria
campaniei lui Alexandru. El visa sa realizeze ceea ce nu a reusit Crassus, sa distruga
regatul partilor, apoi sa revina in Italia pe calea Nordica prin Scitia, Germania si
Galia. Toate sperantele Caesar le punea in aceasta campanie. Caesar a hptarit sa-I
ademenasca pe romani printr-o multime de proiecte stralucite, avantajoase pentru
toate paturile populatiei. Pentru realizarea lor se cereau mijloace mari, iar cel mai
uor mod de a le obine prea sa fie cotropirea bogatei Pri.S-a luat hotrrea de a
deseca mlatinile intinse din partea de sud-est a capitalei, ceea ce ar fi dat sol roditor
miilor de rani cu puin pmnt. Mari avantaje promitea construirea unui canal care,
transformnd Tibrul in ru navigabil pentru vasele maritime, trebuia n acelai timp s
desece locurile mltinoase din delta rului. Construcia unui baraj maritim promitea
s transforme Ostia n unul dintre cele mai mari porturi, iar sparea unui canal prin
istmul Corint trebuia s uneasc Marea Egee cu Marea Ionica i s nvioreze comerul
dintre Rsrit i Asfinit. Contrucia Cmpului lui Marte, a teatrelor luxoase, a
bibliotecilor i a altor cldiri publice, care se proiecta, putea s asigure cu locuri de
munc srcimea oreneasca roman.nainte de a porni n campanie, Caesar a hotrt
s-i consolideze poziia la Roma, considernd c pentru aceasta e cel mai indicat s
se proclame rege i s ntemeieze o dinastie, asemntoare dinastiilor monarhilor
elini. Deoarece n-avea copii, el l-a nfiat pe nepotul su de la sor, Octavius, n vrst
de aptesprezece ani. Simpatizanii lui Caesar rspndeau prin ora zvonuri c n
crile vechi scria c pe pri i va putea nvinge numai un rege. ns ura fa de
monarhie era foarte puternic la Roma i Caesar, pentru a evita complicaiile, trebuia
s manevreze cu iscusin. n anul ultimului su consulat Caesar l-a desemnat
proconsul pe Marcus Antonius, care i era devotat. Odat, ntr-o zi de srbatoare,
Caesar a sosit n For n haina triumftorului, de culoare purpurie. De el s-a apropiat
Antonius, ca s-i pun pe cap coroana de aur. Oamenii, adunai din timp de ctre
Ntonius, au nceput s aplaude, ns, cnd caesar a respins coroana, aplauzele s-au
nteit li au rsunat strigte de salut. Antonius era ncredinat c Caesar a refuzat
numai formal, dorind s fie rugat nc o dat. Atunci el din nou i-a propus coroana lui
Caesar i din nou cei angajai s aplaude au nceput s exprime zelos entuziasmul
poporului, ns Caesar, nelegnd starea de spirit a mulimii, i de data aceasta nu a
acceptat puterea regala. Suparat de nereuit, Caesar a hotrt s-i pedepseasc pe
dumanii si, fr a ine cont de poziia lor sociala. Cnd tribunii populari au dat jos
de pe statile lui Caesar coroanele i i-au arestat pe oamenii care l-au salutat ca pe un
rege, dictatorul i-a lipsit pe tribunide posturi i i-a exclus din Senat.[8]Aceasta a
provocat e explozie de revolt mpotriva lui Caesar, deoarece tribunii erau considerai
cele mai importante penrsoane oficiale. Deosebit de indignai au fost reprezentanii
vechii aristocraii romane, care mc de pe vremea complotului lui Catilina vedeau n
persoana lui Caesar un intrigant periculos. Ei nu vedeau c venind la putere, Caesar
nu era deloc dipsus s ndeplineasc promisiunile date poporului. De exemplu, el a
refuzat s adopte legea cu privirea la anularea datoriilor, a dizolvay uniunile
meseriailor, care jucau un rol important n aprarea drepturilor srcimii, a redus
numrul cetenilor care primeau gratuit pine de la stat. Aristocraii l urau pe
Caesar, ns nelegeau c sunt neputincioi s lupte mpotriva dictaturii lui. Unica
speran ei i-o puneau n moartea lui Caius Iulius Caesar. Senatorii au urzit un
complot, care i puneau drept scop uciderea lui Caesar i restabilirea tradiiilor
republicane vechi. n fruntea complotului se aflau Marcus Brutus, decimus Brutus,
Albinus i Cassius. Numrul complotitilor curnd a ajuns la 60 i zvonurile despre
atentatul ce se pregtea s-au rspndit prin ora. Prietenii l preveneau pe Caesar i l
sftuiau s ntpreasc paza, ns el nu acorda atenie numeroaselor informaii pe care
le primea zilnic. Majoritatea erau false. Denuntorii fceau ncercarea de a se rfui
cu dumanii lor personali i de a cuceri simpatia lui Caesar, azi ei l nvinuiau pe
Brutus, mine pe Antonius. Caesar a fost cuprins de apatie. Complotitii au hotrt s-
l ucid pe dictator la idele lui Marte. n aceast zi trebuia s aiba loc edina
Senatului, la care se proiecta ca Iulius Caesar s fie proclamat rege al tuturor
pmnturilor din strintate i s i se permita s poarte coroan regal dincolo de
hotarele Italiei. Cu cteva zile nainte de aceasta un vrjitor l-a prentmpinat pe
Caesar s fie precaut la idele lui Marte. Dei Caesar nu credea n spusele profeilor,
de data aceasta soia sa, ngrijorat, l-a nduplecat s simuleze o boal i s nu iasa
din cas. Rzvratiii pricepeau c s-a aflat despre complot i aveau amnarea edintei.
Decimus Brutus, n care dictatorul avea atta ncredere, nct l-a desemnat chiar
printre motenitorii si, s-a dus la Caesar. ns mulimea de simpatizani l-a distras pe
dictator i e a intrat n Senat, fr a citi cele scrise. Temndu-se ca puternicul
Antonius s nu-i mpiedice pe ucigai, Decimus Brutus l-a reinut cu vorba la intrarea
n Senat. ntre timp, Caesar a intrat n curie i toi, stnd n picioare, l-au salutat pe
dictatorul atotputernic. Cteva zeci de complotiti au ncercuit fotoliul lui Caesar.
Unul dintre ei, Tullius Cimber, a nceput s-l roage insistent s-l rentoarc din exil
pe fratele su. Cnd Caesar a refuzat, Tullius l-a infcat pe dictator de marginea togii
i, trgnd cu putere, i-a dezgolit gtul. Acesta a fost semnalul. Complotitii, scond
de sub mantii paloele, s-au aruncat asupra dictatorului. Caesar a fost asasinat intr-o
intrunire a Senatului de o conjuratie de aproximativ 60 de senatori republicani. Desi a
fost tragic acest sfirsit, totusi Caesar ramane una dintre cele mai importante
personalitati ale Romei Antice, el si-a inscris numelealaturi de marii cuceritori ai
antichitatii Alexandru Macedon si Hannibal. Fiind desemnat mostenitor, nepotul sau
Caius Octavius la virsta de 19 ani,devine imparatul Augustus. Cu aceatsa
personalitate marcanta si incepe istoria de peste 500 ani(secolele I-IV dupa Hristos) a
Imperiului Roman.[8]
Gratie abilitatii sale diplomatice in iunie 60 i.Hr. revenit la Roma, a
reusit sa atenueze rivalitatea dintre Crassus si Pompei. In rezultat a fost incheiata o
intelegere private care a constituit primul triumviat intre cei trei influenti oameni
politici. Fiind ales in anul urmator conul, Caesar a adoptat, in ciuda opozitiei
senatorial, o serie de legi favorabile intereselor triumvirior. Si mai mult, constribuie
la intarirea relatiilor cu ceilalti doi parteneri prin casatoria fiicei sale Iulia cu Pompei.
Diplomatia imperiala capatat contururi bine determinate si reprezenta un system
integru al politicii externe romane in noile conditii istorice ale imperiului. Succese
considerabile ale diplomatiei romane din primele secole ale erei noastre reprezinta
semnarea Tratatului imparatului Constantin cel Mare cu gotii (anul 320 dupa Hr.) si
cu alte popoare barbare, care asediau imperiul din toate partile. Pe parcursul sec. al
IV-lea imensul Imperiu Roman de citeva ori a fost divizat in cel Asfintit si Rasarit.
Dat fiind ca se acutizau relatiile cu :barbarii, in anul 369 d.Hr. a fost incheiat un nou
tratat intre Imperiul Roman de Rasarit si Regele gotilor, semnat de monarhii ambelor
state, dar din cauza nesinceritatii ambelor parti, tratativele respective si semnarea
propriu-zisa au avut loc pe o pluta la mijlocul dunarii. Divizarea definitive s-a produs
in 395, cind imparatul Teodosiu I, inainte de moartea sa, a impartit Imperiul in cel de
Asfintit sic el de Rasarit, instalindu-si pe cele doua tronuri, respective, pe fii sai
Honoriu si Arcadiu. Astfel, diplomatia romana isi incheie perioada sa antica si in
general se sfirseste diplomatia lumii antice, fiind succedata in continuare de relatiile
international dintre statele noii epoci istorice cea a lumii medievale.[1]